LEGE Nr. 571 din 22 decembrie 2003
privind Codul fiscal
cu
normele metodologice de aplicare
Text valabil pentru anul 2007,
actualizat prin mijloace informatice. Aceasta nu este o republicare.
Ultima actualizare: conform
O.U.G. 22/2007
CUPRINS SUMAR
Titlul Denumirea
IV
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
VII
Accize şi alte taxe speciale
VIII
Măsuri speciale privind supravegherea producţiei,
importului şi circulaţiei unor produse accizabile
IX1
Infracţiuni
CUPRINS DETALIAT
CAP. 1 Scopul şi
sfera de cuprindere a Codului fiscal
Art. 1 Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal
Art. 2 Impozitele şi taxele reglementate de Codul fiscal
CAP. 2 Interpretarea
şi modificarea Codului fiscal
Art. 3 Principiile fiscalităţii
Art. 4 Modificarea şi completarea Codului fiscal
Art. 5 Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine
Art. 6 Înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei
fiscale centrale
Art. 7 Definiţii ale termenilor comuni
Art. 8 Definiţia sediului permanent
CAP. 4 Reguli de
aplicare generală
Art. 9 Moneda de plată şi de calcul a impozitelor
şi taxelor
Art. 11 Prevederi speciale pentru aplicarea Codului fiscal
Art. 12 Venituri obţinute din România
Art. 121 Prevederi speciale privind schimbul de informaţii cu
statele membre ale Uniunii Europene
Art. 14 Sfera de cuprindere a impozitului
Art. 18 Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi pariuri sportive
CAP. 2 Calculul profitului impozabil
Art. 201 Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre
ale Uniunii Europene
Art. 22 Provizioane şi rezerve
Art. 23 Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţe de curs
valutar
Art. 27 Reorganizări, lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de participare
Art. 271 Regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state membre ale Uniunii Europene
Art. 28 Asocieri fără personalitate juridică
CAP. 3 Aspecte fiscale internaţionale
Art. 29 Veniturile unui sediu permanent
Art. 30 Venituri obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
Art. 32 Pierderi fiscale externe
CAP. 5 Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale
Art. 35 Depunerea declaraţiilor de impozit pe profit
CAP. 6 Reţinerea impozitului pe dividende
Art. 36 Declararea şi reţinerea impozitului pe dividende
CAP. 7 Dispoziţii
tranzitorii şi finale
Art. 37 Pierderi fiscale din perioadele de scutire
Art. 38 Dispoziţii tranzitorii
Art. 40 Sfera de cuprindere a impozitului
Art. 41 Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 45 Stabilirea deducerilor personale şi a sumelor fixe
CAP. 2 Venituri din
activităţi independente
Art. 46 Definirea veniturilor din activităţi
independente
Art. 48 Reguli generale de stabilire a venitului net anual din
activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii
în partidă simplă
Art. 49 Stabilirea venitului net anual din activităţi
independente pe baza normelor de venit
Art. 50 Stabilirea venitului net anual din drepturile de
proprietate intelectuală
Art. 51 Opţiunea de a stabili venitul net anual,
utilizându-se datele din contabilitatea în partidă simplă
Art. 52 Reţinerea la sursă a impozitului reprezentând
plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi
independente
Art. 53 Plăţi anticipate ale impozitului pe veniturile
din activităţi independente
Art. 54 Impozitarea venitului net din activităţi
independente
Art. 55 Definirea veniturilor din salarii
Art. 57 Determinarea impozitului pe venitul din salarii
Art. 58 Termen de plată a impozitului
Art. 581 Deducerea sumelor economisite, potrivit legii, privind
economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ
Art. 60 Plata impozitului pentru anumite venituri salariale
CAP. 4 Venituri din
cedarea folosinţei bunurilor
Art. 61 Definirea veniturilor impozabile din cedarea
folosinţei bunurilor
Art. 62 Stabilirea venitului net anual din cedarea
folosinţei bunurilor
Art. 63 Plăţi anticipate de impozit pe veniturile din
cedarea folosinţei bunurilor
Art. 64 Impozitarea venitului net din cedarea folosinţei
bunurilor
CAP. 5 Venituri din
investiţii
Art. 65 Definirea veniturilor din investiţii
Art. 66 Stabilirea venitului din investiţii
Art. 67 Reţinerea impozitului din veniturile din
investiţii
Art. 68 Definirea veniturilor din pensii
Art. 69 Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii
Art. 70 Reţinerea impozitului din venitul din pensii
CAP. 7 Venituri din
activităţi agricole
Art. 71 Definirea veniturilor din activităţi agricole
Art. 72 Stabilirea venitului net anual din activităţi
agricole pe bază de norme de venit
Art. 73 Opţiunea de a determina venitul net anual prin
utilizarea datelor din contabilitatea în partidă simplă
Art. 74 Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor
din activităţi agricole
CAP. 8 Venituri din
premii şi din jocuri de noroc
Art. 75 Definirea veniturilor din premii şi din jocuri de
noroc
Art. 76 Stabilirea venitului net din premii şi din jocuri de
noroc
Art. 77 Reţinerea impozitului aferent veniturilor din premii
şi din jocuri de noroc
CAP. 81 Venituri
din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
Art. 771 Definirea venitului din transferul
proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal
Art. 772 Rectificarea impozitului
Art. 773 Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu
privire la transferul proprietăţilor imobiliare
CAP. 9 Venituri din
alte surse
Art. 78 Definirea veniturilor din alte surse
Art. 79 Calculul impozitului şi termenul de plată
CAP. 10 Venitul net
anual impozabil
Art. 80 Stabilirea venitului net anual impozabil
Art. 81 Declaraţii de venit estimat
Art. 82 Stabilirea plăţilor anticipate de impozit
Art. 83 Declaraţia privind venitul realizat
Art. 84 Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
CAP. 11 Proprietatea comună şi asociaţiile fără personalitate juridică
Art. 85 Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deţinute
în comun
Art. 86 Reguli privind asocierile fără personalitate juridică
CAP. 12 Aspecte
fiscale internaţionale
Art. 87 Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din
activităţi independente
Art. 88 Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din
activităţi dependente
Art. 89 Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
Art. 90 Venituri obţinute din străinătate
Art. 91 Creditul fiscal extern
Art. 92 *** Abrogat Pierderi fiscale externe
CAP. 13 Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
Art. 93 Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
CAP. 14 Dispoziţii
tranzitorii şi finale
Art. 94 Dispoziţii tranzitorii
Art. 95 Definitivarea impunerii pe anul 2006
TITLUL IV Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Art. 103 Definiţia microîntreprinderii
Art. 104 Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderii
Art. 105 Aria de cuprindere a impozitului
Art. 1071 Impunerea microîntreprinderilor care realizează
venituri mai mari de 100.000 euro
Art. 109 Procedura de declarare a opţiunii
Art. 110 Plata impozitului şi depunerea declaraţiilor
fiscale
Art. 111 Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o
microîntreprindere
Art. 112 Prevederi fiscale referitoare la amortizare
TITLUL V Impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe
reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România
CAP. 1 Impozitul pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi
Art. 114 Sfera de cuprindere a impozitului
Art. 115 Venituri impozabile obţinute din România
Art. 116 Reţinerea impozitului din veniturile impozabile
obţinute din România de nerezidenţi
Art. 117 Scutiri de la impozitul prevăzut în prezentul
capitol
Art. 118 Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale
convenţiilor de evitare a dublei impuneri
Art. 119 Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă
Art. 120 Certificatele de atestare a impozitului plătit de
nerezidenţi
Art. 121 Dispoziţii tranzitorii
CAP. 2 Impozitul pe
reprezentanţe
Art. 123 Stabilirea impozitului
Art. 124 Plata impozitului şi depunerea declaraţiei
fiscale
CAP. 3 Modul de
impozitare a veniturilor din economii obţinute din România de persoane
fizice rezidente în state membre şi aplicarea schimbului de
informaţii în legătură cu această categorie de venituri
Art. 1241 Definiţia beneficiarului efectiv
Art. 1242 Identitatea şi determinarea locului de
rezidenţă a beneficiarilor efectivi
Art. 1243 Definiţia agentului plătitor
Art. 1244 Definiţia autorităţii competente
Art. 1245 Definiţia plăţii dobânzilor
Art. 1247 Informaţiile comunicate de un agent plătitor
Art. 1248 Schimbul automat de informaţii
Art. 1249 Perioada de tranziţie pentru trei state membre
Art. 12411 Distribuirea venitului
Art. 12412 Excepţii de la sistemul de reţinere la
sursă
Art. 12413 Măsuri luate de România pentru efectuarea schimbului
de informaţii cu statele care au perioadă de tranziţie la
impunerea economiilor
Art. 12414 Eliminarea dublei impuneri
Art. 12415 Titluri de creanţe negociabile
Art. 12416
Anexa referitoare la lista entităţilor
asimilate la care se face referire la art. 12415
CAP. 4 Redevenţe
şi dobânzi la întreprinderi asociate
Art. 12418 Sfera de aplicare şi procedura
Art. 12419 Definiţia dobânzii şi a redevenţelor
Art. 12420 Definiţia întreprinderii, întreprinderii asociate
şi a sediului permanent
Art. 12421 Exceptarea plăţilor de dobânzi sau de
redevenţe
Art. 12423 Reguli tranzitorii pentru Republica Cehă, Grecia,
Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia şi Slovacia
Art. 12424 Clauza de delimitare
Art. 12425 Măsuri luate de România
Art. 12426 Lista societăţilor acoperite de prevederile
art. 12420 lit. a) pct. (iii)
CAP. 5 Schimb de
informaţii în domeniul impozitelor directe, conform convenţiilor de
evitare a dublei impuneri
Art. 12430 Schimbul automat de informaţii
Art. 12431 Schimbul spontan de informaţii
Art. 12432 Limita de timp pentru transmiterea informaţiei
Art. 12433 Colaborarea dintre oficialii statului vizat
Art. 12434 Prevederi privind secretul
Art. 12435 Limitări la schimbul de informaţii
Art. 12437 Verificări simultane
Art. 12439 Schimb de experienţă
Art. 12440 Aplicabilitatea unor prevederi lărgite referitoare la asistenţă
TITLUL VI Taxa pe valoarea adăugată
Art. 125 Definiţia taxei pe valoarea adăugată
Art. 1251 Semnificaţia unor termeni şi expresii
Art. 1252 Aplicare teritorială
Art. 126 Operaţiuni impozabile
Art. 127 Persoane impozabile şi activitatea economică
CAP. 4 Operaţiuni
cuprinse în sfera de aplicare a taxei
Art. 129 Prestarea de servicii
Art. 130 Schimbul de bunuri sau servicii
Art. 1301 Achiziţiile intracomunitare de bunuri
CAP. 5 Locul
operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei
Art. 132 Locul livrării de bunuri
Art. 1321 Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri
Art. 1322 Locul importului de bunuri
Art. 133 Locul prestării de servicii
CAP. 6 Faptul
generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
Art. 134 Faptul generator şi exigibilitatea - definiţii
Art. 1341 Faptul generator pentru livrări de bunuri şi
prestări de servicii
Art. 1342 Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi
prestări de servicii
Art. 1343 Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de
bunuri, scutite de taxă
Art. 135 Faptul generator şi exigibilitatea pentru
achiziţii intracomunitare de bunuri
Art. 136 Faptul generator şi exigibilitatea pentru importul
de bunuri
Art. 137 Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi
prestări de servicii efectuate în interiorul ţării
Art. 138 Ajustarea bazei de impozitare
Art. 1381 Baza de impozitare pentru achiziţiile
intracomunitare
Art. 139 Baza de impozitare pentru import
Art. 1391 Cursul de schimb valutar
CAP. 9 Operaţiuni
scutite de taxă
Art. 141 Scutiri pentru operaţiuni din interiorul
ţării
Art. 142 Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru
achiziţii intracomunitare
Art. 143 Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni
similare, pentru livrări intracomunitare şi pentru transportul
internaţional şi intracomunitar
Art. 144 Scutiri speciale legate de traficul internaţional de
bunuri
Art. 1441 Scutiri pentru intermediari
Art. 145 Sfera de aplicare a dreptului de deducere
Art. 146 Condiţii de exercitare a dreptului de deducere
Art. 147 Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim
mixt şi persoana parţial impozabilă
Art. 1471 Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă
Art. 1472 Rambursarea taxei către persoane impozabile
neînregistrate în scopuri de TVA în România
Art. 1473 Rambursările de taxă către persoanele
impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153
Art. 148 Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de
servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital
Art. 149 Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital
CAP. 11 Persoanele
obligate la plata taxei
Art. 150 Persoana obligată la plata taxei pentru
operaţiunile taxabile din România
Art. 151 Persoana obligată la plata taxei pentru
achiziţii intracomunitare
Art. 1511 Persoana obligată la plata taxei pentru importul de
bunuri
Art. 1512 Răspunderea individuală şi în solidar
pentru plata taxei
Art. 152 Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici
Art. 1521 Regimul special pentru agenţiile de turism
Art. 1522 Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi
Art. 1523 Regimul special pentru aurul de investiţii
Art. 1524 Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite
care prestează servicii electronice persoanelor neimpozabile
Art. 153 Înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA
Art. 1531 Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care
efectuează achiziţii intracomunitare
Art. 154 Prevederi generale referitoare la înregistrare
Art. 156 Evidenţa operaţiunilor
Art. 1564 Declaraţia recapitulativă
Art. 158 Responsabilitatea plătitorilor şi a organelor fiscale
Art. 1581 Registrul persoanelor impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată
Art. 159 Corectarea documentelor
Art. 160 Măsuri de simplificare
CAP. 15 Dispoziţii
tranzitorii
Art. 161 Dispoziţii tranzitorii
Art. 1611 Operaţiuni efectuate înainte şi de la data
aderării
TITLUL VII Accize şi alte taxe speciale
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
Art. 1631 Teritoriul comunitar
Art. 166 Eliberarea pentru consum
Art. 168 Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
SECŢIUNEA a 2-a Produse accizabile
Art. 171 Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
SECŢIUNEA a 3-a Nivelul accizelor
Art. 177 Calculul accizei pentru ţigarete
SECŢIUNEA a 4-a Regimul de antrepozitare
Art. 179 Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 180 Condiţii de autorizare
Art. 181 Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 182 Respingerea cererii de autorizare
Art. 183 Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 184 Regimul de transfer al autorizaţiei
Art. 185 Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
SECŢIUNEA a 41-a
Operatorul înregistrat şi operatorul
neînregistrat
Art. 1851 Operatorul înregistrat
Art. 1852 Operatorul neînregistrat
SECŢIUNEA a 5-a Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate
în regim suspensiv
Art. 186 Deplasarea produselor accizabile aflate în regim
suspensiv
Art. 187 Documentul administrativ de însoţire
Art. 188 Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 189 Regimul accizelor pe durata deplasării
Art. 1891 Descărcarea documentului administrativ de
însoţire
Art. 190 Deplasarea produselor energetice prin conducte fixe
Art. 191 Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit
fiscal şi un birou vamal
Art. 192 Momentul exigibilităţii accizelor
Art. 1921 Restituiri de accize
SECŢIUNEA a 51-a
Lipsuri şi nereguli pe parcursul circulaţiei
intracomunitare în regim suspensiv a produselor accizabile
Art. 1922 Lipsuri pe timpul suspendării
SECŢIUNEA a 52-a
Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize
plătite
Art. 1924 Produse cu accize plătite, utilizate în scopuri
comerciale în România
Art. 1925 Documentul de însoţire simplificat
Art. 1926 Restituirea accizelor pentru produsele cu accize
plătite
Art. 1928 Vânzarea la distanţă
Art. 1929 Reprezentantul fiscal
Art. 19210 Declaraţii privind achiziţii şi livrări intracomunitare
SECŢIUNEA a 53-a
Înregistrarea operatorilor de produse accizabile
Art. 19211 Registrul electronic de date
SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile plătitorilor de accize
Art. 193 Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 194 Depunerea declaraţiilor de accize
Art. 197 Responsabilităţile plătitorilor de accize
SECŢIUNEA a 7-a Scutiri la plata accizelor
Art. 200 Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse
alcoolice
Art. 2001 Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 201 Scutiri pentru uleiuri minerale
SECŢIUNEA a 8-a Marcarea produselor alcoolice şi tutunului prelucrat
Art. 203 Responsabilitatea marcării
Art. 205 Eliberarea marcajelor
Art. 206 Confiscarea tutunului prelucrat
CAP. 2 Alte produse
accizabile
Art. 208 Nivelul şi calculul accizei
Art. 212 Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 213 Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau
deteriorate
Art. 214 Declaraţiile de accize
CAP. 21 Taxe
speciale pentru autoturisme şi autovehicule
Art. 2141 Nivelul taxei speciale
Art. 2142 Exigibilitatea şi plata taxei speciale la bugetul de
stat
CAP. 3 Impozitul la
ţiţeiul din producţia internă
Art. 217 Declaraţiile de impozit
Art. 218 Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Art. 219 Obligaţiile plătitorilor
Art. 220 Decontările între operatorii economici
Art. 2201 Regimul produselor accizabile deţinute de operatorii
economici care înregistrează obligaţii fiscale restante
CAP. 5 Dispoziţii
tranzitorii şi derogări
Art. 2202 Acciza minimă pentru ţigarete
Art. 221 Derogare pentru produse energetice
Art. 2211 Derogare pentru autoturisme
TITLUL VIII Măsuri
speciale privind supravegherea producţiei, importului şi
circulaţiei unor produse accizabile
CAP. 1 Sistemul de
supraveghere a producţiei de alcool etilic
Art. 223 Supraveghetorii fiscali
Art. 224 Mijloace de măsurare a producţiei de alcool
Art. 225 Certificate de calibrare
Art. 227 Recepţia materiilor prime
Art. 228 Obligaţiile supraveghetorilor fiscali
Art. 229 Desigilarea instalaţiilor
CAP. 2 Sistemul de supraveghere a circulaţiei alcoolului etilic şi a distilatelor în vrac din producţia internă sau din import
CAP. 3 Sistemul de
supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe
Art. 234 Sigilarea şi desigilarea instalaţiilor
CAP. 4 Sistemul de
supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi
spirtoase, în vrac
Art. 236 Procedura de supraveghere
CAP. 5 Dispoziţii
comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool,
distilate şi băuturi spirtoase
Art. 237 Situaţii privind modul de valorificare
CAP. 6 Măsuri
speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor
minerale
Art. 240 Condiţii de comercializare
Art. 244 Întârzieri la plata accizelor
TITLUL IX Impozite
şi taxe locale
Art. 248 Impozite şi taxe locale
CAP. 2 Impozitul şi taxa pe clădiri
Art. 251 Calculul impozitului pentru persoane fizice
Art. 252 Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce
deţin mai multe clădiri
Art. 253 Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
Art. 254 Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea
clădirilor
CAP. 3 Impozitul
şi taxa pe teren
Art. 259 Dobândiri şi transferuri de teren, precum şi
alte modificări aduse terenului
CAP. 4 Taxa asupra mijloacelor de transport
Art. 264 Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport
CAP. 5 Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
Art. 267 Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare
Art. 268 Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a
desfăşura o activitate economică şi a altor
autorizaţii similare
CAP. 6 Taxa pentru
folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Art. 270 Taxa pentru serviciile de reclamă şi
publicitate
Art. 271 Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate
CAP. 7 Impozitul pe
spectacole
Art. 275 Reguli speciale pentru videoteci şi discoteci
Art. 284 Facilităţi pentru persoane fizice
Art. 285 Facilităţi pentru persoanele juridice
Art. 2851 Scutiri şi facilităţi pentru persoanele
juridice
Art. 286 Scutiri şi facilităţi stabilite de
consiliile locale
CAP. 12 Alte
dispoziţii comune
Art. 287 Majorarea impozitelor şi taxelor locale de
consiliile locale sau consiliile judeţene
Art. 288 Hotărârile consiliilor locale şi judeţene
privind impozitele şi taxele locale
Art. 289 Accesul la informaţii privind impozitele şi
taxele locale
Art. 291 Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 292 Indexarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 295 Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor
locale
Art. 2951 Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor
locale
Art. 296 Dispoziţii tranzitorii
Art. 297 Data intrării în vigoare a Codului fiscal
Art. 298 Abrogarea actelor normative
Scopul
şi sfera de cuprindere a Codului fiscal
(1) Prezentul cod stabileşte cadrul
legal pentru impozitele şi taxele prevăzute la art. 2, care constituie
venituri la bugetul de stat şi bugetele locale, precizează contribuabilii
care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe, precum
şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod
cuprinde procedura de modificare a acestor impozite şi taxe. De asemenea,
autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme
metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod
şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
(2) Cadrul legal de administrare a impozitelor şi
taxelor reglementate de prezentul cod este stabilit prin legislaţia
privind procedurile fiscale.
(3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului
cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în
caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.
(4) Dacă orice prevedere a prezentului cod contravine
unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică
prevederea acelui tratat.
(5) Orice măsură de natură fiscală care
constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispoziţiilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu
modificările şi completările ulterioare.
Impozitele
şi taxele reglementate de Codul fiscal
Impozitele şi taxele reglementate prin prezentul cod sunt
următoarele:
a)
impozitul pe profit;
b)
impozitul pe venit;
c)
impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d)
impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
e)
impozitul pe reprezentanţe;
f)
taxa pe valoarea adăugată;
g)
accizele;
h)
impozitele şi taxele locale.
Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe
următoarele principii:
a)
neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de
investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii
egale investitorilor, capitalului român şi străin;
b)
certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să
nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea
şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare
plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi
înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să
poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
c)
echitatea fiscală la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea
diferită a veniturilor, în funcţie de mărimea acestora;
d)
eficienţa impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung
a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu
conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi
juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de
către acestea a unor decizii investiţionale majore.
Modificarea
şi completarea Codului fiscal
(1) Prezentul cod se modifică şi se
completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni
înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod
intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în
care a fost adoptată prin lege.
Norme metodologice, instrucţiuni şi ordine
(1) Ministerul Finanţelor Publice are atribuţia
elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentului
cod.
(2) În înţelesul prezentului cod, prin norme se
înţelege norme metodologice, instrucţiuni şi ordine.
(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern, prin
hotărâre, şi sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea
I.
(4) Ordinele şi instrucţiunile se emit de
ministrul finanţelor publice şi se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
(5) Instituţiile publice din subordinea Guvernului,
altele decât Ministerul Finanţelor Publice, nu pot elabora şi emite
norme care să aibă legătură cu prevederile prezentului cod,
cu excepţia celor prevăzute în prezentul cod.
(6) Anual, Ministerul Finanţelor Publice
colectează şi sistematizează toate normele în vigoare având
legătură cu prevederile prezentului cod şi pune această
colecţie oficială la dispoziţia altor persoane, spre publicare.
Înfiinţarea
şi funcţionarea Comisiei fiscale centrale
(1) Ministerul Finanţelor Publice înfiinţează
o Comisie fiscală centrală, care are responsabilităţi de
elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(3) Comisia fiscală centrală este coordonată
de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice care răspunde
de politicile şi legislaţia fiscală.
(4) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin
ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) *** Abrogat
(6) *** Abrogat
(7) *** Abrogat
(8) *** Abrogat
Definiţii
ale termenilor comuni
(1) În înţelesul prezentului cod, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
1. activitate - orice activitate desfăşurată de
către o persoană în scopul obţinerii de venit;
2. activitate dependentă - orice activitate
desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie
de angajare;
3. activitate dependentă la funcţia de bază - orice
activitate dependentă care este declarată astfel de persoana
fizică, în conformitate cu prevederile legii;
4. activitate independentă - orice activitate
desfăşurată cu regularitate de către o persoană
fizică, alta decât o activitate dependentă;
5. asociere, fără personalitate juridică - orice
asociere în participaţiune, grup de interes economic, societate
civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă
distinctă, în înţelesul impozitului pe venit şi pe profit,
conform normelor emise în aplicare;
6. autoritate fiscală competentă - organul fiscal din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate
ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz,
care au responsabilităţi fiscale;
7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care
îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)
riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face
obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care
contractul de leasing produce efecte;
b)
contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul
expirării contractului;
c)
utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul
expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în
procente este mai mică sau egală cu diferenţa dintre durata
normală de funcţionare maximă şi durata contractului de
leasing, raportată la durata normală de funcţionare maximă,
exprimată în procente;
d)
perioada de leasing depăşeşte 80% din durata normală de
funcţionare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în
înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice
perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;
e)
valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile
accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;
8. contract de leasing operaţional - orice contract de leasing
încheiat între locator şi locatar, care transferă locatarului
riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate, mai puţin riscul
de valorificare a bunului la valoarea reziduală, şi care nu
îndeplineşte niciuna dintre condiţiile prevăzute la pct. 7 lit.
b) - e); riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală
există atunci când opţiunea de cumpărare nu este exercitată
la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres
restituirea bunului la momentul expirării contractului;
9. comision - orice plată în bani sau în natură
efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către
orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar
general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o
operaţiune comercială;
10. contribuţii sociale obligatorii - orice contribuţii
care trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare,
pentru protecţia şomerilor, asigurări de sănătate sau
asigurări sociale;
11. credit fiscal - o diminuare a impozitului pe venit sau a
impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate,
conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau aşa cum se
stabileşte în prezentul cod;
12. dividend - o distribuire în bani sau în natură,
efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana
juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare
la acea persoană juridică, exceptând următoarele:
a)
o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică
procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui
participant la persoana juridică;
b)
o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură
cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică,
alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de
răscumpărare, ce nu modifică procentul de deţinere a
titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridică;
c)
o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură
cu lichidarea unei persoane juridice;
d)
o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii
capitalului social constituit efectiv de către participanţi.
Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru
bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana
juridică depăşeşte preţul pieţei pentru astfel de
bunuri sau servicii, atunci diferenţa se tratează drept dividend. De
asemenea, dacă suma plătită de o persoană juridică
pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acţionar sau
asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al
acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.
13. dobânda - orice sumă ce trebuie plătită sau
primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă trebuie să
fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în
legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing
financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată;
14. franciza - sistem de comercializare bazat pe o colaborare
continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de
vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor,
acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata
sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;
15. know-how - orice informaţie cu privire la o
experienţă industrială, comercială sau
ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui
produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei
dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără
autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie; în
măsura în care provine din experienţă, know-how-ul
reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din simpla
examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului
tehnicii;
16. mijloc fix - orice imobilizare corporală, care este
deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de
bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor
sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de
utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita
stabilită prin hotărâre a Guvernului;
17. nerezident - orice persoană juridică străină
şi orice persoană fizică nerezidentă;
18. organizaţie nonprofit - orice asociaţie, fundaţie
sau federaţie înfiinţată în România, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele
asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate pentru o
activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial;
19. participant - orice persoană care este proprietarul unui
titlu de participare;
20. persoană - orice persoană
fizică sau juridică;
21. persoane afiliate - o persoană este afiliată cu
altă persoană dacă relaţia dintre ele este definită de
cel puţin unul dintre următoarele cazuri:
a)
o persoană fizică este afiliată cu altă persoană
fizică, dacă acestea sunt soţ/soţie sau rude până la
gradul al III-lea inclusiv. Între persoanele afiliate, preţul la care se
transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează
servicii reprezintă preţ de transfer;
b)
o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică
dacă persoana fizică deţine, în mod direct sau indirect,
inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot
deţinute la persoana juridică ori dacă controlează în mod
efectiv persoana juridică;
c)
o persoană juridică este afiliată cu altă persoană
juridică dacă cel puţin:
(i) prima persoană juridică deţine, în mod direct sau
indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la
cealaltă persoană juridică ori dacă controlează
persoana juridică;
(ii) a doua persoană juridică deţine, în mod direct sau
indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la
prima persoană juridică;
(iii) o persoană juridică terţă deţine, în mod direct
sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât
la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua.
22. persoană fizică nerezidentă - orice persoană
fizică care nu este persoană fizică rezidentă;
23. persoană fizică rezidentă - orice persoană
fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele
condiţii:
a)
are domiciliul în România;
b)
centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c)
este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce
depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de
12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d)
este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca
funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Prin excepţie de la prevederile lit. a) - d), nu este persoană
fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut
diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este
funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi
interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin
care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România
şi nici membrii familiilor acestora;
24. persoană juridică română - orice persoană
juridică care a fost înfiinţată în conformitate cu
legislaţia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective
în România;
25. persoană juridică străină - orice
persoană juridică care nu este persoană juridică
română;
26. preţ de piaţă - suma care ar fi plătită
de un client independent unui furnizor independent în acelaşi moment
şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru
unul similar, în condiţii de concurenţă loială;
27. proprietate imobiliară - orice teren, clădire sau
altă construcţie ridicată ori încorporată într-un teren;
28. redevenţă - orice sumă ce trebuie
plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de
folosinţă al oricăruia dintre următoarele:
a)
drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau
ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de
radio sau de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio,
video;
b)
orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de
comerţ sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiţă,
formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori software.
Nu se consideră redevenţă, în sensul prezentei legi,
remuneraţia în bani sau în natură plătită pentru
achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului
software, fără alte modificări decât cele determinate de
instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va
fi considerată redevenţă, în sensul prezentei legi,
remuneraţia în bani sau în natură plătită pentru
achiziţia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru
calculator;
c)
orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin
cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;
d)
orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun
mobil, mijloc de transport ori container;
e)
orice know-how;
f)
numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare
referitoare la o persoană fizică.
În plus, redevenţa cuprinde orice sumă ce trebuie
plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau
transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau
alte activităţi similare;
29. rezident - orice persoană juridică română şi
orice persoană fizică rezidentă;
30. România - teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa
teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi
mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită
suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi
zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi
exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului
internaţional;
31. titlu de participare - orice acţiune sau altă parte
socială într-o societate în nume colectiv, societate în comandită
simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe
acţiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă
persoană juridică sau la un fond deschis de investiţii;
32. transfer - orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a
dreptului de proprietate, precum şi schimbul unui drept de proprietate cu
servicii ori cu un alt drept de proprietate.
33. valoarea fiscală reprezintă:
a)
pentru active şi pasive - valoarea de înregistrare în patrimoniu;
b)
pentru titlurile de participare - valoarea de achiziţie sau de aport,
utilizată pentru calculul câştigului sau pierderii, în înţelesul
impozitului pe venit ori al impozitului pe profit;
c)
pentru mijloace fixe - costul de achiziţie, producţie sau valoarea de
piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite
ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată
pentru calculul amortizării fiscale;
d)
pentru provizioane şi rezerve - valoarea deductibilă la calculul
profitului impozabil.
(2) Criteriile care stabilesc dacă o activitate
desfăşurată de o persoană fizică reprezintă o
activitate dependentă sau independentă sunt prevăzute în norme.
(1) În înţelesul prezentului cod, sediul
permanent este un loc prin care se desfăşoară integral sau
parţial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent
dependent.
(2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere,
sucursală, birou, fabrică, magazin, atelier, precum şi o
mină, un puţ de ţiţei sau gaze, o carieră sau alte
locuri de extracţie a resurselor naturale.
(3) Un sediu permanent presupune un şantier de
construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj sau
activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă
şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6
luni.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.
(1) - (3), un sediu permanent nu presupune următoarele:
a)
folosirea unei instalaţii numai în scopul depozitării sau al
expunerii produselor ori bunurilor ce aparţin nerezidentului;
b)
menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident
numai în scopul de a fi depozitate sau expuse;
c)
menţinerea unui stoc de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident
numai în scopul de a fi procesate de către o altă persoană;
d)
vânzarea de produse sau bunuri ce aparţin unui nerezident, care au fost
expuse în cadrul unor expoziţii sau târguri fără caracter
permanent ori ocazionale, dacă produsele ori bunurile sunt vândute nu mai
târziu de o lună după încheierea târgului sau a expoziţiei;
e)
păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul
achiziţionării de produse sau bunuri ori culegerii de informaţii
pentru un nerezident;
f)
păstrarea unui loc fix de activitate numai în scopul
desfăşurării de activităţi cu caracter pregătitor
sau auxiliar de către un nerezident;
g)
păstrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinaţie a
activităţilor prevăzute la lit. a) - f), cu condiţia ca
întreaga activitate desfăşurată în locul fix să fie de
natură preparatorie sau auxiliară.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.
(1) şi (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent în
România, în ceea ce priveşte activităţile pe care o
persoană, alta decât un agent cu statut independent, le întreprinde în
numele nerezidentului, dacă persoana acţionează în România în
numele nerezidentului şi dacă este îndeplinită una din
următoarele condiţii:
a)
persoana este autorizată şi exercită în România autoritatea de a
încheia contracte în numele nerezidentului, cu excepţia cazurilor în care
activităţile respective sunt limitate la cele prevăzute la alin.
(4) lit. a) - f);
b)
persoana menţine în România un stoc de produse sau bunuri din care
livrează produse sau bunuri în numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu se consideră că are un sediu
permanent în România dacă doar desfăşoară activitate în
România prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui
agent intermediar având un statut independent, în cazul în care această
activitate este activitatea obişnuită a agentului, conform descrierii
din documentele constitutive. Dacă activităţile unui astfel de
agent sunt desfăşurate integral sau aproape integral în numele
nerezidentului, iar în relaţiile comerciale şi financiare dintre
nerezident şi agent există condiţii diferite de acelea care ar
exista între persoane independente, agentul nu se consideră ca fiind agent
cu statut independent.
(7) Un nerezident nu se consideră că are un sediu
permanent în România numai dacă acesta controlează sau este controlat
de un rezident ori de o persoană ce desfăşoară o activitate
în România prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
(8) În înţelesul prezentului cod, sediul permanent al
unei persoane fizice se consideră a fi baza fixă.
Moneda
de plată şi de calcul a impozitelor şi taxelor
(1) Impozitele şi taxele se plătesc în moneda
naţională a României.
(2) Sumele înscrise pe o declaraţie fiscală se
exprimă în moneda naţională a României.
(3) Sumele exprimate într-o monedă străină se
convertesc în moneda naţională a României, după cum
urmează:
a)
în cazul unei persoane care desfăşoară o activitate într-un stat
străin şi îşi ţine contabilitatea acestei
activităţi în moneda statului străin, profitul impozabil sau
venitul net din activităţi independente şi impozitul plătit
statului străin se convertesc în moneda naţională a României
prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar pentru perioada
căreia îi este aferent profitul impozabil sau venitul net;
b)
în oricare alt caz, sumele se convertesc în moneda naţională a
României prin utilizarea cursului de schimb valutar la data la care se primesc
sau se plătesc sumele respective ori la altă dată
prevăzută în norme.
(4) În înţelesul prevederilor alin. (3), cursul de
schimb valutar, folosit pentru a converti în moneda naţională a
României sumele exprimate în moneda străină, este cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României, exceptând cazurile
prevăzute expres în norme.
(1) În înţelesul prezentului cod, veniturile impozabile
cuprind veniturile în numerar şi/sau în natură.
(2) În cazul venitului în natură, valoarea acestuia se
stabileşte pe baza cantităţii şi a preţului de
piaţă pentru bunurile sau serviciile respective.
Prevederi
speciale pentru aplicarea Codului fiscal
(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în
înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu
ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot
reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic
al tranzacţiei.
(11) Autorităţile fiscale pot să nu ia
în considerare o tranzacţie efectuată de un contribuabil declarat
inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(12) De asemenea, nu sunt luate în considerare de
autorităţile fiscale tranzacţiile efectuate cu un contribuabil
declarat inactiv prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor
inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declaraţi
inactivi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
şi va fi adusă la cunoştinţă publică, în
conformitate cu cerinţele prevăzute prin ordin.
(2) În cadrul unei tranzacţii între persoane
afiliate, autorităţile fiscale pot ajusta suma venitului sau a
cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru
a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor
furnizate în cadrul tranzacţiei. La stabilirea preţului de piaţă
al tranzacţiilor între persoane afiliate se foloseşte cea mai
adecvată dintre următoarele metode:
a)
metoda comparării preţurilor, prin care preţul de
piaţă se stabileşte pe baza preţurilor plătite altor
persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane
independente;
b)
metoda cost-plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte
pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacţie,
majorat cu marja de profit corespunzătoare;
c)
metoda preţului de revânzare, prin care preţul de piaţă se
stabileşte pe baza preţului de revânzare al bunului sau serviciului
vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte
cheltuieli ale contribuabilului şi o marjă de profit;
d)
orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind
preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică.
Următoarele venituri sunt considerate ca fiind obţinute din
România, indiferent dacă sunt primite în România sau în
străinătate, sub formă de:
a)
venituri atribuibile unui sediu permanent în România;
b)
venituri din activităţile dependente desfăşurate în
România;
c)
dividende de la o persoană juridică română;
d)
dobânzi de la un rezident;
e)
dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
dobânda este o cheltuială a sediului permanent;
f)
redevenţe de la un rezident;
g)
redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România,
dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent;
h)
venituri din proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv
veniturile din exploatarea resurselor naturale situate în România, venituri din
folosirea proprietăţii imobiliare situate în România şi venituri
din transferul dreptului de proprietate asupra proprietăţilor
imobiliare situate în România;
i)
venituri din transferul titlurilor de participare la o persoană
juridică, dacă persoana juridică este o persoană
juridică română sau dacă cea mai mare parte a valorii
mijloacelor fixe ale persoanei juridice, direct sau prin una sau mai multe
persoane juridice, reprezintă proprietăţi imobiliare situate în
România;
j)
venituri din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la
bugetul de stat;
k)
venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul
internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui
transport;
l)
venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă
din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un
rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu
permanent în România;
m)
venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţii ce au
calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de
administraţie al unei persoane juridice române;
n)
comisioane de la un rezident;
o)
comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România,
dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;
p)
venituri din activităţi sportive şi de divertisment
desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite
de către persoanele care participă efectiv la asemenea
activităţi sau de către alte persoane;
q)
*** Abrogată
r)
venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
s)
venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România;
t)
orice alte venituri obţinute dintr-o activitate desfăşurată
în România;
ţ) venituri realizate din lichidare sau dizolvare fără lichidare a
unei persoane juridice române.
Prevederi
speciale privind schimbul de informaţii cu statele membre ale Uniunii
Europene
Ministrul finanţelor publice va dispune prin ordin măsurile
necesare pentru implementarea sistemului de cooperare administrativă
şi schimb de informaţii cu statele membre ale Uniunii Europene în
domeniul taxei pe valoarea adăugată, accizelor şi impozitului pe
venit.
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a)
persoanele juridice române; Norme
metodologice
b)
persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România; Norme metodologice
c)
persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care
desfăşoară activitate în România într-o asociere fără
personalitate juridică;
d)
persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în
legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau
din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română;
e)
persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru
veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din
asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul
datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se
varsă de către persoana juridică română.
Sfera
de cuprindere a impozitului
Impozitul pe profit se aplică după cum urmează:
a)
în cazul persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut
din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;
b)
în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate
prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil
atribuibil sediului permanent;
c)
în cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice
nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o
asociere fără personalitate juridică, asupra părţii
din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;
d)
în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri
din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în
România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la
o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent
acestor venituri;
e)
în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate,
din asocieri fără personalitate juridică, asupra
părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei
fizice rezidente.
(1) Sunt scutiţi de la plata
impozitului pe profit următorii contribuabili:
a)
trezoreria statului;
b)
instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile
proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate
potrivit Legii nr. 500/2002 privind
finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
45/2003 privind finanţele publice locale, dacă legea nu
prevede altfel;
c)
persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;
d) fundaţiile
române constituite ca urmare a unui legat; Norme metodologice
e)
cultele religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi
economice care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu
scop caritabil; Norme
metodologice
f)
cultele religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de
cult, potrivit legii, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu
condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în
anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea
unităţilor de cult, pentru lucrările de construcţie, de
reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a
clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru
acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din
despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a
măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea
dreptului de proprietate;
g)
instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum
şi cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în
anii următori, potrivit Legii
învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
174/2001*) privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea
finanţării învăţământului superior, cu
modificările ulterioare; Norme metodologice
h)
asociaţiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi
asociaţiile de locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari,
potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care
sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea
utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru
întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;
i)
Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit
legii;
j)
Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;
k)
Banca Naţională a României;
l)
Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.
(2) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata
impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
a)
cotizaţiile şi taxele de înscriere ale membrilor;
b)
contribuţiile băneşti sau în natură ale membrilor şi
simpatizanţilor;
c)
taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d)
veniturile obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau
din participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
e)
donaţiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f)
dividendele şi dobânzile obţinute din plasarea
disponibilităţilor rezultate din venituri scutite;
g)
veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
h)
resursele obţinute din fonduri publice sau din finanţări
nerambursabile;
i)
veniturile realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de
strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole,
conferinţe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului
acestora;
j)
veniturile excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate
în proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau
au fost folosite într-o activitate economică;
k)
veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de
organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de
organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării
ştiinţifice, învăţământului, sportului,
sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ
şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale. Norme
metodologice
(3) Organizaţiile nonprofit, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale sunt scutite de la plata impozitului
pe profit şi pentru veniturile din activităţi economice
realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an
fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata
impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizaţiile
prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru
partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele
prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin
aplicarea cotei prevăzute la art.
17 alin. (1) sau art.
18, după caz. Norme metodologice
------------
*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001 a fost
respinsă prin Legea nr. 82/2005.
(1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinţează sau
încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada
impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul
a existat. Norme
metodologice
Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil
este de 16%, cu excepţiile prevăzute la art. 38.
Impozit
minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi
pariuri sportive
Contribuabilii care desfăşoară activităţi de
natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor
sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste
venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit
datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai
mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit
de 5% aplicat acestor venituri realizate.
(1) Profitul impozabil se calculează ca
diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an
fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul
şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit
normelor de aplicare.
(2) Metodele contabile, stabilite prin reglementări
legale în vigoare, privind ieşirea din gestiune a stocurilor sunt
recunoscute la calculul profitului impozabil, cu excepţia cazului
prevăzut la alin. (3). Metodele contabile de evaluare a stocurilor nu se
modifică în cursul anului fiscal. Norme metodologice
(3) Contribuabilii care au optat până la data de 30
aprilie 2005 inclusiv, conform prevederilor legale, pentru impunerea
veniturilor aferente contractelor de vânzare cu plata în rate, pe
măsură ce ratele devin scadente, beneficiază în continuare de
această facilitate pe durata derulării contractelor respective;
cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene
scadente, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea
totală a contractului. Norme metodologice
(4) În cazul contribuabililor care desfăşoară
activităţi de servicii internaţionale, în baza convenţiilor
la care România este parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul
realizării acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului
impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în conformitate cu
reglementările din aceste convenţii. Norme metodologice
(5) Tranzacţiile între persoane afiliate se
realizează conform principiului preţului pieţei libere, potrivit
căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în
condiţiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de
relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi
independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere
principiile privind preţurile de transfer.
Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului
impozabil:
a)
dividendele primite de la o persoană juridică română; Norme metodologice
b)
diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare,
înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor
de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de
participare, precum şi diferenţele de valoare a investiţiilor
financiare pe termen lung, reprezentând acţiuni deţinute la
societăţi afiliate, titluri de participare şi investiţii
deţinute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit
reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu
titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, lichidării
investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului
social la persoana juridică la care se deţin titlurile de
participare;
c)
veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor
nedeductibile; Norme
metodologice
d)
veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi
memorandumuri aprobate prin acte normative. Norme metodologice
Regimul
fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
(1) După data aderării României la Uniunea
Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:
a)
dividendele primite de o persoană juridică română,
societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat
membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ
următoarele condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II,
fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 15% din capitalul social al unei persoane juridice
dintr-un stat membru, respectiv minimum 10%, începând cu 1 ianuarie 2009;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine
participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani.
Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana
juridică română prin intermediul sediului său permanent situat
într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română
îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 - 3;
b)
dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane
juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă,
care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă
persoana juridică străină întruneşte, cumulativ,
următoarele condiţii:
1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este
considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul
unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat
terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii
Europene;
3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a
unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;
4. deţine minimum 15% din capitalul social al filialei dintr-un stat
membru, respectiv o participare minimă de 10%, începând cu data de 1
ianuarie 2009;
5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul
permanent din România, persoana juridică străină deţine
participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă
neîntreruptă de cel puţin 2 ani. Norme metodologice
(2) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se
aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv
sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine
dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un
stat membru.
(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii
şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)
stat membru - stat al Uniunii Europene;
b)
filială dintr-un stat membru - persoana juridică străină al
cărei capital social include şi participaţia minimă
prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4,
deţinută de o persoană juridică română, respectiv de
un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un
stat membru;
c)
stat terţ - oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.
(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1,
formele de organizare pentru persoanele juridice străine sunt:
a)
societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, cunoscute ca
"société anonyme"/"naamloze vennootschap", "société en
commandite par actions"/"commanditaire vennootschap op
aandelen", "société privée a responsabilite
limitee"/"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid",
"société cooperative a responsabilite limitee"/"cooperatieve
vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative a
responsabilite illimitee"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte
aansprakelijkheid", "société en nom
collectif"/"vennootschap onder firma", "société en
commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap",
întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice menţionate
mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii belgiene,
supuse impozitului pe profit belgian;
b)
societăţile înfiinţate în baza legii daneze, cunoscute ca
"aktieselskab" şi "anpartsselskab"; alte
societăţi supuse impozitării, conform legii impozitului pe profit,
în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în
conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale aplicabile la
"aktieselskaber";
c)
societăţile înfiinţate în baza legii germane, cunoscute ca
"Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien",
"Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein
auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft",
"Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen
Rechts", şi alte societăţi constituite conform legii
germane, supuse impozitului pe profit german;
d)
societăţile înfiinţate în baza legii greceşti, cunoscute ca
"anonume etaireia", "etaireia periorismenes eutunes
(E.P.E.)", şi alte societăţi constituite conform legii
greceşti, supuse impozitului pe profit grec;
e)
societăţile înfiinţate în baza legii spaniole, cunoscute ca
"sociedad anonima", "sociedad comanditaria por acciones",
"sociedad de responsabilidad limitada", organisme de drept public
care funcţionează în baza legii private; alte entităţi
constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol
("Impuesto sobre Sociedades");
f)
societăţile înfiinţate în baza legii franceze, cunoscute ca
"société anonyme", "société en commandite par actions",
"société a responsabilite limitee", "sociétés par actions
simplifiees", "sociétés d'assurances mutuelles", "caisses
d'epargne et de prevoyance", "sociétés civiles", care sunt
automat supuse impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de
cooperatives", întreprinderi publice industriale şi comerciale,
precum şi alte societăţi constituite conform legii franceze,
supuse impozitului pe profit francez;
g)
societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze,
organisme înfiinţate în baza Legii asociaţiilor industriale şi
de aprovizionare, societăţi de construcţii înfiinţate în
baza Legii asociaţiilor de construcţii şi trusturi bancare de
economii, înfiinţate în baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;
h)
societăţile înfiinţate în baza legii italiene, cunoscute ca
"societa per azioni", "societa in accomandita per azioni",
"societa a responsabilita limitata", "societa cooperative",
"societa di mutua assicurazione", şi entităţi publice
şi private a căror activitate este în întregime sau în principal
comercială;
i)
societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg,
cunoscute ca "société anonyme", "société en commandite par
actions", "société a responsabilite limitee", "société
cooperative", "société cooperative organisee comme une société
anonyme", "association d'assurances mutuelles",
"association d'epargne-pension", "entreprise de nature
commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat, des communes, des syndicats de
communes, des etablissements publics et des autres personnes morales de droit
public", şi alte societăţi constituite în baza legii
luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;
j)
societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, cunoscute ca
"naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "Open commanditaire vennootschap",
"Cooperatie", "onderlinge waarborgmaatschappij",
"Fonds voor gemene rekening", "vereniging op cooperatieve
grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar
of kredietinstelling optreedt", şi alte societăţi
constituite în baza legii olandeze şi supuse impozitului pe profit
olandez;
k)
societăţile înfiinţate în baza legii austriece, cunoscute ca
"Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter
Haftung", "Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit",
"Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften", "Betriebe
gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts",
"Sparkassen", şi alte societăţi constituite în baza
legii austriece şi supuse impozitului pe profit austriac;
l)
societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au
o formă comercială şi întreprinderile publice înfiinţate în
conformitate cu legea portugheză;
m)
societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze, cunoscute ca
"osakeyhtyio/aktiebolag", "osuuskunta/andelslag",
"saastopankki/sparbank" and "vakuutusyhtio/forsakringsbolag";
n)
societăţile înfiinţate în baza legii suedeze, cunoscute ca as
"aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska
foreningar", "sparbanker", "omsesidiga
forsakringsbolag";
o)
societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord;
p)
societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului
nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind Statutul societăţii
europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie
2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce
priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile
cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr.
1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii
Cooperative Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22
iulie 2003, de completare a Statutului Societăţii Cooperative
Europene cu privire la implicarea angajaţilor;
q)
societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe, cunoscute
ca "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";
r)
societăţile înfiinţate în baza legii estoniene, cunoscute ca
"taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
s)
societăţile înfiinţate în baza legii cipriote, cunoscute ca
"etaireies", supuse impozitului pe profit cipriot;
ş) societăţile înfiinţate în baza legii letone, cunoscute ca
"akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
t)
societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;
ţ) societăţile înfiinţate în baza legii ungare, cunoscute ca
"kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos
vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag",
"reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu
tarsasag", "szovetkezet";
u)
societăţile înfiinţate în baza legii malteze, cunoscute ca
"Kumpaniji ta" "Responsabilita Limitata", "Socjetajiet
en commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
v)
societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca
"spolka akcyjna", "spolka z ograniczona
odpowiedzialnoscia";
w)
societăţile înfiinţate în baza legii slovene, cunoscute ca
"delniska druzba", "komanditna druzba", "druzba z
omejeno odgovornostjo";
x)
societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace,
cunoscute ca "akciova spolocnost", "spolocnost's rucenim
obmedzenym", "komanditna spolocnost".
(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun
prevederile Directivei 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se
aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din
diferite state membre, amendată prin Directiva 2003/123/CE a Consiliului.
(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt
considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul
realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte
normative în vigoare. Norme
metodologice
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de
venituri şi:
a)
cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă
stabilită de către contribuabil;
b)
cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi
cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale; Norme
metodologice
c)
cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de
muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu
primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale; Norme metodologice
d)
cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul
popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract
scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare
pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de
reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul
unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi
demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi
servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
e)
cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în
străinătate, efectuate de către salariaţi şi
administratori; Norme
metodologice
f)
contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a
cooperativelor de credit; Norme
metodologice
g)
taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii,
reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile
pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă; Norme metodologice
h)
cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a
personalului angajat;
i) cheltuielile
pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau
noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri,
editarea de materiale informative proprii;
j)
cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu
îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale
din punct de vedere contabil;
k)
cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor
informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea
sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării
conform cu standardele de calitate;
l)
cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
m)
taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate
către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile
sindicale şi organizaţiile patronale;
n)
pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor
neîncasate, în următoarele cazuri:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza
hotărârii judecătoreşti;
2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de
la moştenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu
răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără
succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore
care îi afectează întreg patrimoniul. Norme metodologice
(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate
limitată:
a)
cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra
diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul
cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de
protocol şi cheltuielile cu impozitul pe profit; Norme metodologice
b)
suma cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor
pentru deplasări în România şi în străinătate, în limita a
de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
c)
cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată
asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu
modificările şi completările ulterioare. Intră sub
incidenţa acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru naştere,
ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile
şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea
corespunzătoare a unor activităţi sau unităţi aflate
în administrarea contribuabililor; grădiniţe, creşe, servicii de
sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al
accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate
sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine
de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub
patronaj. În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile
reprezentând: tichete de creşă acordate de angajator în conformitate
cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în natură oferite
copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură
acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de
familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi
în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie
ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din
şcoli şi centre de plasament;
d)
perisabilităţile, în limitele stabilite de organele de specialitate
ale administraţiei centrale, împreună cu instituţiile de
specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice; Norme metodologice
e)
cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori,
potrivit legii;
f)
*** Abrogată
g)
cheltuielile cu provizioane şi rezerve, în limita prevăzută la art. 22;
h)
cheltuielile cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita
prevăzută la art. 23;
i)
amortizarea, în limita prevăzută la art. 24;
j)
cheltuielile efectuate, în numele unui angajat, la schemele de pensii
facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro
într-un an fiscal pentru fiecare participant;
k)
cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în
limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 euro într-un an fiscal
pentru fiecare participant; Norme metodologice
l)
cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea
locuinţelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul
social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita
corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de legea
locuinţei, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10% .
Diferenţa nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari,
respectiv chiriaşi/locatari; Norme metodologice
m)
cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii
aferente unui sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei
persoane fizice, folosită şi în scop personal, deductibile în limita
corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia
societăţii în baza contractelor încheiate între părţi, în
acest scop; Norme
metodologice
n)
cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii
aferente autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere
şi de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult
un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de
atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de
autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
(4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a)
cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat,
inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul
curent, precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele
nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice
nerezidente, pentru veniturile realizate din România; Norme metodologice
b)
dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi
penalităţile de întârziere datorate către autorităţile
române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile,
penalităţile sau majorările datorate către
autorităţi străine ori în cadrul contractelor economice
încheiate cu persoane nerezidente şi/sau autorităţi străine
sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepţia majorărilor al căror
regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri. Norme metodologice
c)
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale
constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu
au fost încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit
prevederilor titlului
VI. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi stocurile
şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor
calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră,
în condiţiile stabilite prin norme; Norme metodologice
d)
cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor
acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă
valoarea acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;
e)
cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor,
altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau
serviciile prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru
aceste bunuri sau servicii; Norme metodologice
f)
cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada
efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz,
potrivit normelor; Norme
metodologice
g)
cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în
baza legii, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de
membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia
realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul
de societate sau asociere;
h)
cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a
titlurilor de participare la persoanele juridice la care se deţin
participaţii, precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare
aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor
determinate de vânzarea-cesionarea acestora; Norme metodologice
i)
cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor
prevăzute la art. 20
lit. d);
j)
cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau
care nu sunt reglementate prin acte normative;
k)
cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele
angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului,
conform titlului III;
l)
alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt
impozitate la angajat, cu excepţia prevederilor titlului III;
m)
cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă,
asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care
contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul
activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt
încheiate contracte; Norme
metodologice
n)
cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului,
precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu
excepţia celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară
pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii
pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor
contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o)
pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor
incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de
provizion, potrivit art. 22,
precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a
creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, în alte situaţii decât
cele prevăzute la art. 21
alin. (2) lit. n). În această situaţie, contribuabilii care scot din
evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să
comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor
respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana
debitoare, după caz;
p)
cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind
bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează
sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările ulterioare, şi ale Legii
bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse
private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente,
dacă totalul acestor cheltuieli îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
1. este în limita a 3 la mie din cifra de afaceri;
2. nu depăşeşte mai mult de 20% din impozitul pe profit
datorat.
În limitele respective se încadrează şi cheltuielile de
sponsorizare a bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de
localuri, al dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei
şi de documente specifice, finanţării programelor de formare
continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, a burselor
de specializare, a participării la congrese internaţionale; Norme metodologice
r)
cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază
un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de
înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
s)
cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale
sau asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea
desfăşurată de contribuabili şi care depăşesc
echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la
alin. (2) lit. g) şi m).
(5) Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat" deduce la calculul profitului impozabil
următoarele cheltuieli:
a)
cheltuielile reprezentând diferenţa dintre sumele cuvenite pe bază de
contract de prestări de servicii cu Senatul, Camera Deputaţilor,
Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi Curtea
Constituţională pentru plata activităţii de reprezentare
şi protocol şi cheltuielile înregistrate efectiv de regie;
b)
cheltuielile efectuate, în condiţiile legii, pentru asigurarea
administrării, păstrării integrităţii şi
protejării imobilului "Palat Elisabeta" din domeniul public al
statului;
c)
cheltuielile aferente producerii şi emiterii permiselor de şedere
temporară/permanentă pentru cetăţenii străini, în
condiţiile reglementărilor legale.
(1) Contribuabilul are dreptul la deducerea
rezervelor şi provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol,
astfel:
a)
rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5%
aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului
pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă
cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va
atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din
patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi
funcţionare. În cazul în care aceasta este utilizată pentru
acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă,
reconstituirea ulterioară a rezervei nu mai este deductibilă la
calculul profitului impozabil. Prin excepţie, rezerva constituită de
persoanele juridice care furnizează utilităţi
societăţilor comerciale care se restructurează, se
reorganizează sau se privatizează poate fi folosită pentru
acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de acţiuni obţinut în
urma procedurii de conversie a creanţelor, iar sumele destinate
reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului
impozabil; Norme
metodologice
b)
provizioanele pentru garanţii de bună execuţie acordate
clienţilor; Norme
metodologice
c)
provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1
ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de
1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor,
înregistrate de către contribuabili, altele decât cele prevăzute la
lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de
zile de la data scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană
afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului; Norme metodologice
d)
provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare şi
funcţionare, de către instituţiile de credit, instituţiile
financiare nebancare înscrise în Registrul general ţinut de Banca
Naţională a României, precum şi provizioanele specifice
constituite de alte persoane juridice similare; Norme metodologice
e)
*** Abrogată
f)
*** Abrogată
g)
*** Abrogată
h)
rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare,
potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare, cu
excepţia rezervei de egalizare. Norme metodologice Pentru
contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează
astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne
în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării; Norme metodologice
i)
provizioanele de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare,
constituite potrivit reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare;
j)
provizioanele constituite în limita unei procent de 100% din valoarea
creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către
contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g) şi i),
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică
asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului,
pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă
această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană
afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
k)
provizioanele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor
de deşeuri, constituite de contribuabilii care desfăşoară
activităţi de depozitare a deşeurilor, potrivit legii, în limita
sumei stabilite prin proiectul pentru închiderea şi urmărirea
postînchidere a depozitului, corespunzătoare cotei-părţi din
tarifele de depozitare percepute;
l)
provizioanele constituite de companiile aeriene din România pentru acoperirea
cheltuielilor de întreţinere şi reparare a parcului de aeronave
şi a componentelor aferente, potrivit programelor de întreţinere a
aeronavelor, aprobate corespunzător de către Autoritatea
Aeronautică Civilă Română. Norme metodologice
(2) Contribuabilii autorizaţi să
desfăşoare activitate în domeniul exploatării
zăcămintelor naturale sunt obligaţi să înregistreze în evidenţa
contabilă şi să deducă provizioane pentru refacerea
terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic,
silvic sau agricol, în limita unei cote de 1% aplicate asupra diferenţei
dintre veniturile şi cheltuielile din exploatare, pe toată durata de
funcţionare a exploatării zăcămintelor naturale. Norme metodologice
(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care
desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce
includ zone cu adâncime de apă mai mare de 100 m, cota provizionului
constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a
dependinţelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea
mediului este de 10%, aplicată asupra diferenţei dintre veniturile
şi cheltuielile înregistrate, pe toată perioada exploatării
petroliere.
(4) Regia Autonomă "Administraţia Română
a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un
provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenţa dintre
veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de rută
aeriană şi costurile efective ale activităţii de rută
aeriană, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare
care depăşesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5) Reducerea sau anularea oricărui provizion ori a
rezervei care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile,
indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării
destinaţiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau
rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării,
divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv.
Prevederile prezentului alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil
preia un provizion sau o rezervă în legătură cu o divizare sau
fuziune, reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui
provizion sau rezervă. Norme metodologice
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale şi
rezerve reprezentând facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea
capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt
respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se
recalculează impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi
penalităţi de întârziere, de la data aplicării
facilităţii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitării
rezervele de influenţe de curs valutar aferente aprecierii
disponibilităţilor în valută, constituite potrivit legii,
înregistrate de societăţi comerciale bancare - persoane juridice române
şi sucursalele băncilor străine, care îşi
desfăşoară activitatea în România. Norme metodologice
(7) În înţelesul prezentului articol, prin constituirea
unui provizion sau a unei rezerve se înţelege şi majorarea unui
provizion sau a unei rezerve.
(8) Provizioanele constituite pentru creanţele asupra
clienţilor, înregistrate de către contribuabili înainte de 1 ianuarie
2004, sunt deductibile în limitele prevăzute la alin. (1) lit. c), în
situaţia în care creanţele respective îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a)
nu sunt garantate de altă persoană;
b)
sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
c)
au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d)
creanţa este deţinută asupra unei persoane juridice pentru care
a fost deschisă procedura falimentului, pe baza hotărârii
judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;
e)
nu au mai fost constituite provizioane deductibile fiscal pentru creanţa
respectivă.
Cheltuieli
cu dobânzile şi diferenţe de curs valutar
(1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în
cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.
Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul
împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca
medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul
perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital
împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen
de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
(2) În condiţiile în care gradul de îndatorare a
capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea
netă din diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se
reportează în perioada următoare, în condiţiile alin. (1),
până la deductibilitatea integrală a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenţele de
curs valutar ale contribuabilului depăşesc veniturile din
diferenţele de curs valutar, diferenţa va fi tratată ca o
cheltuială cu dobânda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei
diferenţe fiind supusă limitei prevăzute la alin. (1).
Cheltuielile din diferenţele de curs valutar, care se limitează
potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul
la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile şi pierderile din diferenţe de curs
valutar, în legătură cu împrumuturile obţinute direct sau
indirect de la bănci internaţionale de dezvoltare şi organizaţii
similare, menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat,
cele aferente împrumuturilor obţinute de la instituţiile de credit
române sau străine, instituţiile financiare nebancare, de la
persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum şi
cele obţinute în baza obligaţiunilor admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată nu intră sub incidenţa
prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obţinute de la alte
entităţi, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4),
dobânzile deductibile sunt limitate la:
a)
nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a
României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile
în lei; şi
b)
nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valută. Acest
nivel al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil
aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în
valută se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(6) Limita prevăzută la alin. (5) se aplică
separat pentru fiecare împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1)
şi (2).
(7) Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică
societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române,
sucursalelor băncilor străine care îşi desfăşoară
activitatea în România, societăţilor de leasing pentru
operaţiunile de leasing, societăţilor de credit ipotecar,
instituţiilor de credit, precum şi instituţiilor financiare
nebancare.
(8) În cazul unei persoane juridice străine care
îşi desfăşoară activitatea printr-un sediu permanent în
România, prevederile prezentului articol se aplică prin luarea în
considerare a capitalului propriu. Norme metodologice
(1) Cheltuielile aferente achiziţionării,
producerii, construirii, asamblării, instalării sau
îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează
din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit
prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare
corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)
este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în
prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri
administrative;
b)
are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului;
c)
are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi
sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea
amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru
componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror
durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat,
amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.
(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe
amortizabile:
a)
investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte
de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune sau altele asemenea;
b)
mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au
întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se
cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea
rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea
lor;
c)
investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea
valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru
lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în
subteran şi la suprafaţă;
d)
investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma
cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii
parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de
beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e)
investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de
natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în
dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate
publică;
f)
amenajările de terenuri.
(4) Nu reprezintă active amortizabile:
a)
terenurile, inclusiv cele împădurite;
b)
tablourile şi operele de artă;
c)
fondul comercial;
d)
lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei
investiţii;
e)
bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f)
orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită
folosirii, potrivit normelor;
g) casele
de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele
de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării
veniturilor.
(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se
înţelege:
a)
costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b)
costul de producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de
către contribuabil;
c)
valoarea de piaţă, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.
(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil
se determină conform următoarelor reguli:
a)
în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b)
în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor
şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente
periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare
liniară, degresivă sau accelerată;
c)
în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta
pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.
(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea
se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea
de intrare a mijlocului fix amortizabil.
Cota de amortizare liniară se calculează raportând numărul
100 la durata normală de utilizare a mijlocului fix.
(8) În cazul metodei de amortizare degresivă,
amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare
liniară cu unul dintre coeficienţii următori:
a)
1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil
este între 2 şi 5 ani;
b)
2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil
este între 5 şi 10 ani;
c)
2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil
este mai mare de 10 ani. Norme
metodologice
(9) În cazul metodei de amortizare accelerată,
amortizarea se calculează după cum urmează:
a)
pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din
valoarea de intrare a mijlocului fix;
b)
pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin
raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata
normală de utilizare rămasă a acestuia.
(10) Cheltuielile aferente achiziţionării de
brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau
fabrică şi alte valori similare, precum şi cheltuielile de
dezvoltare Norme
metodologice care din punct de vedere contabil
reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin
intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau
pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente
achiziţionării sau producerii programelor informatice se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o
perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza
şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.
(11) Amortizarea fiscală se calculează după
cum urmează:
a)
începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune
în funcţiune;
b)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la
mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe
durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului
de concesionare sau închiriere, după caz;
c)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,
închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat
investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de
utilizare, după caz;
d)
pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea
terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e)
amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu
extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la
zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria
extractivă de petrol, a căror durată de folosire este
limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte
utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a
investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de
produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă
minerală utilă.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:
1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum
şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;
2. din 10 în 10 ani la saline;
f)
mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de
numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare
prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate
după data de 1 ianuarie 2004;
g)
pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal
până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute
de legea locuinţei;
h)
numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n). Norme metodologice
(12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile
sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli
de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform
prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a
brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au
obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe
amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din
durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate
prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează
şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la
data aplicării facilităţii respective, potrivit legii. Norme metodologice
(13) Pentru investiţiile realizate în parcurile
industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere
suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea
investiţiilor în construcţii sau a reabilitărilor de
construcţii, infrastructură internă şi de conexiune la
reţeaua publică de utilităţi, ţinând seama de
prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de
utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază
de facilităţile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de
facilităţile prevăzute în prezentul alineat.
