Ordinul ministrului economiei şi finanţelor   Nr. 918 din 14 august 2007

pentru aprobarea condiţiilor privind distrugerea în antrepozitul fiscal a produselor accizabile care nu au fost eliberate pentru consum

publicat în Monitorul Oficial nr.  589 din 27 august 2007

 

    În temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor,

    având în vedere prevederile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

 

    ministrul economiei şi finanţelor emite următorul ordin

 

    ART. 1

    Distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal nu se consideră eliberare pentru consum atunci când se datorează unor cauze fortuite sau de forţă majoră ori atunci când produsele accizabile nu mai îndeplinesc condiţiile legale de comercializare.

    ART. 2

    (1) Distrugerea este datorată unui caz fortuit atunci când aceasta este rezultatul unei împrejurări care nu putea fi prevăzută sau înlăturată.

    (2) Constituie cazuri fortuite: fenomene ale naturii, defecţiuni tehnice neprevăzute, deteriorarea utilajelor de producţie, utilizarea în cadrul procesului de fabricaţie a unor componente (materie primă şi/sau materiale auxiliare) cu vicii ascunse sau acţiunea neprevăzută ori imprudentă a unei persoane.

    (3) Pentru ca o situaţie să fie considerată un caz fortuit trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

    a) rezultatul pericolelor să fie consecinţa unei intervenţii străine de voinţa antrepozitarului autorizat;

    b) antrepozitarul autorizat să fi fost în imposibilitatea, fie şi relativă, de a prevedea intervenţia împrejurării care a determinat producerea rezultatului.

    ART. 3

    (1) Distrugerea este datorată unei cauze de forţă majoră atunci când aceasta este rezultatul unui eveniment sau al unei împrejurări externe, imprevizibile şi inevitabile.

    (2) Se consideră distrugere din cauze de forţă majoră:

    a) distrugerea produselor situate în zone pentru care s-a instituit potrivit legii stare de urgenţă, antrepozitarii autorizaţi fiind obligaţi în această situaţie să respecte şi să aplice prevederile legale speciale şi măsurile dispuse de autorităţile competente;

    b) distrugerile cauzate de accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice, conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

    c) distrugerile cauzate de situaţii conflictuale violente, de greve, de explozii, de intervenţii asupra căilor de comunicaţii şi de acces, de întreruperi de alimentare cu combustibili sau cu materii prime necesare procesului de producţie şi/sau fabricaţie, de fenomene meteorologice grave şi/sau de mare intensitate, de catastrofe naturale (cutremure, secetă, inundaţii, furtuni), precum şi distrugerile cauzate de orice alte împrejurări externe cu caracter excepţional, străine de voinţa antrepozitarului, imprevizibile şi imposibil a fi rezolvate.

    ART. 4

    Prin neîndeplinirea condiţiilor de comercializare, care atrage distrugerea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal, se înţelege:

    a) încălcarea oricărei dispoziţii legale privind producţia sau comercializarea produsului respectiv, conţinute de legislaţia specifică din domeniile protecţiei consumatorilor, protecţiei sănătăţii, protecţiei mediului, conformităţii produselor sau altele similare;

    b) cazul produselor care nu sunt conforme specificaţiilor (tehnice) de produs şi/sau condiţiilor de calitate: termen de valabilitate, parametri de calitate fizici, chimici sau vizuali şi altele asemenea, iar produsele sunt declarate de către antrepozitarul autorizat ca nefiind conforme eliberării pentru consum.

    ART. 5

    (1) Pentru ca distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal să nu fie considerată eliberare pentru consum, antrepozitarul autorizat care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 - 4 trebuie ca înainte de efectuarea operaţiunii de distrugere să solicite aprobarea autorităţii fiscale teritoriale unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.

    (2) Cererea de aprobare a distrugerii produselor accizabile va fi însoţită de o documentaţie care va cuprinde:

    a) un memoriu în care să justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile care fac obiectul distrugerii în antrepozitul fiscal;

    b) dovada intervenţiei cazului fortuit sau a forţei majore ori documentele justificative care confirmă cauzele care determină distrugerea produselor accizabile în antrepozitul fiscal (rapoarte de evaluare a produselor sau rapoarte de evaluare produs şi/sau materie primă ori materiale auxiliare, emise de un laborator acreditat, procese-verbale de certificare a calităţii, procese-verbale de constatare a neconformităţii produsului, precum şi orice alte documente, după caz).

    (3) Cererea şi documentaţia vor fi depuse la autoritatea fiscală teritorială după cum urmează:

    a) în termen de cel mult 60 de zile de la data producerii evenimentului, în situaţia intervenţiei unui caz fortuit sau de forţă majoră;

    b) cu 30 de zile înainte de data planificată pentru distrugerea produselor accizabile, în cazul neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare.

    (4) Autoritatea fiscală teritorială prevăzută la alin. (1) va analiza documentaţia depusă de antrepozitarul autorizat şi va decide asupra încadrării operaţiunii de distrugere ca nefiind eliberare pentru consum, în termen de 15 zile de la data primirii documentaţiei.

    (5) Decizia motivată a autorităţii fiscale teritoriale va fi comunicată antrepozitarului autorizat în termen de maximum 5 zile de la data luării deciziei.

    (6) Operaţiunea de distrugere se va efectua în termen de maximum 45 de zile de la data primirii deciziei de aprobare, sub supravegherea reprezentantului autorităţii fiscale. Atunci când antrepozitul fiscal nu se situează în aceeaşi localitate cu autoritatea fiscală prevăzută la alin. (1), supravegherea va fi asigurată de către un reprezentant fiscal desemnat de autoritatea fiscală teritorială în raza căreia antrepozitul fiscal îşi desfăşoară activitatea, la cererea autorităţii fiscale la care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca plătitor de impozite şi taxe.

    (7) Dacă operaţiunea de distrugere nu are loc în intervalul celor 45 de zile şi în prezenţa reprezentantului fiscal, decizia de aprobare îşi pierde valabilitatea, iar distrugerea produselor accizabile după acest termen-limită sau altfel decât este prevăzut la alin. (6) va fi considerată eliberare pentru consum. În această situaţie acciza devine exigibilă la momentul distrugerii produselor accizabile, iar termenul de plată a accizei este cel prevăzut la art. 193 alin. (1) din Codul fiscal.

    (8) În cazul produselor accizabile marcate cu timbre sau banderole ce urmează a fi distruse, seriile şi numerele aferente marcajelor vor fi menţionate distinct în procesul-verbal ce se va încheia la momentul desfăşurării operaţiunii de distrugere.

    (9) Contravaloarea marcajelor aferente produselor accizabile distruse nu se suportă din valoarea accizelor datorate bugetului de stat.

    ART. 6

    Distrugerea poate consta într-o distrugere totală a produselor accizabile sau într-o distrugere parţială prin recuperarea materiilor prime sau a materialelor auxiliare, în funcţie de cauzele care au generat-o.

    ART. 7

    Autorităţile fiscale teritoriale prevăzute la art. 5 vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

    ART. 8

    Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

                    Ministrul economiei şi finanţelor,

                            Varujan Vosganian

 

    Bucureşti, 14 august 2007.

    Nr. 918.

 

                              ---------------