(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării,
dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare
pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o
perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile.
Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de
exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce
resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea
recuperată raportată la valoarea totală estimată a
resurselor.
(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de
amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea
contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din
scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza
valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de
intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru
mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la
data de 31 decembrie 2003 amortizarea se calculează în baza valorii
rămase neamortizate, pe durata normală de utilizare rămasă,
folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această
dată. Norme
metodologice
(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate
prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum
şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor
medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului
impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli
prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol. Norme metodologice
(17) În cazul unei imobilizări corporale cu o valoare de
intrare mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente
imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de
amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.
(18) Cheltuielile aferente achiziţionării sau
producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil
şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin
metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de
contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor
sau a ambalajelor.
(19) Ministerul Finanţelor Publice elaborează
normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare
a mijloacelor fixe.
(20) Regia Autonomă "Administraţia Română
a Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA efectuează anual
actualizarea valorii rămase neamortizate a mijloacelor fixe şi
imobilizărilor necorporale înscrise în bilanţul anului fiscal cu
indicele de inflaţie al anului precedent, comunicat de Institutul
Naţional de Statistică. Valoarea activelor corporale şi
necorporale, achiziţionate în cursul anului fiscal, va fi actualizată
în funcţie de modificarea indicelui de inflaţie din perioada
cuprinsă între luna în care acestea au fost achiziţionate şi
sfârşitul anului fiscal. Valoarea activelor şi a patrimoniului
propriu al Regiei Autonome "Administraţia Română a Serviciilor
de Trafic Aerian" - ROMATSA se majorează cu diferenţele
rezultate din reevaluarea anuală. Amortizarea capitalului Regiei Autonome
"Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian" -
ROMATSA, angajat şi imobilizat în active corporale şi necorporale, se
stabileşte prin metoda liniară. Valoarea rămasă
neamortizată, aferentă mijloacelor fixe ale Regiei Autonome
"Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian" -
ROMATSA, scoase din funcţiune înainte de împlinirea duratei normale de
utilizare, diminuată cu sumele rezultate din valorificare, se
înregistrează în cheltuielile de exploatare şi este deductibilă
din punct de vedere fiscal.
(21) Pentru titularii de acorduri petroliere şi
subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni
petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste
100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi
necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de
folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un
grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de
substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier.
Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale
şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi
reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste
cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la
sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor
înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat
de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui
exerciţiu financiar.
(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.
(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are această calitate.
Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce
dobânda, iar în cazul leasingului operaţional locatarul deduce chiria
(rata de leasing). Norme
metodologice
(1) Pierderea anuală, stabilită prin
declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile
impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea
pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare
termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în
vigoare din anul înregistrării acestora.
(2) Pierderea fiscală înregistrată de
contribuabilii care îşi încetează existenţa prin divizare sau
fuziune nu se recuperează de către contribuabilii
nou-înfiinţaţi sau de către cei care preiau patrimoniul
societăţii absorbite, după caz.
(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile
alin. (1) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi
cheltuielile atribuibile sediului permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe
venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub
incidenţa prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul
de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se
recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării
pierderii fiscale şi limita celor 5 ani. Norme metodologice
Reorganizări,
lichidări şi alte transferuri de active şi titluri
de participare
(1) În cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei
persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această
persoană juridică se aplică următoarele reguli:
a)
contribuţiile nu sunt transferuri impozabile în înţelesul
prevederilor prezentului titlu şi al prevederilor titlului III;
b)
valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este
egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie
cu activul;
c)
valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care
contribuie cu activele este egală cu valoarea fiscală a activelor
aduse drept contribuţie de către persoana respectivă. Norme metodologice
(2) Distribuirea de active de către o persoană
juridică română către participanţii săi, fie sub
formă de dividend, fie ca urmare a operaţiunii de lichidare, se
tratează ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevăzute la
alin. (3). Norme
metodologice
(3) Prevederile prezentului articol se aplică
următoarelor operaţiuni de reorganizare, dacă acestea nu au ca
principal obiectiv evaziunea fiscală sau evitarea plăţii
impozitelor:
a)
fuziunea între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în
care participanţii la oricare persoană juridică care
fuzionează primesc titluri de participare la persoana juridică
succesoare; Norme
metodologice
b)
divizarea unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane
juridice române, în cazul în care participanţii la persoana juridică
iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a
titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;
c)
achiziţionarea de către o persoană juridică română a
tuturor activelor şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor
activităţi economice ale altei persoane juridice române, numai în
schimbul unor titluri de participare; Norme metodologice
d) achiziţionarea
de către o persoană juridică română a minimum 50% din
titlurile de participare la altă persoană juridică română,
în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare şi,
dacă este cazul, a unei plăţi în numerar care nu depăşeşte
10% din valoarea nominală a titlurilor de participare emise în schimb.
(4) În cazul operaţiunilor de reorganizare
prevăzute la alin. (3) se aplică următoarele reguli:
a)
transferul activelor şi pasivelor nu se tratează ca un transfer
impozabil în înţelesul prezentului titlu;
b)
schimbul unor titluri de participare deţinute la o persoană
juridică română cu titluri de participare la o altă
persoană juridică română nu se tratează ca transfer
impozabil în înţelesul prezentului titlu şi al titlului III;
c)
distribuirea de titluri de participare în legătură cu divizarea unei
persoane juridice române nu se tratează ca dividend;
d)
valoarea fiscală a unui activ sau pasiv, aşa cum este prevăzut
la lit. a), este egală, pentru persoana care primeşte un astfel de
activ, cu valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana
care l-a transferat;
e)
amortizarea fiscală pentru orice activ prevăzut la lit. a) se
determină în continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi aplicat
de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi avut loc;
f)
transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere
sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt contribuabil le
preia şi le menţine la valoarea avută înainte de transfer;
g)
valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. b),
care sunt primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea
fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate de către
această persoană;
h)
valoarea fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. c),
care au fost deţinute înainte de a fi distribuite, se alocă între
aceste titluri de participare şi titlurile de participare distribuite,
proporţional cu preţul de piaţă al titlurilor de
participare, imediat după distribuire.
(5) Dacă o persoană juridică română
deţine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de
participare la o altă persoană juridică română care
transferă active şi pasive către prima persoană
juridică, printr-o operaţiune prevăzută la alin. (3),
anularea acestor titluri de participare nu se consideră transfer
impozabil.
(6) *** Abrogat
(7) În înţelesul prezentului articol, valoarea
fiscală a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este
valoarea utilizată pentru calculul amortizării şi al
câştigului sau pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al
impozitului pe profit.
Regimul
fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor
parţiale, transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni
între societăţile din diferite state membre ale Uniunii Europene
(1) Prevederile prezentului articol se aplică după
data aderării României la Uniunea Europeană.
(2) Prevederile prezentului articol se aplică
operaţiunilor de fuziune, divizare, divizare parţială,
transferurilor de active şi schimburilor de acţiuni în care sunt
implicate societăţi din două sau mai multe state membre.
(3) În sensul prezentului articol, termenii şi
expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. fuziune - operaţiunea prin care:
a)
una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al
dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea
activelor şi pasivelor către o altă societate existentă, în
schimbul emiterii către participanţii lor a titlurilor de participare
reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este
cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală
ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente
a titlurilor respective;
b)
două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al
dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea
activelor şi pasivelor unei alte societăţi care se înfiinţează,
în schimbul emiterii către participanţii lor a unor titluri de
participare reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă
este cazul, a plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea
nominală ori, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile
echivalente a titlurilor respective;
c)
o societate, în momentul dizolvării fără lichidare, îşi
transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea
care deţine toate titlurile de participare ce reprezintă capitalul
său;
2. divizare - operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al
dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea
activelor şi pasivelor către două sau mai multe
societăţi existente ori nou-înfiinţate, în schimbul emiterii
către participanţii săi, pe bază de proporţionalitate,
de titluri de participare reprezentând capitalul societăţilor
beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii
nominale contabile echivalente a titlurilor;
3. divizare parţială - operaţiunea prin care o societate
transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de
activitate, către una sau mai multe societăţi existente ori
nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate în
compania cedentă, în schimbul emiterii către participanţii
săi, pe bază de proporţionalitate, titlurile de participare
reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă
este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau,
în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a
titlurilor;
4. active şi pasive transferate - activele şi pasivele
societăţii cedente care, în urma fuziunii, divizării sau
divizării parţiale, sunt integrate unui sediu permanent al
societăţii beneficiare, situat în statul membru al
societăţii cedente, şi care contribuie la generarea profiturilor
sau pierderilor luate în calcul la stabilirea bazei de impozitare;
5. transfer de active - operaţiunea prin care o societate transferă,
fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri
ale activităţii sale către altă societate, în schimbul
transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul
societăţii beneficiare;
6. schimb de acţiuni - operaţiunea prin care o societate dobândeşte
o participaţie în capitalul altei societăţi în aşa fel
încât dobândeşte majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor
de participare în societatea respectivă, în schimbul emiterii către
participanţii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor, a
titlurilor reprezentând capitalul societăţii iniţiale şi,
dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10% din valoarea
nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale
contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;
7. societate cedentă - societatea care îşi transferă activele
şi pasivele ori care transferă totalitatea sau una ori mai multe
dintre ramurile activităţii sale;
8. societate beneficiară - societatea care primeşte activele şi
pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate
ale societăţii cedente;
9. societate achiziţionată - societatea în care altă
societate deţine o participaţie, în urma unui schimb de titluri de
participare;
10. societate achizitoare - societatea care achiziţionează o
participaţie, din acţiunile unei societăţi, în urma unui
schimb de titluri de participare;
11. ramură de activitate - totalitatea activului şi pasivului unei
diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie
o activitate independentă, adică o entitate capabilă să
funcţioneze prin propriile mijloace;
12. societate dintr-un stat membru - orice societate care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a)
are una dintre formele de organizare prezentate în anexa care
face parte integrantă din prezentul titlu; Norme metodologice
b)
în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este
considerată ca avându-şi sediul fiscal în statul membru şi, în
temeiul convenţiei încheiate cu un stat terţ privind evitarea dublei
impuneri, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii
Europene;
c)
plăteşte impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe
profit, fără posibilitatea unei opţiuni ori exceptări.
(4) Operaţiunile de fuziune sau de divizare nu sunt
transferuri impozabile pentru diferenţa dintre preţul de
piaţă al elementelor din activ şi pasiv transferate şi
valoarea lor fiscală.
(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică numai
dacă compania beneficiară calculează amortizarea şi orice
câştig sau pierdere, aferente activelor şi pasivelor transferate, în
concordanţă cu dispoziţiile care ar fi fost aplicate companiei
cedente dacă fuziunea, divizarea sau divizarea parţială nu ar fi
avut loc.
(6) În cazul în care provizioanele sau rezervele constituite
au fost anterior deduse din baza impozabilă de către societatea
cedentă şi nu provin de la sediile permanente din
străinătate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, în
aceleaşi condiţii de deducere, de către sediul permanent al
societăţii beneficiare situat în România, societatea beneficiară
asumându-şi astfel drepturile şi obligaţiile
societăţii cedente.
(7) Referitor la operaţiunile menţionate la alin.
(2), în situaţia în care societatea cedentă înregistrează
pierdere fiscală, determinată potrivit prezentului titlu, aceasta nu
se recuperează de către sediul permanent al societăţii
beneficiare situat în România.
(8) Atunci când o societate beneficiară deţine o
participaţie la capitalul societăţii cedente, veniturile
societăţii beneficiare provenite din anularea participaţiei sale
nu se impozitează în cazul în care participaţia societăţii
beneficiare la capitalul societăţii cedente este mai mare de 15%,
respectiv 10%, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
(9) În cazul schimbului de acţiuni se aplică
următoarele:
a)
atribuirea, în cazul fuziunii, divizării sau al unui schimb de
acţiuni, a titlurilor de participare reprezentând capitalul
societăţii beneficiare ori achizitoare unui participant al
societăţii cedente sau achiziţionate, în schimbul unor titluri
reprezentând capitalul acestei societăţi, nu reprezintă
transferuri impozabile potrivit prezentului titlu şi titlului III;
b)
atribuirea, în cazul divizării parţiale, a titlurilor de participare
ale societăţii cedente, reprezentând capitalul societăţii
beneficiare, nu reprezintă transferuri impozabile potrivit prezentului
titlu şi titlului III;
c)
dispoziţiile lit. a) se aplică numai dacă acţionarul nu
atribuie titlurilor de participare primite o valoare fiscală mai mare
decât valoarea pe care acestea o aveau înainte de fuziune, divizare sau schimb
de acţiuni;
d)
dispoziţiile lit. b) se aplică numai dacă acţionarul nu
atribuie titlurilor de participare primite şi celor deţinute în
compania cedentă o valoare fiscală mai mare decât valoarea titlurilor
deţinute la societatea cedentă înainte de divizarea
parţială;
e)
profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioară a titlurilor de
participare se impozitează potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale
titlului III, după caz;
f)
expresia valoare fiscală reprezintă valoarea ce este utilizată
pentru calcularea veniturilor sau pierderilor, în scopul determinării
venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al
societăţii;
(10) Dispoziţiile alin. (4) - (9) se aplică şi
transferului de active.
(11) Prevederile prezentului articol nu se aplică atunci
când fuziunea, divizarea, divizarea parţială, transferul de active
sau schimbul de acţiuni:
a)
are ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele obiective frauda şi
evaziunea fiscală. Faptul că una dintre operaţiunile
prevăzute la alin. (2) nu este îndeplinită din motive economice
valabile, cum ar fi restructurarea sau raţionalizarea
activităţilor societăţilor participante la operaţiune,
poate constitui o prezumţie că operaţiunea are ca obiectiv
principal sau ca unul dintre obiectivele principale frauda şi evaziunea
fiscală;
b)
are drept efect faptul că o societate, implicată sau nu în
operaţiune, nu mai îndeplineşte condiţiile necesare
reprezentării angajaţilor în organele de conducere ale
societăţii, în conformitate cu acordurile în vigoare înainte de
operaţiunea respectivă. Această prevedere se aplică în
măsura în care în societăţile la care face referire prezentul articol
nu se aplică dispoziţiile comunitare care conţin norme
echivalente privind reprezentarea angajaţilor în organele de conducere ale
societăţii.
(12) Dispoziţiile prezentului articol transpun
prevederile Directivei 90/434/CEE privind impunerea fuziunilor,
divizărilor şi transferului activelor şi schimburilor de valori
mobiliare între companii ale unor state membre diferite, amendată prin
Directiva 2005/19/CE.
Asocieri
fără personalitate juridică
(1) În cazul unei asocieri fără personalitate
juridică, veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie
fiecărui asociat, corespunzător cotei de participare în asociere.
(2) Orice asociere fără personalitate
juridică dintre persoane juridice străine, care îşi
desfăşoară activitatea în România, trebuie să desemneze una
din părţi care să îndeplinească obligaţiile ce îi
revin fiecărui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnată
este responsabilă pentru:
a)
înregistrarea asocierii la autoritatea fiscală competentă, înainte ca
aceasta să înceapă să desfăşoare activitate;
b)
conducerea evidenţelor contabile ale asocierii;
c)
plata impozitului în numele asociaţilor, conform art. 34 alin. (1);
d)
depunerea unei declaraţii fiscale trimestriale la autoritatea fiscală
competentă, care să conţină informaţii cu privire la
partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuibilă
fiecărui asociat, precum şi impozitul care a fost plătit la
buget în numele fiecărui asociat;
e)
furnizarea de informaţii în scris, către fiecare asociat, cu privire
la partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care îi este
atribuibilă acestuia, precum şi la impozitul care a fost plătit
la buget în numele acestui asociat.
(3) Într-o asociere fără personalitate
juridică între două sau mai multe persoane juridice române,
veniturile şi cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat,
corespunzător cotei de participare din asociere.
(4) Într-o asociere fără personalitate
juridică cu o persoană juridică străină şi/sau cu
persoane fizice nerezidente, precum şi cu persoane fizice române, persoana
juridică română trebuie să îndeplinească obligaţiile
ce îi revin fiecărui asociat, potrivit prezentului titlu.
Veniturile
unui sediu permanent
(1) Persoanele juridice străine care
desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România au obligaţia de a plăti impozitul pe profit pentru profitul
impozabil care este atribuibil sediului permanent.
(2) Profitul impozabil se determină în conformitate cu
regulile stabilite în cap. 2
al prezentului titlu, în următoarele condiţii:
a)
numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile
impozabile;
b)
numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se
includ în cheltuielile deductibile. Norme metodologice
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se
determină prin tratarea acestuia ca persoană separată şi
prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea
preţului de piaţă al unui transfer făcut între persoana
juridică străină şi sediul său permanent. Atunci când
sediul permanent nu deţine o factură pentru cheltuielile alocate lui
de către sediul său principal, celelalte documente justificative
trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a
costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul
permanent utilizând regulile preţurilor de transfer. Norme metodologice
(4) Înainte de a desfăşura activitate printr-un
sediu permanent în România, reprezentantul legal al persoanei juridice
străine prevăzute la alin. (1) trebuie să înregistreze sediul
permanent la autoritatea fiscală competentă.
Venituri
obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi
imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
(1) Persoanele juridice străine care obţin
venituri din proprietăţi imobiliare situate în România sau din
vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română au obligaţia de a plăti impozit pe profit
pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.
(2) Veniturile din proprietăţile imobiliare
situate în România includ următoarele:
a)
veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii
imobiliare situate în România;
b)
câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al
oricăror drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în
România;
c)
câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute
la o persoană juridică, dacă minimum 50% din valoarea
mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul
mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în
România;
d)
veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în
România, inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept
aferent acestor resurse naturale.
(3) Orice persoană juridică străină care
obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România
sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română are obligaţia de a plăti
impozit pe profit, potrivit art. 34,
şi de a depune declaraţii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoană
juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a
îndeplini aceste obligaţii.
(4) Orice persoană juridică română sau
persoană juridică străină cu sediul permanent în România,
care plăteşte veniturile prevăzute la alin. (1), către o
persoană juridică străină, are obligaţia de a
reţine impozitul calculat din veniturile plătite şi de a vira
impozitul reţinut la bugetul de stat. Norme metodologice
(5) *** Abrogat
(6) Prevederile art.
119 se aplică oricărei persoane care are
obligaţia să reţină impozit, în conformitate cu prezentul
articol. Norme metodologice
(1) Dacă o persoană juridică
română obţine venituri dintr-un stat străin prin intermediul
unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu reţinere la
sursă şi veniturile sunt impozitate atât în România cât şi în
statul străin, atunci impozitul plătit către statul străin,
fie direct, fie indirect prin reţinerea şi virarea de o altă
persoană, se deduce din impozitul pe profit ce se determină potrivit
prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plătite către un
stat străin într-un an fiscal nu poate depăşi impozitul pe profit,
calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul
impozabil obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu
regulile prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din
statul străin.
(3) Impozitul plătit unui stat străin este dedus,
numai dacă persoana juridică română prezintă
documentaţia corespunzătoare, conform prevederilor legale, din care
să rezulte faptul că impozitul a fost plătit statului
străin.
(4) *** Abrogat
(5) *** Abrogat
(1) Orice pierdere realizată printr-un
sediu permanent din străinătate este deductibilă doar din
veniturile obţinute din străinătate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din
străinătate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare
sursă de venit. Pierderile neacoperite se reportează şi se
recuperează în următorii 5 ani fiscali consecutivi. Norme metodologice
(1) Plata impozitului se face astfel:
a)
contribuabilii, societăţi comerciale bancare, persoane juridice
române, şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice
străine, au obligaţia de a plăti impozit pe profit anual, cu
plăţi anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de
inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a anului anterior),
estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al anului pentru care
se efectuează plăţile anticipate. Termenul până la care se
efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit, prevăzut la art. 35 alin. (1);
b)
contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. a), au
obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial,
până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului
pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu se
prevede altfel. Începând cu anul 2008, aceşti contribuabili urmează
să aplice sistemul plăţilor anticipate prevăzut pentru
contribuabilii menţionaţi la lit. a).
(2) În cazul asocierilor fără personalitate
juridică, impozitul datorat de către contribuabilii
prevăzuţi la art. 13
lit. c) şi e) şi reţinut de către persoana juridică
responsabilă se calculează prin aplicarea cotei de impozit asupra
părţii din profiturile asocierii, care este atribuibilă
fiecărui asociat. Persoana responsabilă are obligaţia de a
declara şi plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se distribuie
rezultatul asocierii.
(3) Contribuabilii prevăzuţi la art. 13 lit. d) au
obligaţia de a declara şi plăti impozit pe profit trimestrial,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului.
(4) Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a
declara şi plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15
februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează
impozitul.
(5) Contribuabilii care obţin venituri majoritare din
cultura cerealelor şi plantelor tehnice, pomicultură şi
viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe
profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor
celui pentru care se calculează impozitul.
(6) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a)
au obligaţia de a declara şi efectua trimestrial plăţi
anticipate, în contul impozitului pe profit anual, în sumă de o
pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat
cu indicele de inflaţie (decembrie faţă de luna decembrie a
anului anterior), estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al
anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
efectuează plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza
căruia se determină plăţile anticipate, este impozitul pe
profit datorat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul
precedent, fără a lua în calcul plăţile anticipate
efectuate în acel an.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6),
contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a)
nou-înfiinţaţi, înfiinţaţi în cursul anului precedent sau
care, la sfârşitul anului fiscal precedent, înregistrează pierdere
fiscală, efectuează plăţi anticipate în contul impozitului
pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra
profitului contabil al perioadei pentru care se efectuează plata
anticipată. Norme
metodologice
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (6),
contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. a), care
înregistrează pierdere contabilă la sfârşitul unui trimestru, nu
mai au obligaţia de a efectua plata anticipată stabilită pentru
acel trimestru.
(9) Declararea, regularizarea şi plata impozitului pe
profit aferent anului fiscal 2006, în cazul contribuabililor
prevăzuţi la alin. (1) lit. a), se efectuează până la data
de 31 martie 2007.
(10) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. b)
plătesc pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul
calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an
fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal
să se facă până la termenul de depunere a declaraţiei
privind impozitul pe profit prevăzut la art. 35 alin. (1).
(11) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. b),
care definitivează până la data de 15 februarie închiderea
exerciţiului financiar anterior, depun declaraţia anuală de
impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului
fiscal încheiat, până la data de 15 februarie inclusiv a anului
următor.
(12) Persoanele juridice care încetează să existe
în cursul anului fiscal au obligaţia să depună, prin
excepţie de la prevederile art.
35 alin. (1), declaraţia anuală de impozit pe profit
şi să plătească impozitul până la data depunerii
situaţiilor financiare la registrul comerţului.
(13) Obligaţiile fiscale reglementate de prezentul titlu
sunt venituri ale bugetului de stat. Impozitul pe profit datorat pentru anul
2006 de către regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi a
consiliilor judeţene, precum şi de către societăţile
comerciale în care consiliile locale şi/sau judeţene sunt
acţionari majoritari se declară, se regularizează şi se
plăteşte la bugetele locale respective, până la data de 31
martie 2007. Dobânzile/majorările de întârziere şi amenzile
înregistrate de către regiile autonome din subordinea consiliilor locale
şi a consiliilor judeţene, precum şi de către
societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau
judeţene sunt acţionari majoritari se datorează şi se plătesc
potrivit legii.
(131) Prin excepţie de la
prevederile alin. (13), impozitul pe profit, dobânzile/majorările de
întârziere şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea
consiliilor locale şi a consiliilor judeţene, precum şi cele
datorate de societăţile comerciale în care consiliile locale
şi/sau judeţene sunt acţionari majoritari, care realizează
proiecte cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene sau
a altor organisme internaţionale, în baza unor acorduri/contracte de
împrumut ratificate, respectiv aprobate prin acte normative, sunt venituri ale
bugetelor locale respective până la sfârşitul anului fiscal în care
se încheie proiectul care face obiectul acordului/contractului de împrumut.
(14) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a),
indicele de inflaţie necesar pentru actualizarea plăţilor
anticipate se comunică, prin ordin al ministrului finanţelor publice,
până la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectuează
plăţile anticipate.
Depunerea
declaraţiilor de impozit pe profit
(1) Contribuabilii au obligaţia să depună o
declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 15
aprilie inclusiv a anului următor.
(2) O dată cu declaraţia de impozit pe profit
anuală, contribuabilii au obligaţia să depună şi o
declaraţie privind plăţile şi angajamentele de plată
către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul şi suma
fiecărei plăţi, numele şi adresa beneficiarului. Nu se
cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru
bunurile importate sau pentru transportul internaţional.
(3) Contribuabilii sunt răspunzători pentru
calculul impozitului pe profit.
Declararea
şi reţinerea impozitului pe dividende
(1) O persoană juridică
română care plăteşte dividende către o persoană
juridică română are obligaţia să reţină, să
declare şi să plătească impozitul pe dividende,
reţinut către bugetul de stat, astfel cum se prevede în prezentul
articol.
(2) Impozitul pe dividende se stabileşte prin aplicarea
unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut plătit către o
persoană juridică română.
(3) Impozitul pe dividende care trebuie reţinut se
declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte
dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite
până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile
financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte
până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în
cazul dividendelor plătite de o persoană juridică română
unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor
deţine minimum 15%, respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de
participare ale acesteia la data plăţii dividendelor, pe o
perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii
acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică după data
aderării României la Uniunea Europeană.
(5) Cota de impozit pe dividende prevăzută la
alin. (2) se aplică şi asupra sumelor distribuite fondurilor deschise
de investiţii. Norme
metodologice
Pierderi
fiscale din perioadele de scutire
Orice pierdere fiscală netă care apare în perioada în care
contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată
din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscală netă este
diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi
profitul impozabil total în aceeaşi perioadă.
(1) În cazul persoanelor juridice care au obţinut,
înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zonă
defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investiţiilor
noi se aplică în continuare pe perioada existenţei zonei
defavorizate. Norme
metodologice
(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu
investiţii înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonanţei
Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi
persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele
localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu
modificările ulterioare, şi care continuă investiţiile
conform ordonanţei menţionate, beneficiază în continuare de
deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidenţiate,
făcute cu investiţiile respective, fără a depăşi
data de 31 decembrie 2006.
(3) Contribuabilii care îşi desfăşoară
activitatea în zona liberă pe bază de licenţă şi care
până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiţii în zona
liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria
prelucrătoare, în valoare de cel puţin 1.000.000 dolari S.U.A.,
beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare,
până la data de 31 decembrie 2006. Dispoziţiile prezentului alineat
nu se mai aplică în situaţia în care survin modificări în
structura acţionariatului contribuabilului. În înţelesul prezentului
alineat, modificare de acţionariat în cazul societăţilor cotate
se consideră a fi o modificare a acţionariatului în proporţie de
mai mult de 25% din numărul acţiunilor, pe parcursul unui an
calendaristic.
(4) Cu excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii
care obţin venituri din activităţi desfăşurate pe
bază de licenţă într-o zonă liberă au obligaţia
de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil
care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004. Norme metodologice
(5) Contribuabilii care beneficiază de
facilităţile prevăzute la alin. (1) - (4) nu pot beneficia de
amortizarea accelerată sau de deducerea prevăzută la art. 24 alin. (12).
(6) Unităţile protejate destinate persoanelor cu
handicap, definite prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia
specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare,
sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele
obţinute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziţiei de
echipament tehnologic, maşini, utilaje, instalaţii şi/sau pentru
amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului
pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.
(7) Contribuabilii direct implicaţi în producţia
de filme cinematografice, înscrişi ca atare în Registrul cinematografic,
beneficiază, până la data de 31 decembrie 2006, de:
a)
scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-părţi din profitul
brut reinvestit în domeniul cinematografiei;
b)
reducerea impozitului pe profit în proporţie de 20%, în cazul în care se
creează noi locuri de muncă şi se asigură creşterea
numărului scriptic de angajaţi, cu cel puţin 10% faţă
de anul financiar precedent.
(8) Societatea Naţională
"Nuclearelectrica" - S.A. beneficiază de scutire de la plata
impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2010, în
condiţiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru finanţarea
lucrărilor de investiţii la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică
Cernavodă - Unitatea 2, potrivit legii.
(9) Societatea Comercială "Automobile Dacia"
- S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până
la data de 31 decembrie 2006.
(10) Societatea Comercială "Sidex" - S.A.
beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit până la data
de 31 decembrie 2004.
(11) Compania Naţională "Aeroportul
Internaţional Henri Coandă - Otopeni" - S.A. beneficiază de
scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie
2006.
(12) La calculul profitului impozabil, următoarele
venituri sunt neimpozabile până la data de 31 decembrie 2006:
a)
veniturile realizate din activităţile desfăşurate pentru
obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă - Unitatea 2,
până la punerea în funcţiune a acestuia;
b)
veniturile realizate din aplicarea unei invenţii brevetate în România,
inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă
de 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii
aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului,
potrivit legii; Norme
metodologice
c)
veniturile realizate din practicarea apiculturii.
(13) Pentru investiţiile directe cu impact semnificativ
în economie, realizate până la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii,
contribuabilii pot deduce o cotă suplimentară de 20% din valoarea
acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează
investiţia. În situaţia în care se realizează pierdere fiscală,
aceasta se recuperează potrivit dispoziţiilor art. 26. Pentru
investiţiile realizate se poate calcula amortizare accelerată, cu
excepţia investiţiilor în clădiri. Contribuabilii care
beneficiază de facilităţile prevăzute la prezentul alineat
nu pot aplica prevederile art. 24
alin. (12).
(14) Facilităţile fiscale privind impozitul pe
profit din actele normative menţionate în prezentul articol, precum
şi cele care decurg din alte acte normative date în aplicarea acestora
rămân în vigoare până la termenele şi în condiţiile
stipulate de acestea.
ANEXA 1
LISTA SOCIETĂŢILOR
la care se face referire în art. 271 alin.
(3) pct. 12 lit. a)
a)
societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului
nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind statutul societăţii
europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a Consiliului, din 8 octombrie
2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce
priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile
cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr.
1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii
Cooperative Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22
iulie 2003, de completare a Statutului Societăţii Cooperative Europene
cu privire la implicarea angajaţilor;
b)
societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, cunoscute ca
"société anonyme"/"naamloze vennootschap", "société en
commandite par actions"/"commanditaire vennootschap op
aandelen", "société privée a responsabilite
limitee"/"besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid",
"société cooperative ŕ responsabilité limitée"/"cooperatieve
vennootschap met beperkte aansprakelijkheid", "société cooperative ŕ
responsabilité illimitée"/"cooperatieve vennootschap met onbeperkte
aansprakelijkheid", "société en nom
collectif"/"vennootschap onder firma", "société en
commandite simple"/"gewone commanditaire vennootschap",
întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice menţionate
mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii belgiene,
supuse impozitului pe profit belgian;
c)
societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe, cunoscute
ca "akciova spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym";
d)
societăţile înfiinţate în baza legii daneze, cunoscute ca
"aktieselskab" şi "anpartsselskab"; alte
societăţi supuse impozitării conform legii impozitului pe
profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi
impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale
aplicabile la "aktieselskaber";
e)
societăţile înfiinţate în baza legii germane, cunoscute ca
"Aktiengesellschaft", "Kommanditgesellschaft auf Aktien",
"Gesellschaft mit beschrankter Haftung", "Versicherungsverein
auf Gegenseitigkeit", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaft",
"Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen
Rechts", şi alte societăţi constituite conform legii
germane, supuse impozitului pe profit german;
f)
societăţile înfiinţate în baza legii estoniene ca
"taisuhing", "usaldusuhing", "osauhing",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
g)
societăţile înfiinţate în baza legii greceşti, cunoscute ca
"anonume etaireia", "etaireia periorismenes eutuns
(E.P.E.)";
h)
societăţile înfiinţate în baza legii spaniole, cunoscute ca
"sociedad anonima", "sociedad comanditaria por acciones",
"sociedad de responsabilidad limitada", organisme de drept public
care funcţionează în baza legii private;
i)
societăţile înfiinţate în baza legii franceze, cunoscute ca
"société anonyme", " société en commandite par actions",
" société ŕ responsabilité limitée", " sociétés par actions
simplifiées", " sociétés d'assurances mutuelles", "caisses
d'epargne et de prévoyance", " sociétés civiles", care sunt
automat supuse impozitului pe profit, "cooperatives", "unions de
cooperatives", întreprinderi publice industriale şi comerciale
şi alte societăţi constituite conform legii franceze, supuse
impozitului pe profit francez;
j)
societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze,
organisme înfiinţate pe baza legii asociaţiilor industriale şi
de aprovizionare, societăţi de construcţii, înfiinţate pe
baza legii asociaţiilor de construcţii, şi trusturile bancare de
economii, înfiinţate pe baza legii trusturilor bancare de economii, 1989;
k)
societăţile înfiinţate în baza legii italiene, cunoscute ca
"societa per azioni", "societa in accomandita per azioni",
"societa a responsibilita limitata", "societa cooperative",
"societa di mutua assircurazione" şi entităţi publice
şi private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;
l)
societăţile înfiinţate în baza legii cipriote ca
"etaireies", supuse impozitului pe profit;
m)
societăţile înfiinţate în baza legii letone, cunoscute ca
"akciju sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
n)
societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;
o)
societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg,
cunoscute ca " société anonyme", " société en commandite par
actions", " société a responsabilite limitee", " société
cooperative", " société cooperative organisee comme une société
anonyme", "association d'assurances mutuelles",
"association d'epargne-pension", "entreprise de nature
commerciale, industrielle ou miniere de l'Etat, des communes, des syndicats de
communes, des etablissements publics et des autres personnes morales de droit
public", şi alte societăţi constituite în baza legii
luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;
p)
societăţile înfiinţate în baza legii ungare, cunoscute ca
"kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos
vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag",
"reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu
tarsasag", "szovetkezet";
q)
societăţile înfiinţate în baza legii malteze, cunoscute ca
"Kumpaniji ta' Responsabilita Limitata", "Socjetajiet en
commandite li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonijiet";
r)
societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, cunoscute ca
"naamloze vennootschap", "besloten vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid", "Open commanditaire vennootschap",
"Cooperatie", "onderlinge waarborgmaatschappij",
"Fonds voor gemene rekening", "Vereniging op cooperatieve
grondslag", "vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar
of kredietinstelling optreedt", şi alte societăţi
constituite în baza legii olandeze şi supuse impozitului pe profit
olandez;
s)
societăţile înfiinţate în baza legii austriece, cunoscute ca
"Aktiengesellschaft", "Gesellschaft mit beschrankter
Haftung", "Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften";
ş) societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca
"spolka akcyjna", "spolka z ograniczona
odpowiedzialnoscia";
t)
societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au
formă comercială, precum şi alte entităţi a căror
activitate este de natură comercială sau industrială,
înregistrate potrivit legii portugheze;
ţ) societăţile înfiinţate în baza legii slovene, cunoscute ca
"delniska druzba", "komanditna druzba', "druzba z omejeno
odgovornostjo";
u)
societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace,
cunoscute ca "akciova spolocnost", "spolocnost' s rucenim
obmedzenym", "komanditna spolocnost";
v)
societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze, cunoscute ca
"osakeyhtio/aktiebolag", "osuuskunta/andelslag",
"saastopankki/sparbank' and 'vakuutusyhtio/forsakringsbolag";
w)
societăţile înfiinţate în baza legii suedeze, cunoscute ca
"aktiebolag", "forsakringsaktiebolag", "ekonomiska
foreningar", "sparbanker", "omsesidiga
forsakringsbolag";
x)
societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord.
Următoarele persoane datorează plata impozitului conform
prezentului titlu şi sunt numite în continuare contribuabili:
a)
persoanele fizice rezidente;
b)
persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate
independentă prin intermediul unui sediu permanent în România;
c)
persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activităţi dependente în România;
d)
persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 89.
Sfera
de cuprindere a impozitului
(1) Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în
continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri:
a)
în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România,
veniturilor obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi
din afara României;
b)
în cazul persoanelor fizice rezidente, altele decât cele prevăzute la lit.
a), numai veniturilor obţinute din România, care sunt impuse la nivelul
fiecărei surse din categoriile de venituri prevăzute la art. 41;
c)
în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară
activitate independentă prin intermediul unui sediu permanent în România,
venitului net atribuibil sediului permanent;
d)
în cazul persoanelor fizice nerezidente, care desfăşoară
activitate dependentă în România, venitului salarial net din această
activitate dependentă;
e)
în cazul persoanelor fizice nerezidente, care obţin veniturile
prevăzute la art. 39
lit. d), venitului determinat conform regulilor prevăzute în prezentul
titlu, ce corespund categoriei respective de venit.
(2) Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile de
rezidenţă prevăzute la art.
7 alin. (1) pct. 23 lit. b) sau c) timp de 3 ani consecutiv vor
fi supuse impozitului pe venit pentru veniturile obţinute din orice
sursă, atât din România, cât şi din afara României, începând cu al
patrulea an fiscal.
Categorii
de venituri supuse impozitului pe venit
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor
prezentului titlu, sunt următoarele:
a)
venituri din activităţi independente, definite conform art. 46;
b)
venituri din salarii, definite conform art. 55;
c) venituri
din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 61;
d)
venituri din investiţii, definite conform art. 65;
e)
venituri din pensii, definite conform art. 68;
f)
venituri din activităţi agricole, definite conform art. 71;
g)
venituri din premii şi din jocuri de noroc, definite conform art. 75;
h)
venituri din transferul proprietăţilor imobiliare, definite conform art. 771;
i)
venituri din alte surse, definite conform art. 78.
În înţelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile:
a)
ajutoarele, indemnizaţiile şi alte forme de sprijin cu
destinaţie specială, acordate din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele
locale şi din alte fonduri publice, precum şi cele de aceeaşi
natură primite de la alte persoane, cu excepţia indemnizaţiilor
pentru incapacitate temporară de muncă. Nu sunt venituri impozabile
indemnizaţiile pentru: risc maternal, maternitate, creşterea
copilului şi îngrijirea copilului bolnav, potrivit legii; Norme metodologice
b)
sumele încasate din asigurări de orice fel reprezentând despăgubiri,
sume asigurate, precum şi orice alte drepturi, cu excepţia
câştigurilor primite de la societăţile de asigurări ca
urmare a contractului de asigurare încheiat între părţi, cu ocazia
tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despăgubirile în
bani sau în natură primite de către o persoană fizică ca
urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv
despăgubirile reprezentând daunele morale; Norme metodologice
c)
sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a
calamităţilor naturale, precum şi pentru cazurile de
invaliditate sau deces, conform legii; Norme metodologice
d)
pensiile pentru invalizii de război, orfanii, văduvele/văduvii
de război, sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost
încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele
decât pensiile plătite din fonduri constituite prin contribuţii
obligatorii la un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri
de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat;
e)
contravaloarea cupoanelor ce reprezintă bonuri de valoare care se acordă
cu titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziţiilor legale în
vigoare;
f)
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;
g)
veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile şi mobile din patrimoniul personal, altele decât
câştigurile din transferul titlurilor de valoare, precum şi altele
decât cele definite la cap. VIII1;
h)
drepturile în bani şi în natură primite de militarii în termen,
militarii cu termen redus, studenţii şi elevii unităţilor
de învăţământ din sectorul de apărare naţională,
ordine publică şi siguranţă naţională şi
persoanele civile, precum şi cele ale gradaţilor şi soldaţilor
concentraţi sau mobilizaţi;
i)
bursele primite de persoanele care urmează orice formă de
şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat; Norme metodologice
j)
sumele sau bunurile primite cu titlu de moştenire ori donaţie. Pentru
proprietăţile imobiliare, în cazul moştenirilor şi
donaţiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 771 alin.
(2) şi (3);
k)
veniturile din agricultură şi silvicultură, cu excepţia
celor prevăzute la art. 71;
Norme metodologice
l) veniturile
primite de membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
pentru activităţile desfăşurate în România în calitatea lor
oficială, în condiţii de reciprocitate, în virtutea regulilor
generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri
speciale la care România este parte;
m)
veniturile nete în valută primite de membrii misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare şi institutelor culturale ale României amplasate în
străinătate, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
n)
veniturile primite de oficialii organismelor şi organizaţiilor
internaţionale din activităţile desfăşurate în România
în calitatea lor oficială, cu condiţia ca poziţia acestora, de
oficial, să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
o)
veniturile primite de cetăţeni străini pentru activitatea de
consultanţă desfăşurată în România, în conformitate cu
acordurile de finanţare nerambursabilă încheiate de România cu alte
state, cu organisme internaţionale şi organizaţii
neguvernamentale;
p)
veniturile primite de cetăţeni străini pentru
activităţi desfăşurate în România, în calitate de
corespondenţi de presă, cu condiţia reciprocităţii
acordate cetăţenilor români pentru venituri din astfel de
activităţi şi cu condiţia ca poziţia acestor persoane
să fie confirmată de Ministerul Afacerilor Externe;
q)
sumele reprezentând diferenţa de dobândă subvenţionată
pentru creditele primite în conformitate cu legislaţia în vigoare;
r)
subvenţiile primite pentru achiziţionarea de bunuri, dacă
subvenţiile sunt acordate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
s)
veniturile reprezentând avantaje în bani şi/sau în natură primite de
persoanele cu handicap, veteranii de război, invalizii şi
văduvele de război, accidentaţii de război în afara
serviciului ordonat, persoanele persecutate din motive politice de dictatura
instaurată cu începere de la 6 martie 1945, cele deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, urmaşii
eroilor-martiri, răniţilor, luptătorilor pentru victoria Revoluţiei
din decembrie 1989, precum şi persoanele persecutate din motive etnice de
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până
la 6 martie 1945; Norme
metodologice
t)
premiile obţinute de sportivii medaliaţi la campionatele mondiale,
europene şi la jocurile olimpice. Nu sunt venituri impozabile premiile,
primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi
în legislaţia în materie, în vederea realizării obiectivelor de
înaltă performanţă: clasarea pe podiumul de premiere la
campionatele europene, campionatele mondiale şi jocurile olimpice, precum
şi calificarea şi participarea la turneele finale ale campionatelor
mondiale şi europene, prima grupă valorică, precum şi la
jocurile olimpice, în cazul jocurilor sportive. Nu sunt venituri impozabile
primele şi indemnizaţiile sportive acordate sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti, prevăzuţi
de legislaţia în materie, în vederea pregătirii şi
participării la competiţiile internaţionale oficiale ale
loturilor reprezentative ale României; Norme metodologice
u)
premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport
şi altele asemenea, obţinute de elevi şi studenţi în cadrul
competiţiilor interne şi internaţionale, inclusiv elevi şi
studenţi nerezidenţi în cadrul competiţiilor
desfăşurate în România; Norme metodologice
v)
prima de stat acordată în conformitate cu prevederile Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi
creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările
şi completările ulterioare;
x)
alte venituri care nu sunt impozabile, aşa cum sunt precizate la fiecare
categorie de venit.
(1) Cota de impozit este de 16% şi se aplică
asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare
categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a)
activităţi independente;
b)
salarii;
c)
cedarea folosinţei bunurilor;
d)
investiţii;
e)
pensii;
f)
activităţi agricole;
g)
premii;
h)
alte surse.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cotele de
impozit prevăzute expres pentru categoriile de venituri cuprinse în titlul
III. Norme metodologice
(1) Perioada impozabilă este anul fiscal care
corespunde anului calendaristic.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), perioada
impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situaţia în care
decesul contribuabilului survine în cursul anului. Norme metodologice
Stabilirea
deducerilor personale şi a sumelor fixe
(1) Deducerea personală, precum şi celelalte sume
fixe, exprimate în lei, se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(2) Sumele sunt calculate prin rotunjire la zece lei, în
sensul că fracţiunile sub 10 lei se majorează la 10 lei.
Definirea
veniturilor din activităţi independente
(1) Veniturile din activităţi independente cuprind
veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din
drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual
şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi
adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din
fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii,
altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea
unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile
obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor
financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant
de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate,
desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice formă a
drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de
invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică
şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor
şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.
(1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obţinute prin aplicarea efectivă în
ţară de către titular sau, după caz, de către
licenţiaţii acestuia a unei invenţii brevetate în România,
incluzând fabricarea produsului sau, după caz, aplicarea procedeului, în
primii 5 ani de la prima aplicare, calculaţi de la data începerii
aplicării şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului;
b)
venitul obţinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază persoanele
fizice care exploatează invenţia, respectiv titularul brevetului
aplicat.
Reguli
generale de stabilire a venitului net anual din activităţi
independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă
simplă
(1) Venitul net din activităţi independente se
determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente
realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în
partidă simplă, cu excepţia prevederilor art. 49 şi 50.
(2) Venitul brut cuprinde:
a)
sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din
desfăşurarea activităţii;
b)
veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte
creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă;
c)
câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate
într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor
rămase după încetarea definitivă a activităţii;
d)
veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate
independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;
e) veniturile
din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în
legătură cu o activitate independentă.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a)
aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură
făcute la începerea unei activităţi sau în cursul
desfăşurării acesteia;
b)
sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la
persoane fizice sau juridice;
c)
sumele primite ca despăgubiri;
d)
sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau
donaţii.
(4) Condiţiile generale pe care trebuie să le
îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse,
sunt:
a)
să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate
în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
b)
să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în
cursul căruia au fost plătite;
c)
să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;
d)
cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele
utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este
autorizat contribuabilul;
3. prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional;
4. persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului 3 din prezentul
titlu, cu condiţia impozitării sumei reprezentând prima de asigurare,
la beneficiarul acesteia, la momentul plăţii de către suportator.
(5) Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a)
cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse
private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul
determinată conform alin. (6);
b) cheltuielile
de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată
conform alin. (6);
c)
suma cheltuielilor cu indemnizaţia plătită pe perioada
delegării şi detaşării în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în
limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
d)
cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de
până la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile
privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în
materie;
f)
cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori,
potrivit legii;
g)
contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii
facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita
echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;
h)
prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în
limita echivalentului în lei a 200 euro anual pentru o persoană;
i)
cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă, cât şi în
scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai
pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii
independente;
j)
cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii pentru
salariaţi şi contribuabili, inclusiv cele pentru asigurarea de
accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii;
k)
dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice,
utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului
încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României;
l)
cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing -
în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu
amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar,
stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing
şi societăţile de leasing;
m)
cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din
baza de calcul determinată conform alin. (6);
n)
cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate,
potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte
contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.
(6) Baza de calcul se determină ca diferenţă
între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile
de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de
protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a)
sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al
familiei sale;
b)
cheltuielile corespunzătoare veniturilor neimpozabile ale căror surse
se află pe teritoriul României sau în străinătate;
c)
impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe
venitul realizat în străinătate;
d)
cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevăzute la alin.
(4) lit. d) şi la alin. (5) lit. h);
e)
donaţii de orice fel;
f)
amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere
şi penalităţile datorate autorităţilor române şi
străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite
conform clauzelor din contractele comerciale;
g)
ratele aferente creditelor angajate;
h)
dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziţionarea de
imobilizări corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda
este cuprinsă în valoarea de intrare a imobilizării corporale,
potrivit prevederilor legale;
i)
cheltuielile de achiziţionare sau de fabricare a bunurilor şi a
drepturilor amortizabile din Registrul-inventar;
j)
cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate
şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o
poliţă de asigurare;
k)
sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării
dispoziţiilor legale în vigoare;
l)
impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul
beneficiarilor de venit;
m)
alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obţin venituri din activităţi
independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă
contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor
în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze
Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrul-inventar
şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile şi
drepturile aferente desfăşurării activităţii. Norme metodologice
Stabilirea
venitului net anual din activităţi independente pe baza normelor de
venit
(1) Venitul net dintr-o activitate independentă, care
este desemnată conform alin. (2) şi care este
desfăşurată de către contribuabil, individual,
fără salariaţi, se determină pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanţelor Publice elaborează
normele care conţin nomenclatorul activităţilor pentru care
venitul net se stabileşte pe bază de norme de venit şi
precizează regulile care se utilizează pentru stabilirea acestor
norme de venit.
(3) Direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale au obligaţia de a stabili şi publica anual normele de
venit înainte de data de 1 ianuarie a anului în care urmează a se aplica
normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil
desfăşoară o activitate independentă pe perioade mai mici
decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei
activităţi se corectează astfel încât să reflecte perioada
de an calendaristic în care a fost desfăşurată activitatea
respectivă.
(5) Dacă un contribuabil desfăşoară
două sau mai multe activităţi desemnate, venitul net din aceste
activităţi se stabileşte pe baza celei mai ridicate norme de
venit pentru respectivele activităţi.
(6) În cazul în care un contribuabil
desfăşoară o activitate din cele prevăzute la alin. (1)
şi o altă activitate care nu este prevăzută la alin. (1),
atunci venitul net din activităţile independente
desfăşurate de contribuabil se determină pe baza
contabilităţii în partidă simplă, conform art. 48.
(7) Dacă un contribuabil desfăşoară activitate
de transport de persoane şi de bunuri în regim de taxi şi
desfăşoară şi o altă activitate independentă,
atunci venitul net din activităţile independente
desfăşurate de contribuabil se determină pe baza datelor din
contabilitatea în partidă simplă, conform art. 48. În acest caz, venitul net din aceste
activităţi nu poate fi inferior venitului net stabilit pe baza normei
de venit pentru activitatea de transport de persoane fizice şi de bunuri
în regim de taxi.
(8) Contribuabilii care desfăşoară
activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de
norme de venit nu au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitate în partidă simplă pentru activitatea
respectivă.
Stabilirea
venitului net anual din drepturile de proprietate intelectuală
(1) Venitul net din drepturile de proprietate
intelectuală se stabileşte prin scăderea din venitul brut a
următoarelor cheltuieli:
a)
o cheltuială deductibilă egală cu 40% din venitul brut;
b)
contribuţiile sociale obligatorii plătite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor
lucrări de artă monumentală, venitul net se stabileşte prin
deducerea din venitul brut a următoarelor cheltuieli:
a)
o cheltuială deductibilă egală cu 50% din venitul brut;
b)
contribuţiile sociale obligatorii plătite.
(3) În cazul exploatării de către moştenitori
a drepturilor de proprietate intelectuală, precum şi în cazul
remuneraţiei reprezentând dreptul de suită şi al
remuneraţiei compensatorii pentru copia privată, venitul net se
determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin
organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori de asemenea
venituri, potrivit legii, fără aplicarea cotei forfetare de
cheltuieli prevăzute la alin. (1) şi (2). . Norme metodologice
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de
proprietate intelectuală, contribuabilii vor completa numai partea din
Registrul-jurnal de încasări şi plăţi referitoare la
încasări. Această reglementare este opţională pentru cei
care consideră că îşi pot îndeplini obligaţiile declarative
direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Aceşti
contribuabili au obligaţia să arhiveze şi să păstreze
documentele justificative cel puţin în limita termenului de
prescripţie prevăzut de lege Norme metodologice
Opţiunea
de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitatea în
partidă simplă
(1) Contribuabilii care obţin venituri din
activităţi independente, impuşi pe bază de norme de venit,
precum şi cei care obţin venituri din drepturi de proprietate
intelectuală au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net
în sistem real, potrivit art. 48.
(2) Opţiunea de a determina venitul net pe baza datelor
din contabilitatea în partidă simplă este obligatorie pentru
contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se
consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă nu se
depune o cerere de renunţare de către contribuabil.
(3) Cererea de opţiune pentru stabilirea venitului net
în sistem real se depune la organul fiscal competent până la data de 31
ianuarie inclusiv, în cazul contribuabililor care au desfăşurat
activitate şi în anul precedent, respectiv în termen de 15 zile de la
începerea activităţii, în cazul contribuabililor care încep
activitatea în cursul anului fiscal. Norme metodologice
Reţinerea
la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru
unele venituri din activităţi independente
(1) Plătitorii următoarelor venituri au
obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vira impozit prin
reţinere la sursă, reprezentând plăţi anticipate, din
veniturile plătite:
a) venituri
din drepturi de proprietate intelectuală;
b)
venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
c)
venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor de
agent, comision sau mandat comercial;
d)
venituri din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului civil, altele
decât cele menţionate la art.
78 alin. (1) lit. e);
e)
venituri din activitatea de expertiză contabilă şi tehnică,
judiciară şi extrajudiciară;
f)
venitul obţinut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o
persoană juridică contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană
juridică.
(2) Impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte
după cum urmează:
a)
în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) - e), aplicând o
cotă de impunere de 10% la venitul brut;
b)
în cazul veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), aplicând cota de
impunere prevăzută pentru impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor la veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
(3) Impozitul ce trebuie reţinut se virează la
bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care a fost plătit venitul, cu excepţia impozitului aferent
veniturilor prevăzute la alin. (1) lit. f), pentru care termenul de virare
este reglementat potrivit titlului
IV.
Plăţi
anticipate ale impozitului pe veniturile din activităţi independente
Un contribuabil care desfăşoară o activitate
independentă are obligaţia să efectueze plăţi
anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu excepţia
veniturilor prevăzute la art.
52, pentru care plata anticipată se efectuează prin
reţinere la sursă.
Impozitarea
venitului net din activităţi independente
Venitul net din activităţi independente se impozitează
potrivit prevederilor capitolul
10 din prezentul titlu.
Definirea
veniturilor din salarii
(1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile
în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică
ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de
muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de
perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care
ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate
temporară de muncă.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a)
indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a
unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
b)
indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a
unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop
lucrativ;
c)
drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, premiile,
sporurile şi alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit
legii;
d)
indemnizaţia lunară brută, precum şi suma din profitul net,
cuvenite administratorilor la companii/societăţi naţionale,
societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi
la regiile autonome;
e)
sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale
constituite prin subscripţie publică;
f)
sumele primite de reprezentanţii în adunarea generală a
acţionarilor, în consiliul de administraţie, în comitetul de
direcţie şi în comisia de cenzori;
g)
sumele primite de reprezentanţii în organisme tripartite, potrivit legii;
h)
indemnizaţia lunară a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise
în declaraţia de asigurări sociale;
i)
sumele acordate de organizaţii nonprofit şi de alte
entităţi neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5
ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia primită pe perioada
delegării şi detaşării în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, în interesul serviciului,
pentru salariaţii din instituţiile publice;
j)
indemnizaţia administratorilor, precum şi suma din profitul net
cuvenite administratorilor societăţilor comerciale potrivit actului
constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acţionarilor;
k)
orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate
salariilor.
(3) Avantajele, cu excepţia celor prevăzute la
alin. (4), primite în legătură cu o activitate dependentă
includ, însă nu sunt limitate la:
a)
utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din
patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepţia deplasării pe
distanţă dus-întors de la domiciliu la locul de muncă;
b)
cazare, hrană, îmbrăcăminte, personal pentru munci casnice,
precum şi alte bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai
mic decât preţul pieţei;
c)
împrumuturi nerambursabile;
d)
anularea unei creanţe a angajatorului asupra angajatului;
e)
abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, în scop personal;
f)
permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul
personal;
g)
primele de asigurare plătite de către suportator pentru
salariaţii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul
plăţii primei respective, altele decât cele obligatorii. Norme metodologice
(4) Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile
salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit:
a)
ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale,
ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori ai
salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului
la şi de la locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor
pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul pentru
salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de
angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este
prevăzut în contractul de muncă.
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai
angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului
şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum
şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt
neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei
persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150
lei.
Nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile nici
veniturile de natura celor prevăzute mai sus, realizate de persoane
fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale
şi finanţate din buget; Norme metodologice
a1) tichetele de creşă acordate potrivit legii;
b)
tichetele de masă şi drepturile de hrană acordate de angajatori
angajaţilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare; Norme metodologice
c)
contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei
din incinta unităţii, potrivit repartiţiei de serviciu, numirii
conform legii sau specificităţii activităţii prin cadrul
normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru
personalul din sectorul de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională, precum şi
compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică,
conform legilor speciale; Norme
metodologice
d)
cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la
dispoziţia oficialităţilor publice, a angajaţilor consulari
şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
e)
contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de
protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a
medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de
protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a
drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în
vigoare; Norme
metodologice
f)
contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea
în care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se
află locul de muncă al acestora, la nivelul unui abonament lunar,
pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se
suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
g)
sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport
şi cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegării şi
detaşării în altă localitate, în ţară şi în
străinătate, în interesul serviciului. Sunt exceptate de la aceste
prevederi sumele acordate de persoanele juridice fără scop
patrimonial şi de alte entităţi neplătitoare de impozit pe
profit peste limita de 2,5 ori indemnizaţia acordată
salariaţilor din instituţiile publice; Norme metodologice
h)
sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea
cheltuielilor de mutare în interesul serviciului; Norme metodologice
i)
indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la
încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de
domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, în limita
unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile de
instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din
instituţiile publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în
localităţi din zone defavorizate, stabilite potrivit legii, în care
îşi au locul de muncă; Norme metodologice
j)
sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza
salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror
contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a
concedierilor colective, precum şi sumele reprezentând plăţile
compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de
personalul civil din sectorul de apărare naţională, ordine
publică şi siguranţă naţională la încetarea
raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere
şi de restructurare, acordate potrivit legii;
k)
sumele reprezentând plăţile compensatorii, calculate pe baza soldelor
lunare nete, acordate personalului militar trecut în rezervă sau al
cărui contract încetează ca urmare a nevoilor de reducere şi de
restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară
netă, acordate acestuia la trecerea în rezervă sau direct în
retragere cu drept de pensie sau celor care nu îndeplinesc condiţiile de
pensie, precum şi ajutoare sau plăţi compensatorii primite de
poliţişti aflaţi în situaţii similare, al căror
cuantum se determină în raport cu salariul de bază lunar net,
acordate potrivit legislaţiei în materie;
k1) veniturile din salarii realizate de către persoanele fizice cu
handicap grav sau accentuat, la funcţia de bază; Norme metodologice
l)
veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe
pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru
calculator se face prin ordin comun al ministrului muncii,
solidarităţii sociale şi familiei, al ministrului
comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului
finanţelor publice;
m)
sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activităţi
dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de
tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale
plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în
România sau are sediul permanent în România, care sunt impozabile indiferent de
perioada de desfăşurare a activităţii în
străinătate;
n)
cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională
şi perfecţionarea angajatului legată de activitatea
desfăşurată de acesta pentru angajator;
o)
costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p)
avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul
angajării şi implicit la momentul acordării;
r)
diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială
stabilită prin negociere şi dobânda practicată pe
piaţă, pentru credite şi depozite.
(5) Avantajele primite în bani şi în natură
şi imputate salariatului în cauză nu se impozitează.
(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a)
şi alin. (2) au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a
unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru
fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la
locul unde se află funcţia de bază.
(2) Deducerea personală se acordă pentru
persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.000 lei
inclusiv, astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 250 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 350
lei;
- pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere -
450 lei;
- pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 550
lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în
întreţinere - 650 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din
salarii cuprinse între 1.000,01 lei şi 3.000 lei, inclusiv, deducerile
personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din
salarii de peste 3.000 lei nu se acordă deducerea personală.
(3) Persoana în întreţinere poate fi
soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele
contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul
al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile şi neimpozabile,
nu depăşesc 250 lei lunar.
(4) În cazul în care o persoană este
întreţinută de mai mulţi contribuabili, suma reprezentând
deducerea personală se atribuie unui singur contribuabil, conform înţelegerii
între părţi.
(5) Copiii minori, în vârstă de până la 18 ani
împliniţi, ai contribuabilului sunt consideraţi
întreţinuţi.
(6) Suma reprezentând deducerea personală se
acordă pentru persoanele aflate în întreţinerea contribuabilului,
pentru acea perioadă impozabilă din anul fiscal în care acestea au
fost întreţinute. Perioada se rotunjeşte la luni întregi în favoarea
contribuabilului.
(7) Nu sunt considerate persoane aflate în întreţinere:
a)
persoanele fizice care deţin terenuri agricole şi silvice în
suprafaţă de peste 10.000 mp în zonele colinare şi de şes
şi de peste 20.000 mp în zonele montane;
b)
persoanele fizice care obţin venituri din cultivarea şi din
valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor în sere, în solarii
special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem irigat, din cultivarea
şi din valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi
ciupercilor, precum şi din exploatarea pepinierelor viticole şi
pomicole, indiferent de suprafaţă.
(8) Deducerea personală determinată potrivit prezentului
articol nu se acordă personalului trimis în misiune permanentă în
străinătate, potrivit legii.
Determinarea impozitului pe venitul din salarii
(1) Beneficiarii de venituri din salarii datorează un
impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la
sursă de către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se
determină astfel:
a)
la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de
16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net
din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor
obligatorii aferente unei luni, şi următoarele:
- deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
- cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
- contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât la
nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a
200 euro;
b)
pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de
16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul
brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a
acestora;
(21) În cazul veniturilor din salarii şi/sau al
diferenţelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare,
conform legii, impozitul se calculează şi se reţine la data
efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale
în vigoare privind veniturile realizate în afara funcţiei de bază la
data plăţii, şi se virează până la data de 25 a lunii
următoare celei în care s-au plătit.
(3) Plătitorul este obligat să determine valoarea
totală a impozitului anual pe veniturile din salarii, pentru fiecare
contribuabil.
(4) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei
sume reprezentând până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru
susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează
şi funcţionează în condiţiile legii, unităţilor
de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
(5) Obligaţia calculării, reţinerii şi virării
acestei sume prevăzute la alin. (4) revine organului fiscal competent.
(6) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) şi
(5) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au
obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent
veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor
venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste
venituri. Norme
metodologice
Deducerea
sumelor economisite, potrivit legii, privind economisirea şi creditarea în
sistem colectiv pentru domeniul locativ
Contribuabilul poate deduce din veniturile impozabile din salarii,
obţinute la funcţia de bază, cheltuielile efectuate pentru
economisire în sistem colectiv pentru domeniul locativ, potrivit prevederilor Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi
creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, cu modificările
şi completările ulterioare, în limita unei sume maxime egale cu 300
lei pe an. Obligaţia acordării acestei deduceri revine organului
fiscal competent şi procedura de aplicare se stabileşte prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
(1) Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe
veniturile din salarii se cuprind în fişele fiscale.
(2) Plătitorul de venituri are obligaţia să
completeze formularele prevăzute la alin. (1), pe întreaga durată de
efectuare a plăţii salariilor. Plătitorul este obligat să
păstreze fişele fiscale pe întreaga durată a angajării
şi să transmită organului fiscal competent o copie, pentru
fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru
anul fiscal expirat. Modelul şi conţinutul formularelor se
aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Plata
impozitului pentru anumite venituri salariale
(1) Contribuabililor care îşi desfăşoară
activitatea în România şi care obţin venituri sub formă de
salarii din străinătate, precum şi persoanelor fizice române
care obţin venituri din salarii, ca urmare a activităţii desfăşurate
la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, le
sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevăzut la alin. (1) are
obligaţia de a declara şi de a plăti impozit lunar la bugetul de
stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care
s-a realizat venitul, direct sau printr-un reprezentant fiscal. Impozitul
aferent unei luni se stabileşte potrivit art. 57.
(3) Misiunile diplomatice şi posturile consulare
acreditate în România, precum şi reprezentanţele organismelor
internaţionale ori reprezentanţele societăţilor comerciale
şi ale organizaţiilor economice străine, autorizate potrivit
legii să îşi desfăşoare activitatea în România, pot opta ca
pentru angajaţii acestora, care realizează venituri din salarii
impozabile în România, să îndeplinească obligaţiile privind
calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe veniturile din salarii.
Prevederile alin. (2) nu se aplică contribuabililor, în cazul în care
opţiunea de mai sus este formulată şi comunicată organului
fiscal competent.
(4) Persoana fizică, juridică sau orice altă
entitate la care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea,
potrivit alin. (1), este obligată să ofere informaţii organului
fiscal competent referitoare la data începerii desfăşurării
activităţii de către contribuabil şi, respectiv, a
încetării acesteia, în termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului, cu excepţia situaţiei în care îndeplineşte
obligaţia privind calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe
veniturile din salarii, potrivit alin. (3). Norme metodologice
Definirea
veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor
Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani
şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor
mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau
alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi
independente. Norme
metodologice
Stabilirea
venitului net anual din cedarea folosinţei bunurilor
(1) Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani
şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură şi se stabileşte
pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între
părţi pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul încasării
chiriei sau arendei. Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor
ce cad, conform dispoziţiilor legale, în sarcina proprietarului,
uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dacă sunt efectuate
de cealaltă parte contractantă. În cazul în care arenda se
exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza
preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale
consiliilor judeţene şi, respectiv, ale Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, ca urmare a propunerilor direcţiilor
teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor
şi Dezvoltării Rurale, hotărâri ce trebuie emise înainte de
începerea anului fiscal. Aceste hotărâri se transmit în cadrul
aceluiaşi termen direcţiilor generale ale finanţelor publice
judeţene şi a municipiului Bucureşti, pentru a fi comunicate
unităţilor fiscale din subordine.
(2) Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se
stabileşte prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate
prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Norme metodologice
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2),
contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea
folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în
partidă simplă.
(4) Dispoziţiile privind opţiunea
prevăzută la art. 51
alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul contribuabililor
menţionaţi la alin. (3). Norme metodologice
Plăţi
anticipate de impozit pe veniturile din cedarea folosinţei bunurilor
Un contribuabil care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor pe parcursul unui an, cu excepţia veniturilor din arendare,
datorează plăţi anticipate în contul impozitului pe venit
către bugetul de stat, conform art. 82.
Impozitarea
venitului net din cedarea folosinţei bunurilor
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor se impune potrivit
prevederilor capitolul 10
din prezentul titlu.
Definirea
veniturilor din investiţii
(1) Veniturile din investiţii cuprind:
a)
dividende;
b)
venituri impozabile din dobânzi;
c)
câştiguri din transferul titlurilor de valoare. Reprezintă titlu de
valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un fond deschis de
investiţii sau alt instrument financiar, calificat astfel de către
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, inclusiv instrumente
financiare derivate, precum şi părţile sociale;
d)
venituri din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la
termen, pe bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni
similare;
e)
venituri din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane
juridice.
Reprezintă titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de
participare la un fond deschis de investiţii sau alt instrument financiar
calificat astfel de către Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, precum şi părţile sociale. Norme metodologice
(2) Sunt neimpozabile următoarele venituri din dobânzi:
a)
venituri din dobânzi la depozitele la vedere/conturile curente;
b)
venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat şi obligaţiunilor
municipale;
c)
venituri sub forma dobânzilor bonificate la depozitele clienţilor
constituite în baza Legii nr. 541/2002, cu
modificările şi completările ulterioare. Norme metodologice
(3) Nu sunt venituri impozabile veniturile realizate la
prima tranzacţionare a acţiunilor emise de Fondul
"Proprietatea" de către persoanele fizice cărora le-au fost
emise aceste acţiuni, în condiţiile titlurilor
I şi VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea
venitului din investiţii
(1) Câştigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare,
altele decât titlurile de participare la fondurile deschise de investiţii
şi părţile sociale, reprezintă diferenţa
pozitivă/negativă dintre preţul de vânzare şi preţul
de cumpărare pe tipuri de titluri de valori, diminuată, după
caz, cu costurile aferente tranzacţiei. În cazul tranzacţiilor cu
acţiuni primite de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul
Programului de privatizare în masă, preţul de cumpărare la prima
tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea nominală a acestora. În
cazul tranzacţiilor cu acţiuni cumpărate la preţ
preferenţial, în cadrul sistemului stock options plan, câştigul se
determină ca diferenţă între preţul de vânzare şi
preţul de cumpărare preferenţial, diminuat cu costurile aferente
tranzacţiei.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra
titlurilor de participare la fondurile deschise de investiţii,
câştigul se determină ca diferenţă pozitivă între
preţul de răscumpărare şi preţul de
cumpărare/subscriere. Preţul de răscumpărare este preţul
care i se cuvine investitorului la retragerea din fond. Preţul de
cumpărare/subscriere este preţul plătit de investitorul
persoană fizică pentru achiziţionarea titlului de participare. Norme metodologice
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra
părţilor sociale, câştigul din înstrăinarea
părţilor sociale se determină ca diferenţă
pozitivă între preţul de vânzare şi valoarea
nominală/preţul de cumpărare. Începând cu a doua
tranzacţie, valoarea nominală va fi înlocuită cu preţul de
cumpărare, care include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele
aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justificate cu
documente.
(4) Determinarea câştigului potrivit alin. (1) - (3) se
efectuează la data încheierii tranzacţiei, pe baza contractului
încheiat între părţi.
(41) *** Abrogat
(5) Câştigul net anual se determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului respectiv, ca urmare a tranzacţionării titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise. Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei privind venitul realizat, depusă conform prevederilor art. 83.
(6) Pentru tranzacţiile din anul fiscal cu titlurile de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise, fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:
a)
calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile efectuate
în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b)
transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea
anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca
plată anticipată, în formă scrisă către acesta,
până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se
face calculul. Norme metodologice
(7) Veniturile obţinute sub forma câştigurilor din
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe
bază de contract, precum şi orice alte operaţiuni de acest gen
reprezintă diferenţele de curs favorabile rezultate din aceste
operaţiuni, în momentul încheierii operaţiunii şi
evidenţierii în contul clientului. Câştigul net anual se
determină ca diferenţă între câştigurile şi pierderile
înregistrate în cursul anului respectiv din astfel de operaţiuni.
Câştigul net anual se calculează pe baza declaraţiei privind
venitul realizat, depusă conform prevederilor art. 83. Pentru tranzacţiile din anul fiscal,
fiecare intermediar sau plătitor de venit, după caz, are
următoarele obligaţii:
a)
calcularea câştigului anual/pierderii anuale pentru tranzacţiile
efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
b)
transmiterea informaţiilor privind câştigul anual/pierderea
anuală, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca
plată anticipată, în formă scrisă către acesta,
până la data de 28 februarie a anului următor celui pentru care se
face calculul.
(8) Venitul impozabil realizat din lichidare sau dizolvare
fără lichidare a unei persoane juridice reprezintă excedentul
distribuţiilor în bani sau în natură peste aportul la capitalul
social al persoanei fizice beneficiare. Norme metodologice
Reţinerea
impozitului din veniturile din investiţii
(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele
primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile
închise de investiţii, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora.
Obligaţia calculării şi reţinerii impozitului pe veniturile
sub formă de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata
dividendelor către acţionari sau asociaţi. Termenul de virare a
impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost
plătite acţionarilor sau asociaţilor până la sfârşitul
anului în care s-au aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe
dividende se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului
respectiv. Norme
metodologice
(2) Veniturile sub formă de dobânzi pentru: depozitele
la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele
civile încheiate, începând cu data de 1 ianuarie 2007, se impun cu o cotă
de 16% din suma acestora. Pentru veniturile sub formă de dobânzi,
impozitul se calculează şi se reţine de către
plătitorii de astfel de venituri la momentul înregistrării în contul
curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul
răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În
situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru
împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului
datorat se efectuează la momentul plăţii dobânzii. Virarea
impozitului pentru veniturile din dobânzi se face lunar, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare
înregistrării/răscumpărării, în cazul unor instrumente de
economisire, respectiv la momentul plăţii dobânzii, pentru venituri
de această natură, pe baza contractelor civile. Pentru depozitele la
termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile
încheiate, depozitele la vedere/conturile curente constituite anterior datei de
1 ianuarie 2007, dar a căror scadenţă este începând cu data de 1
ianuarie 2007, pentru determinarea impozitului pe veniturile din dobânzi se
aplică cota de impozit de la data constituirii. Norme metodologice
(3) Calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe
veniturile din investiţii, altele decât cele prevăzute la alin. (1)
şi (2) se efectuează astfel:
a)
câştigul determinat din transferul titlurilor de valoare, altele decât
părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise, se impune cu o cotă de 1%, impozitul
reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual
datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării
impozitului reprezentând plata anticipată revine intermediarilor,
societăţilor de administrare a investiţiilor în cazul
răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de
investiţii sau altor plătitori de venit, după caz, la fiecare
tranzacţie. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se
virează la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din
anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei
privind venitul realizat, pe baza căreia organul fiscal stabileşte
impozitul anual datorat, respectiv impozitul anual pe care contribuabilul îl
are de recuperat, şi emite o decizie de impunere anuală, luându-se în
calcul şi impozitul reţinut la sursă, reprezentând plată
anticipată. Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal
competent astfel:
1. prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al
fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru
titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul
titlurilor de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu
data de 1 ianuarie 2007, într-o perioadă mai mică de 365 de zile de
la data dobândirii;
2. prin aplicarea cotei de 1% asupra câştigului net anual al
fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (5), pentru
titlurile de valoare înstrăinate sau răscumpărate, în cazul titlurilor
de participare la fonduri deschise de investiţii, începând cu data de 1
ianuarie 2007, într-o perioadă mai mare de 365 de zile de la data
dobândirii; Norme
metodologice
b)
în cazul câştigurilor determinate din transferul valorilor mobiliare, în
cazul societăţilor închise, şi din transferul părţilor
sociale, obligaţia calculării, reţinerii şi virării
impozitului revine dobânditorului. Calculul şi reţinerea impozitului
de către dobânditor se efectuează la momentul încheierii
tranzacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra
câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sau a
părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului
şi/sau în registrul asociaţilor/acţionarilor, după caz,
operaţiune care nu se poate efectua fără justificarea
virării impozitului la bugetul de stat. Termenul de virare a impozitului
este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea
dreptului de proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor
mobiliare la registrul comerţului ori în registrul acţionarilor,
după caz, indiferent dacă plata titlurilor respective se face sau nu
eşalonat; Norme
metodologice
c) câştigul din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, se impune cu o cotă de 1% la fiecare tranzacţie, impozitul reţinut constituind plată anticipată în contul impozitului anual datorat. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz. Impozitul calculat şi reţinut, reprezentând plată anticipată, se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Pentru tranzacţiile din anul fiscal contribuabilul are obligaţia depunerii declaraţiei privind venitul realizat, pe baza căreia organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat, respectiv impozitul anual pe care contribuabilul îl are de recuperat, şi emite o decizie de impunere anuală, luându-se în calcul şi impozitul reţinut la sursă, reprezentând plată anticipată. Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal competent, prin aplicarea cotei de 16% asupra câştigului net anual al fiecărui contribuabil, determinat potrivit prevederilor art. 66 alin. (7);
d) venitul impozabil obţinut din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice de către acţionari/asociaţi persoane fizice se impune cu o cotă de 16%, impozitul fiind final. Obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului revine persoanei juridice. Impozitul calculat şi reţinut la sursă se virează până la data depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului comerţului, întocmită de lichidatori. Norme metodologice
(4) Pierderile rezultate din tranzacţiile cu
părţi sociale şi valori mobiliare, în cazul
societăţilor închise, nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal,
nu se compensează şi nu se reportează.
(5) Pierderile rezultate din tranzacţionarea titlurilor
de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), înregistrate în
cursul anului fiscal, se compensează la sfârşitul anului fiscal cu
câştigurile de aceeaşi natură realizate din tranzacţionarea
titlurilor de valoare, altele decât cele prevăzute la alin. (4), în cursul
anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă o
pierdere anuală, aceasta nu se reportează.
(6) Pierderile rezultate din operaţiuni de
vânzare/cumpărare de valută la termen, pe bază de contract,
şi orice alte operaţiuni de acest gen, altele decât cele cu
instrumente financiare tranzacţionate pe pieţe autorizate şi
supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare,
înregistrate în cursul anului fiscal, se compensează la sfârşitul
anului fiscal cu câştigurile de aceeaşi natură realizate în
cursul anului respectiv. Dacă în urma acestei compensări rezultă
o pierdere anuală, aceasta nu se reportează.
(7) Impozitul anual de recuperat, prevăzut la alin. (3)
lit. a) şi c), se stabileşte de organul fiscal competent ca
diferenţă între impozitul reprezentând plăţi anticipate
efectuate în cursul anului şi impozitul anual datorat. Organul fiscal va
restitui contribuabilului sumele datorate, în termenul şi condiţiile
stabilite de lege.
(8) În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice, aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Definirea
veniturilor din pensii
Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la
fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii
făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din
fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de
stat.
Stabilirea
venitului impozabil lunar din pensii
Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din
venitul din pensie a unei sume neimpozabile lunare de 900 lei şi a
contribuţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de
persoana fizică.
Reţinerea
impozitului din venitul din pensii
(1) Orice plătitor de venituri din pensii are
obligaţia de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l
reţine şi de a-l vira la bugetul de stat, potrivit prevederilor
prezentului articol.
(2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de
impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reţine la data
efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care
se face plata pensiei.
(4) Impozitul reţinut este impozit final al
contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plătită
lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin
împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le
este aferentă pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalchează pe
lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat,
reţinerii şi virării acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi
individualizate în funcţie de numărul acestora, iar impozitarea se va
face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş.
(8) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al
diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare,
conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar
şi se reţine la data efectuării plăţii, în
conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii
şi se virează până la data de 25 a lunii următoare celei în
care s-au plătit.
Definirea
veniturilor din activităţi agricole
Veniturile din activităţi agricole sunt venituri din
următoarele activităţi:
a)
cultivarea şi valorificarea florilor, legumelor şi zarzavaturilor, în
sere şi solarii special destinate acestor scopuri şi/sau în sistem
irigat;
b)
cultivarea şi valorificarea arbuştilor, plantelor decorative şi
ciupercilor;
c)
exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea;
d)
valorificarea produselor agricole obţinute după recoltare, în stare naturală,
de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă,
către unităţi specializate pentru colectare, unităţi
de procesare industrială sau către alte unităţi, pentru
utilizare ca atare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.
Stabilirea
venitului net anual din activităţi agricole pe bază de norme de
venit
(1) Venitul net dintr-o activitate agricolă se
stabileşte pe bază de norme de venit. Normele de venit se stabilesc
de către direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi se
aprobă de către direcţiile generale ale finanţelor publice
teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice. Normele de venit se
stabilesc, se avizează şi se publică până cel târziu la
data de 31 mai a anului pentru care se aplică aceste norme de venit.
(2) Normele de venit se stabilesc pe unitatea de
suprafaţă.
(3) Dacă o activitate agricolă este
desfăşurată de un contribuabil pe perioade mai mici - începere,
încetare şi alte fracţii de an - decât anul calendaristic, norma de
venit aferentă acelei activităţi se corectează astfel încât
să reflecte perioada de an calendaristic pe parcursul căreia se
desfăşoară activitatea.
(4) Dacă o activitate agricolă a unui contribuabil
înregistrează o pierdere datorată calamităţilor naturale,
norma de venit aferentă activităţii se reduce, astfel încât
să reflecte această pierdere.
(5) Contribuabilii care desfăşoară
activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de
norme de venit nu au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitate în partidă simplă, pentru activitatea
respectivă.
(1) Un contribuabil care desfăşoară o
activitate agricolă, prevăzută la art. 71, poate opta pentru determinarea venitului
net din acea activitate, pe baza datelor din contabilitatea în partidă
simplă, potrivit art. 48.
(2) Dispoziţiile privind opţiunea
prevăzută la art. 51
alin. (2) şi (3) se aplică şi în cazul contribuabililor
menţionaţi la alin. (1).
ART. 74
Calculul şi plata impozitului aferent veniturilor din
activităţi agricole
(1) Impozitul pe venitul net din activităţi
agricole se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului
net, determinat pe bază de norme de venit, cât şi în sistem real,
impozitul fiind final.
(2) Orice contribuabil care desfăşoară o
activitate agricolă prevăzută la art. 71, pentru care venitul se determină pe
bază de normă de venit, are obligaţia de a depune anual o
declaraţie de venit la organul fiscal competent, până la data de 15
mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. În cazul unei
activităţi pe care contribuabilul începe să o
desfăşoare după data de 15 mai, declaraţia de venit se
depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe
să desfăşoare activitatea.
(3) În cazul unui contribuabil care determină venitul
net din activităţi agricole pe baza datelor din contabilitatea în
partidă simplă, acesta este obligat să efectueze plăţi
anticipate, aferente acestor venituri, la bugetul de stat, la termenele
prevăzute la art. 82
alin. (3). Plăţile anticipate vor fi regularizate de organul fiscal
competent, care va emite o decizie de impunere anuală.
(4) În cazul contribuabililor care realizează venituri
băneşti din agricultură, potrivit prevederilor art. 71 lit. d), prin
valorificarea produselor vândute către unităţi specializate
pentru colectare, unităţi de procesare industrială sau
către alte unităţi pentru utilizare ca atare, impozitul se
calculează prin reţinere la sursă prin aplicarea cotei de 2%
asupra valorii produselor livrate, începând cu data de 1 ianuarie 2008,
impozitul fiind final. Norme
metodologice
(5) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (4) se
stabileşte prin norme care se emit de către Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu avizul Ministerului
Finanţelor Publice.
Definirea
veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
(1) Veniturile din premii cuprind veniturile din concursuri,
altele decât cele prevăzute la art.
42.
(2) Veniturile din jocuri de noroc cuprind câştigurile
realizate ca urmare a participării la jocuri de noroc, inclusiv cele de
tip jack-pot definite conform normelor metodologice, altele decât cele
realizate la jocuri de tip cazino şi maşini electronice cu
câştiguri. Norme
metodologice
Stabilirea
venitului net din premii şi din jocuri de noroc
Venitul net este diferenţa dintre venitul din premii sau din jocuri de
noroc şi suma reprezentând venit neimpozabil.
Reţinerea
impozitului aferent veniturilor din premii şi din jocuri de noroc
(1) Venitul sub formă de premii dintr-un singur concurs
se impune, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 16%
aplicată asupra venitului net.
(2) Veniturile din jocuri de noroc se impun, prin
reţinerea la sursă, cu o cotă de 20% aplicată asupra
venitului net care nu depăşeşte cuantumul de 10.000 lei şi
cu o cotă de 25% aplicată asupra venitului net care
depăşeşte cuantumul de 10.000 lei.
(3) Obligaţia calculării, reţinerii şi
virării impozitului revine plătitorilor de venituri.
(4) Nu sunt impozabile veniturile obţinute din premii
şi din jocuri de noroc, în bani şi/sau în natură, sub valoarea
sumei neimpozabile stabilite în sumă de 600 lei pentru fiecare concurs sau
joc de noroc, realizate de la acelaşi organizator sau plătitor într-o
singură zi.
(5) Impozitul calculat şi reţinut în momentul
plăţii este impozit final.
(6) Impozitul pe venit astfel
calculat şi reţinut se virează la bugetul de stat până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Definirea
venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul
personal
(1) La transferul dreptului de proprietate şi al
dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra
construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora,
precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii,
contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel:
a)
pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum
şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii,
dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce
depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b)
pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite la o dată mai mare de 3 ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
- peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce
depăşeşte 200.000 lei inclusiv. Norme metodologice
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1) nu se
datorează în următoarele cazuri:
a)
la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi
construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate
în temeiul legilor speciale;
b)
la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude
şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între
soţi. Norme
metodologice
(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a
dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire nu se
datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este
dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data
decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii
succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează
un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale. Norme metodologice
(4) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se
calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin
care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.
În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii
orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor
publici, impozitul se va calcula la această valoare. Norme metodologice
(5) Camerele notarilor publici vor actualiza, o dată pe
an, expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile care
vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului
Finanţelor Publice. Norme
metodologice
(6) Impozitul prevăzut la alin. (1) şi
(3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de
autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare
a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al
dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin.
(1) şi (3), se va realiza prin hotărâre judecătorească,
impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa
de către organul fiscal competent. Instanţele judecătoreşti
care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive
şi irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea
şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii. Pentru
înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii
publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a
hotărârilor judecătoreşti, registratorii de la birourile de
carte funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a
impozitului prevăzut la alin. (1) şi (3) şi, în cazul în care nu
se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de
înscriere până la plata impozitului. Norme metodologice
(7) Impozitul stabilit în condiţiile alin. (1) şi
(3) se distribuie astfel:
a)
cota de 40% se face venit la bugetul de stat;
b)
cota de 50% se face venit la bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile
imobile ce au făcut obiectul înstrăinării;
c)
cota de 10% se face venit la bugetul Agenţiei Naţionale de Cadastru
şi Publicitate Imobiliară pentru îndeplinirea activităţii
de publicitate imobiliară.
(8) Procedura de calculare, încasare şi virare a impozitului
perceput în condiţiile alin. (1) şi (3), precum şi
obligaţiile declarative se vor stabili prin norme metodologice emise prin
ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului
justiţiei, cu consultarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din
România.
În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea
încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul
public, se constată erori sau omisiuni în calcularea şi încasarea
impozitului prevăzut la art.
771 alin. (1) şi (3), notarul public va comunica
organului fiscal competent această situaţie, cu motivarea cauzelor
care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite
decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 771 alin.
(1) şi (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea
notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului
prevăzut la art. 771
alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se
dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este
imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a
îndeplinit această obligaţie.
Obligaţiile
declarative ale notarilor publici cu privire la transferul
proprietăţilor imobiliare
Notarii publici au obligaţia să depună semestrial la organul
fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de
proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru
fiecare tranzacţie:
a)
părţile contractante;
b)
valoarea înscrisă în documentul de transfer;
c)
impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din
patrimoniul personal;
d)
taxele notariale aferente transferului.
Definirea
veniturilor din alte surse
(1) În această categorie se includ, însă nu sunt
limitate, următoarele venituri:
a)
prime de asigurări suportate de o persoană fizică
independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei
activităţi pentru o persoană fizică în legătură
cu care suportatorul nu are o relaţie generatoare de venituri din salarii,
potrivit cap. 3 din
prezentul titlu;
b)
câştiguri primite de la societăţile de asigurări, ca urmare
a contractului de asigurare încheiat între părţi cu ocazia tragerilor
de amortizare;
c)
venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenţelor
de preţ pentru anumite bunuri, servicii şi alte drepturi, foşti
salariaţi, potrivit clauzelor contractului de muncă sau în baza unor
legi speciale;
d)
venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de
arbitraj comercial;
e)
venituri primite de persoanele fizice din activităţi
desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor civile, încheiate
potrivit Codului civil, altele decât cele care
sunt impozitate conform cap. 2
şi conform opţiunii exercitate de către contribuabil.
Opţiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în
momentul încheierii fiecărei/fiecărui convenţii/contract civil
şi este aplicabilă veniturilor realizate ca urmare a
activităţii desfăşurate pe baza acestei/acestui
convenţii/contract.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri
identificate ca fiind impozabile, prin normele elaborate de Ministerul
Finanţelor Publice, altele decât veniturile care sunt neimpozabile în
conformitate cu prezentul titlu.
Calculul
impozitului şi termenul de plată
(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere
la sursă la momentul plăţii veniturilor de către
plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului
brut.
(2) Impozitul calculat şi reţinut reprezintă impozit final.
(3) Impozitul astfel reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut.
Stabilirea venitului net anual impozabil
(1) Venitul net anual impozabil se stabileşte pe fiecare sursă din categoriile de venituri menţionate la art. 41 lit. a), c) şi f) prin deducerea din venitul net anual a pierderilor fiscale reportate.
(2) Veniturile din categoriile prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi
f), ce se realizează într-o fracţiune de an sau în perioade diferite
ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră
venit anual. Norme
metodologice
(3) Pierderea fiscală anuală înregistrată pe
fiecare sursă din activităţi independente, cedarea folosinţei
bunurilor şi din activităţi agricole se reportează şi
se completează cu venituri obţinute din aceeaşi sursă de
venit din următorii 5 ani fiscali. Norme metodologice
(31) Pierderile provenind din străinătate se
reportează şi se compensează cu veniturile de aceeaşi
natură şi sursă, realizate în străinătate, pe fiecare
ţară, înregistrate în următorii 5 ani fiscali.
(4) Regulile de reportare a pierderilor sunt
următoarele:
a)
reportul se efectuează cronologic, în funcţie de vechimea pierderii,
în următorii 5 ani consecutivi;
b)
dreptul la report este personal şi netransmisibil;
c)
pierderea reportată, necompensată după expirarea perioadei
prevăzute la lit. a), reprezintă pierdere definitivă a
contribuabilului. Norme
metodologice
(1) Contribuabilii, precum şi
asociaţiile fără personalitate juridică, care încep o
activitate în cursul anului fiscal sunt obligaţi să depună la
organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi
cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de
la data producerii evenimentului. Fac excepţie de la prevederile
prezentului alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care
impozitul se percepe prin reţinere la sursă.
(2) Contribuabilii care obţin venituri din cedarea
folosinţei bunurilor din patrimoniul personal au obligaţia să
depună o declaraţie privind venitul estimat, în termen de 15 zile de
la încheierea contractului între părţi. Declaraţia privind
venitul estimat se depune o dată cu înregistrarea la organul fiscal a
contractului încheiat între părţi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat
pierderi şi cei care au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul
fiscal, precum şi cei care, din motive obiective, estimează că
vor realiza venituri care diferă cu cel puţin 20% faţă de
anul fiscal anterior depun, odată cu declaraţia privind venitul
realizat, şi declaraţia estimativă de venit.
(4) Contribuabilii care determină venitul net pe
bază de norme de venit, precum şi cei pentru care cheltuielile se
determină în sistem forfetar şi au optat pentru determinarea
venitului net în sistem real depun, o dată cu cererea de opţiuni,
şi declaraţia de venit estimat. Norme metodologice
Stabilirea
plăţilor anticipate de impozit
(1) Contribuabilii care realizează venituri din
activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu
excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activităţi
agricole sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi
anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care
plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal
competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul
venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după
caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor,
potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor
de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia
efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru
ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre
impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent
şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil
la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele
de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile
de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi
anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului
urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de impunere emise
pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate
pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia
veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a)
pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b)
pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în
partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit
clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor
reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea
venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din
ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4
rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare
trimestru, cu excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru
care plata impozitului se efectuează potrivit deciziei emise pe baza
declaraţiei privind venitul realizat. Contribuabilii care determină
venitul net din activităţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datorează
plăţi anticipate către bugetul de stat pentru impozitul aferent
acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit, până la
data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, până la
data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de
plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul
fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile
în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru
anul curent sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru
anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor
anticipate se utilizează cota de impozit de 16%, prevăzută la art. 43 alin. (1). Norme metodologice
Declaraţia
privind venitul realizat
(1) Contribuabilii care realizează, individual sau
într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente,
venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din
activităţi agricole determinate în sistem real au obligaţia de a
depune o declaraţie privind venitul realizat la organul fiscal competent,
pentru fiecare an fiscal, până la data de 15 mai inclusiv a anului
următor celui de realizare a venitului. Declaraţia privind venitul
realizat se completează pentru fiecare sursă şi categorie de
venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul
declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.
(2) Declaraţia privind venitul realizat se
completează şi pentru câştigul net anual/pierderea netă
anuală, generată de:
a)
tranzacţii cu titluri de valoare, altele decât părţile sociale
şi valorile mobiliare, în cazul societăţilor închise;
b)
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe
bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(3) Nu se depun declaraţii privind venitul realizat,
pentru următoarele categorii de venituri:
a)
venituri nete determinate pe bază de norme de venit, cu excepţia
contribuabililor care au depus declaraţii de venit estimativ în luna
decembrie şi pentru care nu s-au stabilit plăţi anticipate,
conform legii;
b)
venituri sub formă de salarii şi venituri asimilate salariilor,
pentru care informaţiile sunt cuprinse în fişele fiscale, care au
regim de declaraţii de impozite şi taxe sau declaraţii lunare,
depuse de contribuabilii prevăzuţi la art. 60;
c)
venituri din investiţii, cu excepţia celor prevăzute la alin.
(2), precum şi venituri din premii şi din jocuri de noroc, a
căror impunere este finală;
d)
venituri din pensii;
e)
venituri din activităţi agricole a căror impunere este
finală, potrivit prevederilor art.
74 alin. (4);
f) venituri
din transferul proprietăţilor imobiliare;
g)
venituri din alte surse. Norme
metodologice
Stabilirea şi plata impozitului pe venitul net anual impozabil
(1) Impozitul pe venitul net anual impozabil/câştigul
net anual datorat este calculat de organul fiscal, pe baza declaraţiei
privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net
anual impozabil/câştigul net anual din anul fiscal respectiv, cu
excepţia prevederilor art. 67
alin. (3) lit. a).
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei
sume, reprezentând până la 2% din impozitul datorat pe venitul net anual
impozabil, câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare,
câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de
valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte
operaţiuni de acest gen, pentru susţinerea entităţilor
nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile
legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii.
(3) Organul fiscal competent are obligaţia
calculării, reţinerii şi virării sumei reprezentând
până la 2% din impozitul datorat pe:
a) venitul net anual impozabil;
b) câştigul net anual din transferul titlurilor de valoare;
c) câştigul net anual din operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază de contract, şi orice alte operaţiuni de acest gen.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) şi
(3) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat
şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6) Diferenţele de impozit rămase de achitat
conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult
60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă
pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite
potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.
Norme metodologice
Venituri
din bunuri sau drepturi care sunt deţinute în comun
Venitul net obţinut din exploatarea bunurilor şi drepturilor de
orice fel, deţinute în comun, este considerat ca fiind obţinut de
proprietari, uzufructuari sau de alţi deţinători legali,
înscrişi într-un document oficial, şi se atribuie proporţional
cu cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea
proprietate sau în mod egal, în situaţia în care acestea nu se cunosc. Norme metodologice
Reguli
privind asocierile fără personalitate juridică
(1) Prevederile prezentului articol nu se aplică:
- pentru asocierile fără personalitate juridică
prevăzute la art. 28;
- fondurilor de investiţii constituite ca asociaţii
fără personalitate juridică;
- asocierilor cu o persoană juridică plătitoare de impozit
pe profit, caz în care sunt aplicabile numai reglementările fiscale din titlul II.
(2) În cadrul fiecărei asocieri fără
personalitate juridică, constituită potrivit legii, asociaţii au
obligaţia să încheie contracte de asociere în formă scrisă,
la începerea activităţii, care să cuprindă inclusiv date referitoare
la:
a)
părţile contractante;
b)
obiectul de activitate şi sediul asociaţiei;
c)
contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi;
d)
cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau
pierderile din cadrul asocierii corespunzătoare contribuţiei
fiecăruia;
e)
desemnarea asociatului care să răspundă pentru îndeplinirea
obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile
publice;
f)
condiţiile de încetare a asocierii. Contribuţiile asociaţilor
conform contractului de asociere nu sunt considerate venituri pentru
asociaţie. Contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal
competent, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Organul fiscal
are dreptul să refuze înregistrarea contractelor, în cazul în care acestea
nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat. Norme metodologice
(3) În cazul în care între membrii asociaţi există
legături de rudenie până la gradul al patrulea inclusiv,
părţile sunt obligate să facă dovada că participă
la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cărora au drept de
proprietate. Pot fi membri asociaţi şi persoanele fizice care au
dobândit capacitate de exerciţiu restrânsă. Norme metodologice
(4) Asocierile au obligaţia să depună la
organul fiscal competent, până la data de 15 martie a anului
următor, declaraţii anuale de venit, conform modelului stabilit de
Ministerul Finanţelor Publice, care vor cuprinde şi distribuţia
venitului net/pierderii pe asociaţi.
(5) Venitul/pierderea anual/anuală, realizate în cadrul
asocierii, se distribuie asociaţilor, proporţional cu cota
procentuală de participare corespunzătoare contribuţiei, conform
contractului de asociere. Norme
metodologice
(6) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere,
în alte cazuri decât asocierea cu o persoană juridică, va fi stabilit
în aceeaşi manieră ca şi pentru categoria de venituri în care
este încadrat.
(7) Profitul/venitul cuvenit unei persoane fizice, dintr-o
asociere cu o persoană juridică română, microîntreprindere care
nu generează o persoană juridică, determinat cu respectarea
regulilor stabilite în titlul IV,
este asimilat, în vederea impunerii la nivelul persoanei fizice, venitului din
activităţi independente, din care se deduc contribuţiile
obligatorii în vederea obţinerii venitului net.
(8) Impozitul reţinut de persoana juridică în
contul persoanei fizice, pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o
persoană juridică română care nu generează o persoană
juridică, reprezintă plata anticipată în contul impozitului
anual pe venit. Obligaţia calculării, reţinerii şi
virării impozitului, determinat conform metodologiei stabilite în legislaţia
privind impozitul pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice
române. Norme
metodologice
Venituri
ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente
(1) Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară
o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în
România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net anual
impozabil din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului
permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independentă ce este
atribuibil unui sediu permanent se determină conform art. 48, în următoarele
condiţii:
a)
în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile
sediului permanent;
b) în
cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării
acestor venituri. Norme
metodologice
Venituri
ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente
Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară
activităţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit
prevederilor cap. 3
din prezentul titlu, numai dacă se îndeplineşte cel puţin una
dintre următoarele condiţii:
a)
persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai
multe perioade de timp care, în total, depăşesc 183 de zile din
oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul
calendaristic în cauză;
b)
veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui
angajator care este rezident;
c)
veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu
permanent în România. Norme
metodologice
Alte
venituri ale persoanelor fizice nerezidente
(1) Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte
venituri decât cele prevăzute la art. 87, 88
şi la titlul V,
datorează impozit potrivit reglementărilor prezentului titlu.
(2) Veniturile supuse impunerii, din categoriile
prevăzute la alin. (1), se determină pe fiecare sursă, potrivit
regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.
(3) Cu excepţia plăţii impozitului pe venit
prin reţinere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente,
care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au
obligaţia să declare şi să plătească impozitul
corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un
împuternicit, conform Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare. Norme metodologice
Venituri
obţinute din străinătate
(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a)
şi cele care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2)
datorează impozit pentru veniturile obţinute din
străinătate.
(2) Veniturile realizate din străinătate se supun
impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul
determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în
funcţie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obţin venituri din
străinătate conform alin. (1) au obligaţia să le declare,
potrivit declaraţiei specifice, până la data de 15 mai a anului
următor celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat
şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5) Diferenţele de impozit rămase de achitat,
conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult
60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă
pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite
potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanţelor
bugetare. Norme
metodologice
(1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru
acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt
supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în
străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat
în România a impozitului plătit în străinătate, denumit în
continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul
articol.
(2) Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt
îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a)
impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obţinut în
străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana
fizică sau de reprezentantul său legal ori prin reţinere la
sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în
străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ,
eliberat de:
1. autoritatea fiscală a statului străin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b)
venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre
categoriile de venituri prevăzute la art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acordă la nivelul
impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa
din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe
venit datorat în România, aferentă venitului impozabil din
străinătate. În situaţia în care contribuabilul în cauză
obţine venituri din străinătate din mai multe state, creditul
fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula,
potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţară şi pe
fiecare natură de venit.
(31) După data aderării României la Uniunea
Europeană, pentru veniturile din economii, definite la art. 1245,
obţinute de persoanele fizice rezidente din acele state membre care au
perioada de tranziţie specificată la art. 1249, se aplică metoda de
eliminare a dublei impuneri, prevăzută la art. 12414 alin. (2).
(4) *** Abrogat
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele
în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al
pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din
anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate
de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în
unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate
de Banca Naţională a României, se vor transforma astfel:
a)
din moneda statului de sursă într-o valută de circulaţie
internaţională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul
de schimb din ţara de sursă;
b)
din valuta de circulaţie internaţională în lei, folosindu-se
cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca
Naţională a României, din anul de realizare a venitului respectiv. Norme metodologice
Obligaţii
declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
(1) Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la
sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să
reţină, să vireze şi să declare impozitul reţinut
la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu
excepţiile prevăzute în prezentul titlu.
(2) Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la
sursă a impozitelor, au obligaţia să depună o
declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru
fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30
iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.
(3) Fac excepţie de la termenul prevăzut la alin.
(2) şi au obligaţia depunerii declaraţiei, până în ultima
zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat,
următorii:
a)
plătitorii de venituri din activităţile independente
prevăzute la art. 52;
b)
plătitorii de venituri din salarii, în legătură cu veniturile
din salarii plătite contribuabililor, care nu au obligaţia depunerii
declaraţiei prevăzute la alin. (2) şi pentru care
obligaţiile declarative sunt prevăzute la art. 59;
c)
plătitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare şi din
operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe
bază de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de acest
gen, pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă.
(1) Scutirile de la plata impozitului pe venit
prevăzute în actele normative privind unele măsuri de protecţie ca
urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rămân
valabile până la data expirării lor.
(2) Pierderile înregistrate în perioada de scutire de
contribuabili nu se compensează cu veniturile obţinute din celelalte
categorii de venituri în anii respectivi şi nu se reportează,
reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.
(3) Prevederile privind îndeplinirea condiţiei
prevăzute la art. 40
alin. (2) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Definitivarea impunerii pe anul 2006
Pentru definitivarea impozitului aferent venitului realizat în anul fiscal
2006 se va elabora formularistica necesară, ce va fi aprobată prin
ordin al ministrului finanţelor publice.
În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a)
realizează venituri, altele decât cele din consultanţă şi
management, în proporţie de peste 50% din veniturile totale;
b)
are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv;
c)
a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000
euro;
d)
capitalul social al persoanei juridice este deţinut de persoane, altele
decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice. Norme metodologice
Opţiunea de a plăti impozit pe veniturile
microîntreprinderii
(1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este
opţional.
(2) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit
pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu
anul fiscal următor, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute
la art. 103 şi
dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.
(3) O persoană juridică română care este
nou-înfiinţată poate opta să plătească impozit pe
venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă
condiţiile prevăzute la art.
103 lit. a) şi d) sunt îndeplinite la data
înregistrării la registrul comerţului şi condiţia
prevăzută la art. 103
lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data
înregistrării.
(4) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe
venitul microîntreprinderilor nu mai aplică acest sistem de impunere
începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una
dintre condiţiile prevăzute la art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de
prezentul titlu persoanele juridice române care:
a)
desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
b)
desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor
şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia
persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de
intermediere în aceste domenii;
c)
desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc,
pariurilor sportive, cazinourilor;
d)
au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană
juridică cu peste 250 de angajaţi.
(6) Microîntreprinderile plătitoare de impozit pe
veniturile microîntreprinderilor pot opta pentru plata impozitului pe profit
începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până
la data de 31 ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a
datorat impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Norme metodologice
Aria
de cuprindere a impozitului
Impozitul stabilit prin prezentul titlu, denumit impozit pe veniturile
microîntreprinderilor, se aplică asupra veniturilor obţinute de microîntreprinderi
din orice sursă, cu excepţia celor prevăzute la art. 108.
(1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul
calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se
înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal
este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat. Norme metodologice
Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este: 2% în anul
2007; 2,5% în anul 2008; 3% în anul 2009.
Impunerea
microîntreprinderilor care realizează venituri mai mari de 100.000 euro
Prin excepţie de la prevederile art. 109 alin. (2) şi
(3), dacă, în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere realizează
venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din
consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 50%
inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile
şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal, fără
posibilitatea de a mai beneficia pentru perioada următoare de prevederile
prezentului titlu. Calculul şi plata impozitului pe profit se
efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare
dintre limitele prevăzute în acest articol, fără a se
datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit
datorat se scad plăţile reprezentând impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal. Norme metodologice
(1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se
scad:
a)
veniturile din variaţia stocurilor;
b)
veniturile din producţia de imobilizări corporale şi
necorporale;
c)
veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor
guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea
investiţiilor;
d)
veniturile din provizioane;
e)
veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorărilor
datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul
profitului impozabil, conform reglementărilor legale;
f)
veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de
asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere
achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora
se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ,
în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii. Norme metodologice
Procedura
de declarare a opţiunii
(1) Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit
comunică opţiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului
fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele
juridice, asociaţiile familiale şi asociaţiile fără
personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinţează în
cursul unui an fiscal înscriu opţiunea în cererea de înregistrare la
registrul comerţului. Opţiunea este definitivă pentru anul
fiscal respectiv.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre
condiţiile impuse nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are
obligaţia de a păstra pentru anul fiscal respectiv regimul de
impozitare pentru care a optat, fără posibilitatea de a beneficia
pentru perioada următoare de prevederile prezentului titlu, chiar
dacă ulterior îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de
prezentul titlu şi microîntreprinderile care desfăşoară
activităţi în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate. Norme metodologice
Plata
impozitului şi depunerea declaraţiilor fiscale
(1) Calculul şi plata impozitului pe venitul
microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează
impozitul.
(2) Microîntreprinderile au obligaţia de a depune,
până la termenul de plată a impozitului, declaraţia de impozit
pe venit.
Impozitarea
persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere
În cazul unei asocieri fără personalitate juridică dintre o
microîntreprindere plătitoare de impozit, conform prezentului titlu,
şi o persoană fizică, rezidentă sau nerezidentă,
microîntreprinderea are obligaţia de a calcula, de a reţine şi
de a vărsa la bugetul de stat impozitul datorat de persoana fizică,
impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce revin acesteia
din asociere. Norme
metodologice
------------
*) A se vedea art. 52
şi art. 107.
Prevederi
fiscale referitoare la amortizare
Persoanele juridice plătitoare de impozit pe venit sunt obligate
să evidenţieze contabil cheltuielile de amortizare, conform art. 24, aplicabil
plătitorilor de impozit pe profit.
Nerezidenţii care obţin venituri impozabile din România au
obligaţia de a plăti impozit conform prezentului capitol şi sunt
denumiţi în continuare contribuabili.
Sfera
de cuprindere a impozitului
Impozitul stabilit prin prezentul capitol, denumit în continuare impozit pe
veniturile obţinute din România de nerezidenţi, se aplică asupra
veniturilor brute impozabile obţinute din România.
Venituri
impozabile obţinute din România
(1) Veniturile impozabile obţinute din România,
indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în
străinătate, sunt:
a)
dividende de la o persoană juridică română;
b)
dobânzi de la un rezident;
c)
dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă
dobânda este o cheltuială a sediului permanent; Norme metodologice
d)
redevenţe de la un rezident; Norme metodologice
e)
redevenţe de la un nerezident care are un sediu permanent în România,
dacă redevenţa este o cheltuială a sediului permanent; Norme metodologice
f)
comisioane de la un rezident;
g)
comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România,
dacă comisionul este o cheltuială a sediului permanent;
h)
venituri din activităţi sportive şi de divertisment
desfăşurate în România, indiferent dacă veniturile sunt primite
de către persoanele care participă efectiv la asemenea
activităţi sau de către alte persoane;
i)
venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanţă
din orice domeniu, dacă aceste venituri sunt obţinute de la un rezident
sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent în
România;
j)
venituri reprezentând remuneraţii primite de nerezidenţi ce au
calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de
administraţie al unei persoane juridice române;
k)
venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul
internaţional şi prestările de servicii accesorii acestui
transport;
l)
venituri din profesii independente desfăşurate în România - doctor,
avocat, inginer, dentist, arhitect, auditor şi alte profesii similare -,
în cazul când sunt obţinute în alte condiţii decât prin intermediul
unui sediu permanent sau într-o perioadă sau în mai multe perioade care nu
depăşesc în total 183 de zile pe parcursul oricărui interval de
12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m)
veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale sau de la
bugetul de stat, în măsura în care pensia lunară
depăşeşte plafonul prevăzut la art. 69;
n) ***
Abrogată
o)
venituri din premii acordate la concursuri organizate în România; Norme metodologice
p)
venituri obţinute la jocurile de noroc practicate în România, de la
fiecare joc de noroc, obţinute de la acelaşi organizator într-o
singură zi de joc; Norme
metodologice
q)
venituri realizate de nerezidenţi din lichidare sau dizolvare
fără lichidare a unei persoane juridice române. Venitul brut realizat
din lichidare sau dizolvare fără lichidare a unei persoane juridice
române reprezintă suma excedentului distribuţiilor în bani sau în
natură care depăşeşte aportul la capitalul social al
persoanei fizice/juridice beneficiare.
(2) Următoarele venituri impozabile obţinute din
România nu sunt impozitate potrivit prezentului capitol şi se
impozitează conform titlurilor
II sau III,
după caz:
a)
veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în
România;
b)
veniturile unei persoane juridice străine obţinute din
proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul
titlurilor de participare deţinute într-o persoană juridică
română; Norme
metodologice
c) venituri
ale unei persoane fizice nerezidente, obţinute dintr-o activitate
dependentă desfăşurată în România;
d)
veniturile unei persoane fizice nerezidente obţinute din închirierea sau
altă formă de cedare a dreptului de folosinţă a unei
proprietăţi imobiliare situate în România sau din transferul
titlurilor de participare deţinute într-o persoană juridică
română.
Reţinerea
impozitului din veniturile impozabile obţinute din România de
nerezidenţi
(1) Impozitul datorat de nerezidenţi pentru veniturile
impozabile obţinute din România se calculează, se reţine şi
se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri. Norme metodologice
(2) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea
următoarelor cote asupra veniturilor brute:
a)
10% pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe, dacă
beneficiarul efectiv al acestor venituri este o persoană juridică
rezidentă într-un stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi
dintr-un stat membru, situat într-un alt stat membru. Această cotă de
impunere se aplică în perioada de tranziţie, de la data aderării
României la Uniunea Europeană şi până la data de 31 decembrie
2010, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor să deţină minimum 25% din valoarea/numărul
titlurilor de participare la persoana juridică română, pe o
perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani, care se încheie la
data plăţii dobânzii sau redevenţelor; Norme metodologice
b)
20% pentru veniturile obţinute din jocuri de noroc, prevăzute la art. 115 alin. (1) lit. p);
c)
16% în cazul oricăror alte venituri impozabile obţinute din România,
aşa cum sunt enumerate la art.
115, cu excepţia veniturilor din dobânzile obţinute de
la depozitele la termen, depozitele la vedere/conturi curente constituite,
certificate de depozit şi instrumentele de economisire dobândite anterior
datei de 1 ianuarie 2007, pentru care se aplică cota de impozit de la data
constituirii/dobândirii.
(3) *** Abrogat
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie
reţinut se calculează după cum urmează:
a)
pentru veniturile ce reprezintă remuneraţii primite de
nerezidenţi care au calitatea de administrator, fondator sau membru al
consiliului de administraţie al unei persoane juridice române, potrivit art. 57; Norme metodologice
b)
pentru veniturile din pensii primite de la bugetul asigurărilor sociale
sau de la bugetul de stat, potrivit art.
70.
(5) Impozitul se calculează, respectiv se reţine
în momentul plăţii venitului şi se virează la bugetul de
stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a
plătit venitul. Impozitul se calculează, se reţine şi se
varsă, în lei, la bugetul de stat, la cursul de schimb al pieţei
valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua
reţinerii impozitului pentru nerezidenţi. În cazul dividendelor
distribuite, dar care nu au fost plătite acţionarilor sau
asociaţilor până la sfârşitul anului în care s-au aprobat
situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende se declară
şi se plăteşte până la data de 31 decembrie a anului
respectiv. Norme
metodologice
(51) Pentru veniturile sub formă de dobânzi la
depozitele la termen, certificate de depozit şi alte instrumente de
economisire la bănci şi la alte instituţii de credit autorizate
şi situate în România, impozitul se calculează şi se reţine
de către plătitorii de astfel de venituri la momentul
înregistrării în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul
răscumpărării, în cazul certificatelor de depozit şi al
instrumentelor de economisire. Virarea impozitului pentru veniturile din
dobânzi se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
înregistrării/răscumpărării.
(52) Modul de determinare şi/sau declarare a
veniturilor obţinute din transferul titlurilor de participare la o
persoană juridică română va fi stabilit prin norme.
(6) Pentru orice venit impozitul ce trebuie reţinut, în
conformitate cu prezentul capitol, este impozit final.
Scutiri
de la impozitul prevăzut în prezentul capitol
Sunt scutite de impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi
următoarele venituri:
a)
dobânzile la depozitele la vedere/conturi curente;
b)
dobânda la instrumentele/creditele externe, titlurile de creanţă
reprezentând credite externe, contractate direct sau prin emisiuni de titluri
ori obligaţiuni, precum şi dobânda aferentă emisiunilor de
titluri de stat pe piaţa internă şi externă de capital, cu
condiţia ca aceste instrumente/titluri să fie emise şi/sau
garantate de Guvernul României, consiliile locale, Banca Naţională a
României, de bănci care acţionează în calitate de agent al
Guvernului român.
c)
dobânda la instrumente/titluri de creanţă emise de
societăţile comerciale române, constituite potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, dacă instrumentele/titlurile de creanţă sunt
tranzacţionate pe o piaţă de valori mobiliare reglementată
de autoritatea în domeniu a statului în care se află această
piaţă şi dobânda este plătită unei persoane care nu
este o persoană afiliată a emiţătorului instrumentelor/titlurilor
de creanţă;
d)
premiile unei persoane fizice nerezidente obţinute din România, ca urmare
a participării la festivalurile naţionale şi internaţionale
artistice, culturale şi sportive finanţate din fonduri publice;
e)
premiile acordate elevilor şi studenţilor nerezidenţi la
concursurile finanţate din fonduri publice; Norme metodologice
f)
veniturile obţinute de nerezidenţi din România, care prestează
servicii de consultanţă, asistenţă tehnică şi
alte servicii similare în orice domeniu, în cadrul contractelor finanţate
prin împrumut, credit sau alt acord financiar încheiat între organisme
financiare internaţionale şi statul român ori persoane juridice
române, inclusiv autorităţi publice, având garanţia statului
român, precum şi în cadrul contractelor finanţate prin acorduri de
împrumut încheiate de statul român cu alte organisme financiare, în cazul în
care dobânda percepută pentru aceste împrumuturi se situează sub
nivelul de 3% pe an; Norme
metodologice
g)
veniturile persoanelor juridice străine care desfăşoară în
România activităţi de consultanţă în cadrul unor acorduri
de finanţare gratuită, încheiate de Guvernul
României/autorităţi publice cu alte guverne/autorităţi publice
sau organizaţii internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale;
h)
după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele
plătite de o întreprindere, care este persoană juridică
română, unei persoane juridice rezidente într-un alt stat membru sau unui
sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru, situat într-un alt
stat membru, sunt scutite de impozit, dacă beneficiarul dividendelor
deţine minimum 15% din titlurile de participare la întreprinderea
persoană juridică română, pe o perioadă neîntreruptă
de cel puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului.
Condiţia de deţinere minimă va fi de 10% începând cu anul 2009.
Condiţiile în care se aplică aceste prevederi, referitoare la
tipurile de întreprinderi din statele membre către care se fac
plăţile de dividende şi definiţia termenului stat membru,
sunt prevăzute la art. 201;
i)
după data aderării României la Uniunea Europeană, veniturile din
economii sub forma plăţilor de dobândă, aşa cum sunt
definite la art. 1245,
obţinute din România de persoane fizice rezidente în statele membre ale
Uniunii Europene, sunt scutite de impozit;
j)
începând cu data de 1 ianuarie 2011, veniturile din dobânzi sau redevenţe,
aşa cum sunt definite la art.
12419, obţinute din România de persoane juridice
rezidente în statele membre ale Uniunii Europene, sunt scutite de impozit,
dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor deţine
minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare la persoana
juridică română, pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzii sau
redevenţelor.
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de
evitare a dublei impuneri
(1) În înţelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident
al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru
evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital,
cota de impozit care se aplică venitului impozabil obţinut de
către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de
impozit, prevăzută în convenţie, care se aplică asupra
acelui venit, potrivit alin. (2). În situaţia în care cotele de impozitare
din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din
convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cotele de
impozitare mai favorabile. Norme metodologice
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare
a dublei impuneri nerezidentul are obligaţia de a prezenta
plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificatul
de rezidenţă fiscală eliberat de către autoritatea
competentă din statul său de rezidenţă. În cazul în care
certificatul de rezidenţă fiscală nu se prezintă în acest
termen, se aplică prevederile titlului V. În momentul
prezentării certificatului de rezidenţă fiscală se
aplică prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri şi se
face regularizarea impozitului în cadrul termenului legal de prescripţie,
în condiţiile în care certificatul de rezidenţă fiscală
menţionează că beneficiarul venitului a avut, în termenul de
prescripţie, rezidenţa fiscală în statul contractant cu care
este încheiată convenţia de evitare a dublei impuneri, pentru
toată perioada în care s-au realizat veniturile din România. Certificatul
de rezidenţă fiscală prezentat în cursul anului pentru care se
fac plăţile este valabil şi în primele 60 de zile calendaristice
din anul următor, cu excepţia situaţiei în care se schimbă
condiţiile de rezidenţă. Norme metodologice
(3) Macheta certificatului de rezidenţă
fiscală pentru rezidenţii români, precum şi termenul de depunere
de către nerezidenţi a documentelor de rezidenţă
fiscală, emise de autoritatea din statul de rezidenţă al
acestora, se stabilesc prin norme. Norme metodologice
ART. 119
Declaraţii anuale privind reţinerea la sursă
(1) Plătitorii de venituri care au obligaţia
să reţină la sursă impozitul pentru veniturile
obţinute de contribuabili din România trebuie să depună o
declaraţie la autoritatea fiscală competentă până la data
de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care
s-a plătit impozitul.
(11) După data aderării României la Uniunea
Europeană, plătitorii de venituri sub forma dobânzilor au
obligaţia să depună o declaraţie informativă
referitoare la plăţile de astfel de venituri făcute către persoane
fizice rezidente în statele membre ale Uniunii Europene. Declaraţia se
depune până la data de 28, respectiv 29 februarie inclusiv a anului
curent, pentru informaţii referitoare la plăţile de dobânzi
făcute în cursul anului precedent. Modelul şi conţinutul
declaraţiei informative, precum şi procedura de declarare a
veniturilor din dobânzile realizate din România de către persoane fizice
rezidente în statele membre ale Uniunii Europene se aprobă prin ordin al
ministrului finanţelor publice, de către Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare. Norme metodologice
(2) *** Abrogat
Certificatele
de atestare a impozitului plătit de nerezidenţi
(1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea
fiscală competentă prin care va solicita eliberarea certificatului de
atestare a impozitului plătit către bugetul de stat de el însuşi
sau de o altă persoană, în numele său. Norme metodologice
(2) Autoritatea fiscală competentă are
obligaţia de a elibera certificatul de atestare a impozitului plătit
de nerezidenţi.
(3) Forma cererii şi a certificatului de atestare a
impozitului plătit de nerezident, precum şi condiţiile de
depunere, respectiv de eliberare se stabilesc prin norme. Norme metodologice
Veniturile obţinute de partenerii contractuali externi, persoane
fizice şi juridice nerezidente şi de contractorii independenţi
ai acestora, din activităţi desfăşurate de aceştia
pentru realizarea obiectivului de investiţii "Centrala
Nuclearoelectrică Cernavodă - Unitatea 2", sunt scutite de
impozitul prevăzut în prezentul capitol până la punerea în
funcţiune a obiectivului de mai sus.
Orice persoană juridică străină, care are o
reprezentanţă autorizată să funcţioneze în România,
potrivit legii, are obligaţia de a plăti un impozit anual, conform
prezentului capitol. Norme
metodologice
(1) Impozitul pe reprezentanţă pentru un an fiscal
este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru
un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca
Naţională a României, valabil în ziua în care se efectuează
plata impozitului către bugetul de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în
cursul unui an fiscal înfiinţează sau desfiinţează o
reprezentanţă în România, impozitul datorat pentru acest an se
calculează proporţional cu numărul de luni de
existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv. Norme metodologice
Plata
impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale
(1) Orice persoană juridică străină are
obligaţia de a plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul
de stat, în două tranşe egale, până la datele de 20 iunie
şi 20 decembrie. Norme
metodologice
(2) Orice persoană juridică străină care
datorează impozitul pe reprezentanţă are obligaţia de a
depune o declaraţie anuală la autoritatea fiscală
competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de
impunere. Norme
metodologice
(3) Orice persoană juridică străină,
care înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă
în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie
fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de
zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţată sau
desfiinţată. Norme
metodologice
(4) Reprezentanţele sunt obligate să conducă
evidenţa contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare
din România. Norme
metodologice
Definiţia
beneficiarului efectiv
(1) În sensul prezentului capitol, prin beneficiar efectiv
se înţelege orice persoană fizică ce primeşte o plată
de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de
dobândă este garantată, cu excepţia cazului când această
persoană dovedeşte că plata nu a fost primită sau
garantată pentru beneficiul său propriu, respectiv atunci când:
a)
acţionează ca un agent plătitor, în înţelesul art. 1243 alin.
(1); sau
b)
acţionează în numele unei persoane juridice, al unei
entităţi care este impozitată pe profit, conform regimului
general pentru impozitarea profiturilor, al unui organism de plasament colectiv
în valori mobiliare, autorizat conform Directivei Consiliului nr. 85/611/CEE,
din 20 decembrie 1985, privind coordonarea dispoziţiilor legale, de
reglementare şi administrare privind organismele de plasament colectiv în
valori mobiliare (OPCVM), sau în numele unei entităţi la care se face
referire la art. 1243
alin. (2), iar în acest din urmă caz, dezvăluie numele şi adresa
acelei entităţi operatorului economic care efectuează plata
dobânzii şi operatorul transmite aceste informaţii
autorităţii competente a statului membru în care este stabilită
entitatea; sau
c)
acţionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul
efectiv şi dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui
beneficiar efectiv, în conformitate cu art. 1242 alin. (2).
(2) Atunci când un agent plătitor are informaţii
care arată că persoana fizică ce primeşte o plată de
dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată,
poate să nu fie beneficiarul efectiv, iar atunci când nici prevederile
alin. (1) lit. a), nici cele ale alin. (1) lit. b) nu se aplică acelei
persoane fizice, se vor lua măsuri rezonabile pentru stabilirea
identităţii beneficiarului efectiv, conform prevederilor art. 1242 alin.
(2). Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv,
va considera persoana fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.
Identitatea
şi determinarea locului de rezidenţă a beneficiarilor efectivi
(1) România va adopta şi va asigura aplicarea pe
teritoriul său a procedurilor necesare, care să permită
agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi şi locul
lor de rezidenţă, în scopul aplicării prevederilor art. 1247 - 12411.
Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele minime
prevăzute la alin. (2) şi (3).
(2) Agentul plătitor va stabili identitatea
beneficiarului efectiv în funcţie de cerinţele minime care sunt
conforme cu relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul
dobânzii, la data începerii relaţiei, astfel:
a)
pentru relaţiile contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie
2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv,
respectiv numele şi adresa sa, prin utilizarea informaţiilor de care
dispune, în special conform reglementărilor în vigoare din statul său
de stabilire şi dispoziţiilor Directivei 91/308/CEE, din 10 iunie
1991, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul
spălării banilor;
b)
în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor
efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1
ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului
efectiv, constând în nume, adresă şi, dacă există, numărul
fiscal de identificare, atribuit de către statul membru de
rezidenţă pentru scopurile fiscale. Aceste detalii vor fi stabilite
pe baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial, prezentat de
beneficiarul efectiv. Dacă adresa nu apare nici în paşaport, nici în
cardul de identitate oficial, atunci va fi stabilită pe baza oricărui
alt document doveditor de identitate prezentat de beneficiarul efectiv.
Dacă numărul fiscal de identificare nu este menţionat în
paşaport, în cardul de identitate oficial sau în oricare alt document
doveditor de identitate, incluzând, posibil, certificatul de
rezidenţă fiscală eliberat pentru scopuri fiscale, prezentate de
beneficiarul efectiv, identitatea sa se va completa prin menţionarea datei
şi a locului naşterii, stabilite pe baza paşaportului sau a
cardului de identitate oficial.
(3) Agentul plătitor stabileşte rezidenţa
beneficiarului efectiv, pe baza cerinţelor minime care sunt conforme cu
relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii la data
începerii relaţiei. Sub rezerva prevederilor de mai jos, se consideră
că rezidenţa se află în ţara în care beneficiarul efectiv
îşi are adresa permanentă:
a)
în cazul relaţiilor contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie
2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului efectiv pe
baza informaţiilor de care dispune, în special ca urmare a
reglementărilor în vigoare în statul său de stabilire şi a
prevederilor Directivei nr. 91/308/CEE;
b)
în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor
efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1
ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului
efectiv pe baza adresei menţionate în paşaport, în cardul de
identitate oficial sau, dacă este necesar, pe baza oricărui alt
document doveditor de identitate, prezentat de beneficiarul efectiv, şi în
concordanţă cu următoarea procedură: pentru persoanele
fizice care prezintă paşaportul sau cardul de identitate oficial emis
de către un stat membru şi care declară ele însele că sunt
rezidente într-o ţară terţă, rezidenţa lor va fi
stabilită prin intermediul unui certificat de rezidenţă
fiscală, emis de o autoritate competentă a ţării terţe
în care persoana fizică a declarat că este rezident. În lipsa prezentării
acestui certificat, se consideră că rezidenţa este situată
în statul membru care a emis paşaportul sau un alt document de identitate
oficial.
(1) În sensul prezentului capitol, se înţelege prin
agent plătitor orice operator economic care plăteşte dobânda sau
garantează plata dobânzii pentru beneficiul imediat al beneficiarului
efectiv, indiferent dacă operatorul este debitorul creanţei care
produce dobândă sau operatorul însărcinat de către debitor sau
de către beneficiarul efectiv cu plata dobânzii sau cu garantarea
plăţii de dobândă.
(2) Orice entitate stabilită într-un stat membru
către care se plăteşte dobândă sau pentru care plata este
garantată în beneficiul beneficiarului efectiv va fi, de asemenea,
considerată agent plătitor, la momentul plăţii sau
garantării unei astfel de plăţi. Prezenta prevedere nu se va
aplica dacă operatorul economic are motive să creadă, pe baza
dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:
a)
este o persoană juridică, cu excepţia celor prevăzute la
alin. (5); sau
b)
profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general referitor la
impozitarea profiturilor; sau
c)
este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform
Directivei nr. 85/611/CEE. Un operator economic care plăteşte
dobândă sau garantează plata dobânzii pentru o astfel de entitate
stabilită în alt stat membru şi care este considerată agent
plătitor, în temeiul prezentului alineat, va comunica numele şi
adresa entităţii şi suma totală a dobânzii plătite sau
garantate entităţii autorităţii competente a statului
membru unde este stabilit, care va transmite mai departe aceste informaţii
autorităţii competente din statul membru unde este stabilită
entitatea.
(3) Entitatea prevăzută la alin. (2) poate
totuşi să aleagă să fie tratată, în scopul aplicării
prezentului capitol, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare,
aşa cum acesta este prevăzut la alin. (2) lit. c). Exercitarea
acestei posibilităţi face obiectul unui certificat emis de statul
membru în care entitatea este stabilită, certificat care este prezentat
operatorului economic de către entitate. România va elabora norme în ceea
ce priveşte această opţiune ce poate fi exercitată de
entităţile stabilite pe teritoriul său.
(4) Atunci când operatorul economic şi entitatea vizate
la alin. (2) sunt stabiliţi în România, România va lua măsurile
necesare pentru a da asigurări că acea entitate îndeplineşte
prevederile prezentului capitol atunci când acţionează ca agent
plătitor.
(5) Persoanele juridice exceptate de la prevederile alin.
(2) lit. a) sunt:
a)
în Finlanda: avoinyhtio (y) şi kommandiittiyhtio (ky)/oppet bolag şi
kommanditbolag;
b) în Suedia: handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).
Definiţia
autorităţii competente
În sensul prezentului capitol, se înţelege prin autoritate
competentă:
a)
pentru România - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
b)
pentru ţările terţe - autoritatea competentă definită
pentru scopul convenţiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei
impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă
pentru emiterea certificatelor de rezidenţă fiscală.
(1) În sensul prezentului capitol, prin plata dobânzii se
înţelege:
a)
dobânda plătită sau înregistrată în cont, referitoare la
creanţele de orice natură, fie că este garantată sau nu de
o ipotecă ori de o clauză de participare la beneficiile debitorului,
şi, în special, veniturile din obligaţiuni guvernamentale şi
veniturile din obligaţiuni de stat, inclusiv primele şi premiile
legate de astfel de titluri de valoare, obligaţiuni sau titluri de
creanţă; penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt
considerate plăţi de dobânzi;
b)
dobânzile capitalizate sau capitalizarea prin cesiunea, rambursarea sau
răscumpărarea creanţelor, prevăzute la lit. a);
c)
venitul provenit din plăţile dobânzilor fie direct, fie prin
intermediul unei entităţi prevăzute la art. 1243 alin.
(2), distribuit prin:
- organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în
conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
- entităţi care beneficiază de opţiunea
prevăzută la art. 1243
alin. (3);
- organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale
prevăzute la art. 1246;
d)
venitul realizat din cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea
acţiunilor ori unităţilor în următoarele organisme şi
entităţi, dacă aceste organisme şi entităţi
investesc direct sau indirect, prin intermediul altor organisme de plasament
colectiv sau entităţi la care se face referire mai jos, mai mult de
40% din activele lor în creanţe de natura celor prevăzute la lit. a),
cu condiţia ca acest venit să corespundă câştigurilor care,
direct sau indirect, provin din plăţile dobânzilor care sunt definite
la lit. a) şi b). Entităţile la care se face referire sunt:
- organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în
conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;
- entităţi care beneficiază de opţiunea
prevăzută la art. 1243
alin. (3);
- organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale
prevăzute la art. 1246.
(2) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. c) şi d),
atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie cu
privire la proporţia veniturilor care provin din plăţi de
dobânzi, suma totală a venitului va fi considerată plată de
dobândă.
(3) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. d), atunci când
un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie privind procentul
activelor investite în creanţe, în acţiuni sau în unităţi,
acest procent este considerat a fi superior celui de 40% . Atunci când nu se
poate determina suma venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este
considerat ca fiind rezultatul cesiunii, rambursării sau
răscumpărării acţiunii ori unităţilor.
(4) Atunci când dobânda, aşa cum este
prevăzută la alin. (1), este plătită sau creditată
într-un cont deţinut de o entitate prevăzută la art. 1243 alin.
(2), această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la art. 1243 alin.
(3), dobânda respectivă va fi considerată ca plată de
dobândă de către această entitate.
(5) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. b) şi d),
România cere agenţilor plătitori situaţi pe teritoriul ei
să anualizeze dobânda peste o anumită perioadă de timp, care nu
poate depăşi un an, şi să trateze aceste dobânzi anualizate
ca plăţi de dobândă, chiar dacă nicio cesiune,
răscumpărare sau rambursare nu intervine în decursul acestei
perioade.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c)
şi d), România va exclude din definiţia plăţii dobânzii
orice venit menţionat în prevederile legate de organisme sau entităţi
stabilite pe teritoriul lor, unde investiţia acestor entităţi în
creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte
15% din activele lor. În acelaşi fel, prin derogare de la alin. (4),
România va exclude din definiţia plăţii dobânzii prevăzute
la alin. (1) plata dobânzii sau creditarea într-un cont al unei
entităţi prevăzute la art. 1243 alin. (2), care nu
beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 1243 alin.
(3) şi este stabilită pe teritoriul României, în cazul în care
investiţia acestei entităţi în creanţele prevăzute la
alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din activele sale.
Exercitarea acestei opţiuni de către România implică
legătura cu alte state membre.
(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, procentul
prevăzut la alin. (1) lit. d) şi la alin. (3) va fi de 25% .
(8) Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi
la alin. (6) sunt determinate în funcţie de politica de investiţii,
aşa cum este definită în regulile de finanţare sau în
documentele constitutive ale organismelor ori entităţilor, iar în
lipsa acestora, în funcţie de componenta reală a activelor acestor
organisme sau entităţi.
Prevederile acestui capitol se aplică dobânzilor plătite de
către un agent plătitor stabilit în teritoriul în care Tratatul de
instituire a Comunităţii Europene se aplică pe baza art. 299.
Informaţiile
comunicate de un agent plătitor
(1) Atunci când beneficiarul efectiv este rezident într-un
stat membru, altul decât România, unde este agentul plătitor,
informaţiile minime pe care agentul plătitor trebuie să le
comunice autorităţii competente din România sunt următoarele:
a)
identitatea şi rezidenţa beneficiarului efectiv, stabilite conform art. 1242;
b)
numele şi adresa agentului plătitor;
c)
numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia,
identificarea creanţei generatoare de dobândă;
d)
informaţii referitoare la plata dobânzii, în conformitate cu alin. (2).
(2) Conţinutul minim de informaţii referitoare la
plata dobânzii, pe care agentul plătitor trebuie să le comunice, va
face distincţia dintre următoarele categorii de dobândă şi
va indica:
a)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. a): suma dobânzii plătite sau creditate;
b)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. b) şi d): fie suma dobânzii sau a venitului prevăzut la
respectivul alineat, fie suma totală a venitului din cesiune,
răscumpărare sau rambursare;
c)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. c): fie suma venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma
totală a distribuţiei;
d)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(4): suma dobânzii care revine fiecărui membru din entitatea
prevăzută la art. 1243
alin. (2), care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1241 alin.
(1);
e)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(5): suma dobânzii anualizate.
(3) România va limita informaţiile care privesc
plăţile de dobânzi ce urmează a fi raportate de către
agentul plătitor la informaţia referitoare la suma totală a
dobânzii sau a venitului şi la suma totală a veniturilor
obţinute din cesiune, răscumpărare sau rambursare.
Schimbul
automat de informaţii
(1) Autoritatea competentă din România va comunica
autorităţii competente din statul membru de rezidenţă al
beneficiarului efectiv informaţiile prevăzute la art. 1247.
(2) Comunicarea de informaţii are un caracter automat
şi trebuie să aibă loc cel puţin o dată pe an, în
decursul a 6 luni următoare sfârşitului anului fiscal, pentru toate
plăţile de dobândă efectuate în cursul acestui an.
(3) Dispoziţiile prezentului capitol se
completează cu cele ale cap.
5 din prezentul titlu, cu excepţia prevederilor art. 12435.
Perioada
de tranziţie pentru trei state membre
(1) În cursul unei perioade de tranziţie, începând cu
data la care se face referire la alin. (2) şi (3), Belgia, Luxemburg
şi Austria nu sunt obligate să aplice prevederile privind schimbul
automat de informaţii în ceea ce priveşte veniturile din economii.
Totuşi, aceste ţări au dreptul să primească
informaţii de la celelalte state membre. În cursul perioadei de tranziţie,
scopul prezentului capitol este de a garanta un minimum de impozitare
efectivă a veniturilor din economii sub forma plăţilor de
dobândă efectuate într-un stat membru în favoarea beneficiarilor efectivi,
care sunt persoane fizice rezidente fiscal în alt stat membru.
(2) Perioada de tranziţie se va termina la
sfârşitul primului an fiscal încheiat care urmează după
definitivarea ultimului dintre următoarele evenimente:
a)
data de intrare în vigoare a acordului dintre Comunitatea Europeană,
după decizia în unanimitate a Consiliului, şi Confederaţia
Elveţiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino,
Principatul Monaco şi Principatul Andorra, care prevede schimbul de
informaţii la cerere, aşa cum este definit în Modelul Acordului OECD
privind schimbul de informaţii în materie fiscală, publicat la data
de 18 aprilie 2002, denumit în continuare Modelul Acordului OECD, în ceea ce
priveşte plăţile de dobândă, aşa cum sunt definite în
prezentul capitol, efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe
teritoriul acestor ţări către beneficiarii efectivi
rezidenţi pe teritoriul pentru care se aplică prezentul capitol, în
plus faţă de aplicarea simultană de către aceste
ţări a unei reţineri la sursă cu o cotă definită
pentru perioadele corespunzătoare prevăzute la art. 12410;
b)
data la care Consiliul se învoieşte, în unanimitate, ca Statele Unite ale
Americii să schimbe informaţii, la cerere, în conformitate cu Modelul
Acordului OECD, în ceea ce priveşte plăţile de dobânzi efectuate
de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul lor către
beneficiarii efectivi rezidenţi pe teritoriul în care se aplică
prevederile referitoare la efectuarea schimbului automat de informaţii
privind veniturile din economii.
(3) La sfârşitul perioadei de tranziţie, Belgia,
Luxemburg şi Austria sunt obligate să aplice prevederile privind
efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din
economii, prevăzute la art.
1247 şi 1248, şi să înceteze
aplicarea perceperii unei reţineri la sursă şi a venitului
distribuit, reglementate la art.
12410 şi 12411. Dacă, în decursul
perioadei de tranziţie, Belgia, Luxemburg şi Austria aleg aplicarea
prevederilor privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind
veniturile din economii, prevăzut la art. 1247 şi 1248, atunci nu
se vor mai aplica nici reţinerea la sursă, nici partajarea venitului,
prevăzute la art. 12410
şi 12411.
(1) În decursul perioadei de tranziţie prevăzute
la art. 1249,
atunci când beneficiarul efectiv al dobânzii este rezident într-un stat membru,
altul decât cel în care agentul plătitor este stabilit, Belgia, Luxemburg
şi Austria vor percepe o reţinere la sursă de 15% în primii 3
ani ai perioadei de tranziţie (1 iulie 2005 - 30 iunie 2008), de 20% în
timpul următorilor 3 ani (1 iulie 2008 - 30 iunie 2011) şi de 35%
pentru următorii ani (începând cu 1 iulie 2011).
(2) Agentul plătitor va percepe o reţinere la
sursă după cum urmează:
a)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. a): la suma dobânzii plătite sau creditate;
b)
în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. b) sau d): la suma dobânzii sau venitului prevăzute/prevăzut
la aceste litere sau prin perceperea unui efect echivalent care să fie
suportat de primitor pe suma totală a venitului din cesiune,
răscumpărare şi rambursare;
c)
în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(1) lit. c): pe suma venitului prevăzut la respectivul alineat;
d)
în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 1245 alin.
(4): pe suma dobânzii care revine fiecărui membru al entităţii
la care s-a făcut referire la art. 1243 alin. (2), care
îndeplineşte condiţiile art.
1241 alin. (1);
e)
atunci când un stat membru exercită opţiunea prevăzută la art. 1245 alin.
(5): pe suma dobânzii anualizate.
(3) În scopul aplicării prevederilor alin. (2) lit. a)
şi b), reţinerea la sursă este percepută la pro-rata pentru
perioada de deţinere a creanţei de către beneficiarul efectiv.
Dacă agentul plătitor nu este în măsură să determine
perioada de deţinere pe baza informaţiilor de care dispune, se
consideră că beneficiarul efectiv a deţinut creanţa pe
toată perioada de existenţă, dacă beneficiarul nu
furnizează o dovadă a datei de achiziţie.
(4) Perceperea unei reţineri la sursă de statul
membru al agentului plătitor nu împiedică statul membru de
rezidenţă fiscală a beneficiarului efectiv să impoziteze
venitul, conform legii sale naţionale, prin respectarea prevederilor
Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.
(5) În decursul perioadei de tranziţie, statele membre
care percep reţinerea la sursă pot prevedea ca un agent operator care
plăteşte dobândă sau garantează dobânda pentru o entitate
prevăzută la art. 1243
alin. (2) lit. c) stabilită în alt stat membru să fie considerat ca
fiind agent plătitor în locul entităţii şi va percepe
reţinerea la sursă pentru această dobândă, dacă
entitatea nu a acceptat formal numele şi adresa sa şi suma
totală a dobânzii care îi este plătită sau garantată, care
să fie comunicată conform ultimului paragraf al art. 1243 alin.
(2) lit. c).
(1) Statele membre care aplică o reţinere la
sursă, conform art. 12410
alin. (1), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% din
venit statului membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv al
dobânzii.
(2) Statele membre care aplică o reţinere la
sursă, conform art. 12410
alin. (5), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% altor
state membre, proporţional cu transferurile efectuate ca urmare a
aplicării prevederilor alin. (1).
(3) Aceste transferuri vor avea loc nu mai târziu de 6 luni
de la sfârşitul anului fiscal al statului membru al agentului
plătitor, în cazul alin. (1), sau al statului membru al operatorului
economic, în cazul alin. (2).
Excepţii
de la sistemul de reţinere la sursă
(1) Statele membre care percep o reţinere la
sursă, conform art. 12410,
prevăd una sau două dintre următoarele proceduri, permiţând
beneficiarului efectiv să ceară ca o asemenea reţinere să
nu fie aplicată:
a)
o procedură care permite beneficiarului efectiv să autorizeze în mod
expres agentul plătitor să comunice informaţiile, în conformitate
cu art. 1247
şi 1248.
Această autorizaţie acoperă toate dobânzile plătite
beneficiarului efectiv de către respectivul agent plătitor. În acest
caz se aplică prevederile art.
1248;
b)
o procedură care garantează că reţinerea la sursă nu
va fi percepută atunci când beneficiarul efectiv prezintă agentului
său plătitor un certificat emis în numele sau de autoritatea
competentă a statului său de rezidenţă fiscală, în
concordanţă cu prevederile alin. (2).
(2) La cererea beneficiarului efectiv, autoritatea
competentă a statului membru de rezidenţă fiscală va emite
un certificat care indică:
a)
numele, adresa şi numărul de identificare fiscală sau alt
număr ori, în lipsa acestuia, data şi locul naşterii
beneficiarului efectiv;
b)
numele şi adresa agentului plătitor;
c)
numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia,
identificarea garanţiei.
(3) Acest certificat este valabil pentru o perioadă
care nu depăşeşte 3 ani. Certificatul va fi emis fiecărui
beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la
solicitare.
Măsuri
luate de România pentru efectuarea schimbului de informaţii cu statele
care au perioadă de tranziţie la impunerea economiilor
Procedura administrării acestui capitol în relaţia cu cele 3
state care au perioadă de tranziţie în aplicarea prevederilor acestui
capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun
de Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene
şi al Ministerului Afacerilor Externe.
(1) România asigură pentru beneficiarii efectivi
rezidenţi eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta
din perceperea reţinerii la sursă în ţările care au
perioadă de tranziţie, prevăzute la art. 1249, în concordanţă cu
prevederile alin. (2).
(2) România restituie beneficiarului efectiv rezident în
România impozitul reţinut conform art. 12410.
Titluri
de creanţe negociabile
(1) Pe parcursul perioadei de tranziţie,
prevăzută la art. 1249,
dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, obligaţiunile
naţionale şi internaţionale şi alte titluri de creanţe
negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1
martie 2001 sau pentru care prospectele emisiunii de origine au fost aprobate
înainte de această dată de autorităţile competente, în
înţelesul Directivei nr. 80/390/CEE privind cerinţele de redactare,
verificare şi distribuire a informaţiilor necesare listării ce
trebuie publicate pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a
bursei, sau de către autorităţile competente ale
ţărilor terţe, nu sunt considerate creanţe, în
înţelesul art. 1245
alin. (1) lit. a), cu condiţia ca niciun fel de emisiuni noi ale acestor
titluri de creanţe negociabile să nu fi fost realizate începând cu
data de 1 martie 2002. Totuşi, dacă perioada de tranziţie se
prelungeşte după data de 31 decembrie 2010, prevederile prezentului
alineat vor continua să se aplice doar în ceea ce priveşte aceste
titluri de creanţe negociabile:
a)
care conţin clauzele de sumă brută şi de restituire
anticipată; şi
b)
atunci când agentul plătitor, aşa cum este definit la art. 1243 alin.
(1) şi (2), este stabilit în unul dintre cele trei state membre care
aplică reţinerea la sursă şi atunci când agentul
plătitor plăteşte dobânda sau garantează dobânda pentru
beneficiul imediat al beneficiarului efectiv rezident în România. Dacă o
nouă emisiune pentru titlurile de creanţe negociabile menţionate
mai sus, emise de un guvern sau de o entitate asimilată, care
acţionează ca autoritate publică sau al cărei rol este
recunoscut de un tratat internaţional, în înţelesul art. 12416,
este realizată începând cu data de 1 martie 2002, ansamblul acestor
titluri emise, constând în emisiunea de origine şi în oricare alta
ulterioară, este considerat ca fiind o creanţă, în
înţelesul art. 1245
alin. (1) lit. a).
(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică în niciun fel
România de a impozita veniturile obţinute din titlurile de creanţe
negociabile la care se face referire în alin. (1), în conformitate cu
legislaţia fiscală naţională.
Anexa
referitoare la lista entităţilor asimilate la care se face referire
la art. 12415
Pentru scopurile art. 12415,
următoarele entităţi sunt considerate ca fiind
entităţi care acţionează ca autoritate publică sau al
căror rol este recunoscut de un tratat internaţional:
1. entităţi din Uniunea Europeană:
Belgia
- Vlaams Gewest (Regiunea Flamandă);
- Region wallonne (Regiunea Valonă);
- Region bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles);
- Communauté française (Comunitatea Franceză);
- Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea Flamandă);
- Deutschsprachige Gemeinschaft (Comunitatea vorbitoare de limbă
germană);
Bulgaria
- municipalităţi;
Spania
- Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei);
- Junta de Andalucia (Executivul Regional al Andaluziei);
- Junta de Extremadura (Executivul Regional Extremadura);
- Junta de Castilla - La Mancha (Executivul Regional Castilla - La Mancha);
- Junta de Castilla - Leon (Executivul Regional Castilla - Leon);
- Gobierno Foral de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei);
- Govern de les Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare);
- Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei);
- Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei);
- Diputacion General de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului);
- Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare);
- Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei);
- Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului);
- Gobierno de la Comunidad Autonoma del Pais Vasco/Euzkadi (Guvernul
Comunităţii Autonome a Ţărilor Bascilor);
- Diputacion Foral de Guipuzcoa (Consiliul Regional Guipuzcoa);
- Diputacion Foral de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya);
- Diputacion Foral de Alava (Consiliul Regional Alava);
- Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului);
- Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăşenesc al Barcelonei);
- Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria);
- Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife);
- Instituto de Credito Oficial (Instituţia Creditului Public);
- Instituto Catalan de Finanzas (Instituţia Financiară a Cataloniei);
- Instituto Valenciano de Finanzas (Instituţia Financiară a
Valenciei);
Grecia
- Organismos Tegepikoinonion Ellados (Organizaţia Naţională
de Telecomunicaţii);
- Organismos Siderodromon Ellados (Organizaţia Naţională a
Căilor Ferate);
- Demosia Epikeirese Elektrismou (Compania Publică de Electricitate);
Franţa
- La Caisse d'amortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de
Răscumpărare a Datoriei Publice);
- L'Agence française de développement (AFD) (Agenţia Franceză de
Dezvoltare);
- Réseau Ferré de France (RFF) (Reţeaua Franceză de Căi
Ferate);
- Caisse Nationale des Autoroutes (CAN) (Fondul Naţional al
Autostrăzilor);
- Assistance publique Hôpitaux de Paris (APHP) (Asistenţa Publică
a Spitalelor din Paris);
- Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui);
- Entreprise miničre et chimique (EMC) (Compania Minieră şi
Chimică);
Italia
- regiuni;
- provincii;
- municipalităţi;
- Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite şi Împrumuturi);
Letonia
- Pasvaldibas (guvernele locale);
Polonia
- gminy (comune);
- powiaty (districte);
- wojewodztwa (provincii);
- zwiazki gmîn (asociaţii de comune);
- powiatow (asociaţii de districte);
- wojewodztw (asociaţii de provincii);
- miasto stoleczne Warszawa (capitala Varşovia);
- Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agenţia pentru
Restructurare şi Modernizare a Agriculturii);
- Agencja Nieruchomosci Rolnych (Agenţia Proprietăţilor
Agricole);
Portugalia
- Regiao Autonoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei);
- Regiao Autonoma dos Acores (Regiunea Autonomă a Azorelor);
- municipalităţi;
România
- autorităţile administraţiei publice locale;
Slovacia
- mesta a obce (municipalităţi);
- Zeleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de Căi
Ferate);
- Statny fond cestneho hospodarstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea
Drumurilor);
- Slovenske elektrarne (Companiile Slovace de Energie);
- Vodohospodarska vystavba (Compania de Economie a Apei).
2. entităţi internaţionale;
- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
- Banca Europeană de Investiţii;
- Banca Asiatică de Dezvoltare;
- Banca Africană de Dezvoltare;
- Banca Mondială - Banca Internaţională de
Reconstrucţie şi Dezvoltare - Fondul Monetar Internaţional;
- Corporaţia Financiară Internaţională;
- Banca InterAmericană de Dezvoltare;
- Fondul Social de Dezvoltare al Consiliului Europei;
- Euratom;
- Comunitatea Europeană;
- Corporaţia Andină de Dezvoltare (CAF);
- Eurofima;
- Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului;
- Banca Nordică de Investiţii;
- Banca Caraibiană de Dezvoltare.
Prevederile art. 12415
nu aduc atingere niciuneia dintre obligaţiile internaţionale pe care
România şi le-a asumat în relaţiile cu entităţile
internaţionale menţionate mai sus.
3. entităţi din state terţe:
- acele entităţi care îndeplinesc următoarele criterii:
a)
entitatea care este considerată în mod cert ca fiind o entitate
publică, conform criteriilor naţionale;
b)
o astfel de entitate publică este un producător din afara
Comunităţii, care administrează şi finanţează un
grup de activităţi, furnizând în principal bunuri şi servicii
din afara Comunităţii, destinate beneficiului Comunităţii
şi care sunt efectiv controlate de guvernul central;
c)
respectiva entitate publică este un emitent de datorii de mari dimensiuni
şi cu regularitate;
d)
statul vizat poate să garanteze că o asemenea entitate publică
nu va exercita o răscumpărare înainte de termen, în cazul clauzelor
de reîntregire a sumei brute.
Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei nr.
2003/48/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind impunerea veniturilor din
economii sub forma plăţilor de dobânzi, cu amendamentele ulterioare,
se aplică începând cu data aderării României la Uniunea
Europeană.
Sfera
de aplicare şi procedura
(1) Plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin
din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor
plăţi în România, fie prin reţinere la sursă, fie prin
declarare, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor să fie o întreprindere din alt stat membru sau un sediu
permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat în alt stat membru.
(2) O plată făcută de o întreprindere
rezidentă în România sau de către un sediu permanent situat în
România trebuie să fie considerată ca provenind din România, denumită
în continuare stat sursă.
(3) Un sediu permanent este tratat ca plătitor al
dobânzilor sau redevenţelor doar în măsura în care acele
plăţi reprezintă cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul
permanent din România.
(4) O întreprindere a unui stat membru va fi tratată ca
beneficiar efectiv al dobânzilor şi redevenţelor doar dacă
primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi
nu ca un intermediar pentru o altă persoană, cum ar fi un agent, un
mandatar sau semnatar autorizat.
(5) Un sediu permanent trebuie să fie tratat ca
beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor:
a)
dacă creanţa sau dreptul de utilizare a informaţiei, în
privinţa căreia plăţile de dobânzi sau redevenţe iau
naştere, este efectiv legată de acel sediu permanent; şi
b)
dacă plăţile de dobânzi sau redevenţe reprezintă
venituri cu privire la care acel sediu permanent este supus, în statul membru
în care este situat, unuia dintre impozitele menţionate la art. 12420
lit. a) pct. (iii) sau, în cazul Belgiei, "impozitului
nerezidenţilor/belasting der niet-verblijfhouders" ori, în cazul
Spaniei, "impozitului asupra venitului nerezidenţilor" sau unui
impozit care este identic sau în mod substanţial similar şi care este
aplicat după data de intrare în vigoare a prezentului capitol, suplimentar
sau în locul acelor impozite existente.
(6) Dacă un sediu permanent al unei întreprinderi a
unui stat membru este considerat ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al
dobânzilor ori redevenţelor, nicio altă parte a întreprinderii nu va
fi tratată ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi
ori redevenţe, în sensul prezentului articol.
(7) Prezentul articol trebuie să se aplice numai în
cazul în care întreprinderea care este plătitor sau întreprinderea al cărei
sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori
redevenţelor este o întreprindere asociată a întreprinderii care este
beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca
beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor redevenţe.
(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică
dacă dobânzile sau redevenţele sunt plătite de către ori
către un sediu permanent situat într-un stat terţ al unei
întreprinderi dintr-un stat membru şi activitatea întreprinderii este, în
întregime sau parţial, desfăşurată prin acel sediu
permanent.
(9) Prevederile prezentului articol nu împiedică
România să ia în considerare, la determinarea impozitului pe profit,
atunci când aplică legislaţia sa fiscală, dobânzile sau
redevenţele primite de către întreprinderile rezidente, de sediile
permanente ale întreprinderilor rezidente în România sau de către sediile
permanente situate în România.
(10) România nu va aplica prevederile prezentului capitol
unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei
întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 12420
lit. b) nu au fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de
cel puţin 2 ani.
(11) România solicită ca îndeplinirea cerinţelor stabilite
de prezentul articol şi de art.
12420 să fie
dovedită la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor
printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în
prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, România va
aplica reţinerea impozitului la sursă.
(12) România stabileşte ca o condiţie pentru
acordarea scutirii, potrivit acestui capitol, emiterea unei decizii privind
acordarea în mod obişnuit a scutirii pe baza unei atestări în care
să se certifice îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul
articol şi de art. 12420.
Decizia privind acordarea scutirii va fi dată într-o perioadă de cel
mult 3 luni după prezentarea atestării şi după ce au fost
furnizate acele informaţii doveditoare pe care autorităţile
locale din România le solicită de drept. Decizia va fi valabilă pe o
perioadă de cel puţin un an după ce a fost emisă.
(13) În sensul alin. (11) şi (12), atestarea care va fi
prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie
să fie valabilă pentru cel puţin un an, dar nu mai mult de 3
ani, de la data emiterii acestei atestări şi va conţine
următoarele informaţii:
a)
dovada rezidenţei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care
primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este
necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea
fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeşte
dobânzi sau redevenţe este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în
care este situat sediul permanent;
b)
deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau
redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de
plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa
condiţiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu
permanent este beneficiarul plăţii;
c)
îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii
primitoare;
d)
o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 12420 lit. b);
e)
perioada pentru care deţinerea la care se face referire la lit. d) a
existat.
Statele membre pot să solicite, în plus, justificarea legală
pentru plăţile din cadrul contractului, de exemplu pot solicita contractul
de împrumut sau contractul de licenţă.
(14) Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii
încetează să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul
permanent va informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul
permanent plătitor şi, dacă statul sursă solicită
astfel, şi autoritatea competentă a acelui stat.
(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau
sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce
urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate
face o cerere pentru restituirea acestui impozit reţinut la sursă.
România va solicita informaţia specificată la alin. (13). Cererea
pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în perioada
prevăzută în prezentul alineat. Această perioadă de
depunere a cererii de restituire va fi de cel puţin 2 ani de la data la
care dobânda sau redevenţele sunt plătite.
(16) România va restitui impozitul reţinut la sursă
în plus într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a
impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita
în mod rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost
restituit în perioada menţionată, întreprinderea primitoare sau
sediul permanent va fi îndreptăţit, la expirarea anului în
cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care
trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula la o rată
egală cu rata dobânzii interne care se aplică în cazuri similare,
corespunzător prevederilor legislaţiei naţionale din România.
Definiţia
dobânzii şi a redevenţelor
În sensul prezentului capitol:
a)
termenul dobândă înseamnă venitul din creanţe de orice fel,
însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de
participare la profiturile debitorului şi, în special, venitul din efecte
publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele
şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau
obligaţiuni; penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi
considerate dobânzi;
b)
termenul redevenţe înseamnă plăţile de orice fel primite
pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei
opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor
de cinematograf şi software, orice patent, marcă de comerţ,
desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de
fabricaţie, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în
domeniul industrial, comercial ori ştiinţific; plăţile
pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial
ori ştiinţific vor fi considerate redevenţe.
Definiţia
întreprinderii, întreprinderii asociate şi a sediului permanent
În sensul prezentului capitol:
a)
termenul întreprindere a unui stat membru înseamnă orice întreprindere:
(i) care îmbracă una dintre formele enumerate în această privinţă
în lista prevăzută la art.
12426; şi
(ii) care, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat
membru, este considerată ca fiind rezidentă în acel stat membru
şi nu este considerată, în înţelesul unei convenţii de evitare
a dublei impuneri pe venit şi pe capital încheiată cu un stat
terţ, ca fiind rezident în scopul impozitării în afara
Comunităţii; şi
(iii) care este supusă unuia dintre următoarele impozite,
fără a fi scutită de impozit, sau unui impozit care este identic
ori, în esenţă, similar şi care este stabilit după data de
intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite
existente:
- impozitul societăţilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în Danemarca;
- Korperschaftsteuer, în Germania;
- phdros eisodematos uomikou prosopon, în Grecia;
- impuesto sobre sociedades, în Spania;
- impôt sur les sociétés, în Franţa;
- corporation tax, în Irlanda;
- imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;
- impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting, în Olanda;
- Korperschaftsteuer, în Austria;
- imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
- vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
- statlîn g în komstskatt, în Suedia;
- Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord;
- dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
- tulumaks, în Estonia;
- phdros eisodematos, în Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
- pelno mokestis, în Lituania;
- tarsasagi ado, în Ungaria;
- taxxa fuq l-income, în Malta;
- todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
- davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;
- dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
- impozitul pe profit, în România;
b)
o întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi
dacă, cel puţin:
(i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25%
în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau
(ii) cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă
de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau
(iii) o întreprindere terţă are o participare minimă
directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei
de-a doua.
Participările în capitalul social trebuie să fie deţinute
numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul Comunităţii
Europene;
c)
termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un
stat membru, prin care se desfăşoară în întregime sau în parte activitatea
unei întreprinderi rezidente într-un alt stat membru.
Exceptarea
plăţilor de dobânzi sau de redevenţe
(1) România nu este obligată să asigure
beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:
a)
atunci când plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca
o restituire de capital, conform legislaţiei române;
b)
pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de
participare la profiturile debitorului;
c)
pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul
creditorului să îşi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui
drept de participare în profiturile debitorului;
d)
pentru plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun
fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă
restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani
după data emisiunii.
(2) Când datorită relaţiilor speciale existente
între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzii sau redevenţelor
ori între unul dintre ei şi o altă persoană, suma dobânzilor sau
redevenţelor depăşeşte suma care s-ar fi convenit între
debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii,
prevederile prezentului articol se aplică numai în această
ultimă sumă menţionată, dacă există o astfel de
sumă.
(1) Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea
prevederilor legislaţiei naţionale sau a celor bazate pe tratate, la
care România este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau
abuzului.
(2) România poate, în cazul tranzacţiilor pentru care
motivul principal sau unul dintre motivele principale este frauda, evaziunea
fiscală sau abuzul, să retragă beneficiile stabilite prin
prezentul capitol sau poate să refuze aplicarea lui.
Reguli
tranzitorii pentru Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania,
Polonia, Portugalia şi Slovacia
(1) Grecia, Letonia, Polonia şi Portugalia sunt
autorizate să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de
dobânzi şi redevenţe între întreprinderi asociate până la data
de 1 iulie 2005, iar pe durata perioadei de tranziţie de 8 ani, începând
cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste
ţări plăţilor de dobândă sau redevenţe, care se
fac către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru
sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat
membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăşească
10% în timpul primilor 4 ani şi 5% în timpul următorilor 4 ani.
Lituania este autorizată să nu aplice prevederile privind
scutirea plăţilor de dobânzi şi redevenţe între
întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. Pe durata unei
perioade de tranziţie de 6 ani, începând de la 1 iulie 2005, cota de
impozit aplicată în această ţară asupra plăţilor
de redevenţe făcute către o întreprindere asociată
rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei
întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu
trebuie să depăşească 10% . În timpul primilor 4 ani din
perioada de tranziţie de 6 ani, cota de impozit aplicată asupra
plăţilor de dobânzi făcute unei întreprinderi asociate din alt
stat membru sau unui sediu permanent situat în alt stat membru nu va
depăşi 10%; pentru următorii 2 ani, cota de impozit aplicată
asupra unor astfel de plăţi de dobânzi nu va depăşi 5% .
Spania şi Republica Cehă sunt autorizate, doar pentru
plăţile de redevenţe, să nu aplice prevederile privind
scutirea plăţilor de redevenţe între întreprinderi asociate,
până la data de 1 iulie 2005. În timpul unei perioade de tranziţie de
6 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în
aceste ţări plăţilor de redevenţă făcute
către o întreprindere asociată din alt stat membru sau către un
sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt
stat membru, nu va depăşi 10% . Slovacia este autorizată, numai
pentru plăţile de redevenţe, să nu aplice prevederile
privind scutirea de impozit pentru o perioadă de tranziţie de doi
ani, începând cu data de 1 mai 2004.
Totuşi, aceste reguli tranzitorii sunt supuse aplicării
permanente a oricăror cote de impozit, mai scăzute decât cele la care
se face referire mai sus, în condiţiile unor acorduri bilaterale încheiate
între Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia,
Portugalia sau Slovacia şi alte state membre.
(2) Când o întreprindere rezidentă în România sau un
sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru, situat în România:
a)
primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unei întreprinderi asociate
din Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia;
b)
primeşte redevenţe din partea unei întreprinderi asociate din
Republica Cehă, Spania sau Slovacia;
c)
primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unui sediu permanent situat
în Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia, al unei întreprinderi
asociate a unui stat membru; sau
d)
primeşte redevenţe de la un sediu permanent situat în Republica
Cehă, Spania sau Slovacia al unei întreprinderi asociate a unui stat
membru.
România acordă la calculul impozitului pe profit o sumă
egală cu impozitul plătit în Republica Cehă, Grecia, Spania,
Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, în conformitate cu alin.
(1), stabilită asupra acelui venit. Suma se acordă ca o deducere din
impozitul pe profitul obţinut de întreprinderea sau de sediul permanent
care a primit acel venit.
(3) Deducerea prevăzută la alin. (2) nu poate
să depăşească acea sumă mai mică:
a)
faţă de impozitul de plată din Republica Cehă, Grecia,
Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, pentru un astfel
de venit, pe baza alin. (1); sau
b)
a părţii de impozit pe profitul întreprinderii sau al sediului
permanent care primeşte dobânda sau redevenţele, astfel cum este
calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este
atribuibilă acelor plăţi, conform legislaţiei
naţionale a României.
Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor naţionale
sau celor bazate pe tratatele la care România este parte şi ale căror
prevederi au în vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitări a
dobânzilor şi a redevenţelor.
Procedura administrării acestui capitol se va stabili prin
hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene
şi al Ministerului Afacerilor Externe.
Lista
societăţilor acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii)
Societăţile acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii) sunt
următoarele:
a)
societăţi cunoscute în legislaţia belgiană ca:
"naamloze vennootschap/société anonyme, commanditaire vennootschap op
aandelen/société en commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte
aansprakelijkheid/société privée a responsabilite limitee" şi acele
entităţi publice legislative care desfăşoară activitate
conform dreptului privat;
b)
societăţi cunoscute în legislaţia daneză ca:
"aktieselskab" şi "anpartsselskab";
c)
societăţi cunoscute în legislaţia germană ca:
"Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit
beschrankter Haftung" şi "bergrechtliche Gewerkschaft";
d)
societăţi cunoscute în legislaţia grecească ca:
"anonume etairia";
e)
societăţi cunoscute în legislaţia spaniolă ca:
"sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de
responsabilidad limitada" şi acele entităţi publice legale
care desfăşoară activitate conform dreptului privat;
f)
societăţi cunoscute în legislaţia franceză ca:
"société anonyme, société en commandite par actions, société ŕ
responsabilité limitée" şi entităţi publice şi
întreprinderi industriale şi comerciale;
g)
societăţi cunoscute în legislaţia irlandeză ca
societăţi pe acţiuni sau pe garanţii, societăţi
private pe acţiuni sau pe garanţii, entităţi înregistrate
conform legislaţiei societăţilor industriale şi
prudenţiale sau societăţi de construcţii înregistrate
conform legii societăţilor de construcţii;
h)
societăţi cunoscute în legislaţia italiană ca:
"societa per azioni, societa în accomandita per azioni, societa a
responsabilita limitata" şi entităţi publice şi
private care desfăşoară activităţi industriale şi
comerciale;
i)
societăţi cunoscute în legislaţia luxemburgheză ca:
"société anonyme, société en commandite par actions şi société a
responsabilite limitee";
j)
societăţi cunoscute în legislaţia olandeză ca:
"noomloze vennootschap" şi "besloten vennootschap met
beperkte aansprakelijkheid";
k)
societăţi cunoscute în legislaţia austriacă ca:
"Aktiengesellschaft" şi "Gesellschaft mit beschrankter
Haftung";
l)
societăţi comerciale sau societăţi înfiinţate conform legii
civile, având formă comercială, şi cooperative şi
entităţi publice înregistrate conform legii portugheze;
m)
societăţi cunoscute în legislaţia finlandeză ca:
"osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank"
şi "vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag";
n)
societăţi cunoscute în legislaţia suedeză ca:
"aktiebolag" şi "forsakrin gsaktiebolag";
o)
societăţi înregistrate conform legislaţiei Marii Britanii;
p)
societăţi cunoscute în legislaţia cehă ca: "akciova
spolecnost", "spolecnost s rucenim omezenym", "verejna
obchodni spolecnnost", "komanditni spolecnost",
"druzstvo";
q)
societăţi cunoscute în legislaţia estoniană ca:
"taisuhin g", "usaldusuhin g", "osauhin g",
"aktsiaselts", "tulundusuhistu";
r)
societăţi cunoscute în legislaţia cipriotă ca
societăţi înregistrate în conformitate cu legea companiilor,
entităţi publice corporatiste, precum şi alte entităţi
care sunt considerate societăţi, conform legii impozitului pe venit;
s)
societăţi cunoscute în legislaţia letonă ca: "akciju
sabiedriba", "sabiedriba ar ierobezotu atbildibu";
ş) societăţi înregistrate conform legislaţiei lituaniene;
t)
societăţi cunoscute în legislaţia ungară ca:
"kozkereseti tarsasag", "beteti tarsasag", "kozos
vallalat", "korlatolt felelossegu tarsasag",
"reszvenytarsasag", "egyesules", "kozhasznu
tarsasag", "szovetkezet";
ţ) societăţi cunoscute în legislaţia malteză ca:
"Kumpaniji ta' Responsabilita'Limitata", "Socjetajiet în
akkomandita li l-kapital taghhom maqsum f'azzjonitjiet";
u)
societăţi cunoscute în legislaţia poloneză ca: "spolka
akcyjna", "spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia";
v)
societăţi cunoscute în legislaţia slovenă ca:
"delniska druzba", "komanditna delniska druzba",
"komanditna druzba", "druzba z omejeno odgovornostjo",
"druzba z neomejeno odgovomostjo";
w)
societăţi cunoscute în legislaţia slovacă ca: "akciova
spolocnos", "spolocnost's rucenim obmedzenym", "komanditna
spolocnos", "verejna obchodna spolocnos", "druzstvo". Norme metodologice
Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei
2003/49/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind un sistem comun de
impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe
efectuate între societăţi asociate din state membre diferite, cu
amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011.
(1) În conformitate cu prevederile prezentului capitol,
autorităţile competente ale statelor membre vor schimba orice
informaţie care poate să le îndreptăţească să
efectueze o corectă stabilire a impozitelor pe venit şi pe capital
şi orice informaţie referitoare la stabilirea impozitelor asupra
primelor de asigurare la care se face referire la art. 3 paragraful 6 din
Directiva 76/308/CEE a Consiliului, din 15 martie 1976, privind asistenţa
reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de anumite
obligaţii fiscale, taxe, impozite şi alte măsuri, cu
amendamentele ulterioare.
(2) Vor fi privite ca impozite pe venit şi pe capital,
indiferent de modul în care sunt stabilite, toate impozitele stabilite pe
venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital,
inclusiv impozitele pe câştigurile din înstrăinarea
proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe sumele totale ale
salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele pe
creşterea de capital.
(3) Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:
a)
în Belgia:
- impozitul persoanelor fizice;
- impozitul societăţilor;
- impozitul persoanelor morale;
- impozitul nerezidenţilor;
b)
în Danemarca:
- indkomstskat til staten;
- selskabsskat;
- den kommunale indkomstskat;
- den amtskommunale indkomstskat;
- folkepensionsbidragene;
- somendsskatten;
- den saerlige indkomstskat;
- kirkeskat;
- formueskat til staten;
- bidrag til dagpengefonden;
c)
în Germania:
- Einkommensteuer;
- Korperschaftsteuer;
- Vermogensteuer;
- Gewerbesteuer;
- Grundsteuer;
d)
în Grecia:
- phdros eisodematos fndikon prosopon
- phdros eisodematos uomikou prosopon
- phdros akiuetou periousias
e)
în Spania:
- impozitul pe venitul persoanelor fizice;
- impozitul pe societăţi;
- impozitul extraordinar pe averea persoanelor fizice;
f)
în Franţa:
- impozitul pe venit;
- impozitul pe societate;
- impozitele profesionale;
- taxe fonciere sur les proprietes baties;
- taxe fonciere sur les proprietes non baties;
g)
în Irlanda:
- impozitul pe venit;
- impozitul pe corporaţie;
- impozitul pe câştiguri de capital;
- impozitul pe avere;
h)
în Italia:
- imposta sul reddito delle persone fisiche;
- imposta sul reddito delle persone giuridiche;
- imposta locale sui redditi;
i)
în Luxemburg:
- impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
- impozitul pe veniturile colectivităţilor;
- impozitul comercial comunal;
- impozitul pe avere;
- impozitul funciar;
j)
în Olanda:
- Inkomstenbelasting;
- Vennootschapsbelosting;
- Vermogensbelasting;
k)
în Austria
- Einkommensteuer
- Korperschaftsteuer;
- Grundsteuer;
- Bodenwertabgabe;
- Abgabe von land - und forstwirtschaftlichen Betrieben;
l) în Portugalia:
- contribuicao predial;
- imposto sobre a industria agricola;
- contribuicao industrial;
- imposto de capitais;
- imposto profissional;
- imposto complementar;
- imposto de mais - valias;
- imposto sobre o rendimento do petroleo;
- os adicionais devidos sobre os impostos precedentes;
m)
în Finlanda:
- Valtion tuleverot - de statlin ga inkomstskatterna;
- Yhteisojen tulovero - inkomstskatten for samfund;
- Kunnallisvero - kommunalskatten;
- Kirkollisvero - kyrkoskatten;
- Kansanelakevakuutusmaksu - folkpenşionsforsakrîn gspremien;
- Sairausvakuutusmaksu- sjukforsakrîn gspremien;
- Korkotulom lahdevero - kallskatten pa ranteîn komst;
- Rajoitetusti verovelvollisen lahdevero - kallskatten for begransat skattskylding;
- Valtion varallisuusvero - den statlinga formogenhetsskatten;
- Kiin teistovero - fastin ghetsskatten;
n)
în Suedia:
- Den statliga inkomstskatten;
- Sjomansskatten;
- Kupongskatten;
- Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta;
- Den sarskilda inkomstskatten for utomlands bosatta artister m.fl.;
- Den statlinga fastighetsskatten;
- Den kommunala inkomstskatten;
- Formogenhetsskatten;
o)
în Marea Britanie:
- impozitul pe venit;
- impozitul pe corporaţii;
- impozitul pe câştigurile de capital;
- impozitul pe venitul petrolier;
- impozitul pe îmbunătăţiri funciare;
p)
în Republica Cehă:
- dane priijmu;
- dan z nemovitosti;
- dan dedicka, dan darovaci a dan zprevodu nemovitosti;
- dan z pridane hodnoty;
- spotrebni dane;
q)
în Estonia:
- Tulumaks;
- Sotsiaalmaks;
- Maamaks;
r)
în Cipru:
- phdros eisodematos
- Ektakte Eisfora
- gia ten'Amuna tes Demokratias
- phdros Kefalaioukon Kerdon
- phdros Akinetes Idioktesias
s)
în Letonia:
- iedzivotaju ienakuma nodoklis;
- nekustama ipasuka nodoklis;
- uznemumu ienakuma nodoklis;
ş) în Lituania:
- gyventoju pajamu mokestis;
- pelno mokestis;
- imoniu ir organizaciju nekilnojamojo turto mokestis;
- zemes mokestis;
- mokestis uz valstybinius gamtos isteklius;
- mokestis uz aplinkos tersima;
- naftos ir duju istekliu mokestis;
- paveldimo turto mokestis;
t)
în Ungaria:
- szemelyi jovedelemando;
- tarsazagi ado;
- osztalekado;
- altalanos forgalmi ado;
- jovedeki ado;
- epitmenyado;
- telekado;
ţ) în Malta:
- Taxxa fuq l-income;
u)
în Polonia:
- podatek dochodowy od osob prawnych;
- podatek dochodowy od osob fizycznych;
- podatek od czynnosci cywilnopranych;
v) în Slovenia:
- dohodnina;
- davki obcanov;
- davek od dobicka pravnih oseb;
- posebni davek na bilacno vsoto bank in hranilnic;
w) în Slovacia:
- dan z prijmov fyzickych osob;
- dan z prijmov pravnickych osob;
- dan z dedicstva;
- dan z darovania;
- dan z prevodu a prechodu nehnutel'nosti;
- dan z nehnutel'nosti;
- dan z predanej hodnoty;
- spotrebne dane.
(4) Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea,
asupra oricăror impozite identice sau similare stabilite ulterior, în
plus, sau în locul impozitelor prevăzute la alin. (3).
Autorităţile competente ale statelor membre se vor informa reciproc
asupra datei de intrare în vigoare a unor asemenea impozite.
(5) Sintagma autoritate competentă înseamnă:
a)
în Belgia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
b)
în Danemarca:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
c)
în Germania:
- ministrul federal de finanţe sau un reprezentant autorizat;
d)
în Grecia:
- To Upourgeio Oikonomikon sau un reprezentant autorizat;
e)
în Spania:
- ministrul economiei şi finanţelor sau un reprezentant
autorizat;
f)
în Franţa:
- ministrul economiei sau un reprezentant autorizat;
g)
în Irlanda:
- comisionarii de venituri sau reprezentanţii lor autorizaţi;
h)
în Italia:
- şeful departamentului de politică fiscală sau
reprezentantul său autorizat;
i)
în Luxemburg:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
j)
în Olanda:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
k)
în Austria:
- ministrul federal de finanţe sau un reprezentant autorizat;
l)
în Portugalia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
m)
în Finlanda:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
n)
în Suedia
- şeful departamentului de finanţe sau reprezentantul său
autorizat;
o)
în Marea Britanie:
- comisionarii de la vamă şi accize sau un reprezentant autorizat
pentru informaţiile solicitate, referitoare la taxe asupra primelor de
asigurare şi accize;
- comisionarii de la Inland Revenue sau reprezentanţii lor
autorizaţi;
p)
în Republica Cehă:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
q)
în Estonia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
r)
în Cipru:
- Upourgeio Oikonomikon sau un reprezentant autorizat;
s)
în Letonia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
ş) în Lituania:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
t)
în Ungaria:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
ţ) în Malta:
- ministrul responsabil de departamentul fiscal sau un reprezentant
autorizat;
u)
în Polonia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
v)
în Slovenia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
w)
în Slovacia:
- ministrul finanţelor sau un reprezentant autorizat;
x)
în România:
- ministrul finanţelor publice sau un reprezentant autorizat.
ART. 12429
(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate cere
autorităţii competente a altui stat membru să transmită
informaţia la care s-a făcut referire la art. 12428 alin. (1),
într-un caz special. Autoritatea competentă a statului solicitat nu va da
curs cererii de schimb de informaţii dacă este evident că
autoritatea competentă a statului care face cererea nu a epuizat propriile
sale surse obişnuite de obţinere a informaţiilor, surse pe care
le-ar fi putut utiliza, conform circumstanţelor, pentru a obţine
informaţiile cerute fără a provoca riscul de periclitare a
realizării căutării după rezultat.
(2) Pentru scopul transmiterii informaţiei la care s-a
făcut referire la art. 12428
alin. (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat va asigura
condiţiile pentru conducerea oricăror anchete necesare în vederea
obţinerii acestor informaţii.
(3) În scopul obţinerii informaţiei cerute,
autoritatea competentă căreia i se solicită această
informaţie sau autoritatea administrativă la care se recurge va
proceda ca şi cum ar acţiona pe cont propriu sau, la cererea
celeilalte autorităţi, în contul propriului stat membru.
Schimbul
automat de informaţii
Pentru categoriile de cazuri pe care autorităţile competente le
vor determina conform procedurii de consultare prevăzute la art. 12438,
autorităţile competente ale statelor membre vor schimba în mod
regulat informaţiile la care se face referire la art. 12428
alin. (1), fără o cerere anterioară.
Schimbul
spontan de informaţii
(1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate
transmite autorităţii competente a oricărui alt stat membru
vizat, fără o cerere anterioară, informaţiile la care se
face referire la art. 12428
alin. (1), pe care le cunoaşte din următoarele circumstanţe:
a)
autoritatea competentă a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea
că ar putea fi o pierdere a impozitului într-un alt stat membru;
b)
o persoană supusă impozitării obţine o reducere a
impozitului sau o scutire de impozit în alt stat membru, care ar putea genera o
creştere a impozitului sau a obligaţiei de impozitare în alt stat
membru;
c)
afacerea tratată între o persoană supusă impozitării
într-un stat membru şi o persoană supusă impozitării
într-un alt stat membru este dirijată prin una sau mai multe
ţări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitului în unul
sau în celălalt stat membru sau în ambele state;
d)
autoritatea competentă a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea
că diminuarea impozitului poate rezulta din transferurile artificiale de
profituri în cadrul grupurilor de întreprinderi;
e)
informaţia transmisă la unul din statele membre de către
autoritatea competentă a celuilalt stat este în măsură să
dea informaţiile care pot fi relevante în stabilirea obligaţiei
pentru impunere în ultimul dintre state.
(2) Autorităţile competente ale statelor membre
pot, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 12438,
să extindă schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) la
alte cazuri decât cele specificate în articolul menţionat.
(3) Autorităţile competente ale statelor membre
pot să-şi transmită una alteia informaţiile la care se face
referire la art. 12428
alin. 1, despre care au cunoştinţă, în orice alt caz,
fără o cerere anterioară.
Limita
de timp pentru transmiterea informaţiei
Autoritatea competentă a unui stat membru căruia, conform dispoziţiilor
prezentului capitol, i se solicită să furnizeze informaţii le va
transmite cât mai repede posibil. Dacă întâmpină obstacole în
furnizarea informaţiilor sau dacă refuză să le furnizeze,
va informa autoritatea care solicită informaţia despre acest lucru,
indicând natura obstacolelor sau a motivelor refuzului său.
Colaborarea
dintre oficialii statului vizat
Pentru scopul aplicării prevederilor precedente, autoritatea
competentă a statului membru care furnizează informaţia şi
autoritatea competentă a statului membru pentru care se furnizează
informaţia pot cădea de acord, conform procedurii de consultare
prevăzute la art. 12438,
să autorizeze prezenţa în primul stat membru a oficialilor
administraţiei fiscale din celălalt stat membru. Amănuntele
pentru aplicarea acestei prevederi vor fi determinate conform aceleiaşi
proceduri.
(1) Toate informaţiile făcute cunoscute unui stat
membru, conform prezentului capitol, vor fi păstrate secrete în acel stat
în acelaşi mod ca şi informaţia primită conform
legislaţiei interne. În orice caz, asemenea informaţii:
a)
pot fi făcute cunoscute numai persoanelor direct implicate în stabilirea
impozitului sau în controlul administrativ al acestei stabiliri a impozitului;
b)
pot fi făcute cunoscute numai în legătură cu procedurile
judecătoreşti sau procedurile administrative care implică
sancţiuni luate în vederea sau în legătură cu stabilirea sau
revizuirea bazei de impozitare şi numai persoanelor care sunt direct
implicate în asemenea proceduri; astfel de informaţii pot fi totuşi
dezvăluite în timpul audierilor publice sau al proceselor de
judecată, dacă autoritatea competentă a statului membru care a
furnizat informaţia nu ridică nici o obiecţie la momentul când
acest stat furnizează prima dată informaţia;
c)
vor fi folosite, în orice circumstanţă, numai pentru scopuri fiscale
sau în legătură cu procedurile judecătoreşti sau
administrative care implică sancţiuni întreprinse cu privire la sau
în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei fiscale.
În plus, informaţiile pot fi folosite la stabilirea altor
obligaţii fiscale, taxe şi impozite prevăzute la art. 2 din
Directiva nr. 76/308/CEE a Consiliului.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu vor obliga un stat membru
a cărui legislaţie sau practică administrativă instituie,
pentru scopuri fiscale, prevederi legislative cu puteri mai restrânse decât
cele cuprinse în acest alineat să furnizeze informaţii, dacă
statul vizat nu acţionează în sensul respectării acelor
prevederi legislative cu puteri mai restrânse.
(3) Indiferent de prevederile alin. (1),
autorităţile competente ale statului membru care furnizează
informaţia pot permite să fie folosită această
informaţie pentru alte scopuri, în statul care cere informaţia,
dacă, potrivit legislaţiei din statul care dă informaţia,
aceasta poate fi folosită în statul care dă informaţia, în
condiţii similare, pentru scopuri similare.
(4) Când o autoritate competentă a unui stat
contractant consideră că informaţia care s-a primit de la
autoritatea competentă a unui alt stat membru este posibil să fie
folositoare autorităţii competente a unui stat terţ, ea poate
transmite informaţia ultimei autorităţi competente
menţionate, cu acordul autorităţii competente care a furnizat
informaţia.
Limitări
la schimbul de informaţii
(1) Prezentul capitol nu va impune nici o obligaţie
statului membru căruia i se cere informaţia de a face cercetări
sau de a furniza informaţii, dacă în acest stat ar fi contrară propriei
sale legislaţii sau practicii sale administrative realizarea unor astfel
de cercetări sau colectarea informaţiilor solicitate.
(2) Furnizarea informaţiei poate fi refuzată când
ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional
sau a unui procedeu comercial ori a unei informaţii a cărei
dezvăluire ar fi contrară politicii publice.
(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate
refuza să furnizeze informaţiile când statul membru vizat este în
imposibilitate de a furniza informaţii similare, pentru motive practice
sau legale.
(1) La cererea autorităţii competente a unui stat
membru, autoritatea competentă a celuilalt stat membru va notifica, în
conformitate cu prevederile legale care reglementează notificarea unor
instrumente similare în statul membru solicitat, destinatarul tuturor
instrumentelor şi deciziilor care sunt emise de autorităţile
administrative ale statului membru solicitant şi care privesc aplicarea pe
teritoriul său a legislaţiei privind impozitele acoperite de
prezentul capitol.
(2) Cererile pentru notificare vor indica subiectul
instrumentului sau deciziei care urmează a fi notificat şi vor
specifica numele şi adresa destinatarului, împreună cu orice alte
informaţii prin care se poate facilita identificarea destinatarului.
(3) Autoritatea solicitată va informa imediat
autoritatea solicitantă asupra răspunsului său la cererea pentru
notificare şi, în mod special, va comunica data de notificare a deciziei sau
a instrumentului la destinatar.
(1) Când situaţia fiscală a uneia sau a mai multor
persoane supuse impunerii este în interesul comun sau complementar a două
sau mai multe state membre, aceste state pot conveni să desfăşoare
verificări simultane pe teritoriile lor, astfel încât să poată
schimba informaţiile astfel obţinute ori de câte ori un astfel de
schimb de informaţii este mai eficient decât efectuarea de verificări
numai de către unul dintre statele membre.
(2) Autoritatea competentă din fiecare stat membru va
identifica în mod arbitrar persoanele supuse impozitării, pe care
intenţionează să le propună pentru o verificare
simultană. Această autoritate competentă va comunica
autorităţilor competente responsabile din celelalte state membre
vizate cazurile care, din punctul său de vedere, ar fi subiectul unei
verificări simultane. Această autoritate competentă va comunica
motivele sale în ceea ce priveşte alegerea cazurilor, cât mai mult posibil,
prin comunicarea informaţiilor care au condus la luarea deciziei pentru o
verificare simultană. Autoritatea competentă va specifica perioada de
timp în care se vor derula operaţiunile de control.
(3) Autoritatea competentă din fiecare stat membru
vizat va decide dacă doreşte să ia parte la operaţiuni de
verificări simultane. La primirea unei propuneri pentru o verificare
simultană, autoritatea competentă va confirma acordul sau va comunica
refuzul său, motivat, celeilalte autorităţi.
(4) Fiecare autoritate competentă din statele membre
vizate va numi un reprezentant, care va avea responsabilitatea supravegherii
şi coordonării activităţii de control.
(1) Pentru scopurile implementării prezentului capitol,
consultările vor fi ţinute, dacă este necesar, în cadrul unui
comitet care va avea loc între:
a)
autorităţile competente ale statelor membre vizate, la cererea
fiecăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;
b)
autorităţile competente ale tuturor statelor membre şi Comisie,
la cererea uneia dintre aceste autorităţi sau a Comisiei, în
măsura în care problema ridicată nu este numai în interes bilateral.
(2) Autorităţile competente ale statelor membre
pot comunica în mod direct între ele. Autorităţile competente ale
statelor membre pot, prin asistenţă reciprocă, să
permită autorităţilor desemnate de acestea să comunice
direct între ele în cazurile speciale sau în alte categorii de cazuri.
(3) Când autorităţile competente încheie acorduri
care vizează probleme bilaterale, acoperite de prezentul articol, altele
decât cele cu privire la cazurile individuale, acestea vor informa cât mai
repede posibil Comisia asupra acestui fapt. La rândul său, Comisia va
notifica autorităţile competente ale statelor membre.
Statele membre vor monitoriza în mod constant, împreună cu Comisia,
procedura de cooperare prevăzută în prezentul capitol şi vor
face schimb de experienţă, în special în domeniul preţurilor de
transfer din cadrul grupurilor de întreprinderi, în scopul
îmbunătăţirii unei asemenea cooperări şi, atunci când
este cazul, pentru redactarea unor reglementări în domeniile vizate.
Aplicabilitatea
unor prevederi lărgite referitoare la asistenţă
Prevederile anterioare nu vor împiedica îndeplinirea oricăror
obligaţii mai extinse referitoare la schimbul de informaţii care pot
decurge din alte acte juridice.
Prevederile prezentului capitol, care transpun prevederile Directivei nr.
77/799/CEE privind asistenţa reciprocă între autorităţile competente
din statele membre în domeniul taxării directe şi impunerii primelor
de asigurare, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data
aderării României la Uniunea Europeană.
Definiţia
taxei pe valoarea adăugată
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la
bugetul statului şi care este colectat conform prevederilor prezentului
titlu.
Semnificaţia
unor termeni şi expresii
(1) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile
de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. achiziţie reprezintă bunurile şi serviciile obţinute
sau care urmează a fi obţinute de o persoană impozabilă,
prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/sau
prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de
altă persoană către această persoană impozabilă,
achiziţii intracomunitare şi importuri de bunuri;
2. achiziţie intracomunitară are înţelesul art. 1301;
3. active corporale fixe reprezintă orice activ deţinut pentru a fi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu;
4. activitate economică are înţelesul prevăzut la art. 127 alin. (2). Atunci
când o persoană desfăşoară mai multe activităţi
economice, prin activitate economică se înţelege toate
activităţile economice desfăşurate de aceasta;
5. baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de
bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a
unei achiziţii intracomunitare impozabile, stabilită conform cap. 7;
6. bunuri reprezintă bunuri corporale mobile şi imobile, prin
natura lor sau prin destinaţie. Energia electrică, energia
termică, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de
această natură se consideră bunuri corporale mobile;
7. produse accizabile reprezintă următoarele bunuri supuse
accizelor, conform legislaţiei în vigoare:
a)
uleiuri minerale;
b)
alcool şi băuturi alcoolice;
c)
tutun prelucrat.
8. codul de înregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul
prevăzut la art. 154
alin. (1), atribuit de către autorităţile competente din România
persoanelor care au obligaţia să se înregistreze conform art. 153 sau 1531, sau un cod de înregistrare similar,
atribuit de autorităţile competente dintr-un alt stat membru;
9. data aderării este data la care România aderă la Uniunea
Europeană;
10. decont de taxă reprezintă decontul care se întocmeşte
şi se depune conform art.
1562;
11. Directiva a 6-a este Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977,
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul
pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea
adăugată: baza unitară de stabilire, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 13 iunie 1977,
cu modificările şi completările ulterioare;
12. factura reprezintă documentul prevăzut la art. 155;
13. importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt
declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine exigibilă,
conform art. 136;
14. întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă
care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după caz,
un regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale
statului membru în care persoana este stabilită, conform art. 24 şi
24 (a) ale Directivei a 6-a;
15. livrare intracomunitară are înţelesul prevăzut la art. 128 alin. (9);
16. livrare către sine are înţelesul prevăzut la art. 128 alin. (4);
17. perioada fiscală este perioada prevăzută la art. 1561;
18. persoană impozabilă are înţelesul art. 127 alin. (1) şi
reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituţia
publică, persoana juridică, precum şi orice entitate
capabilă să desfăşoare o activitate economică;
19. persoană juridică neimpozabilă reprezintă persoana,
alta decât persoana fizică, care nu este persoană impozabilă, în
sensul art. 127 alin. (1);
20. persoană neimpozabilă reprezintă persoana care nu îndeplineşte
condiţiile art. 127 alin. (1) pentru a fi considerată
persoană impozabilă;
21. persoană reprezintă o persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă sau o persoană
neimpozabilă;
22. plafon pentru achiziţii intracomunitare reprezintă plafonul
stabilit conform art. 126
alin. (4) lit. b);
23. plafon pentru vânzări la distanţă reprezintă
plafonul stabilit conform art. 132
alin. (2) lit. a);
24. prestarea către sine are înţelesul prevăzut la art. 129 alin. (4);
25. regim vamal suspensiv reprezintă, din punctul de vedere al taxei
pe valoarea adăugată, regimurile şi destinaţiile vamale
prevăzute la art. 144
alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7;
26. servicii furnizate pe cale electronică sunt: furnizarea şi
conceperea de site-uri informatice, mentenanţa la distanţă a
programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice -
software - şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte
şi de informaţii şi punerea la dispoziţie de baze de date,
furnizarea de muzică, de filme şi de jocuri, inclusiv jocuri de
noroc, transmiterea şi difuzarea de emisiuni şi evenimente politice,
culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, de divertisment şi
furnizarea de servicii de învăţământ la distanţă.
Atunci când furnizorul de servicii şi clientul său comunică prin
curier electronic, aceasta nu înseamnă în sine că serviciul furnizat
este un serviciu electronic;
27. taxă înseamnă taxa pe valoarea adăugată,
aplicabilă conform prezentului titlu;
28. taxă colectată reprezintă taxa aferentă
livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii taxabile,
efectuate de persoana impozabilă, precum şi taxa aferentă
operaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei,
conform art. 150 - 1511;
29. taxă deductibilă reprezintă suma totală a taxei
datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru
achiziţiile efectuate;
30. taxă de dedus reprezintă taxa aferentă achiziţiilor, care poate fi dedusă conform art. 145 alin. (2) - (4);
31. taxă dedusă reprezintă taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă;
32. vânzarea la distanţă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia.
(2) În înţelesul prezentului titlu:
a) o persoană impozabilă are un sediu fix în România dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile;
b) o persoană impozabilă este stabilită în România în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. persoana impozabilă are în România un sediu central, o sucursală, o fabrică, un atelier, o agenţie, un birou, un birou de vânzări sau cumpărări, un depozit sau orice altă structură fixă, cu excepţia şantierelor de construcţii;
2. structura este condusă de o persoană împuternicită să angajeze persoana impozabilă în relaţiile cu clienţii şi furnizorii;
3. persoana care angajează persoana impozabilă în relaţiile cu clienţii şi furnizorii să fie împuternicită să efectueze achiziţii, importuri, livrări de bunuri şi prestări pentru persoana impozabilă;
4. obiectul de activitate al structurii respective să fie livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, conform prezentului titlu.
(3) În înţelesul prezentului titlu, mijloacele de transport noi sunt cele definite potrivit lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile de la lit. b), respectiv:
a) mijloacele de transport reprezintă o navă care depăşeşte 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăşeşte 48 cm3 sau a cărui putere depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu excepţia:
1. navelor maritime folosite pentru navigaţie în apele internaţionale şi care transportă călători cu plată sau pentru desfăşurarea de activităţi comerciale, industriale sau de pescuit ori pentru operaţiuni de salvare sau asistenţă în larg ori pentru pescuitul de coastă; şi
2. aeronavelor folosite pe liniile aeriene care operează cu
plată, în principal, pe rute internaţionale;
b)
condiţiile care trebuie îndeplinite sunt:
1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai
mult de 6 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi
efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;
2. în cazul unei nave maritime, să nu fi fost livrată cu mai mult
de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat
deplasări a căror durată totală depăşeşte
100 de ore;
3. în cazul unei aeronave, să nu fi fost livrată cu mai mult de 3
luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat
zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de
ore.
(1) În sensul prezentului titlu:
a)
teritoriul unui stat membru înseamnă teritoriul unei ţări
conform definiţiei acestuia pentru fiecare stat membru de la alin. (2) -
(4);
b)
comunitate şi teritoriu comunitar înseamnă teritoriul statelor membre
conform definiţiei acestuia pentru fiecare stat membru de la alin. (2) -
(4);
c)
teritoriu terţ şi stat terţ înseamnă orice teritoriu, altul
decât cele definite la alin. (2), (3) şi (4) ca teritoriu al unui stat
membru.
(2) Teritoriul ţării este zona în care se
aplică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, conform
definiţiei pentru fiecare stat membru prevăzut la art. 299 al
tratatului.
(3) Următoarele teritorii ale fiecăruia din
statele membre de mai jos, care nu fac parte din teritoriul vamal al
Comunităţii, se exclud din teritoriul ţării:
a)
Republica Federală Germania:
1. Insula Heligoland;
2. teritoriul Busingen;
b)
Regatul Spaniei:
1. Ceuta;
2. Melilla;
c)
Republica Italiană:
1. Livigno;
2. Campione d'Italia;
3. apele italiene ale Lacului Lugano.
(4) Următoarele teritorii ale fiecăruia din
statele membre de mai jos, care fac parte din teritoriul vamal al
Comunităţii, se exclud din teritoriul ţării:
a)
Regatul Spaniei: Insulele Canare;
b)
Republica Franceză: teritoriile din străinătate;
c)
Republica Elenă: Muntele Athos.
(5) Se consideră ca fiind incluse în teritoriile
următoarelor state membre teritoriile menţionate mai jos:
a)
Republica Franceză: Principatul Monaco;
b)
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c)
Republica Cipru: zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
(1) Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni
impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a)
operaţiunile care, în sensul art.
128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu
o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu
plată;
b)
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi
în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133;
c)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o
persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1),
acţionând ca atare;
d)
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre
activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);
(2) Este, de asemenea, operaţiune impozabilă
şi importul de bunuri efectuat în România de orice persoană,
dacă locul importului este în România, potrivit art. 1322.
(3) Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi
următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul
este considerat a fi în România, potrivit art. 1321:
a)
o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de
transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană
impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică
neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la
alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în
afara României de către o persoană impozabilă ce
acţionează ca atare şi care nu este considerată
întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se
aplică prevederile art. 132
alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei
instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. 2) cu privire la vânzările la
distanţă;
b)
o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi,
efectuată de orice persoană;
c)
o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de
o persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o
persoană juridică neimpozabilă.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu
sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile
intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:
a)
sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai
livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este
deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b)
valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu
depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a
depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000
euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.
(5) Plafonul pentru achiziţii intracomunitare
prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv
taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul
membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a
achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport
noi sau bunuri supuse accizelor.
(6) Persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile, eligibile pentru derogarea prevăzută la alin. (4), au
dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit.
a). Opţiunea se aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.
(7) Regulile aplicabile în cazul depăşirii
plafonului pentru achiziţii intracomunitare, prevăzut la alin. (4)
lit. b), sau al exercitării opţiunii sunt stabilite prin norme.
(8) Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în
România:
a)
achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar
fi scutită conform art. 143
alin. (1) lit. h) - m);
b)
achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare de o persoană impozabilă, denumită
cumpărător revânzător, care este înregistrată în scopuri de
TVA în alt stat membru, dar nu este stabilită în România, în cazul în care
sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
1. achiziţia să fie efectuată în vederea realizării
unei livrări ulterioare a acestor bunuri pe teritoriul României, de
către cumpărătorul revânzător, persoană
impozabilă, care nu este stabilită în România;
2. bunurile achiziţionate de cumpărătorul revânzător
să fie transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător
ori de altă persoană, în contul unuia din aceştia, direct
dintr-un stat membru, altul decât cel în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către beneficiarul
livrării ulterioare efectuate în România;
3. beneficiarul livrării ulterioare să fie o persoană
impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă,
înregistrată în scopuri de TVA în România, conform art. 153 sau 1531;
4. beneficiarul livrării ulterioare să fie obligat la plata taxei
pentru livrarea efectuată de persoana impozabilă care nu este
stabilită în România;
c)
achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie şi antichităţi, în sensul art. 1522,
atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă
revânzătoare, care acţionează în această calitate, iar
bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform
regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 26
(a) din Directiva a 6-a, sau vânzătorul este organizator de vânzări
prin licitaţie publică, care acţionează în această
calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform
regimului special, în sensul art. 26 (a) din Directiva a 6-a;
d)
achiziţia intracomunitară de bunuri care urmează unei
livrări de bunuri aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură
de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri
sau această procedură pentru respectivele bunuri.
(9) Operaţiunile impozabile pot fi:
a)
operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;
b)
operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se
datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau
achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt
prevăzute la art. 143
- 1441;
c)
operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru
care nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei
datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste
operaţiuni sunt prevăzute la art. 141;
d)
importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform
art. 142;
e)
operaţiuni prevăzute la lit. a) - c), care sunt scutite
fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care
aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152, pentru care nu se
datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau
achitate pentru achiziţii.
Persoane
impozabile şi activitatea economică
(1) Este considerată persoană impozabilă
orice persoană care desfăşoară, de o manieră
independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de
natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul
acestei activităţi.
(2) În sensul prezentului titlu, activităţile
economice cuprind activităţile producătorilor
comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv
activităţile extractive, agricole şi activităţile
profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate
economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul
obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. Norme metodologice
(3) Nu acţionează de o manieră
independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator
printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente
juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte
condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale
angajatorului.
(4) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile
pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de
autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea
acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii,
redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor
activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă
instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum
şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).
(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile
pentru activităţile desfăşurate în calitate de
autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141.
(6) Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane
impozabile pentru următoarele activităţi:
a)
telecomunicaţii;
b)
furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică,
agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;
c)
transport de bunuri şi de persoane;
d)
servicii prestate în porturi şi aeroporturi;
e)
livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f)
activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;
g)
depozitarea;
h)
activităţile organismelor de publicitate comercială;
i)
activităţile agenţiilor de călătorie;
j)
activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante
şi alte localuri asemănătoare;
k)
operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.
(7) Prin derogare de la prevederile alin. (1), orice
persoană care efectuează ocazional o livrare de mijloace de transport
noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de
livrare.
(8) În condiţiile şi în limitele prevăzute în
norme, sunt considerate ca un grup fiscal unic persoanele impozabile stabilite
în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în
relaţii strânse una cu alta din punct de vedere financiar, economic
şi organizatoric.
(9) Orice asociat sau partener al unei asocieri sau
organizaţii fără personalitate juridică este considerat
persoană impozabilă separată pentru acele activităţi
economice care nu sunt desfăşurate în numele asocierii sau
organizaţiei respective.
(10) Asocierile în participaţiune constituite exclusiv din
persoane impozabile române nu dau naştere unei persoane impozabile
separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de
asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi
sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în
participaţiune.
(1) Este considerată livrare de bunuri transferul
dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.
(2) Se consideră că o persoană
impozabilă, care acţionează în nume propriu, dar în contul altei
persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a
achiziţionat şi livrat bunurile respective ea însăşi, în
condiţiile stabilite prin norme.
(3) Următoarele operaţiuni sunt considerate, de
asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):
a)
predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca
urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate
sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este
atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume
scadente, cu excepţia contractelor de leasing;
b)
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării
silite;
c)
trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei
despăgubiri.
(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu
plată următoarele operaţiuni:
a)
preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în
scopuri care nu au legătură cu activitatea economică
desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective
sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau
parţial;
b)
preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile
achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la
dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă
bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă
total sau parţial;
c)
preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile
corporale achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât
bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate
în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere,
dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau
parţial la data achiziţiei;
d)
bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepţia celor la care se
face referire la alin. (8) lit. a) - c).
(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane
impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o
distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea
fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia transferului
prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu
plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau
părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.
(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive
ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat
o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat
direct beneficiarului final.
(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părţi
a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active şi pasive, ca urmare
a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea, indiferent dacă e
făcut cu plată sau nu ori ca aport în natură la capitalul unei
societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul
activelor este o persoană impozabilă. Primitorul este considerat a fi
succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere
prevăzută de lege.
(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a)
bunurile distruse ca urmare a unor calamităţi naturale sau a unor
cauze de forţă majoră, astfel cum sunt prevăzute prin
norme;
b)
bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi
valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, în condiţiile
stabilite prin norme;
c)
perisabilităţile, în limitele prevăzute prin lege;
d)
bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau
interne;
e)
acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor
promoţionale, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraţii la
punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulării
vânzărilor;
f)
acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul
acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, precum şi
alte destinaţii prevăzute de lege, în condiţiile stabilite prin
norme.
(9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare
de bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate
dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana
către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în
contul acestora.
(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu
plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri
aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt
stat membru, cu excepţia nontransferurilor prevăzute la alin. (12).
(11) Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă
expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România
către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană
în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării
activităţii sale economice.
(12) În sensul prezentului titlu, nontransferul
reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat
membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul
său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele
operaţiuni:
a)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe
teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau
transportat, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (5) privind vânzarea la
distanţă;
b)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe
teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau
transportat, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările
cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele
acestuia;
c)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la
bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de
persoane efectuat în teritoriul Comunităţii, în condiţiile
prevăzute la art. 132
alin. (1) lit. d);
d)
livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în
condiţiile prevăzute la art.
143 alin. (2) cu privire la livrările intracomunitare
scutite, la art. 143
alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la scutirile pentru livrările la
export şi la art. 143
alin. (1) lit. h), i), j), k) şi m) cu privire la scutirile pentru
livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi
oficiilor consulare, precum şi organizaţiilor internaţionale
şi forţelor NATO;
e)
livrarea de gaz prin reţeaua de distribuţie a gazelor naturale sau de
electricitate, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) privind locul
livrării acestor bunuri;
f)
prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică
lucrări asupra bunurilor corporale efectuate în statul membru în care se
termină expedierea sau transportul bunului, cu condiţia ca bunurile,
după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România
de la care fuseseră expediate sau transportate iniţial;
g)
utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de
destinaţie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de
servicii în statul membru de destinaţie, de către persoana
impozabilă stabilită în România;
h)
utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu
depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în
condiţiile în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în
vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere
temporară cu scutire integrală de drepturi de import.
(13) În cazul în care nu mai este îndeplinită una din
condiţiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul
bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru.
În acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care
condiţia nu mai este îndeplinită.
(14) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, se
pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10) -
(13).
(1) Se consideră prestare de servicii orice
operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este
definită la art. 128.
(2) O persoană impozabilă, care acţionează
în nume propriu, dar în contul altei persoane, ca intermediar în prestarea de
servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea
însăşi aceste servicii, în condiţiile stabilite prin norme.
(3) Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum
sunt:
a)
închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui
contract de leasing;
b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d)
prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele
unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e) servicii
de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele
şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri
sau o prestare de servicii.
(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu
plată următoarele:
a)
utilizarea temporară a bunurilor care fac parte din activele unei persoane
impozabile, în scopuri care nu au legătură cu activitatea sa
economică sau pentru a fi puse la dispoziţie, în vederea
utilizării în mod gratuit, altor persoane, dacă taxa pentru bunurile
respective a fost dedusă total sau parţial;
b)
serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei
impozabile, prestate în mod gratuit pentru uzul personal al angajaţilor
săi sau pentru uzul altor persoane.
(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu
plată:
a)
utilizarea bunurilor rezultate din activitatea economică a persoanei
impozabile, ca parte a unei prestări de servicii efectuată în mod
gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol,
precum şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege, în
condiţiile stabilite prin norme;
b)
serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei
impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul
stimulării vânzărilor;
c)
servicii prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de
către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau
prestarea de servicii.
(6) În cazul în care mai multe persoane impozabile, care
acţionează în nume propriu, intervin prin tranzacţii succesive
în cadrul unei prestări de servicii, se consideră că fiecare
persoană a primit şi a prestat în nume propriu serviciul respectiv.
Fiecare tranzacţie se consideră o prestare separată şi se
impozitează distinct, chiar dacă serviciul respectiv este prestat
direct către beneficiarul final.
(7) Prevederile art.
128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod
corespunzător şi prestărilor de servicii.
Schimbul
de bunuri sau servicii
În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri
şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri
şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se
consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de
servicii cu plată. Norme
metodologice
Achiziţiile
intracomunitare de bunuri
(1) Se consideră achiziţie intracomunitară de
bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de
bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia
indicată de cumpărător, de către furnizor, de către
cumpărător sau de către altă persoană, în contul
furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul
decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.
(2) Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu
plată următoarele:
a)
utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul
desfăşurării activităţii economice proprii, a unor
bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în
numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au
fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de
către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii
economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în
cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost
tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile
art. 128 alin. (10)
şi (11);
b)
preluarea de către forţele armatei române, pentru uzul acestora sau
pentru personalul civil din cadrul forţelor armate, de bunuri pe care
le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de
Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a căror achiziţie
nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în
situaţia în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de
scutirea prevăzută la art.
142 alin. (1) lit. g).
(3) Se consideră, de asemenea, că este
efectuată cu plată achiziţia intracomunitară de bunuri a
căror livrare, dacă ar fi fost realizată în România, ar fi fost
tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu plată.
(4) Este asimilată unei achiziţii intracomunitare
şi achiziţionarea de către o persoană juridică
neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Comunitate
şi transportate sau expediate într-un alt stat membru decât cel în care
s-a efectuat importul. Persoana juridică neimpozabilă va beneficia de
rambursarea taxei plătite în România pentru importul bunurilor, dacă
dovedeşte că achiziţia sa intracomunitară a fost
supusă taxei în statul membru de destinaţie a bunurilor expediate sau
transportate.
(5) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot
reglementa măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (2) lit.
a). Norme metodologice
Importul de bunuri reprezintă:
a)
intrarea în Comunitate de bunuri care nu îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 9 şi 10 din Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene sau care, în condiţiile în care bunurile
sunt supuse Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului, nu sunt puse în circulaţie
liberă;
b)
intrarea în Comunitate de bunuri dintr-un teritoriu terţ, altele decât
bunurile prevăzute la lit. a).
(1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a)
locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau
transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de
furnizor, de cumpărător sau de un terţ. Dacă locul
livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara
teritoriului comunitar, locul livrării realizate de către importator
şi locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul
membru de import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate
sau expediate din statul membru de import;
b)
locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor
sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul
bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c)
locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia
cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau
transportate;
d)
locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările
de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea
din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii,
dacă:
1. partea transportului de pasageri efectuată în interiorul
Comunităţii reprezintă partea transportului, efectuată
fără nici o oprire în afara Comunităţii, între locul de
plecare şi locul de sosire ale transportului de pasageri;
2. locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul
punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunităţii, eventual
după o oprire în afara Comunităţii;
3. locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul
punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunităţii pentru
pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual
înainte de o oprire în afara Comunităţii;
e)
în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor
naturale sau al livrării de energie electrică, către un
comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră
locul unde comerciantul persoană impozabilă este stabilit sau are un
sediu fix pentru care se livrează bunurile sau, în absenţa unui
astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau
reşedinţa sa obişnuită. Comerciantul persoană
impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei
activitate principală în ceea ce priveşte cumpărările de
gaz şi energie electrică o reprezintă revânzarea de astfel de
produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este
neglijabil;
f)
în cazul livrării de gaze prin sistemul de distribuţie a gazelor
naturale sau de energie electrică, în situaţia în care o astfel de
livrare nu se regăseşte la lit. e), locul livrării
reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează şi
consumă efectiv gazul natural sau energia electrică. În situaţia
în care bunurile nu sunt consumate de cumpărător, ci sunt livrate
unei alte persoane, partea neutilizată de gaz sau energie electrică
se consideră ca fiind utilizată şi consumată la locul în
care noul cumpărător este stabilit sau are un sediu fix pentru care
se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se
consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul
în care îşi are domiciliul sau reşedinţa sa obişnuită.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în
cazul unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un
stat membru spre România, locul livrării se consideră în România
dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană
impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care
beneficiază de derogarea de la art.
126 alin. (4), sau către orice altă persoană
neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)
valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror
transport sau expediere în România se realizează de către un
furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la
distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă,
sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru
vânzări la distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în
lei se stabileşte prin norme; sau
b)
furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru
considerarea vânzărilor sale la distanţă, care presupun
transportul bunurilor din acel stat membru în România, ca având loc în România.
(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în
cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile, efectuate
dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât
persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul
prevăzut la alin. (2) lit. a).
(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se
aplică vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru
în România:
a)
de mijloace de transport noi;
b) de
bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;
c)
de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special
prevăzut la art. 26 (a) din Directiva a 6-a privind bunurile second-hand,
operele de artă, obiectele de colecţie şi
antichităţile, astfel cum sunt definite la art. 1522 alin. (1);
d)
de gaz distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural şi
de electricitate;
e)
de produse accizabile, livrate către persoane impozabile şi persoane
juridice neimpozabile.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul
livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România
către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul
în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi
comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit
de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)
valoarea totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de
furnizor şi care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România
către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o
anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei
vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent,
depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă,
stabilit conform legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugată
din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării
în statul respectiv; sau
b)
furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale
la distanţă, care presupun transportul bunurilor din România într-un
anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Opţiunea se
exercită în condiţiile stabilite prin norme şi se aplică
tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către respectivul
stat membru, în anul calendaristic în care se exercită opţiunea
şi în următorii doi ani calendaristici.
(6) În cazul vânzărilor la distanţă de
produse accizabile efectuate din România către persoane neimpozabile din
alt stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul
livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.
(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se
aplică vânzărilor la distanţă efectuate din România
către un alt stat membru:
a)
de mijloace de transport noi;
b)
de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în
numele acestuia;
c)
de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, prevăzut la art. 1522;
d)
de gaz distribuit prin sistemul de distribuţie a gazului natural şi
de electricitate;
e)
de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile
şi persoane impozabile.
(8) În aplicarea alin. (2) - (7), atunci când o vânzare la
distanţă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute
dintr-un teritoriu terţ şi importul de către furnizor într-un
stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se
transportă în vederea livrării acestora către client, se va
considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru
în care se efectuează importul.
Locul
achiziţiei intracomunitare de bunuri
(1) Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se
consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se
încheie expedierea sau transportul bunurilor.
(2) În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri,
prevăzută la art. 126
alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică
furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de
autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc
achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei
achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis
codul de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Dacă o achiziţie intracomunitară a fost
supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), şi în
România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod
corespunzător în România.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă
cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară
a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în statul
membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).
(5) Achiziţia intracomunitară de bunuri,
efectuată conform alin. (1), în cadrul unei operaţiuni triunghiulare
în alt stat membru decât România, de către cumpărătorul
revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153, se va considera
că a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în
acel alt stat membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)
cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în
România, în conformitate cu art.
153, face dovada că a efectuat achiziţia
intracomunitară în vederea efectuării unei livrări ulterioare în
acel alt stat membru, livrare pentru care beneficiarul, care este înregistrat în
scopuri de TVA în statul membru unde este stabilit, a fost desemnat ca
persoană obligată la plata taxei aferente;
b)
obligaţiile privind declararea acestor operaţiuni, stabilite prin
norme, au fost îndeplinite de către cumpărătorul revânzător
înregistrat în scopuri de TVA în România, în conformitate cu art. 153.
(1) Locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul
statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul
comunitar.
(2) Atunci când bunurile la care se face referire la art. 131 lit. a) sunt
plasate, la intrarea în Comunitate, în unul dintre regimurile la care se face
referire la art. 144
alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7, locul importului pentru aceste bunuri se
consideră a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile
încetează să mai fie plasate într-un astfel de regim.
(3) Atunci când bunurile la care se face referire la art. 131 lit. b), la intrarea în Comunitate, sunt în una
dintre situaţiile care le-ar permite, dacă ar fi fost importate în
Comunitate, în sensul art. 131
lit. a), să beneficieze de unul dintre regimurile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7 sau sunt sub o
procedură de tranzit intern, locul importului este considerat a fi statul
membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri sau această
procedură.
(1) Locul prestării de servicii este considerat a fi
locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile
sunt efectuate.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru
următoarele prestări de servicii, locul prestării este
considerat a fi:
a)
locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii
efectuate în legătură cu bunurile imobile; Norme metodologice
b)
locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele
parcurse, în cazul serviciilor de transport, altele decât cele de transport
intracomunitar de bunuri; Norme
metodologice
c) locul
de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri. Prin excepţie, în
cazul în care serviciul de transport este prestat unui client care, pentru
prestarea respectivă, furnizează un cod valabil de înregistrare în
scopuri de TVA, atribuit de autorităţile competente dintr-un stat
membru, altul decât cel de plecare a transportului, se consideră că
transportul are loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în
scopuri de TVA. Prin transport intracomunitar de bunuri se înţelege orice
transport de bunuri ale cărui:
1. loc de plecare şi loc de sosire sunt situate în două state
membre diferite; sau
2. loc de plecare şi loc de sosire sunt situate în acelaşi stat
membru, dar transportul este efectuat în legătură directă cu un
transport intracomunitar de bunuri Norme metodologice
d)
locul în care se prestează serviciile, în cazul unei prestări de
servicii constând în activităţi accesorii transportului, cum sunt
încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare
acestora. Prin excepţie, în cazul în care astfel de servicii implică
activităţi accesorii unui transport intracomunitar de bunuri şi
sunt prestate pentru un client care furnizează pentru prestaţia
respectivă un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de
autorităţile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care
se prestează efectiv serviciile, se consideră că prestarea are
loc în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;
e)
în statul membru de plecare a transportului, pentru serviciile de intermediere
prestate în legătură cu un transport intracomunitar de bunuri de
către intermediarii care acţionează în numele şi în contul
altor persoane. Prin excepţie, în cazul în care clientul furnizează
pentru aceste servicii un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA,
atribuit de autorităţile competente dintr-un stat membru, altul decât
cel de plecare a transportului, se consideră că prestarea are loc în
statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;
f)
locul în care se prestează serviciile accesorii, pentru serviciile de
intermediere prestate în legătură cu serviciile accesorii
transportului intracomunitar de bunuri de către intermediarii care
acţionează în numele şi în contul altor persoane. Prin
excepţie, în cazul în care clientul furnizează pentru aceste servicii
un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de
autorităţile competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care
au fost prestate serviciile, se consideră că prestarea are loc în
statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA;
g)
locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau
are un sediu fix, cu condiţia ca respectivul client să fie stabilit
sau să aibă un sediu fix în afara Comunităţii ori să
fie o persoană impozabilă acţionând ca atare, stabilită sau
care are un sediu fix în Comunitate, dar nu în acelaşi stat cu
prestatorul, în cazul următoarelor servicii:
1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia mijloacelor de
transport;
2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile
corporale, cu excepţia mijloacelor de transport;
3. transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate şi marketing;
5. serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi
avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor
de studii şi alte servicii similare;
6. prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;
7. operaţiunile bancare, financiare şi de asigurări,
inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziţie de personal;
9. acordarea accesului la sistemele de distribuţie a gazelor naturale
şi a energiei electrice, inclusiv serviciile de transport şi
transmitere prin intermediul acestor reţele, precum şi alte
prestări de servicii legate direct de acestea;
10. telecomunicaţiile. Sunt considerate servicii de
telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi
recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau
informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau
alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor
pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de
telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la
reţeaua mondială de informaţii. În cazul în care serviciile de
telecomunicaţii sunt prestate de către o persoană stabilită
în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara
Comunităţii de la care serviciile sunt prestate, către o
persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră
că prestarea are loc în România, dacă serviciile au fost efectiv
utilizate în România;
11. serviciile de radiodifuziune şi televiziune. În cazul în care
serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de către
o persoană stabilită în afara Comunităţii sau care are un
sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate,
către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are
domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se
consideră că locul prestării este în România, dacă
serviciile au fost efectiv utilizate în România;
12. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul în care
serviciile furnizate pe cale electronică sunt prestate de o persoană
stabilită în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în
afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate, către o
persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil
sau reşedinţa obişnuită în România, se consideră
că locul prestării este în România;
13. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea,
total sau parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept
prevăzut la prezenta literă;
14. prestările de servicii de intermediere, efectuate de persoane care
acţionează în numele şi contul altor persoane, când aceste
servicii sunt prestate în legătură cu serviciile prevăzute la
prezenta literă;
h) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul următoarelor servicii:
1. servicii culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii şi cele ale organizatorilor de astfel de activităţi;
2. expertize privind bunurile mobile corporale, precum şi
lucrările efectuate asupra acestora. Prin excepţie, se consideră
că aceste servicii au loc:
- în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA,
în cazul în care aceste servicii sunt prestate unui client care îi
comunică prestatorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, valabil
atribuit de autorităţile competente dintr-un stat membru, altul decât
cel în care se prestează efectiv serviciile, şi se referă la
bunuri transportate în afara statului membru în care serviciile sunt prestate;
- în România, dacă o persoană impozabilă stabilită în
România exportă temporar bunuri în afara Comunităţii, în scopul
expertizării sau pentru alte lucrări efectuate asupra acestora,
şi ulterior le reimportă, iar serviciile respective sunt
tranzacţionate altor persoane, potrivit art. 129 alin.
(6);
i)
locul operaţiunii de bază pentru serviciile de intermediere aferente
acestei operaţiuni, prestate de intermediari care acţionează în
numele şi în contul altor persoane, când aceste servicii sunt prestate în
legătură cu alte operaţiuni decât cele prevăzute la lit.
e), f) şi g). Prin operaţiune de bază se înţelege livrarea
de bunuri, prestarea de servicii, achiziţia intracomunitară sau
importul de bunuri efectuate de persoana în numele şi în contul
căreia acţionează intermediarul. Prin excepţie, în cazul în
care, pentru serviciile prestate, clientul a furnizat un cod de înregistrare în
scopuri de TVA, atribuit de autorităţile competente dintr-un stat
membru, altul decât cel în care se realizează operaţiunile, se
consideră că prestarea are loc în statul membru care a atribuit codul
de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1), închirierea
sau leasingul de mijloace de transport se consideră că are locul
prestării:
a)
în România, când aceste servicii sunt prestate de o persoană
impozabilă, stabilită sau care are un sediu fix în afara
Comunităţii, de la care serviciile sunt prestate, dacă
serviciile sunt efectiv utilizate în România de beneficiar;
b)
în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate de o
persoană impozabilă, stabilită sau având sediul fix în România,
de la care serviciile sunt prestate, dacă serviciile sunt efectiv
utilizate în afara Comunităţii de beneficiar. ;
Faptul
generator şi exigibilitatea - definiţii
(1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt
realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care
autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii,
să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar
dacă plata acestei taxe poate fi amânată.
(3) Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă
data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul
statului, conform prevederilor art.
157 alin. (1). Această dată determină şi
momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru
neplata taxei.
Faptul
generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor
sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în
prezentul capitol.
(2) Pentru livrările de bunuri în baza unui contract de
consignaţie sau în cazul operaţiunilor similare, cum ar fi stocurile
la dispoziţia clientului, livrările de bunuri în vederea
testării sau a verificării conformităţii, astfel cum sunt
definite prin norme, se consideră că bunurile sunt livrate la data la
care consignatarul sau, după caz, beneficiarul devine proprietar al bunurilor.
(3) Pentru livrările de bunuri imobile, faptul
generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalităţile
legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la
cumpărător.
(4) Pentru prestările de servicii decontate pe
bază de situaţii de lucrări, cum sunt serviciile de
construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză
şi alte servicii similare, faptul generator ia naştere la data
emiterii situaţiilor de lucrări sau, după caz, la data la care
aceste situaţii sunt acceptate de beneficiar.
(5) Prin derogare de la alin. (1), faptul generator
intervine:
a)
în cazul livrărilor de bunuri şi/sau al prestărilor de servicii,
altele decât operaţiunile prevăzute la lit. b), care se
efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăţi
succesive, cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile
telefonice, livrările de energie electrică şi altele asemenea,
în ultima zi a perioadei specificate în contract pentru plata bunurilor livrate
sau a serviciilor prestate, dar perioada nu poate depăşi un an;
b)
în cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare şi
arendare de bunuri, la data specificată în contract pentru efectuarea
plăţii.
Exigibilitatea
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
(1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc
faptul generator.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1),
exigibilitatea taxei intervine:
a)
la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul
generator;
b)
la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans
efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Fac excepţie
de la aceste prevederi avansurile încasate pentru plata importurilor şi a
taxei pe valoarea adăugată aferente importului, precum şi orice
avansuri încasate pentru operaţiuni scutite sau care nu sunt impozabile.
Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a
contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data
livrării sau prestării acestora;
c)
la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau
prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de
jocuri sau alte maşini similare.
Exigibilitatea
pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
Prin derogare de la prevederile art. 1342, în cazul unei livrări
intracomunitare de bunuri, scutită de taxă conform art. 143 alin. (2),
exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura pentru
întreaga contravaloare a livrării în cauză, dar nu mai târziu de a
cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul
generator.
Faptul
generator şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de
bunuri
(1) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri,
faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru
livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face
achiziţia.
(2) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri,
exigibilitatea taxei intervine la data la care este emisă factura
către persoana care efectuează achiziţia, pentru întreaga
contravaloare a livrării de bunuri, dar nu mai târziu de a cincisprezecea
zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Faptul
generator şi exigibilitatea pentru importul de bunuri
(1) În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse
taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite
ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei
pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul
generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.
(2) În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse
taxelor comunitare prevăzute la alin. (1), faptul generator şi
exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar
interveni faptul generator şi exigibilitatea acelor taxe comunitare
dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.
(3) În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate
într-un regim vamal special, prevăzut la art. 144 alin.
(1) lit. a) şi d), faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin
la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de
regim.
Baza
de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii
efectuate în interiorul ţării
(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea
adăugată este constituită din:
a)
pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât
cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie
contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută
de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului
sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor
operaţiuni;
b)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensaţia
aferentă;
c)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) şi (5), pentru transferul
prevăzut la art. 128
alin. (10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind
cu plată şi prevăzute la art. 1301 alin. (2) şi (3),
preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare
ori, în absenţa unor astfel de preţuri de cumpărare, preţul
de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile
reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileşte
conform procedurii stabilite prin norme;
d)
pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin.
(4), suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea
prestării de servicii;
e)
în cazul schimbului prevăzut la art. 130 şi, în general, atunci când plata se
face parţial ori integral în natură sau atunci când valoarea
plăţii pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii nu a
fost stabilită de părţi sau nu poate fi uşor
stabilită, baza de impozitare se consideră ca fiind valoarea
normală pentru respectiva livrare/prestare. Este considerată ca
valoare normală a unui bun/serviciu tot ceea ce un cumpărător,
care se află în stadiul de comercializare unde este efectuată
operaţiunea, trebuie să plătească unui furnizor/prestator
independent în interiorul ţării, în momentul în care se
realizează operaţiunea, în condiţii de concurenţă,
pentru a obţine acelaşi bun/serviciu.
(2) Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a)
impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu
excepţia taxei pe valoarea adăugată;
b)
cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare,
transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator
cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de
furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului,
care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de
livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se
consideră cheltuieli accesorii. Norme metodologice
(3) Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a)
rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de
preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data
exigibilităţii taxei;
b)
sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte
sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a
obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile
şi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume
care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate;
c)
dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru
plăţi cu întârziere;
d)
valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi
clienţi, prin schimb, fără facturare;
e)
sumele achitate de furnizor sau prestator, în numele şi în contul
clientului, şi care apoi se decontează acestuia, precum şi
sumele încasate în numele şi în contul unei alte persoane. Norme metodologice
Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
a)
dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea
este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de
prestarea serviciilor;
b)
în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori
preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în
condiţiile anulării totale ori parţiale a contractului pentru
livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, sau în urma unui arbitraj, ori în
cazul în care există un acord scris între părţi;
c)
în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de
preţ prevăzute la art.
137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor
sau prestarea serviciilor;
d)
în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu
se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este
permisă începând cu data pronunţării hotărârii
judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi
irevocabilă;
e)
în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a
expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.
Baza
de impozitare pentru achiziţiile intracomunitare
(1) Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri,
prevăzute la art. 1301
alin. (1), baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi
elemente utilizate conform art.
137 alin. (1) pentru
determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri
în interiorul ţării. În cazul unei achiziţii intracomunitare de
bunuri, conform art. 1301
alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu
prevederile art. 137
alin. (1) lit. c).
(2) Baza de impozitare cuprinde şi accizele
plătite sau datorate în alt stat membru decât România de persoana care
efectuează achiziţia intracomunitară, pentru bunurile
achiziţionate. Prin excepţie, în cazul în care accizele sunt rambursate
persoanei care efectuează achiziţia intracomunitară, valoarea
achiziţiei intracomunitare efectuate în România se reduce
corespunzător. Norme
metodologice
Baza
de impozitare pentru import
(1) Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea
în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în
vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte
taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a
importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea
adăugată care urmează a fi percepută.
(2) Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii,
precum comisioanele şi cheltuielile de ambalare, transport şi
asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor
în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în
baza de impozitare stabilită conform alin. (1). Primul loc de
destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în
documentul de transport sau în orice alt document însoţitor al bunurilor,
când acestea intră în România, sau, în absenţa unor astfel de
documente, primul loc de descărcare a bunurilor în România.
(3) Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute
la art. 137 alin.
(3) lit. a) - d).
(1) Dacă elementele folosite la
stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în
valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor
comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.
(2) Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de
impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se
exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul
curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de
schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, din
data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în
cauză. Norme
metodologice
(1) Cota standard este de 19% şi se aplică asupra
bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de
taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse.
(2) Cota redusă este de 9% şi se aplică
asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii
şi/sau livrări de bunuri:
a)
serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice,
grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi
evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);
b)
livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu
excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;
c)
livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor
dentare;
d)
livrarea de produse ortopedice;
e)
livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;
f)
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie
similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care
intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342 alin. (2), pentru care se aplică cota în
vigoare la data exigibilităţii taxei.
(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la
regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de
bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 1342 alin. (2).
(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota
aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.
(6) Cota aplicabilă pentru achiziţii
intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru
livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care
intervine exigibilitatea taxei.
Scutiri
pentru operaţiuni din interiorul ţării
(1) Următoarele operaţiuni de interes general sunt
scutite de taxă:
a) spitalizarea,
îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea,
desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de
activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale,
sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete
şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de
diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare
şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi; Norme metodologice
b)
prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către
stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze
dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;
c)
prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical
şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;
d)
transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special
amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest
sens;
e)
livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă
umană; Norme
metodologice
f)
activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de
servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste
activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte
entităţi autorizate;
g)
livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de
căminele şi cantinele organizate pe lângă instituţiile
publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în
folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităţile
scutite conform lit. f);
h)
meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul
învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;
i)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate
de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de
instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având
caracter social; Norme
metodologice
j)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate
de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile
publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social; Norme metodologice
k)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate
membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate
conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au
obiective de natură politică, sindicală, religioasă,
patriotică, filozofică, filantropică, patronală,
profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a
intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu
provoacă distorsiuni de concurenţă; Norme metodologice
l)
prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a
educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop
patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia
fizică; Norme
metodologice
m)
prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri
strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte
organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de
către Ministerul Culturii şi Cultelor; Norme metodologice
n)
prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de
persoane ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f)
şi i) - m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă
sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia
ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale; Norme metodologice
o)
activităţile specifice posturilor publice de radio şi
televiziune, altele decât activităţile de natură
comercială; Norme
metodologice
p)
serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri
aferentă acestora; Norme
metodologice
q)
prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de
persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în
sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către
membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor
acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai
rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în
condiţiile stabilite prin norme şi în condiţiile în care
această scutire nu este de natură a produce distorsiuni
concurenţiale. Norme
metodologice
(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea,
scutite de taxă:
a)
prestările următoarelor servicii financiare şi bancare:
1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea
creditului de către persoana care îl acordă;
2. acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit sau a
garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea
garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;
3. orice operaţiune, inclusiv negocierea, legată de depozite
financiare şi conturi curente, plăţi, transferuri, debite,
cecuri şi alte efecte de comerţ, cu excepţia recuperării de
creanţe şi operaţiunilor de factoring;
4. emiterea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni cu
monedă naţională sau valută ca mijloc de plată, cu
excepţia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecţie;
5. emisiunea, transferul şi/sau orice alte operaţiuni, cu
excepţia administrării şi depozitării, cu acţiuni,
titluri de participare, titluri de creanţe, obligaţiuni şi alte
valori mobiliare, cu excepţia operaţiunilor legate de documentele
care atestă titlul de proprietate asupra bunurilor;
6. gestionarea fondurilor comune de plasament şi/sau a fondurilor
comune de garantare a creanţelor, efectuată de orice
entităţi constituite în acest scop;
b)
operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi
prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de
asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele care
intermediază astfel de operaţiuni;
c)
jocurile de noroc organizate de persoanele autorizate, conform legii, să
desfăşoare astfel de activităţi;
d)
livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru
serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare; Norme metodologice
e)
arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu
următoarele excepţii:
1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului
hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping;
2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea
autovehiculelor;
3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în
bunuri imobile;
4. închirierea seifurilor;
f)
livrarea de către orice persoană a unei construcţii, a unei
părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită,
precum şi a oricărui alt teren. Prin excepţie, scutirea nu se
aplică pentru livrarea unei construcţii noi, a unei părţi a
acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o
persoană impozabilă care şi-a exercitat ori ar fi avut dreptul
să-şi exercite dreptul de deducere total sau parţial a taxei
pentru achiziţia, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În
sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1. teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat,
pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2. construcţie înseamnă orice structură fixată în sau
pe pământ;
3. livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din
aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de
31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori
utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia,
după caz, în urma transformării;
4. o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie
transformată astfel încât structura, natura ori destinaţia sa au fost
modificate sau, în absenţa acestor modificări, dacă costul
transformărilor, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea
de piaţă a construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior
transformării; Norme
metodologice
g)
livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi
scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor
respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a
căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de
deducere, conform art. 145
alin. (5) lit. a) şi b).
(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în
condiţiile stabilite prin norme. Norme metodologice
Scutiri
pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare
(1) Sunt scutite de taxă:
a)
importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare
în România este în orice situaţie scutită de taxă în interiorul
ţării;
b)
achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import în România
este în orice situaţie scutit de taxă, conform prezentului articol;
c)
achiziţia intracomunitară de bunuri pentru care, în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. b) -
d), persoana care cumpără bunurile în orice situaţie ar avea
dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă
respectiva achiziţie nu ar fi scutită;
d)
importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire
definitivă de taxe vamale, în temeiul Regulamentului 918/83/CEE al
Consiliului, din 28 martie 1983, pentru stabilirea unui sistem comunitar
privind exceptările de la taxa vamală, publicat în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 105 din 23 aprilie 1983, cu
modificările şi completările ulterioare, al Directivei
83/181/CEE a Consiliului, din 28 martie 1983, ce determină domeniul
articolului 14 (1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind scutirea de plată
a taxei pe valoarea adăugată la importul final al anumitor
mărfuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 105 din 23 aprilie 1983, cu modificările şi completările
ulterioare, al Directivei 69/169/CEE a Consiliului, din 28 mai 1969, privind
armonizarea prevederilor stabilite prin legi, regulamente sau acţiuni
administrative referitoare la exceptarea de la impozitul pe cifra de afaceri
şi accizele la import pentru călătoriile internaţionale,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 133 din 4 iunie 1969, cu modificările şi completările
ulterioare, şi al Directivei 78/1035/CEE a Consiliului, din 19 decembrie
1978, privind exceptarea de la taxele de import a micului trafic de bunuri cu
caracter necomercial din statele nemembre, publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 366 din 28 decembrie 1978, cu
modificările şi completările ulterioare;
e)
importul de bunuri de către misiunile diplomatice şi birourile
consulare care beneficiază de scutire de taxe vamale;
f)
importul de bunuri efectuat de reprezentanţele organismelor
internaţionale şi interguvernamentale acreditate în România, precum
şi de către membrii acestora, în limitele şi în conformitate cu
condiţiile stabilite în convenţiile de înfiinţare a acestor
organizaţii; Norme
metodologice
g)
importul de bunuri de către forţele armate ale statelor străine
membre NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru
aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe
sunt destinate efortului comun de apărare. Acesta include importul
realizat de forţele Marii Britanii şi ale Irlandei de Nord stabilite
în insula Cipru, conform Tratatului de instituire a Republicii Cipru din 16
august 1960, pentru uzul forţelor armate sau al personalului civil care
însoţeşte forţele armate ori pentru aprovizionarea cantinelor
lor;
h)
reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile
în afara Comunităţii, în aceeaşi stare în care se aflau la
momentul exportului, şi care beneficiază de scutire de taxe vamale; Norme metodologice
i)
reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în
afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii,
transformări, adaptări, asamblări, cu condiţia ca
această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în
momentul exportului acestora în afara Comunităţii; Norme metodologice
j)
importul în porturi de capturi, neprocesate sau conservate în vederea
comercializării înainte de a fi livrate, realizate de persoane care
efectuează pescuit maritim;
k)
importul de gaze naturale prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale
şi importul de energie electrică;
l)
importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu
terţ, atunci când livrarea acestor bunuri de către importator
constituie o livrare scutită, conform art. 143 alin. (2); Norme metodologice
m)
importul de aur efectuat de Banca Naţională a României.
(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul,
documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura
şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de
taxă.
Scutiri
pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări
intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar
(1) Sunt scutite de taxă:
a)
livrările de bunuri expediate sau transportate în afara
Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în
contul său;
b)
livrările de bunuri expediate sau transportate în afara
Comunităţii de către cumpărătorul care nu este
stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu
excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi
şi care sunt folosite la echiparea sau alimentarea ambarcaţiunilor de
agrement şi a avioanelor de turism sau a oricărui alt mijloc de
transport de uz privat. Este scutită, de asemenea, şi livrarea de
bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care
nu sunt stabiliţi în Comunitate;
c)
prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 1441,
legate direct de exportul de bunuri sau de bunurile plasate în regim de
antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, sau în unul dintre
regimurile vamale suspensive, prevăzute la art. 144 alin. (1)
lit. a) pct. 1 - 7;
d)
prestările de servicii de transport, prestările de servicii accesorii
transportului şi alte servicii decât cele prevăzute la art. 1441, direct
legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în
baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139;
e)
prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile
achiziţionate sau importate, plasate în regimul vamal de
perfecţionare activă, prevăzut la art. 144 alin. (1)
lit. a) pct. 5, şi transportate în afara Comunităţii de
către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta
nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele
oricăruia dintre aceştia;
f)
transportul intracomunitar de bunuri, efectuat din şi în insulele care
formează regiunile autonome Azore şi Madeira, precum şi
serviciile accesorii acestuia;
g)
transportul internaţional de persoane;
h)
în cazul navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru
transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru
pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori
asistenţă pe mare, următoarele operaţiuni:
1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea,
leasingul şi închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul,
închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau
utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;
2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe
nave, cu excepţia navelor folosite pentru pescuitul de coastă, dar
inclusiv pentru navele de război care părăsesc ţara şi
se îndreaptă spre porturi străine unde vor fi ancorate;
3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1
sau la art. 1441,
efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru
încărcătura acestora;
i)
în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene, în principal pentru
transportul internaţional de persoane şi/sau de mărfuri,
efectuat cu plată, următoarele operaţiuni:
1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, leasingul şi
închirierea aeronavelor, precum şi livrarea, leasingul, închirierea,
repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe
aeronave;
2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate utilizării
pe aeronave;
3. prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 sau la
art. 1441,
efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru
încărcătura acestora;
j)
livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea
misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, a personalului acestora,
precum şi a cetăţenilor străini cu statut diplomatic sau
consular în România ori într-un alt stat membru, în condiţii de
reciprocitate;
k)
livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea
reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale şi
interguvernamentale acreditate în România sau într-un alt stat membru, precum
şi a membrilor acestora, în limitele şi în conformitate cu
condiţiile precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor
organizaţii;
l)
livrările de bunuri netransportate în afara României şi/sau
prestările de servicii efectuate în România, destinate uzului oficial al
forţelor armate ale statelor străine membre NATO sau al personalului
civil care însoţeşte forţele armate ori aprovizionării
popotelor sau cantinelor, dacă forţele iau parte la efortul de
apărare comun; scutirea se acordă prin restituirea taxei, potrivit
unei proceduri stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice;
m)
livrările de bunuri transportate sau expediate către alt stat membru
NATO, destinate uzului oficial al forţelor armate ale unui stat, altul decât
România, sau al personalului civil care însoţeşte forţele armate
ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, dacă forţele iau
parte la efortul de apărare comun;
n)
livrările de aur către Banca Naţională a României;
o)
livrările de bunuri către organismele recunoscute care
transportă sau expediază aceste bunuri în afara
Comunităţii, ca parte a activităţilor umanitare, caritabile
sau de instruire; scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei
proceduri stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxă
următoarele:
a)
livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi
comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA,
atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, cu
excepţia:
1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică,
altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi;
2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special
pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie
şi antichităţi, conform prevederilor art. 1522;
b)
livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un
cumpărător care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de
înregistrare în scopuri de TVA;
c)
livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană
impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă
care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri
de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7
alin. (4) şi (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25
februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulaţia şi
controlul produselor supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 76 din 23 martie 1992, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţia:
1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;
2. livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind
bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, conform prevederilor art. 1522;
d)
livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 128 alin. (10), care ar
beneficia de scutirea prevăzută la lit. a) dacă ar fi efectuate
către altă persoană impozabilă, cu excepţia
livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
conform prevederilor art. 1522.
(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se
stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica
scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1)
şi (2) şi, după caz, procedura şi condiţiile care
trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.
Scutiri
speciale legate de traficul internaţional de bunuri
(1) Sunt scutite de taxă următoarele:
a)
livrarea de bunuri care urmează:
1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare
totală de la plata taxelor vamale;
2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea
vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter
temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un
antrepozit liber;
4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu
suspendare de la plata drepturilor de import;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
- pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în
scopul construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau
reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de
forare sau de producţie la ţărm;
- pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor
de forare sau de producţie;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de taxă pe valoarea
adăugată, definit după cum urmează:
- pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România,
care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din
Directiva 92/12/CEE, cu modificările şi completările ulterioare;
- pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie
situată în România şi definită prin norme;
b)
livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a),
precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile
sau situaţiile precizate la lit. a);
c)
prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. c)
şi la art. 1441,
aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în
locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile
sau situaţiile prevăzute la lit. a);
d)
livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit
intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor
livrări, altele decât cele prevăzute la art. 1441.
(2) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se
stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru
operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura
şi condiţiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de
taxă.
ART. 1441
Sunt scutite de taxă serviciile prestate de intermediarii care
acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în
care aceste servicii sunt prestate în legătură cu operaţiunile
scutite prevăzute la art. 143
şi art. 144,
cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. f)
şi alin. (2).
Sfera
de aplicare a dreptului de deducere
(1) Dreptul de deducere ia naştere la momentul
exigibilităţii taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să
deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt
destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:
a)
operaţiuni taxabile;
b)
operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul
livrării/prestării se consideră ca fiind în
străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care
aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;
c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, art. 144 şi art. 1441;
d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;
e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana
impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi pentru cazurile
prevăzute la art. 128
alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).
(4) În condiţiile stabilite prin norme se acordă
dreptul de deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate de o
persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de
TVA, conform art. 153.
Norme metodologice
(5) Nu sunt deductibile:
a)
taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul clientului
şi care apoi se decontează acestuia, precum şi taxa
aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care
nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor
efectuate conform art. 137
alin. (3) lit. e);
b)
taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi
alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia cazurilor în care aceste
bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru
prestări de servicii.
Condiţii
de exercitare a dreptului de deducere
(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei,
persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a)
pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au
fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori
urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să
deţină o factură care să cuprindă informaţiile
prevăzute la art. 155
alin. (5);
b)
pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi
fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie
prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este
obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) lit. b) - g):
1. să deţină o factură care să cuprindă
informaţiile prevăzute la art.
155 alin. (5) sau documentele prevăzute la art. 1551 alin.
(1); şi
2. să înregistreze taxa ca taxă colectată în decontul
aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea taxei;
c)
pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele
prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală
de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să
menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punct
de vedere al taxei, precum şi documente care să ateste plata taxei de
către importator sau de către altă persoană în contul său;
d)
pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4)
şi (5), să deţină declaraţia vamală de import sau
actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze
persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă,
precum şi suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă
trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă
colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere
exigibilitatea;
e)
pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri:
1. să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551 alin.
(1); şi
2. să înregistreze taxa ca taxă colectată în decontul
aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;
f)
pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie
intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 1301 alin. (2) lit. a), să deţină
documentul prevăzut la art.
155 alin. (4), emis în statul membru din care bunurile au fost transportate
ori expediate, sau documentul prevăzut la art. 1551 alin. (1) şi să
înregistreze această taxă ca taxă colectată în decontul
aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea taxei.
(2) Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele
sau obligaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor
prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.
Deducerea
taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana
parţial impozabilă
(1) Persoana impozabilă care realizează sau
urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere,
cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în
continuare persoană impozabilă cu regim mixt. Persoana care
realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de
persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127, cât şi
operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă este
denumită persoană parţial impozabilă.
(2) Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente
achiziţiilor efectuate de către o persoană impozabilă cu
regim mixt se determină conform prezentului articol. Persoana parţial
impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate
activităţii pentru care nu are calitatea de persoană
impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă
desfăşoară activităţi în calitate de persoană
impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de
deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere, este
considerată persoană impozabilă mixtă pentru respectivele
activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. În
condiţiile stabilite prin norme, persoana parţial impozabilă
poate solicita aplicarea unei pro-rata speciale în situaţia în care nu
poate ţine evidenţe separate pentru activitatea
desfăşurată în calitate de persoană impozabilă şi
pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană
impozabilă.
(3) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de
operaţiuni care permit exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de
investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se
înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru
cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se deduce
integral.
(4) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de
operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de
investiţii care sunt destinate realizării de astfel de
operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul
pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa deductibilă
aferentă acestora nu se deduce. Norme metodologice
(5) Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte
destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de
operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu
dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în
care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de
deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se
evidenţiază într-o coloană distinctă din jurnalul pentru
cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor
achiziţii se deduce pe bază de pro-rata.
(6) Pro-rata prevăzută la alin. (5) se
determină ca raport între:
a)
suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile
legate direct de preţ, a operaţiunilor constând în livrări de
bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de
deducere, la numărător; şi
b)
suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute
la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări de bunuri
şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de
deducere, la numitor. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau
bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor
scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se
află în sfera de aplicare a taxei.
(7) Se exclud din calculul pro-rata următoarele:
a)
valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate
de persoana impozabilă în activitatea sa economică;
b)
valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către
sine efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 128 alin. (4) şi
la art. 129 alin. (4), precum şi a
transferului prevăzut la art.
128 alin. (10);
c) valoarea
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele
decât cele prevăzute la lit. a), în măsura în care acestea sunt
accesorii activităţii principale.
(8) Pro-rata definitivă se determină anual, iar
calculul acesteia include toate operaţiunile prevăzute la alin. (6),
pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic
respectiv. Pro-rata definitivă se determină procentual şi se
rotunjeşte până la cifra unităţilor imediat următoare.
La decontul de taxă prevăzut la art. 1562, în care s-a efectuat
ajustarea prevăzută la alin. (12), se anexează un document care
prezintă metoda de calcul al pro-rata definitivă.
(9) Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este
pro-rata definitivă, prevăzută la alin. (8), determinată
pentru anul precedent, sau pro-rata estimată pe baza operaţiunilor
prevăzute a fi realizate în anul calendaristic curent, în cazul
persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de
deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent
faţă de anul precedent. Persoanele impozabile trebuie să
comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal, cel
mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care
va fi aplicată în anul respectiv, precum şi modul de determinare a
acesteia. În cazul unei persoane impozabile nou-înregistrate, pro-rata
aplicabilă provizoriu este pro-rata estimată pe baza
operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul anului calendaristic
curent, care trebuie comunicată cel mai târziu până la data la care
persoana impozabilă trebuie să depună primul său decont de
taxă, prevăzut la art.
1562.
(10) Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină
provizoriu prin înmulţirea valorii taxei deductibile prevăzute la
alin. (5) pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic
cu pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), determinată
pentru anul respectiv.
(11) Taxa de dedus pentru un an calendaristic se
calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a taxei deductibile
din anul calendaristic respectiv, prevăzută la alin. (5), cu pro-rata
definitivă prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul respectiv.
(12) La sfârşitul anului, persoanele impozabile cu regim
mixt trebuie să ajusteze taxa dedusă provizoriu astfel:
a)
din taxa de dedus determinată definitiv, conform alin. (11), se scade taxa
dedusă într-un an determinată provizoriu, conform alin. (10);
b)
rezultatul diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz,
se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă,
prevăzut la art. 1562,
aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de taxă aferent
ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării
înregistrării acesteia.
(13) În ceea ce priveşte taxa de dedus aferentă
bunurilor de capital, definite conform art. 149 alin. (1), utilizate pentru operaţiunile
prevăzute la alin. (5):
a)
prima deducere se determină în baza pro-rata provizorie
prevăzută la alin. (9), pentru anul în care ia naştere dreptul
de deducere. La finele anului, deducerea se ajustează, conform alin. (12),
în baza pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8). Această
primă ajustare se efectuează asupra valorii totale a taxei deduse
iniţial;
b)
ajustările ulterioare iau în considerare o cincime, pentru bunurile
mobile, sau o douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum
urmează:
1. taxa deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;
2. rezultatul calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu
pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), aferentă
fiecăruia dintre următorii 4 sau 19 ani;
3. taxa dedusă iniţial în primul an, conform pro-rata
definitivă, se împarte la 5 sau la 20;
4. rezultatele calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se
compară, iar diferenţa în plus sau în minus reprezintă ajustarea
de efectuat, care se înscrie în rândul de regularizări din decontul de
taxă prevăzut la art.
1562, aferent ultimei perioade fiscale a anului.
(14) În situaţii speciale, când pro-rata calculată
potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea
corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin
direcţia de specialitate, poate, la solicitarea justificată a
persoanelor impozabile:
a)
să aprobe aplicarea unei pro-rata speciale. Dacă aprobarea a fost
acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să
recalculeze taxa dedusă de la începutul anului pe bază de pro-rata
specială aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate
renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an
calendaristic şi este obligată să anunţe organul fiscal
competent până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;
b)
să autorizeze persoana impozabilă să stabilească o pro-rata
specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice, cu
condiţia ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare
sector.
(15) În baza propunerilor făcute de către organul
fiscal competent, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia sa de
specialitate, poate să impună persoanei impozabile anumite criterii
de exercitare a dreptului de deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia,
respectiv:
a)
să aplice o pro-rata specială;
b)
să aplice o pro-rata specială pentru fiecare sector al
activităţii sale economice;
c)
să-şi exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe,
în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4), pentru toate
operaţiunile sau numai pentru o parte din operaţiuni;
d)
să ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al
activităţii sale economice.
(16) Prevederile alin. (6) - (13) se aplică şi
pentru pro-rata specială prevăzută la alin. (14) şi (15).
Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro-rata
specială se vor lua în considerare:
a)
operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice,
pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. a) sau la alin. (15) lit. b);
b)
operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru
cazurile prevăzute la alin. (14) lit. b) sau la alin. (15) lit. b).
Dreptul
de deducere exercitat prin decontul de taxă
(1) Orice persoană impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA, conform art. 153,
are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate,
pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care,
în aceeaşi perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat
dreptul de deducere, conform art.
145 - 147.
(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite
condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de
deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit
documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabilă
îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în
care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau
printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi,
începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat
naştere dreptul de deducere.
(3) Prin norme se vor preciza condiţiile necesare
aplicării prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de
deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul
în care acest drept ia naştere. Norme metodologice
(4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu
există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât
cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin.
(1) şi (2).
Rambursarea
taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în
România
(1) În condiţiile stabilite prin norme:
a)
persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată
să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt
stat membru, poate solicita rambursarea taxei achitate;
b)
persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată
să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită în
Comunitate poate solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate
cu legile ţării unde este stabilită, o persoană
impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de
rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată sau
alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă; Norme metodologice
c)
persoana neînregistrată şi care nu este obligată să se
înregistreze în scopuri de TVA, dar care efectuează în România o livrare
intracomunitară scutită de mijloace de transport noi poate solicita
rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în
România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să
depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de
către această persoană a mijloacelor de transport noi respective
ar fi livrare taxabilă; Norme metodologice
d)
persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi
care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA, poate
solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute
la art. 145 alin.
(2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme. Norme metodologice
(2) În cazul în care se constată că cererile de
rambursare prevăzute la alin. (1) lit. a) sunt frauduloase şi nu se
aplică o sancţiune administrativă, organele fiscale competente
vor refuza orice rambursare către persoana impozabilă respectivă
pe o perioadă de 2 ani de la data depunerii cererii frauduloase.
(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la
alin. (1) lit. a) a fost obţinută fraudulos sau eronat, s-a aplicat o
sancţiune administrativă şi s-au stabilit obligaţiile
fiscale accesorii, iar sumele nu au fost achitate, organele fiscale competente
vor proceda după cum urmează:
a)
vor suspenda orice altă rambursare către persoana impozabilă
respectivă până la plata sumelor datorate; sau
b)
vor deduce sumele respective din orice rambursare viitoare solicitată de
respectiva persoană impozabilă.
Rambursările
de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153
(1) În situaţia în care taxa aferentă
achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o
perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru
operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare,
denumit în continuare sumă negativă a taxei.
(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei
negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de
raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările
prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut
la art. 1562.
(3) Suma negativă a taxei, cumulată, se
determină prin adăugarea la suma negativă a taxei,
rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative
a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a
solicitat a fi rambursat.
(4) Taxa de plată cumulată se determină în
perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată
din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat,
până la data depunerii decontului de taxă prevăzut la art. 1562, din
soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare.
(5) Prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562,
persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele
prevăzute la alin. (2) şi (3), care reprezintă
regularizările de taxă şi stabilirea soldului taxei de
plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată
cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată,
rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de
raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare
decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative
a taxei în perioada fiscală de raportare.
(6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita
rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare,
prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din
perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de
rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale
următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea
soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală
următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative
a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv,
acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.
(7) În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de
altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe
valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este
preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.
(8) În situaţia în care două sau mai multe
persoane impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia
activitatea celorlalte preia şi soldul taxei de plată către
bugetul de stat, precum şi soldul sumei negative a taxei, pentru care nu
s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu
ocazia fuziunii.
(9) Rambursarea soldului sumei negative a taxei se
efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit
procedurilor stabilite prin normele în vigoare.
(10) Pentru operaţiuni scutite de taxă cu drept de
deducere, prevăzute la art.
143 alin. (1) lit. b), j), k), l) şi o), persoanele care nu
sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, pot beneficia de rambursarea taxei,
potrivit procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
Ajustarea
taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele
decât bunurile de capital
În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau
prestarea către sine nu se aplică, deducerea iniţială se
ajustează în următoarele cazuri:
a)
deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana
impozabilă avea dreptul să o opereze;
b)
dacă există modificări ale elementelor luate în considerare
pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea
decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 138;
c)
persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere a taxei pentru
bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate la momentul pierderii
dreptului de deducere.
Ajustarea
taxei deductibile în cazul bunurilor de capital
(1) În sensul prezentului articol:
a)
bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 1251 alin.
(1) pct. 3, precum şi operaţiunile de construcţie, transformare
sau modernizare a activelor corporale fixe, exclusiv reparaţiile sau
lucrările de întreţinere a acestor active, chiar în condiţiile
în care astfel de operaţiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract
de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale
se pun la dispoziţia unei alte persoane;
b)
bunurile care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau
oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziţia unei persoane
sunt considerate bunuri de capital aparţinând persoanei care le
închiriază, le dă în leasing sau le pune la dispoziţia altei
persoane;
c)
ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu sunt considerate bunuri de
capital;
d)
taxa deductibilă aferentă bunurilor de capital reprezintă taxa
achitată sau datorată, aferentă oricărei operaţiuni
legate de achiziţia, fabricarea, construcţia, transformarea sau
modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitată sau datorată,
aferentă reparării ori întreţinerii acestor bunuri sau cea
aferentă achiziţiei pieselor de schimb destinate reparării ori
întreţinerii bunurilor de capital.
(2) Taxa deductibilă aferentă bunurilor de
capital, în condiţiile în care nu se aplică regulile privind livrarea
către sine sau prestarea către sine, se ajustează, în
situaţiile prevăzute la alin. (4) lit. a) - d):
a)
pe o perioadă de 5 ani, pentru bunurile de capital achiziţionate sau
fabricate, altele decât cele prevăzute la lit. b);
b)
pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcţia sau achiziţia
unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun
imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări
este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel
transformat sau modernizat.
(3) Perioada de ajustare începe:
a)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate
sau fabricate, pentru bunurile de capital menţionate la alin. (2) lit. a),
achiziţionate sau fabricate, de la data aderării;
b) de
la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite prima dată,
pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt
construite, şi se efectuează pentru suma integrală a taxei
deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa plătită
sau datorată înainte de data aderării, dacă anul primei
utilizări este anul aderării sau un alt an ulterior anului
aderării;
c)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile au fost achiziţionate,
pentru bunurile de capital prevăzute la alin. (2) lit. b), care sunt
achiziţionate, şi se efectuează pentru suma integrală a
taxei deductibile aferente bunului de capital, inclusiv pentru taxa
plătită sau datorată înainte de data aderării, dacă
formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la
vânzător la cumpărător s-au îndeplinit în anul aderării sau
într-un an ulterior anului aderării;
d)
de la data de 1 ianuarie a anului în care bunurile sunt folosite pentru prima
dată după transformare sau modernizare, pentru transformările
sau modernizările bunurilor de capital prevăzute la alin. (2) lit.
b), a căror valoare este de cel puţin 20% din valoarea totală a
bunului imobil transformat sau modernizat, şi se efectuează pentru
suma taxei deductibile aferente transformării sau modernizării,
inclusiv pentru suma taxei deductibile aferente respectivei transformări
sau modernizări, plătită ori datorată înainte de data
aderării, dacă anul primei utilizări după transformare sau
modernizare este anul aderării sau un an ulterior aderării.
(4) Ajustarea taxei deductibile prevăzute la alin. (1)
lit. d) se efectuează:
a)
în situaţia în care bunul de capital este folosit de persoana
impozabilă:
1. integral sau parţial, pentru alte scopuri decât
activităţile economice;
2. pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a
taxei;
3. pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere a taxei
într-o măsură diferită faţă de deducerea
iniţială;
b)
în cazurile în care apar modificări ale elementelor folosite la calculul
taxei deduse;
c)
în situaţia în care un bun de capital al cărui drept de deducere a
fost integral sau parţial limitat face obiectul oricărei
operaţiuni pentru care taxa este deductibilă. În cazul unei
livrări de bunuri, valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează
la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv;
d)
în situaţia în care bunul de capital îşi încetează
existenţa, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte că
respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei
livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
e)
în cazurile prevăzute la art.
138.
(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se
efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2),
pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă
iniţial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei
de utilizare. Prin excepţie, dacă bunul de capital se utilizează
integral în alte scopuri decât activităţile economice sau pentru
realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea
deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei
de utilizare;
b)
pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează
în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2), pentru o cincime
sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse;
c)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) şi d), ajustarea se
efectuează o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia
ajustării, şi este de până la o cincime sau, după caz, o
douăzecime pe an, astfel:
1. din valoarea taxei nededuse până la momentul ajustării, pentru
cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c);
2. din valoarea taxei deduse iniţial, pentru cazurile prevăzute
la alin. (4) lit. d);
d)
pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se
efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 138, conform procedurii
prevăzute în norme.
(6) Persoana impozabilă trebuie să păstreze o
situaţie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustării taxei
deductibile, care să permită controlul taxei deductibile şi al
ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie
păstrată pe o perioadă care începe în momentul la care taxa
aferentă achiziţiei bunului de capital devine exigibilă şi
se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita
ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale
privind bunurile de capital trebuie păstrate pentru aceeaşi
perioadă.
(7) Prevederile prezentului articol nu se aplică în
cazul în care suma care ar rezulta ca urmare a ajustărilor este
neglijabilă, conform prevederilor din norme.
Persoana
obligată la plata taxei pentru operaţiunile taxabile din România
(1) Următoarele persoane sunt obligate la plata taxei,
dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului
titlu:
a)
persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau
prestări de servicii taxabile, conform prevederilor prezentului titlu, cu
excepţia cazurilor pentru care se aplică prevederile lit. b) - g);
b) persoana impozabilă care acţionează ca atare şi care beneficiază de serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. g), dacă aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România, conform art. 153 alin. (4);
c)
persoana înregistrată conform art.
153 sau 1531, care
beneficiază de serviciile prevăzute la art. 133 alin. (2)
lit. c) - f), lit. h) pct. 2 şi lit. i) şi care a comunicat
prestatorului codul său de înregistrare în scopuri de TVA în România,
dacă aceste servicii sunt prestate de o persoană impozabilă care
nu este stabilită în România, chiar dacă este înregistrată în
scopuri de TVA în România, conform art.
153 alin. (4);
d)
persoana înregistrată conform art.
153 sau 1531,
căreia i se livrează gaze naturale sau energie electrică în
condiţiile prevăzute la art.
132 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste livrări sunt
realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în
România, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România,
conform art. 153 alin. (4);
e)
persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă,
înregistrată conform art. 153sau
1531,
care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să fie înregistrat
în scopuri de TVA în alt stat membru şi să fi efectuat o
achiziţie intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu se
cuprinde în sfera de aplicare a taxei, conform art. 126 alin. (8) lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei intracomunitare, prevăzute la
pct. 1, să fi fost transportate de furnizor sau de cumpărătorul
revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului revânzător dintr-un stat membru, altul decât
statul în care cumpărătorul revânzător este stabilit ca
persoană impozabilă, direct către beneficiarul livrării;
şi
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe
beneficiarul livrării ulterioare ca persoană obligată la plata
taxei pentru livrarea respectivă;
f)
persoana care încheie regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) ori persoana din cauza
căreia bunurile ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a);
g) persoana
impozabilă acţionând ca atare sau persoana juridică
neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România,
dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor
livrări de bunuri sau prestări de servicii care au loc în România,
conform art. 132 sau art.
133, altele decât cele prevăzute la lit. b) - e), dacă
sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită
în România şi care nu este înregistrată în România, conform art. 153. Norme metodologice
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1):
a)
atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o
persoană impozabilă stabilită în Comunitate, dar nu în România,
respectiva persoană poate, în condiţiile stabilite prin norme,
să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la
plata taxei;
b)
atunci când persoana obligată la plata taxei, conform alin. (1), este o
persoană impozabilă care nu este stabilită în Comunitate,
respectiva persoană este obligată, în condiţiile stabilite prin
norme, să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată
la plata taxei. Norme
metodologice
(3) Orice persoană care înscrie taxa pe o factură
sau în orice alt document care serveşte ca factură este obligată
la plata acesteia. Norme
metodologice
Persoana
obligată la plata taxei pentru achiziţii intracomunitare
Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitară de
bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată
la plata taxei.
Persoana
obligată la plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului
titlu, este obligaţia importatorului.
Răspunderea
individuală şi în solidar pentru plata taxei
(1) Beneficiarul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care
persoana obligată la plata taxei este furnizorul sau prestatorul, conform art. 150 alin. (1) lit. a),
dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5):
a)
nu este emisă;
b) cuprinde
date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre următoarele
informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de înregistrare în scopuri de
TVA al părţilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor
livrate ori serviciilor prestate, elementele necesare calculării bazei de
impozitare;
c)
nu menţionează valoarea taxei sau o menţionează incorect.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă
beneficiarul dovedeşte achitarea taxei către persoana obligată
la plata taxei, nu mai este ţinut răspunzător individual şi
în solidar pentru plata taxei.
(3) Furnizorul sau prestatorul este ţinut
răspunzător individual şi în solidar pentru plata taxei, în
situaţia în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul,
conform art. 150
alin. (1) lit. b) - e), dacă factura prevăzută la art. 155 alin. (5) sau
autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):
a) nu
este emisă;
b)
cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre
următoarele informaţii: numele/denumirea, adresa, codul de
înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea
sau cantitatea bunurilor livrate/serviciilor prestate, elementele necesare
calculării bazei de impozitare.
(4) Furnizorul este ţinut răspunzător
individual şi în solidar pentru plata taxei, în situaţia în care
persoana obligată la plata taxei pentru o achiziţie
intracomunitară de bunuri este beneficiarul, conform art. 151, dacă factura
prevăzută la art. 155
alin. (5) sau autofactura prevăzută la art. 1551 alin. (1):
a)
nu este emisă;
b)
cuprinde date incorecte/incomplete în ceea ce priveşte una dintre
următoarele informaţii: denumirea/numele, adresa, codul de
înregistrare în scopuri de TVA al părţilor contractante, denumirea
sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calculării bazei de
impozitare.
(5) Persoana care îl reprezintă pe importator, persoana
care depune declaraţia vamală pentru bunurile importate şi
proprietarul bunurilor sunt ţinuţi răspunzători individual
şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu importatorul
prevăzut la art. 1511.
(6) Pentru aplicarea regimului de antrepozit de taxă pe valoarea adăugată, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8, antrepozitarul şi transportatorul bunurilor din antrepozit sau persoana responsabilă pentru transport sunt ţinuţi răspunzători individual şi în solidar pentru plata taxei, împreună cu persoana obligată la plata acesteia, conform art. 150 alin. (1) lit. a), f) şi g) şi art. 1511.
(7) Persoana care desemnează o altă persoană
ca reprezentant fiscal, conform art.
150 alin. (2), este ţinută
răspunzătoare individual şi în solidar pentru plata taxei,
împreună cu reprezentantul său fiscal.
Regimul
special de scutire pentru întreprinderile mici
(1) Persoana impozabilă stabilită în România, a
cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte
la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în
continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la
art. 126
alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de
transport noi, scutite conform art.
143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept
referinţă pentru aplicarea alin. (1) este constituită din
valoarea totală, exclusiv taxa, a livrărilor de bunuri şi a
prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi
desfăşurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana
impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând şi
operaţiunile scutite cu drept de deducere şi pe cele scutite
fără drept de deducere prevăzute la art. 141 alin. (2)
lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii
activităţii principale, cu excepţia următoarelor:
a)
livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt
definite la art. 1251 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana
impozabilă;
b)
livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(3) Persoana impozabilă care îndeplineşte
condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special
de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
(4) O persoană impozabilă nou-înfiinţată
poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la
momentul începerii activităţii economice declară o cifră de
afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire
şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform
alin. (3).
(5) În sensul alin. (4), pentru persoana impozabilă
care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic,
plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) se determină
proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi
până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună
considerându-se o lună calendaristică întreagă. Norme metodologice
(6) Persoana impozabilă care aplică regimul
special de scutire şi a cărei cifră de afaceri,
prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de
scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii
sau depăşirii plafonului. Data atingerii sau depăşirii
plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice
următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit.
Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării
în scopuri de TVA, conform art.
153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu
solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale
competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de
plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit
să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153. Norme metodologice
(7) După atingerea sau depăşirea plafonului
de scutire sau după exercitarea opţiunii prevăzute la alin. (3),
persoana impozabilă nu mai poate aplica din nou regimul special de
scutire, chiar dacă ulterior realizează o cifră de afaceri
anuală inferioară plafonului de scutire.
(8) Persoana impozabilă care aplică regimul
special de scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi art. 146;
b)
nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document;
c)
este obligată să menţioneze pe orice factură o referire la
prezentul articol, pe baza căreia se aplică scutirea.
(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare şi
ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.
Regimul special pentru agenţiile de turism
(1) În sensul aplicării prezentului articol, prin
agenţie de turism se înţelege orice persoană care în nume
propriu sau în calitate de agent, intermediază, oferă informaţii
sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc
individual sau în grup, servicii de călătorie, care includ cazarea la
hotel, case de oaspeţi, cămine, locuinţe de vacanţă
şi alte spaţii folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru
sau maritim, excursii organizate şi alte servicii turistice.
Agenţiile de turism includ şi touroperatorii.
(2) În cazul în care o agenţie de turism
acţionează în nume propriu în beneficiul direct al
călătorului şi utilizează livrări de bunuri şi
prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operaţiunile
realizate de agenţia de turism în legătură cu
călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenţie
în beneficiul călătorului.
(3) Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul
prestării în România, dacă agenţia de turism este stabilită
sau are un sediu fix în România şi serviciul este prestat prin sediul din
România.
(4) Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la
alin. (2) este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se
determină ca diferenţă între suma totală care va fi
plătită de călător, fără taxă, şi
costurile agenţiei de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de
bunuri şi prestărilor de servicii în beneficiul direct al
călătorului, în cazul în care aceste livrări şi
prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.
(5) În cazul în care livrările de bunuri şi prestările
de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în
afara Comunităţii, serviciul unic al agenţiei de turism este
considerat serviciu prestat de un intermediar şi este scutit de taxă.
În cazul în care livrările de bunuri şi prestările de servicii
efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul,
cât şi în afara Comunităţii, se consideră ca fiind
scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenţia
de turism aferentă operaţiunilor realizate în afara
Comunităţii.
(6) Fără să contravină prevederilor art. 145 alin. (2),
agenţia de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei
facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului
şi utilizate de agenţia de turism pentru furnizarea serviciului unic
prevăzut la alin. (2).
(7) Agenţia de turism poate opta şi pentru
aplicarea regimului normal de taxă pentru operaţiunile prevăzute
la alin. (2), cu următoarele excepţii, pentru care este obligatorie
taxarea în regim special:
a)
când călătorul este o persoană fizică;
b)
în situaţia în care serviciile de călătorie cuprind şi
componente pentru care locul operaţiunii se consideră ca fiind în
afara României.
(8) Agenţia de turism trebuie să ţină,
în plus faţă de evidenţele care trebuie ţinute conform
prezentului titlu, orice alte evidenţe necesare pentru stabilirea taxei
datorate conform prezentului articol.
(9) Agenţiile de turism nu au dreptul să înscrie
taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit
călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică
regimul special, în acest caz înscriindu-se distinct în documente
menţiunea "TVA inclusă".
(10) Atunci când agenţia de turism efectuează atât
operaţiuni supuse regimului normal de taxare, cât şi operaţiuni
supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidenţe
contabile separate pentru fiecare tip de operaţiune în parte.
Regimuri
speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi antichităţi
(1) În sensul prezentului articol:
a)
operele de artă reprezintă:
1. tablouri, colaje şi plachete decorative similare, picturi şi
desene, executate integral de mână, altele decât planurile şi
desenele de arhitectură, de inginerie şi alte planuri şi desene
industriale, comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual,
texte manuscrise, reproduceri fotografice pe hârtie sensibilizată şi
copii carbon obţinute după planurile, desenele sau textele enumerate
mai sus şi articolele industriale decorate manual (NC cod tarifar 9701);
2. gravuri, stampe şi litografii, originale vechi sau moderne, care au
fost trase direct în alb-negru sau color, ale uneia sau mai multor
plăci/planşe executate în întregime manual de către artist,
indiferent de proces sau de materialul folosit de acesta, fără a
include procese mecanice sau fotomecanice (NC cod tarifar 9702 00 00);
3. producţii originale de artă statuară sau de
sculptură, în orice material, numai dacă sunt executate în întregime
de către artist; copiile executate de către un alt artist decât
autorul originalului (NC cod tarifar 9703 00 00);
4. tapiserii (NC cod tarifar 5805 00 00) şi carpete de perete (NC cod
tarifar 6304 00 00), executate manual după modele originale asigurate de
artist, cu condiţia să existe cel mult 8 copii din fiecare;
5. piese individuale de ceramică executate integral de către
artist şi semnate de acesta;
6. emailuri pe cupru, executate integral manual, în cel mult 8 copii
numerotate care poartă semnătura artistului sau denumirea/numele
atelierului, cu excepţia bijuteriilor din aur sau argint;
7. fotografiile executate de către artist, scoase pe suport hârtie
doar de el sau sub supravegherea sa, semnate, numerotate şi limitate la 30
de copii, incluzându-se toate dimensiunile şi monturile;
b)
obiectele de colecţie reprezintă:
1. timbre poştale, timbre fiscale, mărci poştale, plicuri
"prima zi", serii poştale complete şi similare, obliterate
sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs
(NC cod tarifar 9704 00 00);
2. colecţii şi piese de colecţie de zoologie, botanică,
mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic,
paleontologic, etnografic sau numismatic (NC cod tarifar 9705 00 00);
c)
antichităţile sunt obiectele, altele decât operele de artă
şi obiectele de colecţie, cu o vechime mai mare de 100 de ani (NC cod
tarifar 9706 00 00);
d)
bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în
starea în care se află sau după efectuarea unor reparaţii,
altele decât operele de artă, obiectele de colecţie sau
antichităţile, pietrele preţioase şi alte bunuri
prevăzute în norme;
e)
persoana impozabilă revânzătoare este persoana impozabilă care,
în cursul desfăşurării activităţii economice,
achiziţionează sau importă bunuri second-hand şi/sau opere
de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi în scopul
revânzării, indiferent dacă respectiva persoană impozabilă
acţionează în nume propriu sau în numele altei persoane în cadrul
unui contract de comision la cumpărare sau vânzare;
f)
organizatorul unei vânzări prin licitaţie publică este persoana
impozabilă care, în desfăşurarea activităţii sale
economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitaţie publică, în
scopul adjudecării acestora de către ofertantul cu preţul cel
mai mare;
g)
marja profitului este diferenţa dintre preţul de vânzare aplicat de
persoana impozabilă revânzătoare şi preţul de cumpărare,
în care:
1. preţul de vânzare constituie suma obţinută de persoana
impozabilă revânzătoare de la cumpărător sau de la un
terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de această
tranzacţie, impozitele, obligaţiile de plată, taxele şi
alte cheltuieli, cum ar fi cele de comision, ambalare, transport şi
asigurare, percepute de persoana impozabilă revânzătoare
cumpărătorului, cu excepţia reducerilor de preţ;
2. preţul de cumpărare reprezintă tot ce constituie suma
obţinută, conform definiţiei preţului de vânzare, de
furnizor, de la persoana impozabilă revânzătoare;
h)
regimul special reprezintă reglementările speciale prevăzute de
prezentul articol pentru taxarea livrărilor de bunuri second-hand, opere
de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi la cota de
marjă a profitului.
(2) Persoana impozabilă revânzătoare va aplica
regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât
operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru
care există obligaţia colectării taxei, bunuri pe care le-a
achiziţionat din interiorul Comunităţii, de la unul dintre
următorii furnizori:
a)
o persoană neimpozabilă;
b)
o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată
de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă,
conform art. 141
alin. (2) lit. g);
c)
o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia
respectivă se referă la bunuri de capital;
d)
o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea
de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.
(3) În condiţiile stabilite prin norme, persoana
impozabilă revânzătoare poate opta pentru aplicarea regimului special
pentru livrarea următoarelor bunuri:
a)
opere de artă, obiecte de colecţie sau antichităţi pe care
le-a importat;
b)
opere de artă achiziţionate de persoana impozabilă
revânzătoare de la autorii acestora sau de la succesorii în drept ai
acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei.
(4) În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2)
şi (3), pentru care se exercită opţiunea prevăzută la
alin. (3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform
alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea taxei aferente. Prin excepţie, pentru
livrările de opere de artă, obiecte de colecţie sau
antichităţi importate direct de persoana impozabilă
revânzătoare, conform alin. (3), preţul de cumpărare pentru
calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la import,
stabilită conform art. 139,
plus taxa datorată sau achitată la import.
(5) Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă,
obiecte de colecţie sau antichităţi, efectuată în regim
special, este scutită de taxă, în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a),
b), h) - m) şi o).
(6) Persoana impozabilă revânzătoare nu are
dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute
la alin. (2) şi (3), în măsura în care livrarea acestor bunuri se
taxează în regim special.
(7) Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica
regimul normal de taxare pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea
regimului special, inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se
poate exercita opţiunea de aplicare a regimului special prevăzut la
alin. (3).
(8) În cazul în care persoana impozabilă
revânzătoare aplică regimul normal de taxare pentru bunurile pentru
care putea opta să aplice regimul special prevăzut la alin. (3),
persoana respectivă va avea dreptul de deducere a taxei datorate sau
achitate pentru:
a)
importul de opere de artă, obiecte de colecţie sau
antichităţi;
b)
pentru opere de artă achiziţionate de la autorii acestora sau
succesorii în drept ai acestora.
(9) Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia
naştere la data la care este exigibilă taxa colectată
aferentă livrării pentru care persoana impozabilă
revânzătoare optează pentru regimul normal de taxă.
(10) Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei
datorate sau achitate pentru bunuri care au fost sau urmează să fie
achiziţionate de la persoana impozabilă revânzătoare, în
măsura în care livrarea acestor bunuri de către persoana
impozabilă revânzătoare este supusă regimului special.
(11) Regimul special nu se aplică pentru:
a)
livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare
pentru bunurile achiziţionate în interiorul Comunităţii de la
persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art. 142 alin. (1) lit. a) şi e) - g) şi art. 143 alin. (1) lit. h) -
m), la cumpărare, la achiziţia intracomunitară sau la importul
de astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei;
b)
livrarea intracomunitară de către o persoană impozabilă
revânzătoare de mijloace de transport noi scutite de taxă, conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(12) Persoana impozabilă revânzătoare nu are
dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse
regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienţilor.
Menţiunea "TVA inclusă şi nedeductibilă" va
înlocui suma taxei datorate, pe facturi şi alte documente emise
cumpărătorului.
(13) În condiţiile stabilite prin norme, persoana
impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie
să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)
să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru
fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul
de taxă, conform art. 1561
şi art. 1562;
b)
să ţină evidenţa operaţiunilor pentru care se
aplică regimul special.
(14) În condiţiile stabilite prin norme, persoana
impozabilă revânzătoare care efectuează atât operaţiuni
supuse regimului normal de taxă, cât şi regimului special, trebuie
să îndeplinească următoarele obligaţii:
a)
să ţină evidenţe separate pentru operaţiunile supuse
fiecărui regim;
b)
să stabilească taxa colectată în cadrul regimului special pentru
fiecare perioadă fiscală în care trebuie să depună decontul
de taxă, conform art. 1561 şi art. 1562.
(15) Dispoziţiile alin. (1) - (14) se aplică
şi vânzărilor prin licitaţie publică efectuate de
persoanele impozabile revânzătoare care acţionează ca
organizatori de vânzări prin licitaţie publică în
condiţiile stabilite prin norme.
Regimul
special pentru aurul de investiţii
(1) Aurul de investiţii
înseamnă:
a)
aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe pieţele
de metale preţioase, având puritatea minimă de 995 la mie,
reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepţia lingourilor sau
plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g;
b)
monedele de aur care îndeplinesc următoarele condiţii:
1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2. sunt reconfecţionate după anul 1800;
3. sunt sau au constituit moneda legală de schimb în statul de
origine; şi
4. sunt vândute în mod normal la un preţ care nu
depăşeşte valoarea de piaţă liberă a aurului
conţinut de monede cu mai mult de 80%;
(2) Nu intră în sfera prezentului articol monedele
vândute în scop numismatic.
(3) Următoarele operaţiuni sunt scutite de
taxă:
a)
livrările, achiziţiile intracomunitare şi importul de aur de
investiţii, inclusiv investiţiile în hârtii de valoare, pentru aurul
nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur şi cuprinzând
mai ales împrumuturile şi schimburile cu aur care conferă un drept de
proprietate sau de creanţă asupra aurului de investiţii, precum
şi operaţiunile referitoare la aurul de investiţii care constau
în contracte la termen futures şi forward, care dau naştere unui
transfer al dreptului de proprietate sau de creanţă asupra aurului de
investiţii;
b)
serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiţii, prestate de
agenţi care acţionează în numele şi pe seama unui mandant.
(4) Persoana impozabilă care produce aurul de
investiţii sau transformă orice aur în aur de investiţii poate
opta pentru regimul normal de taxă pentru livrările de aur de
investiţii către altă persoană impozabilă, care în mod
normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(5) Persoana impozabilă care livrează în mod
curent aur în scopuri industriale poate opta pentru regimul normal de
taxă, pentru livrările de aur de investiţii prevăzut la
alin. (1) lit. a) către altă persoană impozabilă, care în
mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).
(6) Intermediarul care prestează servicii de
intermediere în livrarea de aur, în numele şi în contul unui mandant,
poate opta pentru taxare, dacă mandantul şi-a exercitat opţiunea
prevăzută la alin. (4).
(7) Opţiunile prevăzute la alin. (4) - (6) se
exercită printr-o notificare transmisă organului fiscal competent.
Opţiunea intră în vigoare la data înregistrării notificării
la organele fiscale sau la data depunerii acesteia la poştă, cu
confirmare de primire, după caz, şi se aplică tuturor
livrărilor de aur de investiţii efectuate de la data respectivă.
În cazul opţiunii exercitate de un intermediar, opţiunea se aplică
pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în
beneficiul aceluiaşi mandant care şi-a exercitat opţiunea
prevăzută la alin. (5). În cazul exercitării opţiunilor
prevăzute la alin. (4) - (6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul
special.
(8) În cazul în care livrarea de aur de investiţii este
scutită de taxă, conform prezentului articol, persoana
impozabilă are dreptul să deducă:
a)
taxa datorată sau achitată, pentru achiziţiile de aur de
investiţii efectuate de la o persoană care şi-a exercitat
opţiunea de taxare;
b) taxa
datorată sau achitată, pentru achiziţiile intracomunitare sau
importul de aur, care este ulterior transformat în aur de investiţii de
persoana impozabilă sau de un terţ în numele persoanei impozabile;
c)
taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul
său, constând în schimbarea formei, greutăţii sau
purităţii aurului, inclusiv aurului de investiţii.
(9) Persoana impozabilă care produce aur de
investiţii sau transformă aurul în aur de investiţii are dreptul
la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii legate de
producţia sau transformarea aurului respectiv.
(10) Pentru livrările de aliaje sau semifabricate din
aur cu titlul mai mare sau egal cu 325 la mie, precum şi pentru
livrările de aur de investiţii, efectuate de persoane impozabile care
şi-au exercitat opţiunea de taxare către cumpărători
persoane impozabile, cumpărătorul este persoana obligată la
plata taxei, conform normelor.
(11) Persoana impozabilă care comercializează aur
de investiţii va ţine evidenţa tuturor tranzacţiilor cu aur
de investiţii şi va păstra documentaţia care să
permită identificarea clientului în aceste tranzacţii. Aceste
evidenţe se vor păstra minimum 5 ani de la sfârşitul anului în
care operaţiunile au fost efectuate.
Regimul
special pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii
electronice persoanelor neimpozabile
(1) În înţelesul prezentului articol:
a)
persoana impozabilă nestabilită înseamnă persoana
impozabilă care nu are un sediu fix şi nici nu este stabilită în
Comunitate, căreia nu i se solicită din alte motive să se
înregistreze în Comunitate în scopuri de TVA şi care prestează
servicii electronice persoanelor neimpozabile stabilite în Comunitate;
b)
stat membru de înregistrare înseamnă statul membru ales de persoana
impozabilă, nestabilită pentru declararea începerii
activităţii sale ca persoană impozabilă pe teritoriul
comunitar, conform prezentului articol;
c)
stat membru de consum înseamnă statul membru în care serviciile
electronice au locul prestării, în conformitate cu art. 9 alin. (2) lit.
f) din Directiva a 6-a, în care beneficiarul, care nu acţionează în
calitate de persoană impozabilă în cadrul unei activităţi
economice, este stabilit, îşi are domiciliul sau reşedinţa
obişnuită.
(2) Persoana impozabilă nestabilită care
prestează servicii electronice, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. (1) pct. 26, unor persoane neimpozabile
stabilite în Comunitate sau care îşi au domiciliul sau reşedinţa
obişnuită într-un stat membru poate utiliza un regim special pentru
toate serviciile electronice prestate în Comunitate. Regimul special permite,
printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite într-un
singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile
electronice prestate în Comunitate către persoane neimpozabile stabilite
în Comunitate.
(3) În cazul în care o persoană impozabilă
nestabilită optează pentru regimul special şi alege România ca
stat membru de înregistrare, la data începerii operaţiunilor taxabile,
persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o
declaraţie de începere a activităţii la organul fiscal
competent. Declaraţia trebuie să conţină următoarele
informaţii: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa
poştală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie,
codul naţional de înregistrare fiscală, după caz, precum şi
o declaraţie prin care se confirmă că persoana nu este
înregistrată în scopuri de TVA în Comunitate. Modificările ulterioare
ale datelor din declaraţia de înregistrare trebuie aduse la
cunoştinţă organului fiscal competent, pe cale electronică.
(4) La primirea declaraţiei de începere a
activităţii organul fiscal competent va înregistra persoana
nestabilită cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA şi va
comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul
înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.
(5) Persoana impozabilă nestabilită trebuie
să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz
de încetare a activităţii sau în caz de modificări ulterioare,
care o exclud de la regimul special.
(6) Persoana impozabilă nestabilită va fi
scoasă din evidenţă de către organul fiscal competent,
dacă se îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
a)
persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai
prestează servicii electronice;
b)
organul fiscal competent constată că operaţiunile taxabile ale
persoanei impozabile s-au încheiat;
c)
persoana impozabilă nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a i se
permite utilizarea regimului special;
d)
persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului
special.
(7) În termen de 20 de zile de la sfârşitul
fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă
nestabilită trebuie să depună la organul fiscal competent, prin
mijloace electronice, un decont special de taxă, potrivit modelului
stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent dacă au fost
sau nu furnizate servicii electronice în perioada fiscală de raportare.
(8) Decontul special de taxă trebuie să
conţină următoarele informaţii:
a)
codul de înregistrare prevăzut la alin. (4);
b)
valoarea totală, exclusiv taxa, a prestărilor de servicii electronice,
pentru perioada fiscală de raportare, cotele taxei aplicabile şi
valoarea corespunzătoare a taxei datorate fiecărui stat membru de
consum în care taxa este exigibilă;
c)
valoarea totală a taxei datorate în Comunitate.
(9) Decontul special de taxă de întocmeşte în lei.
În cazul în care prestările de servicii s-au efectuat în alte monede se va
folosi, la completarea decontului, rata de schimb în vigoare în ultima zi a
perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de
Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din
ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.
(10) Persoana impozabilă nestabilită trebuie
să achite suma totală a taxei datorate Comunităţii într-un cont
special, în lei, deschis la trezorerie, indicat de organul fiscal competent,
până la data la care are obligaţia depunerii decontului special. Prin
norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui
stat membru, pentru serviciile electronice desfăşurate pe teritoriul
lor, de persoana impozabilă nestabilită, înregistrată în România
în scopuri de TVA.
(11) Persoana impozabilă nestabilită trebuie
să ţină o evidenţă suficient de detaliată a
serviciilor pentru care se aplică acest regim special, pentru a permite
organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine
dacă decontul prevăzut la alin. (7) este corect. Aceste evidenţe
se pun la dispoziţie electronic, la solicitarea organului fiscal competent,
precum şi a statelor membre de consum. Persoana impozabilă
nestabilită va păstra aceste evidenţe pe o perioadă de 10
ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.
(12) Persoana impozabilă nestabilită care
utilizează regimul special nu exercită dreptul de deducere prin
decontul special de taxă, conform art. 1471, dar va putea exercita acest
drept prin rambursarea taxei achitate, în conformitate cu prevederile art. 1472 alin.
(1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în
România nu ar avea dreptul la o compensaţie similară în ceea ce
priveşte taxa sau un alt impozit similar, în condiţiile
prevăzute de legislaţia ţării în care îşi are sediul
persoana impozabilă nestabilită.
Înregistrarea
persoanelor impozabile în scopuri de TVA
(1) Persoana impozabilă care este stabilită în
România, conform art. 1251
alin. (2) lit. b), şi realizează sau intenţionează să
realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile
şi/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere
trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal
competent, după cum urmează:
a)
înainte de realizarea unor astfel de operaţiuni, în următoarele
cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o
cifră de afaceri care atinge sau depăşeşte plafonul de
scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), cu privire la regimul special de scutire
pentru întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o
cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
b)
dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte
plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la
sfârşitul lunii în care a atins sau depăşit acest plafon;
c)
dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este
inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru
persoana impozabilă care:
a)
efectuează operaţiuni în afara României care dau drept de deducere a
taxei, conform art. 145
alin. (2) lit. b);
b)
efectuează operaţiuni scutite de taxă şi optează
pentru taxarea acestora, conform art.
141 alin. (3).
(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei
tratate ca persoană impozabilă numai pentru că efectuează
ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este
stabilită, conform art. 1251
alin. (2) lit. b), şi nici înregistrată în scopuri de TVA în România,
care are sau nu un sediu fix în România şi care este obligată la
plata taxei pentru o livrare de bunuri sau prestare de servicii, conform art. 150 alin. (1)
lit. a), va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale
competente, înainte de efectuarea respectivei livrări de bunuri sau
prestări de servicii. Sunt exceptate persoanele stabilite în afara
Comunităţii, care efectuează servicii electronice către
persoane neimpozabile din România şi care sunt înregistrate într-un stat
membru, conform regimului special pentru servicii electronice, pentru toate
serviciile electronice prestate în Comunitate.
(5) O persoană impozabilă nestabilită în
România şi neînregistrată în scopuri de TVA în România, care are sau
nu un sediu fix în România, care intenţionează să efectueze o
achiziţie intracomunitară de bunuri, pentru care este obligată
la plata taxei, conform art. 151,
sau o livrare intracomunitară de bunuri scutită de taxă, va
solicita înregistrarea în scopuri de TVA, conform acestui articol, înaintea
efectuării achiziţiei intracomunitare sau a livrării
intracomunitare.
(6) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de
TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu
prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea,
conform alin. (1), (2), (4) sau (5).
(7) În cazul în care o persoană este obligată
să se înregistreze, în conformitate cu prevederile alin. (1), (2), (4) sau
(5), şi nu solicită înregistrarea, organele fiscale competente vor
înregistra persoana respectivă din oficiu.
(8) Organele fiscale competente pot anula înregistrarea unei
persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol, dacă, potrivit
prevederilor prezentului titlu, persoana nu era obligată să solicite
înregistrarea sau nu avea dreptul să solicite înregistrarea în scopuri de
TVA, conform prezentului articol. De asemenea, organele fiscale competente pot
anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform
prezentului articol, în cazul persoanelor impozabile care figurează în
evidenţa specială şi în lista contribuabililor inactivi.
Procedura de scoatere din evidenţă este stabilită prin normele
procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA
persoanele impozabile pot solicita înregistrarea în scopuri de TVA numai
dacă încetează situaţia care a condus la scoaterea din
evidenţă.
(9) Persoana înregistrată conform prezentului articol,
în termen de 15 zile de la producerea oricăruia dintre evenimentele de mai
jos, va anunţa în scris organele fiscale competente cu privire la:
a)
modificări ale informaţiilor declarate în cererea de înregistrare sau
furnizate prin altă metodă organului fiscal competent, în
legătură cu înregistrarea sa, sau care apar în certificatul de
înregistrare;
b)
încetarea activităţii sale economice.
(10) Prin norme se stabilesc condiţiile de aplicare a
prevederilor prezentului articol.
Înregistrarea
în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii
intracomunitare
(1) Persoana impozabilă care nu este înregistrată
şi nu are obligaţia să se înregistreze, conform art. 153, şi persoana
juridică neimpozabilă care intenţionează să efectueze
o achiziţie intracomunitară în România au obligaţia să
solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol, înaintea
efectuării achiziţiei intracomunitare, în cazul în care valoarea
achiziţiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul
pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc
achiziţia intracomunitară.
(2) Persoana impozabilă care nu este înregistrată
şi nu este obligată să se înregistreze, conform art. 153, şi persoana
juridică neimpozabilă pot solicita să se înregistreze, conform
prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii
intracomunitare, conform art. 126
alin. (6).
(3) Organele fiscale competente vor înregistra, în scopuri
de TVA, conform prezentului articol, orice persoană care solicită
înregistrarea, conform alin. (1) sau (2).
(4) Dacă persoana obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA, în condiţiile alin. (1), nu solicită
înregistrarea, organele fiscale competente vor înregistra persoana
respectivă din oficiu.
(5) Persoana înregistrată în scopuri de TVA, conform
alin. (1), poate solicita anularea înregistrării sale oricând, după
expirarea anului calendaristic următor celui în care a fost
înregistrată, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare nu
a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care face solicitarea
sau în anul calendaristic anterior şi dacă nu şi-a exercitat
opţiunea conform alin. (7).
(6) Persoana înregistrată în scopuri de TVA, conform
alin. (2), poate solicita anularea înregistrării oricând după
expirarea a 2 ani calendaristici care urmează anului în care a optat
pentru înregistrare, dacă valoarea achiziţiilor sale intracomunitare
nu a depăşit plafonul de achiziţii în anul în care depune
această solicitare sau în anul calendaristic anterior, dacă nu
şi-a exercitat opţiunea conform alin. (7).
(7) Dacă după expirarea anului calendaristic
prevăzut la alin. (5) sau a celor 2 ani calendaristici prevăzuţi
la alin. (6), care urmează celui în care s-a efectuat înregistrarea,
persoana impozabilă efectuează o achiziţie intracomunitară
în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut conform
prezentului articol, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6), cu
excepţia cazului în care a depăşit plafonul de achiziţii
intracomunitare.
(8) Organele fiscale competente vor anula înregistrarea unei
persoane, conform prezentului articol, dacă:
a) persoana
respectivă este înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153; sau
b)
persoana respectivă are dreptul la anularea înregistrării în scopuri
de TVA, conform prezentului articol, şi solicită anularea conform
alin. (5) sau (6).
Prevederi
generale referitoare la înregistrare
(1) Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit
conform art. 153 şi 1531, are prefixul "RO",
conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.
(2) Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei
persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine, conform
prezentului titlu, pentru orice acţiune anterioară datei anulării
şi de obligaţia de a solicita înregistrarea în condiţiile
prezentului titlu.
(3) Departamentele unei instituţii publice se pot
înregistra pentru scopuri de TVA, dacă pot fi considerate ca parte
distinctă din structura organizatorică a instituţiei publice,
prin care se realizează operaţiuni impozabile.
(4) Prin norme se stabilesc cazurile în care persoanele
nestabilite în România pot fi scutite de înregistrarea pentru scopuri de TVA,
conform prezentului capitol.
(5) Persoanele înregistrate:
a)
conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de
TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor. Informarea este
opţională, dacă persoana beneficiază de prestări de
servicii, conform art. 133
alin. (2) lit. c) - f), lit. h) pct. 2 şi lit. i);
b)
conform art. 1531
vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizorului, de fiecare
dată când realizează o achiziţie intracomunitară de bunuri.
Comunicarea codului este opţională în cazul în care persoana
respectivă beneficiază de prestări de servicii, conform art. 133 alin. (2) lit. c) -
f), lit. h) pct. 2 şi lit. i). Pentru alte operaţiuni constând în
livrări de bunuri şi prestări de servicii este interzisă
comunicarea codului de înregistrare în scopuri de TVA, obţinut în temeiul art. 1531,
furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.
(6) Persoana impozabilă nestabilită în
România, care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, va comunica
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA,
atribuit conform art. 153
reprezentantului său fiscal, clienţilor şi furnizorilor
săi, pentru operaţiunile efectuate sau de care a beneficiat în
România.
(1) Persoana impozabilă care efectuează o livrare
de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare
fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) şi (2), trebuie să
emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până
în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia
naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care
factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie
să emită o factură către fiecare beneficiar, pentru suma
avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare
a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia
cazului în care factura a fost deja emisă. Norme metodologice
(2) Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să
autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (1), fiecare livrare de
bunuri sau prestare de servicii către sine. Norme metodologice
(3) Persoana impozabilă va emite o factură, în
termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare vânzare la distanţă pe
care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2).
(4) Persoana impozabilă va emite o autofactură, în
termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat în
alt stat membru, în condiţiile art.
128 alin. (10). Norme metodologice
(5) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele
informaţii:
a)
numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică
factura în mod unic;
b)
data emiterii facturii;
c)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153, după caz, ale
persoanei impozabile care emite factura;
d)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153, ale
reprezentantului fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este
stabilit în România şi şi-a desemnat un reprezentant fiscal,
dacă acesta din urmă este persoana obligată la plata taxei;
e)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153, ale
cumpărătorului de bunuri sau servicii, după caz;
f)
numele şi adresa cumpărătorului, precum şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA, în cazul în care cumpărătorul este înregistrat,
conform art. 153,
precum şi adresa exactă a locului în care au fost transferate
bunurile, în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. d);
g)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153, ale
reprezentantului fiscal, în cazul în care cealaltă parte contractantă
nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un reprezentant
fiscal în România, în cazul în care reprezentantul fiscal este persoană
obligată la plata taxei;
h)
codul de înregistrare în scopuri de TVA furnizat de client prestatorului,
pentru serviciile prevăzute la art.
133 alin. (2) lit. c) - f), lit. h) pct. 2 şi lit. i);
i)
codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care se identifică
cumpărătorul în celălalt stat membru, în cazul operaţiunii
prevăzute la art. 143
alin. (2) lit. a);
j)
codul de înregistrare în scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat în
alt stat membru şi sub care a efectuat achiziţia intracomunitară
în România, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA,
prevăzut la art. 153 sau art.
1531, al cumpărătorului, în cazul
aplicării art. 126
alin. (4) lit. b);
k)
denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate,
precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251 alin.
(3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace
de transport noi;
l)
data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data
încasării unui avans, cu excepţia cazului în care factura este
emisă înainte de data livrării/prestării sau încasării
avansului;
m)
baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor, pentru fiecare cotă,
scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa,
precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de
preţ;
n)
indicarea, în funcţie de cotele taxei, a taxei colectate şi a sumei
totale a taxei colectate, exprimate în lei, sau a următoarelor
menţiuni:
1. în cazul în care nu se datorează taxa, o menţiune referitoare
la prevederile aplicabile din acest titlu sau din Directiva a 6-a, ori
menţiunile "scutit cu drept de deducere", "scutit
fără drept de deducere", "neimpozabilă în
România" sau, după caz, "neinclus în baza de impozitare";
2. în cazul în care taxa se datorează de beneficiar în condiţiile
art. 150
alin. (1) lit. b) - d) şi g) sau ale art. 160, o menţiune la prevederile
prezentului titlu sau ale Directivei a 6-a ori menţiunea "taxare
inversă";
o)
o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit
mai multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune;
p)
orice altă menţiune cerută de acest titlu.
(6) Semnarea şi ştampilarea facturilor nu
sunt obligatorii.
(7) Prin derogare de la alin. (1) şi fără
să contravină prevederilor alin. (3), persoana impozabilă este
scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele
operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită
factura:
a)
transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe
baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;
b)
livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul
şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în
documente, fără nominalizarea cumpărătorului;
c)
livrările de bunuri şi prestările de servicii consemnate în
documente specifice, care conţin cel puţin informaţiile
prevăzute la alin. (5).
(8) Prin norme se stabilesc condiţiile în care:
a)
se poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări
separate de bunuri sau prestări separate de servicii;
b)
se pot emite facturi de către cumpărător sau client în numele
şi în contul furnizorului/prestatorului;
c)
se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d)
se pot emite facturi de către un terţ în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului;
e)
se pot păstra facturile într-un anumit loc.
(9) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (5), se pot
întocmi facturi simplificate în cazurile stabilite prin norme. Norme metodologice
(1) Persoana impozabilă sau persoana juridică
neimpozabilă, obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (1) lit.
b) - e) şi g) şi ale art.
151, trebuie să autofactureze, până cel mai târziu în
a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere
faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se
află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.
(2) Autofactura prevăzută la alin. (1) trebuie
să cuprindă următoarele informaţii:
a)
un număr de ordine secvenţial şi data emiterii autofacturii;
b)
denumirea/numele şi adresa părţilor implicate în
operaţiune;
c)
codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut la art. 153 sau, după caz,
la art. 1531,
al persoanei care emite autofactura;
d)
data faptului generator, în cazul unei achiziţii intracomunitare;
e)
elementele prevăzute la art.
155 alin. (5) lit. j);
f)
indicarea, pe cote, a bazei de impozitare şi suma taxei datorate;
g)
numărul sub care este înscrisă autofactura în jurnalul de
cumpărări, în registrul pentru nontransferuri sau în registrul
bunurilor primite, pentru bunurile mobile corporale, transportate dintr-un alt
stat membru în România, pe care persoana impozabilă trebuie să le
completeze, conform art. 156
alin. (4).
(3) La primirea facturii privind operaţiunile
prevăzute la alin. (1), persoana impozabilă sau persoana
juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la
autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.
(4) În cazul livrărilor în vederea testării sau
pentru verificarea conformităţii, a stocurilor în regim de
consignaţie sau a stocurilor puse la dispoziţie clientului, la data
punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, persoana impozabilă
va emite către destinatarul bunurilor un document care cuprinde
următoarele informaţii:
a)
un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b)
denumirea/numele şi adresa părţilor;
c)
data punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor;
d)
denumirea şi cantitatea bunurilor.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (4), persoana
impozabilă trebuie să emită un document către destinatarul
bunurilor, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor
de către acesta din urmă. Acest document trebuie să
cuprindă informaţiile prevăzute la alin. (4), cu excepţia
datei punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, care este
înlocuită de data primirii bunurilor.
(6) Pentru operaţiunile menţionate la alin. (4),
factura se emite în momentul în care destinatarul devine proprietarul bunurilor
şi cuprinde o referire la documentele emise conform alin. (4) şi (5).
(7) Documentele prevăzute la alin. (4) şi (5) nu
trebuie emise în situaţia în care persoana impozabilă efectuează
livrări de bunuri în regim de consignaţie sau livrează bunuri
pentru stocuri puse la dispoziţie clientului, din România în alt stat
membru care nu aplică măsuri de simplificare, situaţie în care
trebuie să autofactureze transferul de bunuri, conform art. 155 alin. (4).
(8) În cazul în care persoana impozabilă care pune la
dispoziţie bunurile sau le expediază destinatarului nu este
stabilită în România, nu are obligaţia să emită documentele
prevăzute la alin. (4) şi (5). În acest caz, persoana impozabilă
care este destinatarul bunurilor în România va fi cea care va emite un document
care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (4), cu excepţia
datei punerii la dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de
data primirii bunurilor.
(9) Persoana impozabilă care primeşte bunurile în
România, în cazurile prevăzute la alin. (8), va emite, de asemenea, un
document, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor.
Acest document cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (4), cu
excepţia datei punerii la dispoziţie sau expedierii, care este
înlocuită de data la care bunurile sunt returnate. În plus, se va face o
referinţă la acest document în factura primită, la momentul la
care persoana impozabilă devine proprietara bunurilor sau la momentul la
care se consideră că bunurile i-au fost livrate.
(10) Transferul parţial sau integral de active,
prevăzut la art. 128
alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), se va evidenţia într-un
document întocmit de părţile implicate în operaţiune, fiecare parte
primind un exemplar al acestuia. Acest document trebuie să
conţină următoarele informaţii:
a)
un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;
b)
data transferului;
c)
denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut
la art. 153, al
ambelor părţi, după caz;
d)
o descriere exactă a operaţiunii;
e)
valoarea transferului.
(1) Persoanele impozabile stabilite în România trebuie
să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor
operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii
lor economice.
(2) Persoanele obligate la plata taxei pentru orice
operaţiune sau care se identifică drept persoane înregistrate în
scopuri de TVA, conform prezentului titlu, în scopul
desfăşurării oricărei operaţiuni, trebuie să
ţină evidenţe pentru orice operaţiune reglementată de
prezentul titlu.
(3) Persoanele impozabile şi persoanele juridice
neimpozabile trebuie să ţină evidenţe corecte şi
complete ale tuturor achiziţiilor intracomunitare.
(4) Evidenţele prevăzute la alin. (1) - (3)
trebuie întocmite şi păstrate astfel încât să cuprindă
informaţiile, documentele şi conturile, inclusiv registrul
nontransferurilor şi registrul bunurilor primite din alt stat membru, în
conformitate cu prevederile din norme. Norme metodologice
(5) În cazul asociaţiilor în participaţiune care
nu constituie o persoană impozabilă, drepturile şi
obligaţiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizează
veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului încheiat între
părţi.
(1) Perioada fiscală este luna calendaristică.
(2) Prin derogare de la alin. (1), perioada fiscală
este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care în cursul
anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din
operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere care nu a
depăşit plafonul de 100.000 euro al cărui echivalent în lei se
calculează conform normelor.
(3) Persoana impozabilă care se înregistrează în
cursul anului trebuie să declare, cu ocazia înregistrării conform art. 153, cifra de afaceri
pe care preconizează să o realizeze în perioada rămasă
până la sfârşitul anului calendaristic. Dacă cifra de afaceri
estimată nu depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2),
recalculat corespunzător numărului de luni rămase până la
sfârşitul anului calendaristic, persoana impozabilă va depune
deconturi trimestriale în anul înregistrării.
(4) Întreprinderile mici care se înregistrează în
scopuri de TVA, conform art. 153,
în cursul anului, trebuie să declare cu ocazia înregistrării cifra de
afaceri obţinută, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg. Dacă această cifră
depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), în anul
respectiv, perioada fiscală va fi luna calendaristică, conform alin.
(1). Dacă această cifră de afaceri recalculată nu
depăşeşte plafonul prevăzut la alin. (2), persoana
impozabilă va utiliza trimestrul calendaristic ca perioadă
fiscală.
(5) Dacă cifra de afaceri efectiv obţinută în
anul înregistrării, recalculată în baza activităţii
corespunzătoare unui an calendaristic întreg, depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), în anul următor, perioada
fiscală va fi luna calendaristică, conform alin. (1). Dacă
această cifră de afaceri efectivă nu depăşeşte
plafonul prevăzut la alin. (2), persoana impozabilă va utiliza
trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală.
(6) Persoana impozabilă care, potrivit alin. (2)
şi (5), are obligaţia depunerii deconturilor trimestriale trebuie
să depună la organele fiscale competente, până la data de 25
ianuarie inclusiv, o notificare în care să menţioneze cifra de
afaceri din anul precedent, obţinută sau, după caz,
recalculată.
(7) Prin norme se stabilesc situaţiile şi
condiţiile în care se poate folosi o altă perioadă fiscală
decât luna sau trimestrul calendaristic, cu condiţia ca această
perioadă să nu depăşească un an calendaristic.
(1) Persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să
depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă
fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.
(2) Decontul de taxă întocmit de persoanele
înregistrate conform art. 153
va cuprinde suma taxei deductibile pentru care ia naştere dreptul de
deducere în perioada fiscală de raportare şi, după caz, suma
taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, în condiţiile
prevăzute la art. 1471
alin. (2), suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia naştere în
perioada fiscală de raportare şi, după caz, suma taxei colectate
care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat
naştere exigibilitatea taxei, precum şi alte informaţii
prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se
pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare şi se vor
înscrie la rândurile de regularizări.
(1) Persoanele înregistrate conform art. 1531, dar
neînregistrate conform art. 153,
trebuie să depună la organele fiscale competente un decont special de
taxă pentru:
a)
achiziţii intracomunitare, altele decât achiziţiile intracomunitare
de mijloace de transport noi sau de produse accizabile;
b)
operaţiuni pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (1)
lit. c), d) şi e).
(2) Persoanele impozabile neînregistrate conform art. 153, indiferent
dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531, trebuie să depună
la organele fiscale competente un decont special de taxă pentru
operaţiunile pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (1)
lit. b).
(3) Persoanele care nu sunt înregistrate conform art. 153, indiferent
dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531, trebuie să depună
la organele fiscale competente un decont special de taxă privind achiziţiile
intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) Persoanele impozabile care nu sunt înregistrate conform art. 153 şi persoanele
juridice neimpozabile, indiferent dacă sunt sau nu înregistrate conform art. 1531,
trebuie să întocmească şi să depună la organele
fiscale competente un decont special de taxă pentru:
a)
achiziţii intracomunitare de produse accizabile;
b)
operaţiuni pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (1)
lit. f), cu excepţia situaţiei în care are loc un import de bunuri
sau o achiziţie intracomunitară;
c)
operaţiuni pentru care sunt obligate la plata taxei, conform art. 150 alin. (1)
lit. g).
(5) Decontul special de taxă pe valoarea
adăugată trebuie întocmit potrivit modelului stabilit de Ministerul
Finanţelor Publice şi se depune până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care ia naştere exigibilitatea
operaţiunilor, în situaţiile prevăzute la alin. (1) - (4).
Decontul special de taxă trebuie depus numai pentru perioadele în care ia
naştere exigibilitatea taxei.
(6) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153, a
căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2),
realizată la finele unui an calendaristic, este inferioară sumei de
10.000 euro, calculată la cursul de schimb valutar din ultima zi
lucrătoare a anului, trebuie să comunice printr-o notificare
scrisă organelor fiscale de care aparţin, până la data de 25
februarie inclusiv a anului următor, următoarele informaţii:
a)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii precum şi suma taxei, către persoane înregistrate în scopuri
de TVA, conform art. 153;
b)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii şi suma taxei aferente, către persoane care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(7) Persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153, a
căror cifră de afaceri, astfel cum este prevăzută la art. 152 alin. (2), dar
excluzând veniturile obţinute din vânzarea de bilete de transport
internaţional rutier de persoane, realizată la finele unui an
calendaristic, este între 10.000 şi 35.000 euro, calculată la cursul
de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului, trebuie să comunice,
printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente, până la data
de 25 februarie inclusiv a anului următor, următoarele
informaţii:
a)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
b)
suma totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de
servicii către persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153;
c)
suma totală şi taxa aferentă a achiziţiilor de la persoane
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153;
d)
suma totală a achiziţiilor de la persoane care nu sunt înregistrate
în scopuri de TVA, conform art.
153.
(8) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 153,
care prestează servicii de transport internaţional trebuie să
comunice printr-o notificare scrisă organelor fiscale competente,
până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor, suma
totală a veniturilor obţinute din vânzarea de bilete pentru
transportul rutier internaţional de persoane cu locul de plecare din
România.
(1) Fiecare persoană impozabilă, înregistrată
conform art. 153,
trebuie să întocmească şi să depună la organele
fiscale competente, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
unui trimestru calendaristic, o declaraţie recapitulativă privind
livrările intracomunitare, conform modelului stabilit de Ministerul
Finanţelor Publice, care va cuprinde următoarele informaţii:
a)
suma totală a livrărilor intracomunitare de bunuri scutite de la
plata taxei, în condiţiile art.
143 alin. (2) lit. a) şi d) pe fiecare
cumpărător, pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în
trimestrul calendaristic respectiv;
b)
suma totală a livrărilor de bunuri efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare, prevăzute la art. 1321 alin. (5) lit. b), efectuate
în statul membru de sosire a bunurilor expediate sau transportate, pe fiecare
beneficiar al livrării ulterioare care are desemnat un cod T, şi
pentru care exigibilitatea taxei a luat naştere în trimestrul calendaristic
respectiv.
(2) Fiecare persoană impozabilă înregistrată
în scopuri de TVA, conform art.
153 şi art. 1531,
trebuie să depună la organele fiscale competente, până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare unui trimestru calendaristic, o
declaraţie recapitulativă privind achiziţiile intracomunitare,
conform modelului stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, care va
cuprinde următoarele informaţii:
a)
suma totală a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, pe fiecare
furnizor, pentru care această persoană impozabilă este
obligată la plata taxei, conform art. 151, şi pentru care exigibilitatea taxei
a intervenit în trimestrul calendaristic respectiv;
b)
suma totală a achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare, pentru care furnizorul a desemnat persoana
impozabilă beneficiară drept persoană obligată la plata
taxei, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1) lit. e).
(3) Declaraţiile recapitulative se depun numai pentru
perioadele în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru astfel de
operaţiuni.
(1) Orice persoană trebuie să achite taxa de
plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia
depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 1562
şi 1563.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), persoana
impozabilă înregistrată conform art. 153 va
evidenţia în decontul prevăzut la art. 1562, atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în limitele şi
în condiţiile stabilite la art.
145 - art. 1471,
taxa aferentă achiziţiilor intracomunitare, bunurilor şi
serviciilor achiziţionate în beneficiul său, pentru care respectiva
persoană este obligată la plata taxei, în condiţiile art. 150 alin. (1)
lit. b) - g).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepţia
importurilor scutite de taxă, se plăteşte la organul vamal, în
conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de
import.
(4) „(4) Prin exceptare de la
prevederile alin. (3), în perioada 15 aprilie 2007 — 31 decembrie 2008
inclusiv, nu se face plata efectivă la organele vamale de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, care au
obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice. De la data de 1
ianuarie 2009, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata
efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(5) Persoanele
impozabile prevăzute la alin. (4)
evidenţiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul
prevăzut la art. 1562,
atât ca taxă colectată, cât şi ca
taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile
stabilite la art. 145
- art. 1471.
(6) În cazul în care persoana impozabilă nu este
stabilită în România şi este scutită, în condiţiile art. 154 alin. (4), de la înregistrare,
conform art. 153,
organele fiscale competente trebuie să emită o decizie în care
să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii realizate ocazional, pentru care
persoana impozabilă este obligată la plata taxei.
(7) Începând
cu data de 15 aprilie 2007 inclusiv, pentru importul de bunuri scutit de
taxă în condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. l), taxa
pe valoarea adăugată se garantează la organele vamale. Garanţia
privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri se
eliberează la solicitarea importatorilor în condiţiile stabilite prin
ordin al ministrului finanţelor publice.“
Norme metodologice
Responsabilitatea
plătitorilor şi a organelor fiscale
(1) Orice persoană obligată la plata taxei
poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la
termenul legal a taxei către bugetul de stat şi pentru depunerea la
termenul legal a decontului şi declaraţiilor prevăzute la art. 1562
şi 1563,
la organul fiscal competent, conform prezentului titlu şi legislaţiei
vamale în vigoare.
(2) Taxa se administrează de către organele
fiscale şi de autorităţile vamale, pe baza competenţelor
lor, aşa cum sunt prevăzute în prezentul titlu, în norme şi în
legislaţia vamală în vigoare.
Registrul persoanelor impozabile înregistrate ca plătitori de
taxă pe valoarea adăugată
Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală va lua măsuri pentru crearea unei baze de date
electronice, care să conţină informaţii asupra
tranzacţiilor desfăşurate de persoanele impozabile înregistrate
ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în vederea
realizării schimbului de informaţii în domeniul taxei pe valoarea
adăugată cu statele membre ale Uniunii Europene.
(1) Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în
alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
a)
în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se
anulează şi se emite un nou document;
b)
în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou
document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile
din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat,
valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi
valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile
şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile
cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului
corectat.
(2) În situaţiile prevăzute la art. 138 furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de
servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile
înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz,
fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează,
care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei
prevăzute la art. 138
lit. d).
(1) Furnizorii şi beneficiarii bunurilor/serviciilor
prevăzute la alin. (2) au obligaţia să aplice măsurile de
simplificare prevăzute de prezentul articol. Condiţia obligatorie
pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât
şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153.
(2) Bunurile şi serviciile pentru livrarea sau
prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt:
a)
deşeurile şi materiile prime secundare, rezultate din valorificarea
acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea
deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările
ulterioare;
b)
clădirile, părţile de clădire şi terenurile de orice
fel, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare;
c)
lucrările de construcţii-montaj;
d)
bunurile şi/sau serviciile livrate ori prestate de sau către
persoanele aflate în stare de faliment declarată prin hotărâre
definitivă şi irevocabilă;
e)
materialul lemnos, conform prevederilor din norme.
(3) Pe facturile emise pentru livrările de bunuri
prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligaţi să înscrie
menţiunea "taxare inversă", fără să înscrie
taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor
înscrie taxa aferentă, pe care o evidenţiază atât ca taxă
colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de
taxă. Pentru operaţiunile supuse măsurilor de simplificare nu se
face plata taxei între furnizor şi beneficiar.
(4) Beneficiarii care sunt persoane impozabile cu regim mixt
aplică şi prevederile art.
147, în funcţie de destinaţia achiziţiilor
respective.
(5) De aplicarea prevederilor prezentului articol sunt
responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât şi beneficiarii. În
situaţia în care furnizorul/prestatorul nu a menţionat "taxare
inversă" în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se
încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare
inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator,
să înscrie din proprie iniţiativă menţiunea "taxare
inversă" în factură şi să îndeplinească
obligaţiile prevăzute la alin. (3).
(1) În aplicarea alin. (2) - (14):
a)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat ca fiind construit înainte
de data aderării, dacă acel bun imobil sau o parte a acestuia a fost
utilizat prima dată înainte de data aderării;
b)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat achiziţionat înainte
de data aderării, dacă formalităţile legale pentru
transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător
s-au îndeplinit înainte de data aderării;
c)
un bun imobil sau o parte a acestuia este considerat transformat sau modernizat
până la data aderării dacă, după transformare sau
modernizare, a fost utilizat prima dată înainte de data aderării.
(2) Persoana impozabilă care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei şi care, la sau
după data aderării, nu optează pentru taxare sau anulează
opţiunea de taxare a oricăreia dintre operaţiunile
prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. e), pentru un bun imobil sau o parte din acesta, construit,
achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de data aderării,
prin derogare de la prevederile art.
149, va ajusta taxa, conform normelor.
(3) Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente pentru un bun
imobil sau o parte din acesta, construit, achiziţionat, transformat sau
modernizat înainte de data aderării, optează pentru taxarea
oricăreia dintre operaţiunile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e),
la sau după data aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa
deductibilă aferentă, conform normelor.
(4) În situaţia în care un bun imobil sau o parte a
acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de
data aderării, este transformat sau modernizat după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări
efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din
valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă,
care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei
aferente, care nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute
la art. 141 alin.
(2) lit. e) sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data
aderării, prin derogare de la prevederile art. 149, va ajusta taxa, conform normelor.
(5) În situaţia în care un bun imobil sau o parte a
acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de
data aderării, este transformat sau modernizat după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări
efectuate după data aderării depăşeşte 20% din
valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă,
care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei
aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e)
sau anulează opţiunea de taxare, la sau după data aderării,
va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform prevederilor art. 149.
(6) În situaţia în care un bun imobil sau o parte a
acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de
data aderării, este transformat sau modernizat după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări
efectuate după data aderării nu depăşeşte 20% din
valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă,
care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a
taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute
la art. 141 alin.
(2) lit. e), la sau după data aderării, prin derogare de la
prevederile art. 149,
va ajusta taxa deductibilă aferentă, conform normelor.
(7) În situaţia în care un bun imobil sau o parte a
acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat înainte de
data aderării, este transformat sau modernizat după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări
efectuate după data aderării depăşeşte 20% din
valoarea bunului imobil sau a părţii acestuia, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă,
care nu a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a
taxei aferente, optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute
la art. 141 alin.
(2) lit. e), la sau după data aderării, va ajusta taxa, conform
prevederilor art. 149.
(8) Persoana impozabilă care a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei
construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este
situată sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
şi care, la sau după data aderării, nu optează pentru
taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa
deductibilă aferentă, în condiţiile prevăzute la art. 149, dar perioada de
ajustare este limitată la 5 ani.
(9) Persoana impozabilă care nu a avut dreptul la
deducerea integrală sau parţială a taxei aferente unei
construcţii sau unei părţi din aceasta, terenului pe care este
situată sau oricărui alt teren care nu este construibil, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării,
şi care optează la sau după data aderării, pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), va ajusta taxa deductibilă
aferentă conform art. 149,
dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(10) În situaţia în care o construcţie sau o parte
din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate
înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării nu
depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la
prevederile art. 149,
persoana impozabilă, care a avut dreptul la deducerea integrală sau
parţială a taxei aferente, nu optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau după data
aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi după data
aderării, conform art. 149,
dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(11) În situaţia în care o construcţie sau o parte
din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate
înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării
depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, persoana impozabilă,
care a avut dreptul la deducerea integrală sau parţială a taxei
aferente, nu optează pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f),
la sau după data aderării, va ajusta taxa dedusă înainte şi
după data aderării, conform art. 149.
(12) În situaţia în care o construcţie sau o parte
din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este
construibil, construite, transformate sau modernizate înainte de data
aderării, sunt transformate sau modernizate după data aderării,
iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări efectuate
după data aderării nu depăşeşte 20% din valoarea
construcţiei, exclusiv valoarea terenului, după transformare sau modernizare,
persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală
sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f), la sau după data
aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data
aderării, conform art. 149,
dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
(13) În situaţia în care o construcţie sau o parte
din aceasta, terenul pe care este situată sau orice alt teren care nu este
construibil, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate
înainte de data aderării, sunt transformate sau modernizate după data
aderării, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări efectuate după data aderării
depăşeşte 20% din valoarea construcţiei, exclusiv valoarea
terenului, după transformare sau modernizare, prin derogare de la
prevederile art. 149,
persoana impozabilă, care nu a avut dreptul la deducerea integrală
sau parţială a taxei aferente, optează pentru taxarea
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) la sau după data
aderării, va ajusta taxa nededusă înainte şi după data
aderării, conform art. 149.
(14) Prevederile alin. (8) - (13) nu sunt aplicabile în cazul
livrării unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta,
astfel cum este definită la art.
141 alin. (2) lit. f).
(15) În cazul contractelor de vânzare de bunuri cu plata în
rate, încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, care se derulează
şi după data aderării, exigibilitatea taxei aferente ratelor
scadente după data aderării intervine la fiecare dintre datele
specificate în contract pentru plata ratelor. În cazul contractelor de leasing
încheiate valabil, anterior datei de 31 decembrie 2006 inclusiv, şi care
se derulează şi după data aderării, dobânzile aferente
ratelor scadente după data aderării nu se cuprind în baza de
impozitare a taxei.
(16) În cazul bunurilor mobile corporale introduse în
ţară înainte de data aderării de societăţile de
leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate
cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, şi care au fost
plasate în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata sumelor aferente tuturor
drepturilor de import, inclusiv a taxei pe valoarea adăugată,
dacă sunt achiziţionate după data aderării de către
utilizatori, se vor aplica reglementările în vigoare la data intrării
în vigoare a contractului.
(17) Obiectivele de investiţii finalizate printr-un bun
de capital, al căror an următor celui de punere în funcţiune
este anul aderării României la Uniunea Europeană, se supun regimului
de ajustare a taxei deductibile prevăzut la art. 149.
(18) Certificatele de scutire de taxă eliberate
până la data aderării pentru livrări de bunuri şi
prestări de servicii finanţate din ajutoare sau împrumuturi
nerambursabile, acordate de guverne străine, de organisme
internaţionale şi de organizaţii nonprofit şi de caritate
din străinătate şi din ţară sau de persoane fizice,
îşi păstrează valabilitatea pe perioada derulării
obiectivelor. Nu sunt admise suplimentări ale certificatelor de scutire
după data de 1 ianuarie 2007.
(19) În cazul contractelor ferme, încheiate până la data
de 31 decembrie 2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la
data intrării în vigoare a contractelor, pentru următoarele
operaţiuni:
a)
activităţile de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru
realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor, precum şi a
acţiunilor cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare
şi inovare, în programele-nucleu şi în planurile sectoriale
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi
dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 324/2003, cu modificările
ulterioare, precum şi activităţile de cercetare-dezvoltare
şi inovare finanţate în parteneriat internaţional, regional
şi bilateral;
b)
lucrările de construcţii, amenajări, reparaţii şi
întreţinere la monumentele care comemorează combatanţi, eroi,
victime ale războiului şi ale Revoluţiei din decembrie 1989.
(20) Actelor adiţionale la contractele prevăzute la
alin. (19), încheiate după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, le sunt
aplicabile prevederile legale în vigoare după data aderării.
(21) Pentru garanţiile de bună execuţie
reţinute din contravaloarea lucrărilor de construcţii-montaj,
evidenţiate ca atare în facturi fiscale până la data de 31 decembrie
2006 inclusiv, se aplică prevederile legale în vigoare la data
constituirii garanţiilor respective, în ceea ce priveşte
exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.
(22) Pentru lucrările imobiliare care se
finalizează într-un bun imobil, pentru care antreprenorii generali au
optat, înainte de data de 1 ianuarie 2007, ca plata taxei să se efectueze
la data livrării bunului imobil, se aplică prevederile legale în
vigoare la data la care şi-au exprimat această opţiune.
(23) Asocierile în participaţiune dintre persoane
impozabile române şi persoane impozabile stabilite în străinătate
sau exclusiv din persoane impozabile stabilite în străinătate,
înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată,
până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, conform legislaţiei în
vigoare la data constituirii, se consideră persoane impozabile distincte
şi rămân înregistrate în scopuri de TVA, până la data
finalizării contractelor pentru care au fost constituite.
(24) Operaţiunile efectuate de la data aderării în
baza unor contracte în derulare la această dată vor fi supuse
prevederilor prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul
articol şi de art. 1611.
------------
*) A se vedea nota de la sfârşitul actului normativ.
Operaţiuni
efectuate înainte şi de la data aderării
(1) Prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au
fost plasate în unul dintre regimurile suspensive prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7 sau într-un
regim similar în Bulgaria, se vor aplica în continuare de la data
aderării, până la ieşirea bunurilor din aceste regimuri, atunci
când respectivele bunuri, originare din Bulgaria sau din spaţiul
comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei aderării:
a) au
intrat în România înaintea datei aderării; şi
b)
au fost plasate într-un astfel de regim la intrarea în România; şi
c)
nu au fost scoase din respectivul regim înaintea datei aderării.
(2) Apariţia oricăruia dintre evenimentele de mai
jos la sau după data aderării se va considera ca import în România:
a)
ieşirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în
care au fost plasate înaintea datei aderării în condiţiile
menţionate la alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile
legale;
b)
scoaterea bunurilor în România din regimurile vamale suspensive în care au fost
plasate înaintea datei aderării, în condiţiile prevăzute la
alin. (1), chiar dacă nu au fost respectate prevederile legale;
c)
încheierea în România a unei proceduri interne de tranzit iniţiate în
România înaintea datei aderării, în scopul livrării de bunuri cu
plata în România înaintea datei aderării, de către o persoană
impozabilă care acţionează ca atare. Livrarea de bunuri prin
poştă va fi considerată în acest scop procedură
internă de tranzit;
d)
încheierea în România a unei proceduri de tranzit extern iniţiate înaintea
datei aderării;
e)
orice neregulă sau încălcare a legii, săvârşită în
România în timpul unei proceduri interne de tranzit iniţiate în
condiţiile prevăzute la lit. c) sau în timpul unei proceduri de
tranzit extern prevăzute la lit. d);
f)
utilizarea în România, de la data aderării, de către orice
persoană, a bunurilor livrate acesteia înaintea datei aderării, din
Bulgaria sau din teritoriul comunitar, aşa cum era acesta înaintea datei
aderării, dacă:
1. livrarea bunurilor a fost scutită sau era probabil că va fi
scutită, în condiţiile art.
143 alin. (1) lit. a) şi b); şi
2. bunurile nu au fost importate înaintea datei aderării, în Bulgaria
sau în spaţiul comunitar, astfel cum era acesta înaintea datei
aderării.
(3) Când are loc un import de bunuri în oricare dintre
situaţiile menţionate la alin. (2), nu există niciun fapt
generator de taxă dacă:
a)
bunurile sunt expediate sau transportate în afara teritoriului comunitar,
astfel cum este acesta de la data aderării; sau
b)
bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de
transport şi sunt reexpediate sau transportate către statul membru
din care au fost exportate şi către persoana care le-a exportat; sau
c)
bunurile importate, în sensul alin. (2) lit. a), reprezintă mijloace de
transport care au fost achiziţionate sau importate înaintea datei
aderării, în condiţiile generale de impozitare din România, Bulgaria
sau alt stat membru din teritoriul comunitar, astfel cum era acesta înaintea
datei aderării, şi/sau nu au beneficiat de scutire de la plata taxei
ori de rambursarea acesteia ca urmare a exportului. Această condiţie
se consideră îndeplinită atunci când data primei utilizări a
respectivelor mijloace de transport este anterioară datei de 1 ianuarie
1999.
Prezentul titlu transpune Directiva a 6-a, cu modificările şi
completările ulterioare.
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează
bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia
internă sau din import:
a)
bere;
b)
vinuri;
c)
băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d)
produse intermediare;
e)
alcool etilic;
f)
tutun prelucrat;
g)
produse energetice;
h)
energie electrică.
În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele
definiţii:
a)
produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;
b)
producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin
care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice
formă; Norme
metodologice
c)
antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii
fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate,
deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către
antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite
condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme; Norme metodologice
d)
antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală, conform Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României;
e)
antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică
autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea
activităţii acesteia, să producă, să transforme,
să deţină, să primească şi să expedieze
produse accizabile într-un antrepozit fiscal;
f)
regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este
suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii
şi deplasării produselor;
g)
documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI este documentul
care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h)
documentul de însoţire simplificat - DIS este documentul care trebuie folosit
la mişcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize
plătite;
i)
codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia
tarifară sau codul tarifar, conform Nomenclaturii combinate din Tariful
vamal comun valabil în anul anterior anului în curs;
j)
operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică
autorizată să primească în exercitarea activităţii
economice produse supuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state
membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia
produse în regim suspensiv;
k)
operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică
autorizată în exercitarea profesiei sale să efectueze, cu titlu
ocazional, aceleaşi operaţiuni prevăzute pentru operatorul
înregistrat.
(1) Prevederile cap. I din prezentul titlu se aplică pe
teritoriul Comunităţii, aşa cum este definit pentru fiecare stat
membru de Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Economice
Europene şi în special la art. 227, cu excepţia următoarelor
teritorii naţionale:
a)
pentru Republica Federală Germania: Insula Heligoland şi teritoriul
Busingen;
b)
pentru Republica Italiană: Livigno, Campione d'Italia şi apele
italiene ale lacului Lugano;
c)
pentru Regatul Spaniei: Ceuta, Melilla şi Insulele Canare;
d)
pentru Republica Franceză: teritoriile de peste mări.
(2) Operaţiunile efectuate provenind din sau având ca
destinaţie:
a)
Principatul Monaco, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din
sau având ca destinaţie Republica Franceză;
b)
Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal), vor fi tratate ca
operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica
Federală Germania;
c)
Insula Man, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având
ca destinaţie Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
d)
San Marino, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având
ca destinaţie Republica Italiană.
Produsele prevăzute la art.
162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe
teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest teritoriu.
Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau
când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
(1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru
consum reprezintă:
a)
orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din
regimul suspensiv;
b)
orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara
regimului suspensiv;
c)
orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia
energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -,
dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
d)
utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel
decât ca materie primă;
e)
orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care
nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul
titlu;
f)
recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de
produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat
membru al Uniunii Europene.
(2) Eliberare pentru consum se consideră şi
deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse
accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost
importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost
plătită în România.
(3) Nu se consideră eliberare pentru consum
mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile
prevăzute la secţiunea a 5-a
din prezentul capitol şi conform prevederilor din norme, către:
a)
un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un
comerciant înregistrat în alt stat membru;
c)
un comerciant neînregistrat în alt stat membru;
d)
o ţară din afara teritoriului comunitar.
(4) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea
de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri
fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor
legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.
(1) În înţelesul prezentului titlu, import
reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului
comunitar, cu excepţia:
a)
plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în
România;
b)
distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor
accizabile;
c)
plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau
porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia
vamală în vigoare. Norme
metodologice
(2) Se consideră, de asemenea, import:
a) scoaterea
unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul
rămâne în România;
b)
utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în
regim vamal suspensiv;
c)
apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia
plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara
teritoriului comunitar.
Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
(1) Este interzisă producerea de produse accizabile în
afara antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil
în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost
plătită. Norme
metodologice
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică
pentru berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere
şi vinuri, produse în gospodăriile individuale pentru consumul
propriu. Norme
metodologice
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică
pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs.
(1) În înţelesul prezentului titlu, bere
reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care
conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat
la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz şi în altul, o
concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsă de micii producători
independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o
capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se
aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi
pentru berea provenită de la micii producători independenţi din
statele membre, care au o capacitate nominală de producţie ce nu
depăşeşte 200.000 hl/an.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de
bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală
competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o
declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de
producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi
operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii: sunt operatori economici producători de
bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi
faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează
instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc
spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator
economic producător de bere şi nu funcţionează sub
licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.
(5) În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru
producţia de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor,
îşi măreşte capacitatea de producţie prin
achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente,
acesta va înştiinţa în scris autoritatea fiscală competentă
despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul
de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de
producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut
loc punerea în funcţiune a acesteia, potrivit prevederilor din norme.
(6) Este exceptată de la plata accizelor berea
fabricată de persoana fizică şi consumată de către
aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie
vândută.
(1) În înţelesul prezentului titlu, vinurile sunt:
a)
vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC
2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit
la lit. b), şi care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar
care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care
nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără
nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul
finit rezultă în întregime din fermentare.
b)
vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204
10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu
ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului
de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2%
în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care
alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din
fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de
persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii
familiei sale, cu condiţia să nu fie vândut.
Băuturi
fermentate, altele decât bere şi vinuri
(1) În înţelesul prezentului titlu, băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:
a)
alte băuturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile
NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 170, ca şi toate
produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi
fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a
produsului prevăzut la art. 169,
având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în
volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în
volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
b)
alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC
2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205, care nu
intră sub incidenţa art.
170 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip
ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune
datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3
bari, şi care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2%
în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13%
în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul
conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile
fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică
şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu
condiţia să nu fie vândute.
(1) În înţelesul prezentului titlu, produsele
intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie
alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu
depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la
codurile: NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intră sub
incidenţa art. 169
- 171.
(2) Se consideră produse intermediare şi orice
băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a),
care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în
volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice
băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b),
care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în
volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.
(1) În înţelesul prezentului titlu, alcool
etilic reprezintă:
a)
toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile
NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un
produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate;
b)
produsele care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile NC
2204, 2205 şi 2206 00;
c)
ţuică şi rachiuri de fructe;
d)
orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi
spirtoase potabile.
(2) Ţuica şi rachiurile de fructe destinate
consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei
cantităţi echivalente de cel mult 50 litri de produs pentru fiecare
gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de
100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota
standard a accizei aplicată alcoolului etilic, potrivit prevederilor din
norme.
(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a
căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool
pur/an, se aplică accize specifice reduse.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile
distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic
de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de
produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de norme.
(1) În înţelesul prezentului titlu, tutun prelucrat
reprezintă:
a)
ţigarete;
b)
ţigări şi ţigări de foi;
c)
tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a)
rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt
ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b)
rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de
ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c)
rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete,
prin simpla mânuire neindustrială;
d)
orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul,
dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări
de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:
a)
rulourile de tutun care conţin tutun natural;
b)
rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
c) rulourile
de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş
exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă
complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este
cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau
muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un
unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală
a ţigării.
d)
rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin,
înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din
tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar
exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul,
să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea
ţigării să nu fie sub 34 mm.
e)
orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul,
dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are
învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun
reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.
(4) Se consideră tutun de fumat:
a)
tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau
presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără
prelucrare industrială;
b)
deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu
sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);
c)
orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul,
dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat
rulării în ţigarete:
a)
tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult
de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o
lăţime sub 1 mm;
b)
tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă
particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă
tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea
ţigaretelor.
(6) Se consideră alt tutun de fumat orice tutun de
fumat care nu este tutun de fumat tăiat fin.
(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este
considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete - atunci când
are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm,
fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete -
când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18
cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa
mai departe.
(1) În înţelesul prezentului titlu, produsele
energetice sunt:
a)
produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b)
produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c)
produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d)
produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai
dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor;
e)
produsele cu codul NC 3403;
f)
produsele cu codul NC 3811;
g)
produsele cu codul NC 3817;
h)
produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utilizării
drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul
titlu doar următoarele produse energetice:
a)
produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor;
b)
produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c)
produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu
codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile
secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
d)
produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711
29;
e)
produsele cu codul NC 2901 10;
f)
produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi
2902 44;
g)
produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică,
dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor;
h)
produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate
utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru
motor.
(3) Produsele energetice pentru care se datorează
accize sunt:
a)
benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b)
benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11
45 şi 2710 11 49;
c)
motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d)
petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e)
gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19
00;
f)
gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g)
păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h)
cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3),
sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în
vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil
pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie,
la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului
pentru motor echivalent.
(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la
alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat
drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul
final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului
pentru motor echivalent.
(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la
alin. (1), orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat,
pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza
aplicabilă produsului energetic echivalent.
(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de
producţie de produse energetice nu reprezintă eliberare pentru consum
atunci când se efectuează în scopuri de producţie. Când acest consum
se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în
special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră eliberare pentru
consum.
(1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar acciza va deveni
exigibilă la momentul livrării acestui produs de către
furnizorii autorizaţi potrivit legii, direct către consumatorii
finali.
(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului
natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă,
în condiţiile prevăzute în norme. Norme metodologice
(1) Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor,
iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse
de către companiile de extracţie şi, respectiv, de
producţie.
(2) Companiile de extracţie a cărbunelui şi
cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu produse
accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală
competentă, în condiţiile prevăzute în norme. Norme metodologice
(1) În înţelesul prezentului titlu, energia
electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar
acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice
furnizate către consumatorii finali.
(3) Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum
consumul de electricitate destinat producţiei de energie electrică,
producţiei combinate de energie electrică şi energie
termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea
capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui
energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul
energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea
fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.
(1) Prevederile privind accizarea nu se vor aplica pentru:
1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401
şi 4402;
2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie
electrică:
a)
produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil
pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
b)
utilizarea duală a produselor energetice.
Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în
calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri
decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice
pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi
metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c)
energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice
în procesele electrolitic şi metalurgic;
d)
energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul
unui produs, potrivit prevederilor din norme;
e)
procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.
(2) Nu se consideră producţie de produse
energetice:
a)
operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici
cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme;
b)
operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face
posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca
acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai
mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul
energetic refolosit va fi pasibil de impunere;
c)
o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie
sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse
energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior;
şi
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei
care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c)
pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare
specifică.
(1) Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007 - 2010
este cel prevăzut în anexa nr.
1 care face parte integrantă din prezentul titlu. Norme metodologice
(2) Nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 5 - 9 din anexa nr. 1 cuprinde şi
contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate
prevăzute la titlul XI din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Sumele
aferente acestei contribuţii se virează în contul Ministerului
Sănătăţii Publice.
(3) Pentru produsele energetice pentru care nivelul
accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi măsurat la o
temperatură de 15 grade C.
(4) Pentru motorina destinată utilizării în
agricultură se aplică o acciză redusă.
(5) Nivelul şi condiţiile privind aplicarea
accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Finanţelor Publice.
Calculul
accizei pentru ţigarete
(1) Pentru ţigarete, acciza datorată este
egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar
nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din
categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza
minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem
este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza
minimă. Norme
metodologice
(11) Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul
Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcţie de
evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea
mai vândută.
(2) Acciza specifică se calculează în echivalent
euro pe 1.000 de ţigarete.
(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea
procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu
amănuntul.
(4) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este
preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi
şi care include toate taxele şi impozitele.
(5) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru
orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana
care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele
şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu
cerinţele prevăzute de norme. Norme metodologice
(6) Este interzisă vânzarea, de către orice
persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat
preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.
(7) Este interzisă vânzarea de ţigarete, de
către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte
preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.
(1) Producţia şi/sau depozitarea produselor
accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai
într-un antrepozit fiscal.
(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru
producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.
(3) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea
cu amănuntul a produselor accizabile.
(4) Deţinerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii
accizelor, atrage plata acestora.
(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (3)
antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane
şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free,
în condiţiile prevăzute în norme.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii
producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin
de 200 hl de vin pe an.
Cererea
de autorizare ca antrepozit fiscal
(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza
autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca
un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care
intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie
să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în
modul şi sub forma prevăzute în norme.
(3) Cererea trebuie să conţină
informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire
la:
a)
amplasarea şi natura locului;
b)
tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse
şi/sau depozitate în decursul unui an;
c)
identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care
urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat;
d)
capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a
satisface cerinţele prevăzute la art. 183.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit
specificului de activitate ce urmează a se desfăşura în
antrepozitul fiscal, conform precizărilor din norme.
(5) Persoana care intenţionează să fie
antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de
administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este
amplasat.
(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres
intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite
fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură
cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de
prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.
(1) Autoritatea fiscală competentă eliberează
autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a)
locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea,
primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor
accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de
depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să
fie mai mare decât cantitatea prevăzută în norme,
diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi
de accizele potenţiale aferente; Norme metodologice
b)
locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se
prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata
accizelor, conform prevederilor din norme;
c)
locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor
accizabile;
d)
în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu
fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre
statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în
ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune
dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al
României, de Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal,
reglementată de Codul penal al României,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
e)
în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii
acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv
pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori
luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în
care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi
fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,
de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice
altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare;
f)
persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca
antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini
cerinţele prevăzute la art.
183.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător
pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform
precizărilor din norme. Norme metodologice
(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de
mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit
prevederilor din norme. Norme
metodologice
Autorizarea
ca antrepozit fiscal
(1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în
scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data
depunerii documentaţiei complete de autorizare. Norme metodologice
(2) Autorizaţia va conţine următoarele:
a)
elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b)
descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c)
tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d)
capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale
utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e)
nivelul garanţiei;
f)
perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g)
orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru
depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal
propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală
competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată
determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în
condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate
de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va
fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de
depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru
circumstanţele schimbate.
(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către
autoritatea fiscală competentă.
(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia,
autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe
antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra
motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita
autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în
condiţiile prevăzute în norme. Norme metodologice
(7) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu
intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura
aprobării tacite.
Respingerea
cererii de autorizare
(1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată
în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea fiscală
competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit
fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Obligaţiile
antrepozitarului autorizat
(1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a
îndeplini următoarele cerinţe:
a)
să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se
consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei,
transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi
o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în
condiţiile stabilite prin norme; Norme metodologice
b)
să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii,
instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate,
necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate
în antrepozitul fiscal;
c)
să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la
materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile
finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din
antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare,
la cererea autorităţilor fiscale competente;
d)
să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a
stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare,
contabil şi de securitate;
e)
să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice
zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal
este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este
deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f)
să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de
autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;
g)
să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la
cererea autorităţilor fiscale competente;
h)
să cerceteze şi să raporteze către autorităţile
fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la
produsele accizabile;
i)
să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu
privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii
antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care
poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit.
a);
j)
să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre
orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost
emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării modificării;
k)
pentru antrepozitele fiscale în care se vor desfăşura
activităţi care se supun reglementării din punctul de vedere al
protecţiei mediului, este obligatorie obţinerea autorizaţiei/autorizaţiei
integrate de mediu, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
l)
să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme. Norme metodologice
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător
pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform
precizărilor din norme.
Regimul
de transfer al autorizaţiei
(1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru
antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia
nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil
antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.
Anularea,
revocarea şi suspendarea autorizaţiei
(1) Autoritatea fiscală competentă poate anula
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite
informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea
antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea fiscală competentă poate revoca
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a)
în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, în România sau într-un stat
străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul
cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 86/2006, de Legea
nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal,
reglementată de Codul penal al României,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment
sau lichidare;
b)
în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică,
dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o
procedură de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau
într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals,
uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă,
dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de
prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,
de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice
altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările
şi completările ulterioare;
c)
antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele
prevăzute la art. 183
sau la art. 195 - 198;
d)
când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e)
pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
f)
pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse
accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât
cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 alin. (1) lit. a).
(3) Autoritatea fiscală competentă poate revoca
autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a
pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre
cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006,
de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice
altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea
fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un
antrepozit fiscal, astfel:
a)
pe o perioadă de 1 - 6 luni, în cazul în care s-a constatat
săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag
suspendarea autorizaţiei;
b)
până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în
care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o
infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 86/2006, de Legea
nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,
republicată, de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal,
reglementată de Codul penal al României,
republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea fiscală
competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi
antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta
decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un
antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a
autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data
comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta,
după caz.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare
a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale
acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în
procedură administrativă.
(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte
să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta
are obligaţia să notifice acest fapt la autoritatea fiscală
competentă cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care
renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(10) În cazul anulării autorizaţiei, cererea pentru
o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o
perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.
(11) În cazul revocării autorizaţiei, cererea
pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o
perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.
(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost
suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care
deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării,
revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc
- materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul
autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de
norme. Norme metodologice
(1) Operatorul înregistrat înainte de
primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală
competentă, în condiţiile prevăzute în norme. Norme metodologice
(2) Operatorul înregistrat trebuie să respecte
următoarele condiţii:
a)
să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea
fiscală competentă;
b)
să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c)
să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de
control;
d)
să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
(3) Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni
exigibilă la momentul recepţionării produselor.
Operatorul neînregistrat are următoarele obligaţii:
a) să dea o declaraţie la autoritatea fiscală competentă, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat, şi să garanteze plata accizelor, în condiţiile prevăzute în norme;
b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele;
c) să accepte orice control ce permite autorităţii fiscale competente să se asigure de primirea produselor şi de plata accizelor aferente.
Deplasarea
produselor accizabile aflate în regim suspensiv
(1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile
fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind
autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.
(2) Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza
se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a)
deplasarea are loc între:
1. două antrepozite fiscale;
2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;
3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
b)
produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document
administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în
norme;
c)
ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identifică tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
d) containerul
în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform
prevederilor din norme; Norme
metodologice
e)
autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata
accizelor aferente produsului.
Documentul
administrativ de însoţire
(1) Deplasarea produselor accizabile în
regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de
documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ
de însoţire va fi prevăzut în norme.
(2) În cazul deplasării produselor accizabile în regim
suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate
după cum urmează:
a)
primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b)
exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile
pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor,
operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la
locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către
primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală
competentă în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După
certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se
păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului,
iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea fiscală
competentă a primitorului;
c)
exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii
produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta
îşi desfăşoară activitatea.
(3) Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau
operatorul neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului
fiscal expeditor exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire,
în conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.
Primirea
produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza
continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă
sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a)
produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către
alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevăzute la art. 186 alin. (2);
b) antrepozitul
fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de
însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit,
precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit
şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de
însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare exemplar al
documentului;
c)
antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea
fiscală competentă certificarea documentului administrativ de
însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile
prevăzute în norme;
d)
în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către
antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al
documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.
Regimul
accizelor pe durata deplasării
(1) În cazul oricărei abateri de la cerinţele
prevăzute la art. 186
- 188, acciza se datorează de către persoana care
a expediat produsul accizabil.
(2) Orice persoană care expediază un produs
accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligaţia de
plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la
destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat
sau operatorul neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al documentului
administrativ de însoţire, certificat în mod corespunzător.
Descărcarea
documentului administrativ de însoţire
Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim
suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire
certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are
datoria de a înştiinţa în următoarele 5 zile autoritatea
fiscală competentă cu privire la acest fapt şi de a plăti
accizele pentru produsul respectiv, în termen de 7 zile de la data
expirării termenului de primire a acelui document.
Deplasarea
produselor energetice prin conducte fixe
În cazul produselor energetice deplasate în regim suspensiv prin conducte
fixe, pe lângă respectarea prevederilor art. 188 şi 189, antrepozitul fiscal expeditor are
obligaţia de a asigura autorităţilor fiscale competente, la
cererea acestora, informaţii exacte şi actuale cu privire la
deplasarea produselor energetice.
Deplasarea
unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
(1) În cazul deplasării unui produs accizabil între un
antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din
teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul
comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste
condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186 - 190.
(2) În cazul deplasării unui produs accizabil între un
antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din
teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin dovada
emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care
confirmă că produsele au părăsit efectiv acest teritoriu.
Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul
certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este
destinat, în termen de 15 zile de la data realizării efective a
exportului.
Momentul
exigibilităţii accizelor
(1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine
exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în
România, în condiţiile prevăzute la art. 166. Norme metodologice
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un
produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere
sau o lipsă a produsului accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata
accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în
perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv
şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:
a)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri
de forţă majoră, dar numai în situaţia în care
autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi
satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu
informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă
pentru a fi folosită în România;
b)
produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al
producerii, deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în
situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru
a fi folosită în România nu depăşeşte limitele
prevăzute în norme.
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi
scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este
utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a
fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care
produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept
combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a
fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit
fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza
devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării
autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru
consum. Norme
metodologice
(8) Accizele se calculează în cota şi rata de
schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă. Norme metodologice
(1) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în
mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele
plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în
norme.
(2) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din
tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le
face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în
condiţiile prevăzute în norme.
(3) Acciza restituită nu poate depăşi suma
efectiv plătită.
(1) Antrepozitarii autorizaţi beneficiază de
scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4),
intervenite pe timpul transportului intracomunitar al produselor în regim
suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite, conform regulilor
statului membru de destinaţie. Aceste scutiri se aplică, de asemenea,
şi operatorilor înregistraţi şi neînregistraţi pe timpul
transportului în regim suspensiv.
(2) Fără a contraveni dispoziţiilor art. 1923, în
cazul lipsurilor, altele decât pierderile la care se referă alin. (1),
şi în cazul pierderilor pentru care nu sunt acordate scutirile
prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilită pe baza cotelor
aplicabile în statele membre respective, în momentul în care pierderile -
corect stabilite de către autorităţile fiscale competente - s-au
produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost
înregistrată.
(3) Lipsurile la care se face referire la alin. (2) şi
pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate
cazurile, indicate de autorităţile fiscale competente pe versoul
exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat
expeditorului, potrivit procedurii stabilite prin norme. Norme metodologice
(1) Dacă o neregulă sau o abatere s-a comis în
timpul circulaţiei, implicând şi exigibilitatea accizelor, aceasta se
va datora, în statul membru unde a avut loc abaterea sau neregula, de
către persoana fizică sau juridică din ţara de
provenienţă care a garantat plata accizei pentru circulaţie,
fără ca aceasta să impieteze asupra începerii procedurilor
penale.
(2) Dacă acciza este plătită în alt stat
membru decât cel de provenienţă a produselor, statul membru care a
încasat accizele va informa autorităţile fiscale competente ale
ţării de provenienţă.
(3) Dacă pe durata transportului o neregulă sau
abatere a fost depistată, neputându-se stabili unde a avut loc, atunci se
consideră că abaterea a avut loc pe teritoriul statului membru unde
aceasta a fost depistată.
(4) Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinaţie
şi nu este posibilă stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau
neregula, aceasta se va considera a fi fost comisă în statul membru de
livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care
produsele au fost livrate, în afară de situaţia în care, într-o
perioadă de 4 luni de la data livrării produselor, se prezintă
dovezi care să asigure autorităţile fiscale competente de
corectitudinea tranzacţiei ori să aducă lămuriri asupra
locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregula.
(5) Dacă, înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la
data la care documentul administrativ de însoţire a fost întocmit, statul
membru unde a avut loc efectiv abaterea sau neregula este stabilit cu
certitudine, acel stat membru va colecta acciza prin aplicarea cotei în vigoare
la data la care bunurile au fost livrate. În acest caz, imediat ce dovada
colectării taxei a fost prezentată, acciza plătită
iniţial va fi rambursată.
Produse
cu accize plătite, utilizate în scopuri comerciale în România
(1) În cazul în care produsele supuse accizelor, care au
fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deţinute în
scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.
(2) Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile,
altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.
(3) Acciza este datorată, după caz, de către
comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare
în România.
(4) Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între
statul membru în care au fost deja eliberate în consum şi România,
însoţite de documentul de însoţire simplificat.
(5) Comerciantul sau persoana la care se face referire la
alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie
autorităţilor fiscale competente în legătură cu locul unde
urmează să fie primite acestea şi să garanteze plata
accizelor;
b)
să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193;
c)
să se supună oricăror controale care să permită
autorităţii fiscale competente confirmarea primirii efective a
mărfurilor şi plata corespunzătoare a accizelor.
(6) În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja
eliberate în consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat
membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea
accizelor plătite în România, conform art. 1926.
Documentul
de însoţire simplificat
(1) Documentul de însoţire simplificat se
întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se
utilizează după cum urmează:
a)
primul exemplar rămâne la expeditor;
b)
exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat
însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la
primitor;
c)
exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d)
exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei
şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în
statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod
expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.
(2) Modelul documentului de însoţire simplificat va fi prevăzut
în norme. Norme
metodologice
Restituirea
accizelor pentru produsele cu accize plătite
(1) Un comerciant în timpul activităţii sale poate
să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au
fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate
consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii:
a)
înainte de eliberarea produselor, comerciantul expeditor trebuie să
facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă
şi să facă dovada că acciza a fost plătită;
b)
livrarea produselor către statul membru de destinaţie se face în
conformitate cu prevederile art.
1924;
c)
comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale
competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 1925,
certificată de către destinatar, care trebuie să fie
însoţită de un document care să ateste că acciza a fost
plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea,
comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii
fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de
acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea
fiscală competentă a statului membru de destinaţie,
împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.
(2) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate
şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către
autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a
stabilit că marcajele respective au fost distruse în condiţiile
prevăzute în norme.
(3) În cazurile prevăzute la art. 1923, autoritatea
fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci
când accizele au fost plătite anterior în statul membru de
destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 1923 alin.
(5).
(4) În cazurile menţionate la art. 1928 alin.
(1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului,
poate restitui acciza plătită atunci când vânzătorul a urmat
procedurile prevăzute la art.
1928 alin. (4).
(1) Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în
consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice
pentru nevoile proprii şi transportate de ele însele, accizele se
datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se
consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi
cantităţile prevăzute în norme.
(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi
superioare limitelor prevăzute în norme şi destinate consumului în
România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale
şi, în acest caz, se datorează acciza în România.
(4) Acciza devine exigibilă în România şi pentru
cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt
stat membru şi transportate de persoane fizice sau în numele acestora,
folosind modalităţi de transport atipic. Se consideră
modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât
în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate,
precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în
autocisterne utilizate în numele comercianţilor profesionişti.
(1) Produsele supuse accizelor, cumpărate de către
persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator
înregistrat ori neînregistrat şi care sunt expediate sau transportate
direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt
supuse accizelor în statul membru de destinaţie. În înţelesul
prezentului articol, statul membru de destinaţie este statul membru în
care soseşte trimiterea sau transportul de produse accizabile.
(2) Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în
consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct
ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o
persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat
membru, face ca acciza să fie datorată pentru respectivele produse în
statul membru de destinaţie. În această situaţie, accizele
plătite în statul membru de provenienţă a bunurilor vor fi
rambursate la cererea vânzătorului, în condiţiile stabilite prin norme.
(3) Acciza statului membru de destinaţie va fi
datorată de vânzător în momentul efectuării livrării.
(4) Statul membru în care vânzătorul este stabilit
trebuie să se asigure că acesta este în măsură să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a)
să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de
destinaţie înaintea expedierii produselor şi să asigure plata
accizelor după sosirea produselor;
b)
să ţină contabilitatea livrărilor de produse.
(1) Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt
stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant
fiscal.
(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în
România şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă.
(3) Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în
numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să
respecte următoarele cerinţe:
a)
să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de
autorităţile fiscale competente din statul membru de destinaţie;
b)
să plătească accizele la momentul recepţionării
mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;
c)
să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
d)
să indice autorităţii fiscale competente locul în care sunt
livrate mărfurile.
(4) Pentru situaţiile reglementate la art. 1928,
vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma şi maniera
prevăzute la alin. (2) şi (3).
Declaraţii
privind achiziţii şi livrări intracomunitare
Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi
reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite
autorităţii fiscale competente o situaţie lunară privind
achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la
data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă
situaţia, în condiţiile stabilite prin norme. Norme metodologice
(1) Autoritatea fiscală competentă va lua
măsuri pentru întocmirea unei baze de date electronice care să
conţină o listă a persoanelor autorizate ca antrepozitari
şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a locurilor
autorizate ca antrepozite fiscale.
(2) Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi
operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite
fiscale li se va atribui de către autoritatea fiscală competentă
un cod de accize, a cărui configuraţie se va face conform
prevederilor din norme. Norme
metodologice
(3) Datele descrise la alin. (1) vor fi comunicate
autorităţii fiscale competente din fiecare stat membru. Toate datele
vor fi utilizate numai pentru a verifica dacă o persoană sau un loc
sunt autorizate sau înregistrate.
(4) Autoritatea fiscală competentă va lua
măsuri pentru ca persoanelor implicate în circulaţia
intracomunitară a produselor supuse accizelor să li se permită
să obţină confirmarea informaţiilor deţinute.
(5) Orice informaţie comunicată, indiferent în ce
fel, este de natură confidenţială, este supusă
obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia
aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei
naţionale a statului membru care o primeşte.
Plata
accizelor la bugetul de stat
(1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de
plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care acciza devine exigibilă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul
de plată a accizelor este:
a)
în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile;
b)
în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz
natural - data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea
către consumatorul final.
(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este
plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul
plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei
vamale de import.
Depunerea
declaraţiilor de accize
(1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul
capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală
competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se
datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1),
operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune declaraţia de
accize pentru fiecare operaţiune în parte.
(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea
fiscală competentă de către antrepozitarii autorizaţi,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se
referă declaraţia.
(4) În situaţiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b)
şi e), trebuie să se depună imediat o declaraţie de accize
la autoritatea fiscală competentă şi, prin derogare de la
prevederile art. 193,
acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare
celei în care a fost depusă declaraţia.
(1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate,
care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a
unui antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se
un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de
5 zile. Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele
accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât
comercianţii, în măsura în care aceste produse sunt ambalate în
pachete destinate vânzării cu amănuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt
însoţite de un document, astfel:
a)
mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită
de documentul administrativ de însoţire;
b)
mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este
însoţită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul
acesteia fiind precizat în norme;
c)
transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este
însoţit de factură sau aviz de însoţire, precum şi de
documentul de însoţire simplificat, după caz.
Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre
contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să
conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile
fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din prezentul
titlu.
Responsabilităţile
plătitorilor de accize
(1) Orice plătitor de accize
poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la
termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea
la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală
competentă, conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale
legislaţiei vamale în vigoare.
(2) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni,
pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea
fiscală competentă o situaţie, care să conţină
informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la
începutul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată
în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la
sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate,
conform modelului prezentat în norme. Norme metodologice
(1) Antrepozitarul autorizat - după acceptarea
condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul
înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au
obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei
garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata
accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata
garanţiei vor fi prevăzute în norme.
(3) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic,
pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de
accize datorat.
(1) Produsele accizabile sunt scutite de la
plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:
a)
livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b)
organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către
autorităţile publice ale României, şi membrii acestor
organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin
convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii,
ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c)
forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul
Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale
României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte
sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
d)
consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţări
nemembre sau organizaţii internaţionale, cu condiţia ca un
astfel de acord să fie permis ori autorizat cu privire la scutirea de
taxă pe valoarea adăugată.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a
scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme. Norme metodologice
(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse
accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane
fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele
şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.
Scutiri
pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
(1) Sunt scutite de la plata accizelor
alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt:
a)
complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b)
denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate
consumului uman;
c)
utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d)
utilizate pentru producerea de medicamente;
e)
utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de
alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu
depăşeşte 1,2% în volum;
f)
utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)
utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea
de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare
caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri
de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei
şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în
compoziţia altor produse.
h)
*** Abrogată
i)
*** Abrogată
j)
*** Abrogată
k)
*** Abrogată
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a
scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate
pentru denaturarea alcoolului vor fi reglementate prin norme. Norme metodologice
Scutiri
pentru tutun prelucrat
(1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat,
atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice
şi celor privind calitatea produselor.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a
scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme. Norme metodologice
Scutiri
pentru uleiuri minerale
(1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a)
produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil
pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop
privat. Prin aviaţie turistică în scop privat se înţelege
utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau de către
persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere
sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special,
altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau prestări de
servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b)
produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil
pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru
navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit,
altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De
asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea
produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune
privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune
utilizată de către proprietarul său sau de către persoana
fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un
alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele
decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii
cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c)
produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru
producţia de energie electrică, precum şi energia electrică
utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce
energie electrică;
d)
produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru
producţia combinată de energie electrică şi energie
termică;
e)
produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii
solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de
caritate;
f)
combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei,
dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi
vapoarelor;
g)
combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare
în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h)
produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în
scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil
principal;
i) produsele
energetice care intră în România dintr-o ţară terţă,
conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat
utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în
containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în
timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere;
j)
orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de
mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)
orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici
producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil
pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni,
orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială,
instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor
de cult;
l)
produsele energetice, dacă astfel de produse sunt făcute din sau
conţin unul ori mai multe dintre următoarele produse:
- produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;
- produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la
3824 90 99 pentru componentele lor produse din biomase;
- produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu
sunt de origine sintetică;
- produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile
NC 4401 şi 4402;
m) energia
electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)
energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile
electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice
fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu,
instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt
racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere
activă instalată sub 250 KW;
o)
produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a
scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme. Norme metodologice
(1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică
următoarelor produse accizabile:
a)
produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute
prin norme;
b)
tutun prelucrat.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs
accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi
eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai
dacă acestea sunt marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.
Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine
antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau
importatorilor autorizaţi, potrivit precizărilor din norme. Norme metodologice
(1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau
banderole.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi
inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau
importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să
fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil,
respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea
ambalajului să deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole
deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi
considerate ca nemarcate.
(1) Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea
marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:
a)
antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 202; Norme metodologice
b)
operatorii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile
prevăzute la art. 202;
c)
persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, pe baza
autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordă
de către autoritatea fiscală competentă, în condiţiile
prevăzute în norme.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei
cereri şi a unei garanţii la autoritatea fiscală
competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme. Norme metodologice
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea
specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea
fiscală competentă, potrivit prevederilor din norme.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul
de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse
marcării, conform prevederilor din norme. Norme metodologice
Confiscarea
tutunului prelucrat
(1) Prin derogare de la prevederile în
vigoare care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a
bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea
privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit
legii, în proprietatea privată a statului se predau de către organul
care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi
pentru producţia de tutun prelucrat, operatorilor înregistraţi sau
importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:
a)
sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al
antrepozitarilor autorizaţi, în nomenclatorul de achiziţii al
operatorilor înregistraţi sau al importatorilor se predau în totalitate
acestora;
b)
sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit.
a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare,
antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, a
căror cotă de piaţă reprezintă peste 5% .
(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat
confiscat, preluarea acestuia de către antrepozitarii autorizaţi,
operatorii înregistraţi şi importatori, precum şi procedura de
distrugere se efectuează conform normelor. Norme metodologice
(3) Fiecare antrepozitar autorizat, operator înregistrat
şi importator are obligaţia să asigure pe cheltuială
proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea
cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a)
cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;
b)
cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21
00; 0901 22 00 şi 0901 90 90;
c)
cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC
2101 11 şi 2101 12;
d)
confecţii din blănuri naturale, cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10
90 şi 6506 92 00, cu excepţia celor de iepure, oaie, capră;
e)
articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31;
7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405
91;
f)
bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu
excepţia verighetelor;
g)
produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;
h)
arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu
codurile: NC 9302 00 00; 9303; 9304 00 00, cu excepţiile prevăzute în
lege;
i)
iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor
pentru agrement, cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 şi 8903 99;
j)
motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave
şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu codurile: NC 8407 21 10; 8407 21
91; 8407 21 99; 8407 29 20; 8408 10 11; 8408 10 19; 8408 10 22; 8408 10 24;
8408 10 26; 8408 10 28; 8408 10 31; 8408 10 39 şi 8408 10 41.
(1) Nivelul accizelor în perioada 2007 - 2011 pentru cafea
verde, cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori şi pentru
cafea solubilă, inclusiv amestecurile cu cafea solubilă, este
prevăzut în anexa nr. 2
care face parte integrantă din prezentul titlu.
(2) Nivelul accizelor în perioada 2007 - 2010 pentru alte
produse este prevăzut în anexa
nr. 3 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Pentru iahturi şi alte nave şi
ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, nivelul
accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat
pe baza criteriilor prevăzute în norme. Norme metodologice
(4) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3):
a)
bărcile cu sau fără motor cu lungime mai mică de 8 metri
şi cu motor mai mic de 25 CP;
b)
iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni destinate utilizării
în sportul de performanţă, în condiţiile prevăzute în
norme.
(5) Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate
iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement,
nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit
diferenţiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.
(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea
solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, accizele se
datorează o singură dată şi se calculează prin
aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură, asupra
cantităţilor intrate pe teritoriul României.
(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3)
şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se
calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale
prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a)
pentru produsele provenite din producţia internă - preţurile de
livrare, mai puţin accizele, respectiv preţul producătorului,
care nu poate fi mai mic decât suma costurilor ocazionate de obţinerea
produsului respectiv;
b)
pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de
achiziţie;
c)
pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în
vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale
şi alte taxe speciale, după caz.
(1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute
la art. 207 sunt
operatorii economici - persoane juridice, asociaţii familiale şi
persoane fizice autorizate - care produc sau care achiziţionează din
teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
(2) Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice
care introduc în ţară produsele prevăzute la art. 207 lit. h), i) şi
j).
(3) Operatorii economici care achiziţionează din
teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor, trebuie
să fie înregistraţi la autoritatea fiscală competentă, în
condiţiile prevăzute în norme, şi să respecte următoarele
cerinţe:
a)
să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea
fiscală competentă;
b)
să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c)
să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de
control;
d)
să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
(1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a)
produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin
operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea pe
bază de comision. Beneficiază de regimul de scutire numai produsele
exportate, direct sau prin operatorii economici comisionari, de către
producătorii care deţin în proprietate utilajele şi instalaţiile
de producţie necesare pentru realizarea acestor produse;
b)
produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în
domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cu
condiţia depunerii de către operatorul economic a unei garanţii
egale cu valoarea accizelor aferente. Această garanţie va fi
restituită operatorului economic numai cu condiţia încheierii în
termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenţa acestor
prevederi bunurile prevăzute la art. 208 alin. (3), atunci când aceste bunuri sunt
plasate în baza unor contracte de leasing ce se derulează în
condiţiile prevăzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere
temporară sau de import, pe durata contractului de leasing;
c)
orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din
împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare
ştiinţifică şi tehnică, acordat instituţiilor de
învăţământ, sănătate şi cultură,
ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale
şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor
şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne
străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit
şi de caritate;
d)
produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe
perioada în care au acest regim.
(2) Operatorii economici exportatori de cafea
prăjită, obţinută din operaţiuni proprii de
prăjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita
autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative,
restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai
cantităţilor de cafea verde utilizată ca materie primă
pentru cafeaua exportată.
(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la
alin. (1) şi (2) va fi reglementată prin norme. Norme metodologice
(1) Momentul exigibilităţii accizei intervine:
a)
pentru produsele din producţia internă, la data efectuării
livrării, la data acordării produselor ca dividende sau ca plată
în natură, la data la care au fost consumate pentru reclamă şi
publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori
utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;
b)
pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul
recepţionării acestora;
c)
pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale
de import.
(2) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. i), momentul
exigibilităţii accizei intervine cu ocazia primei înmatriculări
în România.
(3) În cazul persoanelor fizice care
achiziţionează produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h),
exigibilitatea ia naştere la momentul înregistrării la
autorităţile competente, potrivit legii.
Plata
accizelor la bugetul de stat
(1) Pentru produsele provenite din producţia
internă, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul
comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare
imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele sau la
momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, după caz.
(3) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. i), plata se
face cu ocazia primei înmatriculări în România.
(4) În cazul persoanelor fizice care
achiziţionează produse de natura celor prevăzute la art. 207, plata se face la
data înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate
(1) Operatorii economici plătitori de accize, care au
efectuat tranzacţii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale
care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca,
în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrării
pierderii, distrugerii sau deteriorării, să reconstituie, pe baza
evidenţelor contabile, accizele aferente acestor tranzacţii.
(2) În situaţia nereconstituirii obligaţiilor
fiscale de către operatorul economic, autoritatea fiscală
competentă va stabili suma acestora prin estimare, înmulţind
numărul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media accizelor
înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de
data constatării pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor
fiscale.
(1) Orice operator economic plătitor de accize are
obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o
declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se
datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea
fiscală competentă, de către operatorii economici
plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei
la care se referă declaraţia.
(1) Intră sub incidenţa taxei
speciale autoturismele şi autovehiculele comerciale cu masa totală
maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepţia
celor special echipate pentru persoanele cu handicap şi cele
aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor
acestora, precum şi a altor organizaţii şi persoane străine
cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în
România. Nivelul taxei speciale este
prevăzut în anexa nr. 4
care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele
şi autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România
se realizează după data de 1 ianuarie 2007 şi pentru care
accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziţionării
de pe piaţa internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se
mai datorează.
(2) Intră sub incidenţa taxei speciale şi
autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de
peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un
număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu
excepţia autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de
salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum şi a
autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele
de securitate a statului, poliţie, jandarmerie, poliţie de
frontieră, de serviciile de ambulanţă şi medicină.
Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1
care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se
calculează în lei, după cum urmează:
(100 - D)
Taxa specială = A x B x C x
---------,
100
unde:
A = capacitatea cilindrică;
B = taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4, sau, după caz, în coloana 2 din anexa nr. 4.1;
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 de la anexa nr. 5;
D = coeficientul de reducere a taxei în funcţie de deprecierea
autoturismului/autovehiculului, prevăzut în coloana 3 de la anexa nr. 5.
(4) Nivelul coeficienţilor de corelare şi de
reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din
prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se
calculează în funcţie de data fabricării acestuia.
Exigibilitatea
şi plata taxei speciale la bugetul de stat
Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în
România.
Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate
în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în
vigoare;
b)
provenite din donaţii sau finanţate direct din împrumuturi
nerambursabile, precum şi din programe de cooperare
ştiinţifică şi tehnică, acordate instituţiilor de
învăţământ, sănătate şi cultură,
ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor
patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional,
asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de
către guverne străine, organisme internaţionale şi
organizaţii nonprofit şi de caritate.
(1) Pentru ţiţeiul din producţia
internă, operatorii economici autorizaţi, potrivit legii,
datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.
(2) Impozitul datorat pentru ţiţei este de 4
euro/tonă.
(3) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea
sumei fixe prevăzute la alin. (2) asupra cantităţilor livrate.
(4) Momentul exigibilităţii impozitului la
ţiţeiul din producţia internă intervine la data
efectuării livrării.
Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de
ţiţei şi gaze naturale din producţia internă,
exportate direct de agenţii economici producători.
(1) Orice operator economic, plătitor de impozit la
ţiţeiul din producţia internă, are obligaţia de a
depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de impozit
pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata
impozitului pentru luna respectivă.
(2) Declaraţia de impozit se depune la autoritatea
fiscală competentă de către operatorii economici plătitori,
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se
referă declaraţia.
Conversia
în lei a sumelor exprimate în euro
Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale pentru
autoturisme/autovehicule şi a impozitului la ţiţeiul din
producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului
titlu în echivalent euro pe unitatea de măsură, se determină
prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru prima zi
lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent. Acest curs se
utilizează pe toată durata anului următor.
(1) Operatorii economici plătitori de accize şi de
impozit la ţiţeiul din producţia internă sunt obligaţi
să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă, conform
dispoziţiilor legale în materie.
(2) Operatorii economici au obligaţia să calculeze
accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia
internă, după caz, să le evidenţieze distinct în
factură şi să le verse la bugetul de stat la termenele
stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi
vărsarea integrală a sumelor datorate.
(3) Plătitorii au obligaţia să ţină
evidenţa accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din
producţia internă, după caz, conform prevederilor din norme,
şi să depună anual deconturile privind accizele şi
impozitul la ţiţeiul din producţia internă, conform
dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată, la bugetul de
stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.
Decontările
între operatorii economici
(1) Decontările între operatorii
economici, furnizori de produse accizabile, şi operatorii economici,
cumpărători ai acestor produse, se vor face integral prin
unităţi bancare.
(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a)
livrările de produse supuse accizelor către operatorii economici care
comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b)
livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de
compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin
acte normative speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul
compensărilor, dacă actele normative speciale nu prevăd altfel; Norme metodologice
c)
compensările efectuate între operatorii economici prin intermediul
Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face
obiectul compensărilor.
Regimul
produselor accizabile deţinute de operatorii economici care
înregistrează obligaţii fiscale restante
(1) Produsele accizabile deţinute de operatorii
economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi
valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele competente,
potrivit legii.
(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin
valorificare, potrivit alin. (1), trebuie să îndeplinească
condiţiile prevăzute de lege, după caz.
Acciza minimă pentru ţigarete, în vigoare la data de 31 decembrie
2006, stabilită potrivit prevederilor art. 177, se va aplica până la data de 15
ianuarie 2007.
Derogare
pentru produse energetice
Prin derogare de la dispoziţiile art. 193, livrarea produselor energetice din
antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care
cumpărătorul prezintă documentul de plată care să
ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii
declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe
dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către beneficiarii
produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor
aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de
acesta, în decursul lunii precedente. Norme metodologice
Prin derogare de la prevederile art. 2142, pentru autoturismele
şi alte bunuri supuse accizelor, introduse în România pe baza unor
contracte de leasing, iniţiate înainte de data intrării în vigoare a
prevederilor prezentului titlu, şi a căror încheiere se va realiza
după această dată, se vor datora bugetului de stat sumele
calculate în funcţie de nivelul accizelor în vigoare la momentul
iniţierii contractului de leasing.
______________________________________________________________________________
|Nr. |
Denumirea produsului | U.M.
|Acciza* |Acciza*
|Acciza* |
|
| sau a grupei de produse
|
|(echivalent|(echivalent|(echivalent|
|
|
| |euro/U.M.) |euro/U.M.) |euro/U.M.)
|
|
|
| |1 ianuarie | 1 iulie
| |
|
|
| | 2007
| 2007 | 2008 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 0
|
1 |
2 | 3
| 4
| 5 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 1 |
Bere
| hl/ | 0,748 |
0,748 | 0,748 |
|
|
| 1 grad |
|
| |
|
|
|Plato*1)|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| | din
care:
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |1.1.
Bere produsă de
| |
0,43 | 0,43 |
0,43 |
|
|producătorii independenţi
cu|
|
|
| |
| |o
capacitate de producţie |
|
|
| |
|
|anuală ce nu depăşeşte
|
|
|
| |
| |200
mii
hl
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 2 |
Vinuri
| hl de |
|
| |
|
|
| produs |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |2.1.
Vinuri liniştite
| |
0,00 | 0,00 |
0,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |2.2.
Vinuri spumoase
| | 34,05
| 34,05 | 34,05 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 3 | Băuturi
fermentate altele | hl de
|
|
| |
| |
decât bere şi vinuri | produs |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |3.1.
liniştite
| |
0,00 | 0,00 |
0,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |3.2.
spumoase
|
| 34,05 | 34,05 |
34,05 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 4 | Produse
intermediare | hl de |
51,08 | 51,08 |
51,08 |
|
|
| produs |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 5 | Alcool
etilic
| hl de | 750,00 | 750,00 |
750,00 |
|
|
| alcool | |
| |
|
|
| pur*2) |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |5.1.
Produs de micile
| | 475,00 |
475,00 | 475,00 |
|
|distilerii cu o capacitate |
|
|
| |
| |care
nu depăşeşte 10 hl
|
|
| |
|
| |de
alcool pur/an
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |
Tutun
prelucrat
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 6 |
Ţigarete**
| 1.000 | 34,50 |
41,5 | 50 |
|
|
|ţigarete|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 7 |
Ţigări şi ţigări de foi |
1.000 | 34,50 |
41,5 | 50 |
|
|
| bucăţi |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 8 | Tutun de
fumat fin tăiat, | kg |
46,00 | 55,00 |
66,00 |
| |
destinat rulării în
|
|
|
| |
| |
ţigarete
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 9 | Alte tutunuri
de fumat | kg |
46,00 | 55,00 |
66,00 |
|
|
| |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |
Produse energetice
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 10 | Benzină cu
plumb |
tonă | 547,00 | 547,00
| 547,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 421,19 | 421,19 |
421,19 |
|
|
| litri |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 11 | Benzină
fără plumb |
tonă | 425,06 | 425,06
| 425,06 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
|
|
1.000 | 327,29 | 327,29 |
327,29 |
|
|
| litri |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 12 |
Motorină
| tonă |
307,59 | 307,59 | 325,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 259,91 | 259,91 | 274.625
|
|
|
| litri |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 13 |
Păcură
|1.000 kg|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |13.1
utilizată în scop
| | 13,00
| 13,00 | 13,70 |
|
|comercial
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |13.2
utilizată în scop
| | 13,00
| 13,00 | 14,00 |
|
|necomercial
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 14 | Gaz petrolier
lichefiat |1.000
kg|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |14.1
utilizat drept
| | 128,26 |
128,26 | 128,26 |
|
|combustibil pentru motor
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |14.2
utilizat drept
| | 113,50 |
113,50 | 113,50 |
|
|combustibil pentru încălzire|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |14.3
utilizat în consum |
| 0,00 | 0,00
| 0,00 |
|
|casnic*3)
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 15 | Gaz
natural
| GJ |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |15.1
utilizat drept
| |
2,60 | 2,60 |
2,60 |
|
|combustibil pentru motor
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |15.2
utilizat drept
|
|
|
| |
|
|combustibil pentru încălzire|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
| 15.2.1 în scop comercial
| |
0,17 | 0,17 |
0,17 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
| 15.2.2 în scop necomercial|
| 0,17 | 0,17
| 0,22 |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 16 |Petrol lampant
(kerosen)*4) |
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |16.1
utilizat drept |
tonă | 469,89 | 469,89
| 469,89 |
|
|combustibil pentru motor
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 375,91 | 375,91 |
375,91 |
|
|
| litri |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |16.2
utilizat drept |
tonă | 469,89 | 469,89
| 469,89 |
|
|combustibil pentru încălzire|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 375,91 | 375,91 |
375,91 |
|
|
| litri |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 17 | Cărbune
şi cocs
| GJ
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |17.1
utilizat în scopuri
| | 0,15
| 0,15 | 0,15 |
|
|comerciale
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |17.2
utilizat în scopuri
| |
0,30 | 0,30 |
0,30 |
|
|necomerciale
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| 18 |
Electricitate
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |18.1
Electricitate utilizată| Mwh |
0,26 | 0,26 |
0,34 |
| |în
scop comercial
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
| |18.2
Electricitate utilizată| Mwh |
0,52 | 0,52 |
0,68 |
| |în
scop necomercial
|
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|___________|
- continuare -
__________________________________________________________________
|Nr. | Denumirea
produsului | U.M.
|Acciza* |Acciza* |
| | sau a grupei de produse
| |(echivalent|(echivalent|
|
|
| |euro/U.M.) |euro/U.M.) |
|
|
|
| 2009 | 2010 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 0
|
1
| 2 |
3 | 4 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 1 |
Bere
| hl/ | 0,748 |
0,748 |
|
|
| 1 grad |
| |
|
|
|Plato*1)|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| | din
care:
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |1.1. Bere produsă
de
| |
0,43 | 0,43 |
| |producătorii independenţi
cu|
|
| |
| |o capacitate de
producţie |
|
| |
| |anuală ce nu
depăşeşte
|
|
| |
| |200 mii
hl
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 2 |
Vinuri
| hl de |
| |
|
|
| produs |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |2.1. Vinuri
liniştite
| |
0,00 | 0,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |2.2. Vinuri
spumoase
| | 34,05
| 34,05 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 3 | Băuturi fermentate altele | hl
de |
| |
| | decât bere şi vinuri
| produs |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |3.1.
liniştite
| |
0,00 | 0,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |3.2.
spumoase
| | 34,05
| 34,05 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 4 | Produse
intermediare | hl de |
51,08 | 51,08 |
|
|
| produs |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 5 | Alcool
etilic
| hl de | 750,00 | 750,00 |
|
|
| alcool |
| |
|
|
| pur*2) |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |5.1. Produs de
micile
| | 475,00 |
475,00 |
| |distilerii cu o capacitate
|
|
| |
| |care nu depăşeşte 10
hl |
|
|
|
| |de alcool
pur/an
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| | Tutun
prelucrat
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 6 |
Ţigarete**
| 1.000 | 61,2 |
74 |
|
|
|ţigarete|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 7 | Ţigări şi ţigări de
foi | 1.000 | 61,2
| 61,20 |
|
|
| bucăţi |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 8 | Tutun de fumat fin tăiat, |
kg | 81,00 |
81,00 |
| | destinat rulării
în
|
|
| |
| |
ţigarete
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 9 | Alte tutunuri de
fumat | kg |
81,00 | 81,00 |
|
|
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| | Produse
energetice
| |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 10 | Benzină cu
plumb |
tonă | 547,00 | 547,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 421,19 | 421,19 |
|
|
| litri |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 11 | Benzină fără
plumb | tonă
| 436,00 | 452.000 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 335,72 | 348.040 |
|
|
| litri |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 12 |
Motorină
| tonă | 336,00 | 347,00 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 283,92 | 293.215 |
|
|
| litri
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 13 |
Păcură
|1.000 kg|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |13.1 utilizată în
scop |
| 14,40 | 15,00 |
|
|comercial
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |13.2 utilizată în
scop |
| 15,00 | 15,00 |
|
|necomercial
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 14 | Gaz petrolier lichefiat |1.000
kg|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |14.1 utilizat
drept
| | 128,26 |
128,26 |
| |combustibil pentru
motor |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |14.2 utilizat
drept
| | 113,50 |
113,50 |
| |combustibil pentru
încălzire|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |14.3 utilizat în consum
| |
0,00 | 0,00 |
|
|casnic*3)
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 15 | Gaz
natural
| GJ
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |15.1 utilizat
drept
| |
2,60 | 2,60 |
| |combustibil pentru
motor |
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |15.2 utilizat
drept
|
|
| |
| |combustibil pentru
încălzire|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| | 15.2.1 în scop
comercial | |
0,17 | 0,17 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| | 15.2.2 în scop
necomercial| |
0,27 | 0,32 |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 16 |Petrol lampant (kerosen)*4)
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |16.1 utilizat
drept | tonă
| 469,89 | 469,89 |
| |combustibil pentru
motor |
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
|
|
| 1.000 | 375,91 | 375,91 |
|
|
| litri |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |16.2 utilizat
drept | tonă
| 469,89 | 469,89 |
| |combustibil pentru
încălzire|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
|
|
|
1.000 | 375,91 | 375,91 |
|
|
| litri |
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 17 | Cărbune şi
cocs |
GJ
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |17.1 utilizat în
scopuri |
| 0,15 | 0,15 |
|
|comerciale
|
| |
|
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |17.2 utilizat în
scopuri |
| 0,30 | 0,30 |
|
|necomerciale
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| 18 |
Electricitate
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |18.1 Electricitate utilizată|
Mwh | 0,42 |
0,50 |
| |în scop
comercial
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
| |18.2 Electricitate utilizată|
Mwh | 0,84 |
1,00 |
| |în scop
necomercial
|
|
| |
|____|____________________________|________|___________|___________|
*) Nivelul accizelor va fi menţinut în
condiţiile menţinerii actualelor nivele minime prevăzute în
directivele comunitare în domeniu
**) Structura accizei totale exprimată în echivalent
euro/1000 ţigarete va fi stabilită prin Hotărâre de Guvern
*1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr
exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie
măsurată la origine, la temperatura de 20 grade/4 grade C.
2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic
rafinat, cu concentraţia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20
grade C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic.
3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum
casnic se înţelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii
tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o de până la
maximum 12,5 kg.
4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de
persoanele fizice nu se accizează.
ANEXA 2
______________________________________________________________________________
|Nr. |
Denumirea produsului sau a | 2007 | 2008 |
2009 | 2010 | 2011 |
|crt.|
grupei de produse |
Acciza | Acciza | Acciza | Acciza | Acciza|
|
|
| euro/ | euro/ | euro/ | euro/ | euro/ |
|
|
| tonă | tonă | tonă |
tonă | tonă |
|____|_____________________________|________|________|________|________|_______|
|
1.| Cafea
verde
| 612 | 459 | 306
| 153 | 0 |
|____|_____________________________|________|________|________|________|_______|
|
2.| Cafea prăjită, inclusiv
|
|
|
| |
|
|
| cafea cu înlocuitori |
900 | 675 | 450 |
225 | 0 |
|____|_____________________________|________|________|________|________|_______|
|
3.| Cafea solubilă, inclusiv
|
|
|
| |
|
|
| amestecuri cu cafea solubilă| 3600 | 2700
| 1800 | 900 | 0 |
|____|_____________________________|________|________|________|________|_______|
ANEXA 3
______________________________________________________________________________
|Nr.
| Denumirea
produsului
| 2007 | 2008 | 2009 | 2010 |
|crt.|
sau a grupei de produse |
Acciza | Acciza | Acciza | Acciza|
|
|
| (%) | (%) | (%)
| (%) |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
1.| Confecţii din blănuri naturale (cu
| |
|
| |
|
| excepţia celor de iepure, oaie,
|
|
| |
|
|
| capră)
| 45 | 45 |
45 | 45 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
2.| Articole din
cristal*1)
| 55 | 30 |
15 | 0 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
3.| Bijuterii din aur şi/sau din
platină,|
|
|
| |
|
| cu excepţia
verighetelor
| 25 | 15 |
10 | 0 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
4.| Produse de
parfumerie
|
|
|
| |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
|
4.1.Parfumuri,
| 35 | 35 |
35 | 35 |
|
| din
care:
| |
|
| |
|
| - ape de parfum
|
25 | 25 | 25 |
25 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
| 4.2. Ape de
toaletă,
| 15 | 15 |
15 | 15 |
|
| din
care:
| |
|
| |
|
| - ape de
colonie
| 10 | 10 |
10 | 10 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
|
5.| Arme şi arme de vânătoare, altele
| |
|
| |
|
| decât cele de uz
militar
| 100 | 100 | 100 |
100 |
|____|______________________________________|________|________|________|_______|
*1) Prin
cristal se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de
plumb de 24% din greutate.
ANEXA 4
_____________________________________________________________________
| Norma de poluare sau tipul | Capacitatea
cilindrică | euro/1 cmc |
|
autoturismului/
|
(cmc)
|
|
|
autovehiculului
|
|
|
|____________________________|_________________________|______________|
|
1
|
2
| 3 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Hibride
|
| 0 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Euro4
| <
1600 |
0,15 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 1601 - 2000
| 0,35 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2001 -
2500 |
0,5 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2501 -
3000 |
0,7 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
|
> 3000 |
1 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Euro3
| <
1600 |
0,5 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 1601 -
2000 |
0,6 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2001 -
2500 |
0,9 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2501 -
3000 |
1,1 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| >
3000 |
1,3 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Euro2
| <
1600 |
1,3 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 1601
- 2000 |
1,4 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2001 -
2500 |
1,5 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2501 -
3000 |
1,6 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| >
3000 |
1,7 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Euro1
| <
1600 |
1,8 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 1601 -
2000 |
1,8 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 2001 -
2500 |
1,8 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
|
2501 - 3000 |
1,8 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| >
3000 |
1,8 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
Non-euro
| <
1600 |
2 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| 1601 -
2000 |
2 |
|____________________________|_________________________|______________|
|
| >
2001 |
2 |
|____________________________|_________________________|______________|
N I V E L U L
Taxei speciale pentru
autovehiculele din categoriile*)
N2, N3, M2 ŞI M3
_____________________________________________________
Norma de poluare
a
autovehiculului
euro / 1 cmc
_____________________________________________________
Euro
4
0
Euro
3
0
Euro
2
0,2
Euro 1
0,9
Non-euro
1,2
_____________________________________________________
*) Categoriile sunt definite în Reglementările
privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a
vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la
acestea – RNTR2.
ANEXA 5
______________________________________________________
| Vârsta autoturismului/ | Coeficient |
Reducere (%) |
| autovehiculului
| de corelare
|
|
|_________________________|_____________|______________|
|
1
| 2
| 3 |
|_________________________|_____________|______________|
| până la 1 an inclusiv
| 0,9
| 15 |
|_________________________|_____________|______________|
| 1 an - 2 ani inclusiv
| 1,8
| 25 |
|_________________________|_____________|______________|
| 2 ani - 4 ani inclusiv
| 2,3
| 32 |
|_________________________|_____________|______________|
| 4 ani - 6 ani inclusiv
| 2,5
| 43 |
|_________________________|_____________|______________|
| peste 6
ani
| 2,7
| 47 |
|_________________________|_____________|______________|
Sistemul de supraveghere se aplică tuturor antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi
distilate. Norme
metodologice
(1) Pentru fiecare antrepozit fiscal de producţie de
alcool etilic şi de distilate vor fi desemnaţi reprezentanţi
permanenţi ai autorităţii fiscale competente, denumiţi în
continuare supraveghetori fiscali. Prezenţa supraveghetorilor fiscali va
fi asigurată pe tot parcursul desfăşurării procesului de
producţie, respectiv pe cele trei schimburi şi în zilele de
sărbători legale.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de
alcool etilic şi de distilate vor întocmi şi vor depune la
autoritatea fiscală competentă, o dată cu cererea de autorizare,
un program de lucru defalcat pe luni, care să prevadă cantitatea
estimată a se obţine într-un an, în funcţie de capacitatea
instalată.
Mijloace
de măsurare a producţiei de alcool
(1) În vederea înregistrării corecte a întregii
producţii de alcool etilic şi de distilate obţinute, fiecare
antrepozit fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate
trebuie să fie dotat obligatoriu de către antrepozitarul autorizat cu
mijloace de măsurare, denumite în continuare contoare, avizate de Biroul
Român de Metrologie Legală, necesare pentru determinarea
cantităţii de alcool etilic şi de distilate, precum şi cu
mijloace de măsurare legale pentru determinarea concentraţiei
alcoolice pentru fiecare sortiment de alcool etilic şi de distilate.
Mijloacele de măsurare şi măsurătorile efectuate cu acestea
se supun, în mod obligatoriu, controlului metrologic al statului, conform legii
în domeniu.
(2) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru
producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea
din coloanele de distilare pentru alcoolul brut, la ieşirea din coloanele
de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din
coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie contorizate
toate cantităţile de alcool rezultate.
(3) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru
producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din
coloanele de distilare sau, după caz, la ieşirea din
instalaţiile de distilare.
(4) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice
sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum
şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care
se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt
interzise.
Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool şi de
distilate sunt obligaţi să prezinte supraveghetorilor fiscali
certificate de calibrare, eliberate de un laborator de metrologie agreat de
Biroul Român de Metrologie Legală, pentru toate rezervoarele şi
recipientele în care se depozitează alcoolul, distilatele şi
materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.
(1) Pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului
brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare,
şi până la contoare, inclusiv la acestea, se vor aplica sigilii. În
cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate,
sigiliile se vor aplica la ieşirea distilatelor din coloanele de distilare
sau din instalaţiile de distilare. În toate situaţiile, sigiliile vor
fi aplicate şi pe toate elementele de asamblare-racordare ale aparatelor
de măsură şi control, pe orice orificii şi robineţi
existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.
(2) Aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor
de distilare, rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor
de distilare trebuie îmbinate în aşa fel încât să poată fi
sigilate. Sigiliile aparţin autorităţii fiscale competente, vor
fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia.
Operaţiunile de sigilare şi desigilare se vor efectua de către
supraveghetorul fiscal desemnat, astfel încât să nu se deterioreze
aparatele şi piesele componente. Amprentele sigiliilor aplicate trebuie
să fie menţinute intacte. Sigilarea şi desigilarea vor fi
consemnate într-un proces-verbal.
(3) Sigiliile prevăzute la alin. (2) sunt complementare
sigiliilor metrologice aplicate contoarelor, conform reglementărilor
specifice stabilite de Biroul Român de Metrologie Legală.
(4) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin.
(2), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau
personalizarea, precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor ce se
impun revin Ministerului Finanţelor Publice, respectiv direcţiei cu
atribuţii administrative.
(1) Recepţia cantitativă a materiilor prime
intrate în antrepozitul fiscal, precum şi introducerea lor în procesul de
fabricaţie se fac cu mijloace de măsurare legale.
(2) În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic
şi a distilatelor, se achiziţionează materii prime de la
persoane fizice, borderourile de achiziţie şi documentele de
recepţie se întocmesc în 2 exemplare şi vor purta, în mod
obligatoriu, viza supraveghetorului fiscal. Un exemplar al acestor documente
rămâne la antrepozitul fiscal care a achiziţionat materia primă,
iar exemplarul 2, la persoana fizică furnizoare.
Obligaţiile
supraveghetorilor fiscali
(1) Supraveghetorii fiscali au obligaţia să
verifice:
a)
existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi
recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor şi a materiilor
prime din care provin acestea;
b)
înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime;
c)
înscrierea corectă a alcoolului şi a distilatelor obţinute, în
rapoartele zilnice de producţie şi în documentele de transfer-predare
către antrepozite de prelucrare sau de depozitare de produse finite, în
concordanţă cu înregistrările mijloacelor de măsurare;
d)
concordanţa dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic
lunar şi producţia de alcool şi distilate obţinută;
e)
realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic
şi distilate, înscrise în evidenţele operative ale antrepozitelor de
depozitare de astfel de produse;
f)
centralizatorul lunar al documentelor de transfer către antrepozitele de
prelucrare a alcoolului şi a distilatelor;
g)
concordanţa dintre cantităţile de alcool şi de distilate
eliberate din antrepozitul fiscal de producţie cu cele înscrise în
documentele fiscale;
h)
modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate
pentru alcool şi distilate, precum şi pentru băuturile spirtoase
realizate de către antrepozitarul autorizat de producţie, care
îşi desfăşoară activitatea în sistem integrat;
i)
depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaraţiilor
privind obligaţiile de plată cu titlu de accize şi a decontului
de accize, în conformitate cu prevederile legale;
j)
orice alte documente şi operaţiuni care să conducă la
determinarea exactă a obligaţiilor către bugetul de stat;
k)
înregistrarea corectă a operaţiunilor de import şi export, în
situaţia în care antrepozitarul autorizat desfăşoară astfel
de operaţiuni.
(2) De asemenea, supraveghetorii fiscali au obligaţia
de a înregistra, într-un registru special, toate cererile antrepozitarilor
autorizaţi de producţie sau ale organelor de control privind
sigilarea sau desigilarea instalaţiilor.
(3) În vederea certificării realităţii
tuturor operaţiunilor reflectate în documentele aferente producţiei
de alcool şi de distilate, începând de la intrarea materiei prime
până la livrarea alcoolului şi a distilatelor către
secţiile de prelucrare sau către terţi, toate documentele
întocmite, inclusiv documentele fiscale, vor fi prezentate obligatoriu
supraveghetorului fiscal desemnat pentru a fi vizate de acesta.
(1) Desigilarea aparatelor şi a pieselor de pe tot fluxul
tehnologic se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate, din
partea antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate
sau în situaţii de avarie.
(2) Cererea de desigilare se transmite supraveghetorului
fiscal cu cel puţin trei zile înainte de termenul stabilit pentru
efectuarea operaţiunii propriu-zise, care va proceda la desigilare. La
desigilare, supraveghetorul fiscal întocmeşte un proces-verbal de
desigilare. În procesul-verbal se vor consemna data şi ora desigilării,
cantitatea de alcool şi de distilate - în litri şi în grade -
înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum şi
stocul de alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare
şi în recipiente.
(3) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea
sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal. În cazul în care
sigiliul este deteriorat accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul
autorizat este obligat să solicite prezenţa supraveghetorului fiscal
pentru constatarea cauzelor deteriorării accidentale a sigiliului sau ale
avariei.
(4) Dacă antrepozitarul autorizat constată un
incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta trebuie
să facă imediat o declaraţie supraveghetorului fiscal, care va
fi consemnată într-un registru special destinat acestui scop,
procedându-se imediat la remedierea defecţiunii. Totodată,
antrepozitarul autorizat va solicita prezenţa reprezentantului autorizat
de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi
de reparaţii ale mijloacelor de măsurare din categoria
respectivă, în vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a
repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilării.
(5) Contoarele defecte pot fi înlocuite, sub supraveghere
metrologică, cu alte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un
proces-verbal de înlocuire, întocmit de supraveghetorul fiscal, a indicilor de
la care se reia activitatea.
(6) Dacă timpul de remediere a contoarelor
depăşeşte 24 de ore, se suspendă activitatea de
producţie a alcoolului şi a distilatelor. Instalaţiile
respective vor fi sigilate.
(7) Suspendarea se face în baza unui proces-verbal de
suspendare, încheiat în 3 exemplare de către supraveghetorul fiscal, în
prezenţa reprezentantului legal al antrepozitarului autorizat.
(8) În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele
accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea
activităţii, data şi ora întreruperii acesteia, stocul de alcool
şi de distilate existent la acea dată şi indicii
înregistraţi de contoare în momentul suspendării activităţii.
(9) Originalul procesului-verbal de desigilare sau de
suspendare, după caz, se depune la autoritatea fiscală
competentă, în termen de 24 de ore de la încheierea acestuia. Al doilea
exemplar al procesului-verbal rămâne la antrepozitarul autorizat, iar exemplarul
al treilea se păstrează de către supraveghetorul fiscal.
(10) Reluarea activităţii după desigilarea
instalaţiilor respective se va face în baza unei declaraţii de
remediere a defecţiunii, întocmită de antrepozitarul autorizat
şi vizată de supraveghetorul fiscal, însoţită de un aviz
eliberat de specialistul care a efectuat remedierea. Supraveghetorul fiscal va
proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.
Alcoolul etilic şi distilatele livrate de către antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie, către utilizatorii legali, trebuie
să se încadreze în prevederile standardelor legale în vigoare. Fiecare
livrare va fi însoţită de buletine de analiză completate conform
standardelor legale în vigoare, eliberate de laboratorul propriu al
producătorului, dacă acesta a fost agreat, sau emise de alte
laboratoare autorizate. Buletinele de analiză vor cuprinde cel puţin
7 parametri fizico-chimici, prevăzuţi de standardele legale în
vigoare.
(1) Toate cisternele şi recipientele prin care se vor
transporta cantităţile de alcool şi de distilate vor purta
sigiliul supraveghetorului fiscal şi vor fi însoţite de documentele
fiscale prevăzute la titlul VII.
(2) Supraveghetorul fiscal, care a procedat la sigilarea
cisternelor sau a recipientelor de transport al alcoolului şi al
distilatelor în vrac, va comunica în aceeaşi zi, la autoritatea
fiscală competentă, data plecării transportului de alcool
şi de distilate, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport,
cantitatea expediată şi data aproximativă a sosirii acestuia.
(3) La sosirea efectivă a alcoolului şi a
distilatelor la destinaţie, agentul economic beneficiar este obligat
să solicite autorităţii fiscale competente desemnarea unui reprezentant
fiscal care, în maximum 24 de ore, va efectua verificarea documentelor de
transport şi a datelor înscrise în documentul de însoţire, după
care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.
(1) Livrarea alcoolului şi a distilatelor în vrac se va
face direct de la antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de la
importator către utilizatorii legali.
(2) Livrarea în vrac a alcoolului etilic şi a
distilatelor în scopul obţinerii de băuturi alcoolice altor
beneficiari decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de
astfel de băuturi este interzisă.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie
şi importatorii pot livra alcool în vrac, pentru consum, direct
spitalelor, farmaciilor şi agenţilor economici utilizatori legali de
alcool, alţii decât producătorii de băuturi alcoolice.
(4) Alcoolul etilic tehnic îmbuteliat poate fi comercializat
numai de către antrepozitarul autorizat pentru producţia de alcool
etilic şi numai sub formă de alcool etilic tehnic denaturat, conform
standardelor legale în vigoare.
(5) Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie
primă a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia
alcoolică sub 96,0% în volum, pentru fabricarea băuturilor alcoolice,
este interzisă. Norme metodologice
(6) Producţia de alcool sanitar de către alţi
producători decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de
alcool etilic este interzisă.
(7) Comercializarea pe piaţa internă a alcoolului
sanitar în vrac este interzisă.
(1) În vederea înregistrării corecte a producţiei
de ţuică şi rachiuri de fructe, fiecare antrepozitar autorizat
este obligat să se doteze cu mijloace de măsurare volumetrică,
denumite contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum
şi cu mijloace legale de măsurare a concentraţiei alcoolice a
materiei prime şi a produselor rezultate din prelucrarea acestora
instalaţiile de fabricaţie fiind în mod obligatoriu sigilate în
aceleaşi condiţii ca şi în cazul antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţia de alcool etilic sau de distilate.
(2) Cazanele individuale ale producătorilor de
ţuică şi rachiuri de fructe, a căror producţie este
destinată vânzării, vor fi livrate şi vor fi dotate cu vase
litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum
şi cu mijloace de măsurare legală a concentraţiei alcoolice
a produselor obţinute.
Sigilarea
şi desigilarea instalaţiilor
(1) Pentru controlul cantităţilor de
ţuică şi rachiuri de fructe, pe perioada de nefuncţionare,
instalaţiile sau cazanele de fabricaţie deţinute de
antrepozitarii autorizaţi vor fi sigilate suplimentar de către
autoritatea fiscală competentă.
(2) După primirea materiei prime în vederea
distilării, deţinătorii de astfel de instalaţii sau cazane
vor solicita, în scris, autorităţii fiscale competente desigilarea
acestora. Data şi ora desigilării, precum şi
cantităţile şi tipurile de materie primă ce urmează a
se prelucra se vor consemna într-un registru de fabricaţie, care va fi
numerotat, vizat de autoritatea fiscală competentă şi
păstrat la producător. În acelaşi timp, autoritatea fiscală
competentă va consemna aceleaşi date într-un proces-verbal.
(3) Desigilarea va fi solicitată în condiţiile în
care deţinătorul de instalaţii sau cazane are în stoc materie
primă pentru utilizarea capacităţilor de producţie pentru
minimum 10 zile, procesul de producţie fiind obligatoriu a se desfăşura
în mod continuu, până la terminarea materiei prime.
(4) În momentul desigilării instalaţiilor sau a
cazanelor, reprezentantul autorităţii fiscale competente va verifica,
prin probe de producţie, timpii de fabricaţie şi randamentul în
alcool pentru fiecare tip de materie primă în parte, stabilind
numărul de fierberi în 24 de ore şi întocmind un proces-verbal de
constatare.
(5) Timpii de funcţionare ai instalaţiilor sau ai
cazanelor şi randamentele stabilite vor fi utilizate pentru
evidenţierea producţiei în registrul de fabricaţie.
(6) În vederea opririi instalaţiilor sau cazanelor,
antrepozitarul autorizat pentru producţie va anunţa autoritatea
fiscală competentă pentru resigilarea acestora cu 2 zile înaintea
opririi producţiei.
(7) Dacă nu se solicită resigilarea cazanelor sau
a celorlalte instalaţii în momentul opririi acestora, se consideră
că producţia a continuat pe toată perioada de la desigilare.
(8) Momentul sigilării va fi menţionat în
registrul de fabricaţie, întocmindu-se, de asemenea, un proces-verbal în
care se va preciza cantitatea de producţie realizată de la data
desigilării.
Alcoolul, distilatele şi băuturile spirtoase pot fi importate în
vrac numai pe bază de contracte încheiate direct cu producătorii
externi sau cu reprezentanţii acestora şi numai în scopul
prelucrării sau îmbutelierii directe de către antrepozitarul autorizat
pentru producţie.
(1) La intrarea în ţară a alcoolului în vrac,
indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum şi a
băuturilor spirtoase în vrac, organele vamale de frontieră, după
efectuarea formalităţilor de vămuire, vor aplica pe fiecare
cisternă şi recipient un sigiliu special, cu însemnele
autorităţii vamale, desigilarea fiind interzisă până la
destinaţia finală a acestora.
(2) În momentul efectuării operaţiunii de
vămuire se va preleva, în mod obligatoriu, o probă din fiecare
cisternă sau recipient, în scopul verificării
autenticităţii datelor înscrise în documentele însoţitoare,
respectiv factura şi certificatele de analize fizico-chimice.
(3) Prelevarea probei se face de către delegatul
laboratorului, agreat de autoritatea vamală să efectueze expertize în
vederea identificării produselor.
(4) Prelevarea probei se face în prezenţa
autorităţii vamale, a delegatului permanent în vamă din partea
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor
şi a importatorului. Dacă importatorul depune o declaraţie
că nu este interesat să participe la prelevare, operaţiunea
respectivă se poate face în lipsa acestuia.
(5) Operaţiunea de prelevare a probelor se
efectuează în conformitate cu normele româneşti în vigoare privind
eşantionarea, analiza şi inspecţia unui lot de produse de
către delegatul laboratorului agreat.
(6) Din proba prelevată se vor constitui 3
eşantioane identice, dintre care unul este destinat laboratorului, altul
autorităţii vamale, iar al treilea importatorului.
(7) Eşantioanele vor fi etichetate şi vor fi
sigilate de către autoritatea vamală.
(8) Transmiterea eşantioanelor prelevate către
laboratoare se efectuează prin grija şi sub responsabilitatea
delegatului laboratorului agreat.
(9) Operaţiunea de prelevare se încheie prin întocmirea
unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme. Norme
metodologice
(10) Rezultatele expertizei vor fi consemnate de către
laboratorul agreat în certificate de expertiză.
(11) Analiza produselor se face pe cheltuiala importatorilor
şi are ca scop determinarea concentraţiei alcoolice şi a
cantităţilor reale, comparativ cu cele înscrise în documentele
însoţitoare, pentru corecta evaluare a accizelor datorate şi a
calităţii produsului.
(12) Termenul de efectuare a analizelor va fi, după caz:
a)
pe loc, în cazul produselor fără conţinut de zahăr;
b)
în 24 de ore de la prelevarea probei, în cazul produselor cu conţinut de
zahăr.
(13) Termenul obligatoriu de păstrare a
eşantioanelor este de un an.
(14) Prevederile alin. (2) se aplică şi
cantităţilor de alcool, de distilate şi de băuturi
spirtoase în vrac, aduse în regim de import temporar.
(15) Cantităţile de alcool, de distilate şi de
băuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de
către organul vamal de frontieră şi în situaţia în care
marfa este tranzitată către o vamă de interior în vederea
efectuării operaţiunii vamale de import. Marfa astfel sigilată,
împreună cu documentul de însoţire a mărfii, eliberat de autoritatea
vamală de frontieră, în care se menţionează cantitatea de
alcool, de distilate sau de băuturi spirtoase importată, în modul
şi sub forma prevăzută în norme, are liber de circulaţie
până la punctul vamal unde au loc operaţiunea vamală de import
şi prelevarea de probe, potrivit alin. (2).
(16) În toate cazurile, la determinările efectuate pe
baza analizelor de laborator, abaterea admisă este de +/- 0,3 grade volum.
(17) Desigilarea cisternelor şi a recipientelor de
alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac provenite din
import, ajunse la destinaţia finală, se va face în prezenţa unui
reprezentant al autorităţii fiscale competente, desemnat la
solicitarea scrisă a importatorilor.
(18) Importatorul are obligaţia să evidenţieze
într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de
reprezentantul organului fiscal teritorial în a cărui rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea, toate
cantităţile de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase
în vrac - în litri şi în grade - pe tipuri de produs şi pe
destinaţii ale acestora.
Situaţii
privind modul de valorificare
(1) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni,
pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie şi importatorii de alcool şi de distilate vor depune
la organele fiscale teritoriale o situaţie conţinând informaţii
privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau prelucrare,
şi anume: destinaţia, denumirea şi adresa beneficiarului,
numărul şi data facturii, cantităţile, preţul unitar
şi valoarea totală, din care, după caz, valoarea accizei,
conform modelului prezentat în norme. Această situaţie va fi
însoţită în mod obligatoriu de un exemplar al listelor de inventar
întocmite pentru stocurile de materii prime şi produse finite înregistrate
la sfârşitul lunii. Listele de inventar se întocmesc în două
exemplare şi vor fi vizate de către antrepozitarul autorizat pentru
producţie sau de către importator. În cazul antrepozitarilor
autorizaţi pentru producţie, listele de inventar vor fi vizate
şi de către supraveghetorul fiscal. Al doilea exemplar se
păstrează de către antrepozitarul autorizat de producţie
şi de către importator.
(2) Lunar, până în ultima zi a lunii, pentru luna
precedentă, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului
Finanţelor Publice - Direcţia generală a tehnologiei
informaţiei situaţia centralizatoare pentru fiecare judeţ
privind modul de valorificare a alcoolului şi a distilatelor, conform
modelului prezentat în norme. Norme metodologice
(3) *** Abrogat
(1) Se interzice orice operaţiune comercială cu
uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de producţie.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) toate reziduurile
de uleiuri minerale rezultate din exploatare, în alte locaţii decât
antrepozitele fiscale de producţie, pot fi cedate sau vândute numai în
vederea prelucrării şi numai către un antrepozit fiscal de
producţie, în condiţiile prevăzute de norme. Norme
metodologice
(1) Uleiurile minerale neaccizabile,
rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care
au punctul de inflamabilitate sub 85 grade C, se vor comercializa direct
către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop
industrial. În caz contrar, antrepozitarul autorizat va vira la bugetul de stat
accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu
plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt incluşi
comercianţii în sistem angro.
(2) Se interzice comercializarea, prin pompele
staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din
categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto,
care corespund standardelor naţionale de calitate. Norme metodologice
Se interzice importul de uleiuri minerale de tipul benzinelor şi
motorinelor care nu corespund standardelor naţionale şi prevederilor
legale referitoare la calitatea benzinelor.
Efectuarea formalităţilor vamale de import, aferente uleiurilor
minerale prevăzute la art.
241, se face prin birourile vamale de control şi
vămuire la frontieră, stabilite prin decizia autorităţii
vamale, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Întârzierea la plată a accizelor cu mai mult de 5 zile de
la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei antrepozitarului şi
închiderea activităţii acestuia până la plata sumelor
restante. Norme
metodologice
(1) Agenţii economici care doresc
să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice
şi produse din tutun sunt obligaţi ca până la data de 31 martie
2005 să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială şi
să îndeplinească următoarele condiţii:
a)
să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în
proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b)
să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia
naţională - CAEN, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de
comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau
activitatea de comercializare şi distribuţie angro a produselor din
tutun;
c)
să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau
contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse
marcării potrivit titlului VII.
(2) Băuturile alcoolice livrate de agenţii
economici producători către agenţii economici distribuitori sau
comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a certificatului
de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi
aparţine.
(3) Agenţii economici distribuitori şi
comercianţii angro de băuturi alcoolice şi produse din tutun
răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute
şi sunt obligaţi să verifice autenticitatea facturilor primite.
------------
*) Nu sunt incluse în textul actualizat modificările efectuate prin art. I pct. 215 din Legea nr. 343/2006. Reproducem
mai jos aceste prevederi.
"215. În cuprinsul titlului IX
„Impozite şi taxe locale”, sintagma „taxa asupra mijloacelor de transport”
se va înlocui cu sintagma „impozitul pe mijloacele de transport”."
În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos
au următoarele semnificaţii:
a)
rangul unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform
legii;
b)
zone din cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în
funcţie de poziţia terenului faţă de centrul
localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte
elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar
sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea
terenului;
c)
nomenclatură stradală - lista care conţine denumirile tuturor
străzilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, numerele de
identificare a imobilelor pe fiecare stradă în parte, precum şi
titularul dreptului de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura
stradală se organizează pe fiecare localitate rurală şi
urbană şi reprezintă evidenţa primară unitară
care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei
persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui
imobil, teren şi/sau clădire.
Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:
a)
impozitul pe clădiri;
b)
impozitul pe teren;
c)
taxa asupra mijloacelor de transport;
d)
taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e)
taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f)
impozitul pe spectacole;
g)
taxa hotelieră;
h)
taxe speciale;
i)
alte taxe locale.
(1) Orice persoană care are în
proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit
pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede
diferit.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în
continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri
prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al
comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată
clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe
clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care
este amplasată clădirea.
(3) Pentru clădirile proprietate publică sau
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă,
după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri,
care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor,
titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după
caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(4) În cazul în care o clădire se află în
proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre
proprietarii comuni ai clădirii datorează impozitul pentru
spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea
sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor
în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din
impozitul pentru clădirea respectivă.
(5) În înţelesul prezentului titlu, clădire este
orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia,
indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai
multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale,
obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi altele
asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt
pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt
construite. Încăperea reprezintă spaţiul din interiorul unei
clădiri.
(1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit,
prin efectul legii, sunt, după cum urmează:
1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor
administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
2. clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice,
de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de
titularul dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri
de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România
şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor
care sunt folosite pentru activităţi economice;
4. clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi
instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau
particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
5. clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia
încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
6. clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice,
termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de
transformare, precum şi staţiilor de conexiuni;
7. clădirile aflate în domeniul public al statului şi în
administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", cu excepţia încăperilor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
8. clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi
tehnologice, potrivit legii;
10. clădirile restituite potrivit art. 16
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare;
11. clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
12. clădirile retrocedate potrivit art. 1
alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
religioase din România, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
13. clădirile restituite potrivit art. 1
alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999
privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut
comunităţilor cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale din România, republicată;
14. clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice,
hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri
funciare şi de intervenţii la apărarea împotriva
inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele
afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente
canalelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru
activităţi economice;
15. clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri,
viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate
pentru exploatarea acestor construcţii, cu excepţia încăperilor
care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
16. construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de
folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;
17. clădirile care sunt utilizate ca sere, solare,
răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri
şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea cerealelor, cu
excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte
activităţi economice;
18. clădirile trecute în proprietatea statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de
moştenitori legali sau testamentari;
19. clădirile utilizate pentru activităţi social umanitare,
de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit
hotărârii consiliului local.
(2) Nu intră sub incidenţa impozitului pe
clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei
clădiri.
(3) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1)
pct. 10 - 13 se aplică pe durata pentru care proprietarul este obligat
să menţină afectaţiunea de interes public.
Calculul
impozitului pentru persoane fizice
(1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri
se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea
impozabilă a clădirii.
(2) În cazul unei clădiri care are pereţii
exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a
clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (3) valoarea
impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii
respective.
(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată
în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite
desfăşurate a acesteia, exprimate în metri pătraţi, cu
valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/mp, din
tabelul următor:
______________________________________________________________________________
|
TIPUL CLĂDIRII
|
VALOAREA
IMPOZABILĂ
|
|
|
- lei/mp
-
|
|________________________________|_____________________________________________|
|
| Clădire cu instalaţie| Clădire
fără |
|
| electrică, de apă, | instalaţie electrică,|
|
| de canalizare şi de | de apă, de canalizare|
|
| încălzire
| şi de încălzire |
|
| (condiţii cumulative)|
|
|________________________________|______________________|______________________|
|
0
| 1
|
2 |
|________________________________|______________________|______________________|
| A. Clădire cu
cadre din beton |
669
|
397 |
| armat sau cu
pereţi exteriori
|
|
|
| din
cărămidă arsă sau din
orice|
|
|
| alte materiale
rezultate în
|
|
|
| urma unui tratament
termic
|
|
|
| şi/sau
chimic
|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
| B. Clădire cu
pereţii exteriori|
182
|
114 |
| din lemn, din
piatră naturală,
|
|
|
| din
cărămidă nearsă, din
|
|
|
| vălătuci sau
din orice alte
|
|
|
| materiale nesupuse
unui
|
|
|
| tratament termic
şi/sau chimic
|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
| C.
Clădire-anexă cu cadre din
|
114
|
102 |
| beton armat sau cu
pereţi
|
|
|
| exteriori din
cărămidă arsă
sau|
|
|
| din orice alte
materiale |
|
|
| rezultate în urma
unui
|
|
|
| tratament termic
şi/sau chimic
|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
| D.
Clădire-anexă cu pereţii
|
68
| 45
|
| exteriori din lemn, din
piatră
|
|
|
| naturală, din
cărămidă nearsă,
|
|
|
| din vălătuci
sau din orice
alte|
|
|
| materiale nesupuse
unui
|
|
|
| tratament termic
şi/sau chimic
|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
| E. În cazul
contribuabilului | 75% din suma care | 75% din
suma care |
| care deţine la
aceeaşi adresă | s-ar aplica clădirii | s-ar aplica
clădirii |
| încăperi amplasate
la subsol,
|
|
|
| la demisol şi/sau
la mansardă,
|
|
|
| utilizate ca
locuinţă, în
|
|
|
| oricare dintre tipurile
de
|
|
|
| clădiri
prevăzute la lit. A -
D|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
| F. În cazul
contribuabilului | 50% din suma care | 50% din
suma care |
| care deţine la
aceeaşi adresă | s-ar aplica clădirii | s-ar aplica
clădirii |
| încăperi amplasate
la subsol,
|
|
|
| la demisol şi/sau
la mansardă,
|
|
|
| utilizate în alte
scopuri
decât|
|
|
| cel de
locuinţă, în oricare
|
|
|
| dintre tipurile de
clădiri
|
|
|
| prevăzute la lit.
A - D
|
|
|
|________________________________|______________________|______________________|
(4) Suprafaţa construită
desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea
suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv
ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând
suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi
suprafeţele scărilor şi teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilă a clădirii se
ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în
care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii
determinate conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie
corespunzător, prevăzut în tabelul următor:
__________________________________________________________
| Zona în cadrul
| Rangul
localităţii
|
| localităţii
|
|
|________________|_________________________________________|
|
| 0 | I | II | III
| IV | V |
|________________|______|______|______|______|______|______|
|
A | 2,60 | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 1,10 | 1,05
|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|
B | 2,50 | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 1,05 | 1,00
|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|
C | 2,40 | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 1,00 | 0,95
|
|________________|______|______|______|______|______|______|
|
D | 2,30 | 2,20 | 2,10 | 2,00 | 0,95 | 0,90
|
|________________|______|______|______|______|______|______|
(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai
mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie
prevăzut la alin. (5) se reduce cu 0,10.
(7) Valoarea impozabilă a clădirii,
determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (6), se reduce
în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a)
cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b)
cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani
şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de
referinţă.
(8) În cazul clădirii utilizate ca locuinţă,
a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de
metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată
în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se majorează cu câte
5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din
aceştia.
(81) În cazul clădirii la care au fost executate
lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau
extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se
actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care
au fost terminate aceste ultime lucrări.
(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri
nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa
construită desfăşurată a clădirii se determină
prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de
transformare de 1,20.
Majorarea
impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri
(1) Dacă o persoană fizică
are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca
locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane, impozitul pe
clădiri se majorează după cum urmează:
a)
cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b)
cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de
domiciliu;
c)
cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
d)
cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele în afara
celei de la adresa de domiciliu.
(11) Nu intră sub incidenţa alin. (1)
persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin
succesiune legală.
(2) În cazul deţinerii a două sau mai multe
clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se
determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au
fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă
calitatea de proprietar.
(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au
obligaţia să depună o declaraţie specială la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la
cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul
declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Calculul
impozitului datorat de persoanele juridice
(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul
pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare
asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a
consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50%
inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie
revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de
intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea
proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(31) În cazul clădirii la care au fost executate
lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau
extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are
obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate
pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de
la data terminării lucrărilor respective.
(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost
recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se
reduce cu 15% .
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată,
conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri
este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării,
înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană
juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost
reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de
referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de
consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi
10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii
înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la
sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie
clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora
cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
(7) În cazul unei clădiri care face obiectul unui
contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se
aplică următoarele reguli:
a)
impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b)
valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este
valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată
în contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în
vigoare;
c)
în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin
ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de
locator.
(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice
clădire deţinută de o persoană juridică aflată în
funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa
a fost recuperată integral pe calea amortizării.
Dobândirea,
înstrăinarea şi modificarea clădirilor
(1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită
sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe
clădire se datorează de către persoana respectivă cu
începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea
a fost dobândită sau construită.
(2) În cazul unei clădiri care a fost
înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul
anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de persoana
respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în
care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau
distrusă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul
pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care
impozitul se aplică acelei persoane.
(4) În cazul extinderii, îmbunătăţirii,
distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri
existente, impozitul pe clădire se recalculează începând cu data de
întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.
(5) Orice persoană care dobândeşte,
construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia
de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în a cărei
rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30
de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau construirii.
(6) Orice persoană care extinde,
îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică
în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună
o declaraţie în acest sens la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de
zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
(7) Înstrăinarea unei clădiri, prin oricare dintre
modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată
până când titularul dreptului de proprietate asupra clădirii
respective nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia
obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al
unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasată
clădirea sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul
în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a
lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea
achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis
de compartimentul de specialitate al autorităţilor
administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează
clădiri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de
drept.
(1) Impozitul/taxa pe clădiri se
plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe
clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până
la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi
buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de
până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la
primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în
proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la
impozitul pe clădiri cumulat.
(1) Orice persoană care are în
proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit
anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în
continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută
la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al
oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul
municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează
către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(3) Pentru terenurile proprietate publică sau
privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale,
concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se
stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a
concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de
folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe
teren.
(4) În cazul terenului care este deţinut în comun de două
sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea
din teren aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili
părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar
în comun datorează o parte egală din impozitul pentru terenul
respectiv.
(5) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de
leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se
datorează de locatar.
(6) În cazul în care contractul de leasing încetează,
altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este
datorat de locator.
Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
a)
terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită
de o clădire;
b)
orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei
unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;
c)
orice teren al unui cimitir, crematoriu;
d)
orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar
şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;
e)
orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu
a trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
f)
orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o
instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite
pentru activităţi economice;
g)
orice teren proprietate a statului, a unităţilor
administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei
clădiri al cărui titular este oricare din aceste categorii de
proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru
activităţi economice;
h)
orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru
perioada cât durează ameliorarea acestuia;
i)
terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii
pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de
iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele
folosite pentru activităţile de apărare împotriva
inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care
contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de
protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru
exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a
consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei
solului;
j)
terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie,
terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv
ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi
terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe
baza avizului privind categoria de folosinţă a terenului, emis de
oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;
k)
terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri
naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională
de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de
siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor
reprezentând zone de siguranţă;
l)
terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice,
potrivit legii;
m)
terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau
testamentari;
n)
terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6
şi 7, cu excepţia celor folosite pentru activităţi
economice;
o)
terenul aferent clădirilor restituite potrivit art.
16 din Legea nr. 10/2001 pe durata pentru care proprietarul este obligat
să menţină afectaţiunea de interes public;
p)
terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art.
1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000 pe durata pentru care proprietarul este obligat să
menţină afectaţiunea de interes public;
r)
terenul aferent clădirilor restituite potrivit art.
6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
83/1999 pe durata pentru care proprietarul este obligat să
menţină afectaţiunea de interes public.
(1) Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul
numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii
în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de
folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de
consiliul local.
(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în
registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu
construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea
suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma
corespunzătoare prevăzută în următorul tabel*):
_______________________________________________________________________
|Zona din cadrul localităţii|
Rangul localităţii (lei [vechi]/mp) |
|___________________________|___________________________________________|
|
| O | I | II
| III | IV | V |
|___________________________|_______|_______|_______|_______|_____|_____|
|
A |
5.900 | 4.900 | 4.300 | 3.700 | 500 | 400 |
|___________________________|_______|_______|_______|_______|_____|_____|
|
B | 4.900
| 3.700 | 3.000 | 2.500 | 400 | 300 |
|___________________________|_______|_______|_______|_______|_____|_____|
|
C |
3.700 | 2.500 | 1.900 | 1.200 | 300 | 200 |
|___________________________|_______|_______|_______|_______|_____|_____|
|
D |
2.500 | 1.200 | 1.000 | 700 | 200 | 100 |
|___________________________|_______|_______|_______|_______|_____|_____|
(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat
în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de
terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se stabileşte prin
înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma
corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest rezultat se
înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător
prevăzut la alin. (5).
(4) Pentru stabilirea impozitului pe teren, potrivit alin.
(3), se folosesc sumele din tabelul următor:
_____________________________________________________________________
Nr.
Zona (lei/ha)
crt.
_________________
A B C D
_____________________________________________________________________
1 Teren arabil
20 15 13 11
2
Păşune
15 13 11 9
3
Fâneaţă
15 13 11 9
4
Vie
33 25 20 13
5
Livadă
38
33 25 20
6 Pădure sau alt teren cu
vegetaţie forestieră 20 15
13 11
7 Teren cu
apă
11 9 6 x
8 Drumuri şi căi
ferate
x x x x
9 Teren neproductiv x x x x
_____________________________________________________________________
(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:
_______________________________________________
| Rangul localităţii | Coeficientul de
corecţie |
|____________________|__________________________|
|
O
|
8,00 |
|____________________|__________________________|
|
I
|
5,00 |
|____________________|__________________________|
|
II
|
4,00 |
|____________________|__________________________|
|
III
|
3,00 |
|____________________|__________________________|
|
IV
|
1,10 |
|____________________|__________________________|
|
V
|
1,00 |
|____________________|__________________________|
(51) Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în
cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în
intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de
folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe
teren se calculează conform prevederilor alin. (3) - (5) numai dacă
îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a)
au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b)
au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din
desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(52) În caz contrar, impozitul pe terenul situat în
intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de
contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin. (2).
(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe
teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului,
exprimată în ha, cu suma corespunzătoare prevăzută în
următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie
corespunzător prevăzut la art.
251 alin. (5)**):
________________________________________________________________________________
Nr.
Categoria de
folosinţă
Zona
crt.
[lei (RON)/ha]
________________________________________________________________________________
0
1
A B C D
________________________________________________________________________________
1. Teren cu
construcţii
22 20 18 16
2.
Arabil
36 34 32 30
3.
Păşune
20 18 16 14
4.
Fâneaţă
20
18 16 14
5. Vie pe
rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt.
5.1 40 38 36
34
5.1. Vie până la
intrarea pe
rod
x x x x
6.
Livadă pe rod, alta decât cea prevăzută la nr. crt.
6.1 40 38 36 34
6.1. Livadă
până la intrarea pe
rod
x x x x
7.
Pădure sau alt teren cu vegetaţie forestieră, cu
excepţia celui prevăzut la nr. crt.
7.1
12 10 8 6
7.1. Pădure în
vârstă de până la 20 de ani şi pădure cu rol
de
protecţie
x x x x
8. Teren cu
apă, altul decât cel cu amenajări
piscicole 4 3
2 1
8.1. Teren cu
amenajări piscicole
24
22 20 18
9. Drumuri
şi căi
ferate
x x x x
10. Teren neproductiv x x x x
________________________________________________________________________________
(7) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancţiunea nulităţii.
(8) Atât în cazul clădirilor, cât şi al
terenurilor, dacă se constată diferenţe între suprafeţele
înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală
rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii
fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale,
dovedite prin lucrări tehnice de cadastru. Datele rezultate din
lucrările tehnice de cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în
registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar modificarea
sarcinilor fiscale operează începând cu data de întâi a lunii
următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de
specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia
fiscală.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 258 alin. (2) au fost
actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
|
CAP.
3
|
|
IMPOZITUL PE
TEREN
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| IMPOZITUL PE TERENURILE
AMPLASATE ÎN INTRAVILAN - TERENURI CU CONSTRUCŢII |
|
|
| Art. 258 alin.
(2)
|
|______________________________________________________________________________|
|Zona în
|
NIVELURILE
INDEXATE
|
|cadrul
|
PENTRU ANUL
2005
- lei/ha*) - |
|locali- |_____________________________________________________________________|
|tăţii
| Nivelurile impozitului, pe ranguri
de
localităţi
|
|
|
rol/ron
|
|
|_____________________________________________________________________|
|
| 0 |
I | II
| III |
IV | V |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
A |69.850.000/|58.000.000/|50.950.000/|43.850.000/|6.000.000/|4.800.000/|
|
| 6.985 | 5.800 |
5.095 | 4.385 |
600 | 480 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
B |58.000.000/|43.850.000/|35.550.000/|30.000.000/|4.800.000/|3.600.000/|
|
| 5.800 | 4.385 |
3.555 | 3.000 |
480 | 360 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
C |43.850.000/|30.000.000/|22.500.000/|14.250.000/|3.600.000/|2.400.000/|
|
| 4.385 | 3.000 |
2.250 | 1.425 |
360 | 240 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
D |30.000.000/|14.250.000/|11.900.000/| 8.300.000/|2.350.000/|1.200.000/|
|
| 3.000 | 1.425 |
1.190 | 830 |
235 | 120 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
|
|______________________________________________________________________________|
|Zona în
|
NIVELURILE
INDEXATE
|
|cadrul
|
PENTRU ANUL
2006
- lei/ha*) - |
|locali-
|_____________________________________________________________________|
|tăţii
| Nivelurile impozitului, pe ranguri
de
localităţi
|
|
|_____________________________________________________________________|
|
| 0 |
I | II
| III |
IV | V |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
A | 7.404 | 6.148
| 5.401 | 4.681 |
636 | 509 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
B | 6.148 | 4.648
| 3.768 | 3.180 |
509 | 382 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
C | 4.648 | 3.180
| 2.385 | 1.511 |
382 | 254 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
|
D | 3.180 | 1.511
| 1.261 | 880
| 249 | 127 |
|________|___________|___________|___________|___________|__________|__________|
| *) În cazul impozitului
pe terenurile amplasate în intravilan,
la |
| actualizarea pe anul
2006 a nivelurilor acestuia, pentru a nu majora sau |
| diminua, după caz,
nivelurile respective ca efect al rotunjirilor la a doua |
| zecimală în urma
conversiei generată de aplicarea Legii nr. 348/2004 privind |
| denominarea monedei
naţionale, s-a procedat la raportarea
nivelurilor |
| impozitului pe teren în
lei/ha, ţinând seama de faptul că 1 mp = 0,0001 ha. |
|______________________________________________________________________________|
**) Reproducem mai jos prevederile art. 2
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2006.
"ART. 2
(1) Impozitele pe terenurile din extravilanul
localităţilor, stabilite şi încasate pentru anul 2006 până
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de
urgenţă, rămân stabilite conform deciziilor de impunere emise de
organele fiscale. Impozitul pe terenurile din extravilanul
localităţilor, stabilit şi neîncasat până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se
stabileşte conform alin. (2).
(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă impozitul pe terenurile din extravilanul
localităţilor se stabileşte potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu
modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.
(3) Impozitul pe terenurile amplasate în extravilanul
localităţilor, încasat până la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenţă, se face venit la bugetul de
stat.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 260 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, impozitul pe teren pentru terenurile amplasate în
extravilanul localităţilor, aferent anului 2006, se
plăteşte în 3 rate egale, până la datele de 15 iunie, 15
septembrie şi 15 noiembrie inclusiv."
Dobândiri
şi transferuri de teren, precum şi alte modificări aduse
terenului
(1) Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul
unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii
următoare celei în care terenul a fost dobândit.
(2) Pentru orice operaţiune juridică
efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect
transferul dreptului de proprietate asupra unui teren, persoana încetează
a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare
celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate asupra
terenului.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2),
impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care
impozitul se aplică acelei persoane.
(4) Dacă încadrarea terenului în funcţie de
poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în
cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care modifică
impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data
de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.
(5) Dacă în cursul anului se modifică rangul unei
localităţi, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren
situat în intravilan corespunzător noii încadrări a
localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care a intervenit această modificare.
(6) Orice persoană care dobândeşte teren are
obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului
la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după
data achiziţiei.
(61) Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre
modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată
până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu
are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia
obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al
unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al
celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu
termene de plată scadente până la data de întâi a lunii
următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea
achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis
de compartimentul de specialitate al autorităţilor
administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează
terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de
drept.
(7) Orice persoană care modifică folosinţa
terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea
folosinţei acestuia la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de
zile, inclusiv, care urmează după data modificării
folosinţei.
(1) Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în
două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie
inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren,
datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31
martie inclusiv, a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La
nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine
Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget
local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de
până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la
primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în
proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi
unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la
impozitul pe teren cumulat.
(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de
transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă
anuală pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în
prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Taxa prevăzută la alin. (1), denumită în
continuare taxa asupra mijloacelor de transport, se plăteşte la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde persoana
îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul
unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia,
impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.
(4) În cazul în care contractul de leasing încetează
altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe mijlocul de
transport este datorat de locator.
Taxa asupra mijloacelor de transport nu se aplică
pentru:
a)
autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care
aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate
handicapului acestora;
b)
navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru
transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare
a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c)
mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d)
mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru
servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv
transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful
de transport este stabilit în condiţii de transport public;
e)
vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.
(1) Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează
în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute
în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele
autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în
funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea
fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu
suma corespunzătoare din tabelul următor:
_______________________________________________________________________________
Tipuri de
autovehicule
Suma, în lei, pentru
fiecare grupă de
200 cm3 sau fracţiune
din aceasta
_______________________________________________________________________________
1. Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu
capacitatea cilindrică de până la
1600 cm3 inclusiv
7
2. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între
1601 cm3 şi 2000 cm3
inclusiv
15
3. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între
2001 cm3 şi 2600 cm3
inclusiv
30
4. Autoturisme cu capacitatea cilindrică între
2601 cm3 şi 3000 cm3
inclusiv
60
5. Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste
3.001 cm3
120
6. Autobuze, autocare,
microbuze
20
7. Alte autovehicule cu masa totală maximă
autorizată
de până la 12 tone inclusiv, precum
şi autoturismele
de teren din producţie
internă
25
8. Tractoare
înmatriculate
15
_______________________________________________________________________________
(3) În cazul unui ataş, taxa pe mijlocul de transport
este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele
respective.
(4) În cazul unui autovehicul de transport marfă cu
masa totală autorizată de peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de
transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul
următor*):
______________________________________________________________________________
|
| Numărul axelor şi masa totală maximă
autorizată | Taxa (lei [vechi]) |
|
|
|_____________________|
|
|
|Vehicule |Vehicule |
|
|
|cu
sistem |cu alt |
|
|
|de |sistem de |
|
|
|suspensie |suspensie |
|
|
|pneumatică|
|
|
|
|sau un
| |
|
|
|echivalent| |
|
|
|recunoscut|
|
|___|____________________________________________________|__________|__________|
|I | Vehicule cu
două
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 12 tone, dar nu mai mult de 13 tone | 1.000.000| 1.100.000|
| |___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 13 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 1.100.000| 1.200.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 14 tone, dar nu mai mult de 15 tone | 1.200.000| 1.400.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 4.| Masa
peste 15
tone
| 1.400.000| 2.800.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|II | Vehicule cu trei
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa peste
15 tone, dar nu mai mult de 17 tone | 1.100.000| 1.200.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 17 tone, dar nu mai mult de 19 tone | 1.200.000| 1.300.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 19 tone, dar nu mai mult de 21 tone | 1.300.000| 1.600.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 4.| Masa
peste 21 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 1.600.000| 2.500.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 5.| Masa
peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 2.500.000| 3.800.000|
| |___|________________________________________________|__________|__________|
| | 6.| Masa
peste 25
tone
| 2.500.000| 3.800.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|III| Vehicule cu patru
axe
| |
|
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 1.600.000| 1.700.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 25 tone, dar nu mai mult de 27 tone | 1.700.000| 2.500.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 27 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 2.500.000| 4.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 4.| Masa
peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 4.000.000| 6.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 5.| Masa
peste 31
tone
| 4.000.000| 6.000.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
(5) În cazul unei combinaţii de autovehicule (un
autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfă cu masa
totală maximă autorizată de peste 12 tone, taxa asupra
mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din
tabelul următor*):
______________________________________________________________________________
|
| Numărul axelor şi masa totală maximă
autorizată | Taxa (lei [vechi]) |
|
|
|_____________________|
|
|
|Vehicule
|Vehicule |
|
|
|cu sistem |cu alt |
|
|
|de |sistem de |
|
|
|suspensie
|suspensie |
|
|
|pneumatică| |
|
|
|sau un
| |
|
|
|echivalent|
|
|
|
|recunoscut| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
|I | Vehicule cu 2
+ 1
axe
|
|
|
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone | 1.000.000| 1.100.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 14 tone, dar nu mai mult de 16 tone | 1.100.000| 1.200.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 16 tone, dar nu mai mult de 18 tone | 1.200.000| 1.300.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 4.| Masa
peste 18 tone, dar nu mai mult de 20 tone | 1.300.000| 1.400.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 5.| Masa
peste 20 tone, dar nu mai mult de 22 tone | 1.400.000| 1.500.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 6.| Masa
peste 22 tone, dar nu mai mult de 23 tone | 1.500.000| 1.600.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 7.| Masa
peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 1.600.000| 2.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 8.| Masa
peste 25 tone
|
2.000.000| 3.400.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|II | Vehicule cu 2 + 2
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone | 1.200.000| 1.300.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone | 1.300.000| 1.600.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 26 tone, dar nu mai mult de 28 tone | 1.600.000| 2.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 4.| Masa
peste 28 tone, dar nu mai mult de 29 tone | 2.000.000| 2.300.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 5.| Masa
peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone | 2.300.000| 3.700.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 6.| Masa
peste 31 tone, dar nu mai mult de 33 tone | 3.700.000| 5.200.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 7.| Masa
peste 33 tone, dar nu mai mult de 36 tone | 5.200.000| 7.900.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 8.| Masa
peste 36
tone
| 5.200.000| 7.900.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|III| Vehicule cu 2 + 3
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 4.200.000| 5.700.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 38
tone
| 5.700.000| 8.000.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|IV | Vehicule cu 3 + 2
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa peste
36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 3.500.000| 5.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 5.000.000| 7.000.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 40
tone
| 7.000.000| 7.900.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
|V | Vehicule cu 3
+ 3
axe
|
| |
|___|____________________________________________________|__________|__________|
| | 1.| Masa
peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone | 2.800.000| 3.100.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 2.| Masa
peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone | 3.100.000| 3.700.000|
|
|___|________________________________________________|__________|__________|
| | 3.| Masa
peste 40
tone
| 3.700.000| 7.500.000|
|___|___|________________________________________________|__________|__________|
(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote
care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută
la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma
corespunzătoare din tabelul următor*):
_________________________________________________________
| Masa totală
maximă autorizată
| Taxa |
|
|(lei [vechi])|
|____________________________________________|_____________|
| a) Până la 1 tonă
inclusiv
| 59.000 |
|____________________________________________|_____________|
| b) Peste 1 tonă, dar nu mai mult de 3 tone
| 194.000 |
|____________________________________________|_____________|
| c) Peste 3 tone, dar nu mai mult de 5 tone
| 292.000 |
|____________________________________________|_____________|
| d) Peste 5
tone
| 370.000 |
|____________________________________________|_____________|
(7) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul
pe mijlocul de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul
următor:
_______________________________________________________________________________
Mijlocul de transport pe
apă
Impozit
- lei/an -
_______________________________________________________________________________
1. Luntre, bărci
fără motor, folosite pentru pescuit şi uz
personal
15
2. Bărci
fără motor, folosite în alte
scopuri
40
3. Bărci cu
motor
150
4. Nave de sport şi
agrement*)
între 0 şi 800
5. Scutere de
apă
150
6. Remorchere şi
împingătoare:
a) până
la 500 CP
inclusiv
400
b) peste 500
CP şi până la 2.000 CP
inclusiv
650
c) peste
2.000 CP şi până la 4.000 CP
inclusiv
1.000
d) peste
4.000
CP
1.600
7. Vapoare - pentru
fiecare 1.000 tdw sau fracţiune din
acesta 130
8. Ceamuri, şlepuri
şi barje fluviale:
a) cu
capacitatea de încărcare până la 1.500 tone
inclusiv 130
b) cu
capacitatea de încărcare de peste 1.500 tone şi până la
3.000 tone
inclusiv
200
c) cu
capacitatea de încărcare de peste 3.000
tone
350
_______________________________________________________________________________
*) Criteriile de
stabilire a cuantumului impozitului vor fi prevăzute în normele
metodologice de aplicare a prezentului cod.
(8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea
cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc
de transport se stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de
transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.
------------
*) Conform art. 2 din Ordonanţa
Guvernului nr. 83/2004, pentru anul 2005, nivelurile taxei armonizate
prevăzute la art. 263
alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările ulterioare, vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 263 alin. (4), art. 263 alin. (5) şi art. 263 alin. (6) au fost actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
| |
| CAP. 4 |
| TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT |
| |
|______________________________________________________________________________|
| |
| Art. 263 alin. (4) Autovehicule de transport
marfă cu masa
totală |
| şi 292 alin. (3)
autorizată de peste 12
tone
|
|______________________________________________________________________________|
| Numărul
axelor şi masa totală | NIVELURILE INDEXATE |
NIVELURILE |
| maximă
autorizată
| PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|
|_____________________|_____________________|
|
| Taxa (lei) rol/ron | Taxa
(lei) |
|
|_____________________|_____________________|
|
|Vehicule
|Vehicule |Vehicule |Vehicule |
|
|cu sistem |cu alt |cu sistem |cu alt |
|
|de |sistem de
|de |sistem de |
|
|suspensie |suspensie |suspensie |suspensie |
|
|pneumatică|
|pneumatică| |
|
|sau un |
|sau un
| |
|
|echivalent| |echivalent|
|
|
|recunoscut|
|recunoscut| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|I. Vehicule cu două
axe
| x |
x | x
| x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 12
tone,
|1.184.000/|1.302.000/| 100 |
110 |
|dar nu mai mult de 13
tone | 118,40 |
130,20 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 13
tone, |1.302.000/|1.420.000/|
110 | 167 |
|dar nu mai mult de 14
tone | 130,20 |
142,00 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 14
tone,
|1.420.000/|1.656.000/| 167 |
235 |
|dar nu mai mult de 15
tone | 142,00 |
165,60 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|4. Masa peste 15
tone
|1.656.000/|3.314.000/| 235 |
533 |
|
| 165,60 | 331,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|II. Vehicule cu trei
axe
| x |
x | x
| x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 15
tone,
|1.302.000/|1.420.000/| 110 |
120 |
|dar nu mai mult de 17
tone | 130,20 |
142,00 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 17
tone,
|1.420.000/|1.539.000/|
120 | 216 |
|dar nu mai mult de 19
tone | 142,00 |
153,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 19
tone,
|1.539.000/|1.894.000/| 216 |
280 |
|dar nu mai mult de 21
tone | 153,90 |
189,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|4. Masa peste 21
tone,
|1.894.000/|2.959.000/| 280 |
432 |
|dar nu mai mult de 23
tone | 189,40 |
295,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|5. Masa peste 23
tone,
|2.959.000/|4.497.000/| 432 |
671 |
|dar nu mai mult de 25
tone | 295,90 |
449,70 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|6. Masa peste 25
tone
|2.959.000/|4.497.000/| 432 |
671 |
|
| 295,90 | 449,70 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|III. Vehicule cu patru
axe |
x | x
| x |
x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 23
tone,
|1.894.000/|2.012.000/| 280 |
284 |
|dar nu mai mult de 25
tone | 189,40 |
201,20 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 25
tone,
|2.012.000/|2.959.000/| 284 |
443 |
|dar nu mai mult de 27
tone | 201,20 |
295,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 27
tone, |2.959.000/|4.734.000/|
443 | 704 |
|dar nu mai mult de 29
tone | 295,90 |
473,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|4. Masa peste 29
tone, |4.734.000/|7.101.000/|
704 | 1.044 |
|dar nu mai mult de 31
tone | 473,40 |
710,10 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|5. Masa peste 31
tone
|4.734.000/|7.101.000/| 704 |
1.044 |
|
| 473,40 | 710,10 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|
|
| Art. 263 alin. (5) Combinaţii de autovehicule
(autovehicule articulate sau |
| şi 292 alin. (3) trenuri
rutiere) de transport marfă cu masă
totală |
|
maximă autorizată de peste 12
tone
|
|______________________________________________________________________________|
| Numărul
axelor şi masa totală | NIVELURILE INDEXATE |
NIVELURILE |
| maximă
autorizată
| PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|
|_____________________|_____________________|
|
| Taxa (lei) rol/ron | Taxa
(lei) |
|
|_____________________|_____________________|
|
|Axă/axe |Axă/axe |Axă/axe
|Axă/axe |
|
|motoare cu|motoare cu|motoare cu|motoare cu|
|
|suspensie |alt sistem|suspensie |alt sistem|
|
|pneumatică|de
|pneumatică|de |
|
|sau un |suspensie |sau un |suspensie |
|
|echivalent|
|echivalent| |
|
|recunoscut|
|recunoscut| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|I. Vehicule cu 2 + 1
axe
| x |
x | x
| x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 12
tone,
|1.076.000/|1.302.000/| 100 |
110 |
|dar nu mai mult de 14
tone | 107,60 |
130,20 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 14
tone,
|1.302.000/|1.420.000/| 110 |
120 |
|dar nu mai mult de 16
tone | 130,20 |
142,00 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 16
tone,
|1.420.000/|1.539.000/| 120 |
130 |
|dar nu mai mult de 18
tone | 142,00 |
153,90 |
|
|
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|4. Masa peste 18
tone,
|1.539.000/|1.656.000/| 130 |
140 |
|dar nu mai mult de 20
tone | 153,90 |
165,60 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|5. Masa peste 20
tone,
|1.656.000/|1.775.000/| 140 |
150 |
|dar nu mai mult de 22
tone | 165,60 |
177,50 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|6. Masa peste 22
tone, |1.775.000/|1.894.000/|
150 | 189 |
|dar nu mai mult de 23
tone | 177,50 |
189,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|7. Masa peste 23
tone, |1.894.000/|2.367.000/|
189 | 340 |
|dar nu mai mult de 25
tone | 189,40 |
236,70 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|8. Masa peste 25
tone
|2.367.000/|4.023.000/| 340 |
597 |
|
| 236,70 | 402,30 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|II. Vehicule cu 2 + 2
axe |
x | x
| x |
x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 23
tone,
|1.420.000/|1.539.000/| 120 |
136 |
|dar nu mai mult de 25
tone | 142,00 |
153,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 25
tone,
|1.539.000/|1.894.000/| 136 |
224 |
|dar nu mai mult de 26
tone | 153,90 |
189,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 26
tone,
|1.894.000/|2.367.000/| 224 |
329 |
|dar nu mai mult de 28
tone | 189,40 |
236,70 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|4. Masa peste 28
tone,
|2.367.000/|2.722.000/| 329 |
397 |
|dar nu mai mult de 29
tone | 236,70 |
272,20 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|5. Masa peste 29
tone,
|2.722.000/|4.379.000/| 397 |
651 |
|dar nu mai mult de 31
tone | 272,20 |
437,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|6. Masa peste 31
tone,
|4.379.000/|6.154.000/| 651 |
904 |
|dar nu mai mult de 33
tone | 437,90 |
615,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|7. Masa peste 33
tone,
|6.154.000/|9.349.000/| 904 |
1.373 |
|dar nu mai mult de 36
tone | 615,40 |
934,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|8. Masa peste 36
tone
|6.154.000/|9.349.000/| 904 |
1.373 |
|
| 615,40 | 934,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|III. Vehicule cu 2 + 3
axe |
x | x
| x |
x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 36
tone,
|4.970.000/|6.745.000/| 719 |
1.001 |
|dar nu mai mult de 38
tone | 497,00 |
674.50 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 38
tone
|6.745.000/|9.467.000/| 1.001 | 1.361 |
|
| 674,50 | 946,70
|
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|IV. Vehicule cu 3 + 2
axe |
x | x
| x |
x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 36
tone,
|4.142.000/|5.917.000/| 636 |
883 |
|dar nu mai mult de 38
tone | 414,20 |
591,70 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 38
tone,
|5.917.000/|8.284.000/| 883 |
1.221 |
|dar nu mai mult de 40
tone | 591,70 |
828,40 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 40
tone
|8.284.000/|9.349.000/| 1.221 | 1.806 |
|
| 828,40 | 934,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|V. Vehicule cu 3 +
3
| x |
x | x |
x |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|1. Masa peste 36
tone,
|3.314.000/|3.669.000/| 362 |
437 |
|dar nu mai mult de 38
tone | 331,40 |
366,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|2. Masa peste 38
tone,
|3.669.000/|4.379.000/| 437 |
653 |
|dar nu mai mult de 40
tone | 366,90 |
437,90 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|3. Masa peste 40
tone
|4.379.000/|8.876.000/|
653 | 1.040 |
|
| 437,90 | 887,60 |
| |
|__________________________________|__________|__________|__________|__________|
|
|
| Art. 263 alin. (6) Remorci, semiremorci sau
rulote
|
|______________________________________________________________________________|
| Masa totală
maximă autorizată | NIVELURILE INDEXATE | NIVELURILE
INDEXATE |
|
| PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|
|_____________________|_____________________|
|
| Taxa (lei) rol/ron | Taxa
(lei) |
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|a. Până la 1
tonă inclusiv
|
70.000/
|
7 |
|
|
7,00
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|b. Peste 1
tonă,
| 230.000/
| 24
|
|dar nu mai mult de 3
tone
|
23,00
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|c. Peste 3
tone,
| 346.000/
| 37
|
|dar nu mai mult de 5
tone
|
34,60
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|d. Peste 5
tone
| 438.000/
| 46
|
|
| 43,80
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
Conform art. 1 alin. (1) din
Hotărârea Guvernului nr. 1086/2006, nivelurile impozitului pe mijloacele
de transport, prevăzute la art.
263 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003, aplicabile în
anul fiscal 2007, sunt următoarele:
1. Nivelurile impozitului pe mijloacele de transport, prevăzute la art. 263 alin. (4) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal
______________________________________________________________________________
|
| Numărul axelor
şi masa
totală
| Taxa (RON) |
|
| maximă
autorizată
|_____________________|
|
|
|Vehicule
cu|Vehicule |
|
|
|sistem de |cu alt |
|
|
|suspensie |sistem de|
|
|
|pneumatică
|suspensie|
|
|
|sau un
| |
|
|
|echivalent | |
|
|
|recunoscut | |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| I | Vehicule cu
două
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 13 tone|
100 | 110 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 13 tone, dar nu mai mult de 14 tone|
110 | 218 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 15 tone|
218 | 307 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 4 |
Masa peste 15
tone
| 307 | 694 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| II | Vehicule cu trei
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 15 tone, dar nu mai mult de 17 tone|
110 | 137 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 17 tone, dar nu mai mult de 19 tone|
137 | 281 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 19 tone, dar nu mai mult de 21 tone|
281 | 365 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 4 |
Masa peste 21 tone, dar nu mai mult de 23 tone|
365 | 563 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 5 |
Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone|
563 | 874 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 6 |
Masa peste 25
tone
| 563 | 874 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
|III | Vehicule cu patru
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone|
365 | 370 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 27 tone|
370 | 578 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 27 tone, dar nu mai mult de 29 tone| 578
| 917 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 4 |
Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone|
917 | 1361 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 5 |
Masa peste 31
tone
| 917 | 1361 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
2. Nivelurile impozitului pe mijloacele de transport, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal
______________________________________________________________________________
|
| Numărul axelor
şi masa
totală
| Taxa (RON) |
|
| maximă autorizată
|_____________________|
|
|
|Vehicule cu|Vehicule |
|
|
|sistem de |cu alt |
|
|
|suspensie |sistem de|
|
|
|pneumatică |suspensie|
|
|
|sau un
| |
|
|
|echivalent | |
|
|
|recunoscut | |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| I | Vehicule cu
2+1
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 12 tone, dar nu mai mult de 14 tone|
100 | 110 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 14 tone, dar nu mai mult de 16 tone|
110 | 120 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 16 tone, dar nu mai mult de 18 tone|
120 | 130 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 4 |
Masa peste 18 tone, dar nu mai mult de 20 tone|
130 | 140 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 5 |
Masa peste 20 tone, dar nu mai mult de 22 tone|
140 | 190 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 6 |
Masa peste 22 tone, dar nu mai mult de 23 tone|
190 | 246 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 7 |
Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone|
246 | 443 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 8 |
Masa peste 25
tone
| 443 | 778 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| II| Vehicule cu
2+2
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 23 tone, dar nu mai mult de 25 tone|
120 | 177 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 25 tone, dar nu mai mult de 26 tone|
177 | 291 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 26 tone, dar nu mai mult de 28 tone|
291 | 428 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 4 |
Masa peste 28 tone, dar nu mai mult de 29 tone|
428 | 517 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 5 |
Masa peste 29 tone, dar nu mai mult de 31 tone|
517 | 849 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 6 |
Masa peste 31 tone, dar nu mai mult de 33 tone|
849 | 1178 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 7 |
Masa peste 33 tone, dar nu mai mult de 36 tone|
1178 | 1789 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 8 |
Masa peste 36
tone
| 1178 | 1789 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
|III | Vehicule cu 2+3
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone|
938 | 1305 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 38
tone
| 1305 | 1774 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| IV | Vehicule cu 3+2
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone|
829 | 1150 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone|
1150 | 1591 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 40
tone
| 1591 | 2354 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| V | Vehicule cu
3+3
axe
|
| |
|____|___________________________________________________|___________|_________|
| | 1 |
Masa peste 36 tone, dar nu mai mult de 38 tone|
471 | 570 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 2 |
Masa peste 38 tone, dar nu mai mult de 40 tone|
570 | 851 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
| | 3 |
Masa peste 40
tone
| 851 | 1356 |
|____|___|_______________________________________________|___________|_________|
Dobândiri
şi transferuri ale mijloacelor de transport
(1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o
persoană în cursul unui an, taxa asupra mijlocului de transport se
datorează de persoană de la data de întâi a lunii următoare
celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.
(2) În cazul unui mijloc de transport care este
înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din
evidenţa fiscală a compartimentului de specialitate al
autorităţii de administraţie publică locală, taxa
asupra mijlocului de transport încetează să se mai datoreze de acea
persoană începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care
mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa
fiscală.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa
asupra mijloacelor de transport se recalculează pentru a reflecta perioada
din an în care impozitul se aplică acelei persoane.
(4) Orice persoană care
dobândeşte/înstrăinează un mijloc de transport sau îşi
schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune
o declaraţie fiscală cu privire la mijlocul de transport, la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are
domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la
modificarea survenită.
(5) Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare
dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi
efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra
mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale
locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite
bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este
înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până
la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc
înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face
prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al
autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se
înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor
prezentului alineat sunt nule de drept.
(1) Impozitul pe mijlocul de transport se
plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31
martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe
mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili,
până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o
bonificaţie de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre
a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această
atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Deţinătorii, persoane fizice sau juridice
străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de
transport în România, în condiţiile legii, au obligaţia să
achite integral, la data solicitării, impozitul datorat pentru perioada
cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care se
înmatriculează şi până la sfârşitul anului fiscal
respectiv.
(4) În situaţia în care înmatricularea priveşte o
perioadă care depăşeşte data de 31 decembrie a anului
fiscal în care s-a solicitat înmatricularea, deţinătorii
prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia să achite integral
impozitul pe mijlocul de transport, până la data de 31 ianuarie a
fiecărui an, astfel:
a)
în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, impozitul anual;
b)
în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se
sfârşeşte înainte de data de 1 decembrie a aceluiaşi an,
impozitul aferent perioadei cuprinse între data de 1 ianuarie şi data de
întâi a lunii următoare celei în care expiră înmatricularea.
(5) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat
aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral
până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul
deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care
impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi unităţi
administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul
de transport cumulat al acestora.
Orice persoană care trebuie să obţină un certificat,
aviz sau altă autorizaţie prevăzută în prezentul capitol
trebuie să plătească taxa menţionată în acest capitol
la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau
autorizaţia necesară.
Taxa
pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de
construire şi a altor avize asemănătoare
(1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în
mediul urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local,
Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean,
după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor*):
__________________________________________________________
| Suprafaţa pentru care se
obţine | Taxa (lei [vechi])|
| certificatul de urbanism
|
|
|______________________________________|___________________|
| a) Până la 150 mp
inclusiv | 25.000 -
35.000 |
|______________________________________|___________________|
| b) Între 151 mp şi 250 mp inclusiv | 37.000
- 47.000 |
|______________________________________|___________________|
| c) Între 251 mp şi 500 mp inclusiv |
48.000 - 60.000 |
|______________________________________|___________________|
| d) Între 501 mp şi 750 mp inclusiv |
61.000 - 72.000 |
|______________________________________|___________________|
| e) Între 751 mp şi 1.000 mp inclusiv | 73.000 -
85.000 |
|______________________________________|___________________|
| f) Peste 1.000
mp
| 85.000 + 130 |
|
| pentru fiecare |
|
| mp care depăşeşte |
|
|
1.000 mp |
|______________________________________|___________________|
(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru
o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită conform
alin. (1).
(3) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de
construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca
locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5%
din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau
excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice,
exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi
petrol, precum şi altor exploatări se calculează înmulţind
numărul de metri pătraţi de teren afectat de foraj sau de
excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până la
50.000 lei [vechi]*).
(5) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru
lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei
construcţii, care nu sunt incluse în altă autorizaţie de
construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a
lucrărilor de organizare de şantier.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de
tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri este egală
cu 2% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie.
(7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire
pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe
căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea
corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor
este de până la 50.000 lei [vechi] pentru fiecare metru pătrat de
suprafaţă ocupată de construcţie*).
(8) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire
pentru orice altă construcţie decât cele prevăzute în alt
alineat al prezentului articol este egală cu 1% din valoarea
autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv
instalaţiile aferente.
(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de
desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii
este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcţiei,
stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul
desfiinţării parţiale a unei construcţii, taxa pentru
eliberarea autorizaţiei se modifică astfel încât să reflecte
porţiunea din construcţie care urmează a fi demolată.
(10) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau
a unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul
taxei pentru eliberarea certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(11) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind
lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de
apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi
televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de
până la 75.000 lei [vechi] pentru fiecare racord*).
(12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de
către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către
primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean
se stabileşte de consiliul local în sumă de până la 100.000 lei
[vechi]*).
(13) Taxa pentru eliberarea certificatului de
nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de
către consiliile locale în sumă de până la 60.000 lei [vechi]*).
(14) Pentru taxele prevăzute în prezentul articol,
stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcţie, se
aplică următoarele reguli:
a)
taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de
construcţie declarate de persoana care solicită avizul şi se
plăteşte înainte de emiterea avizului;
b)
în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de
construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră
autorizaţia respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia
trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor
de construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale;
c)
până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune
situaţia finală privind valoarea lucrărilor de construcţii,
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza
valorii reale a lucrărilor de construcţie;
d)
până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale a emis
valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice
sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit
autorizaţia sau orice sumă care trebuie rambursată de
autoritatea administraţiei publice locale.
(15) În cazul unei autorizaţii de construire emise
pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de
construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a
clădirii stabilită conform art. 251.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 267 alin. (1), art. 267 alin. (4), art. 267 alin. (7), art. 267 alin. (11), art. 267 alin. (12) şi art. 267 alin. (13) au fost
actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
| CAP.
5
|
| TAXA
PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ŞI A
AUTORIZAŢIILOR |
|
|
|______________________________________________________________________________|
|Art.
267 alin.
(1)
|
|
|
|Taxa pentru
eliberarea
|
|
|
|certificatului de
urbanism, în | NIVELURILE INDEXATE | NIVELURILE INDEXATE |
|mediu
urban
|
PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|__________________________________|
|
|
|Suprafaţa pentru
care se obţine |_____________________|_____________________|
|certificatul de
urbanism |Taxa -
lei - rol/ron| Taxa - lei - |
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|a) Până la 150 mp
inclusiv | 27.000 -
38.000/ | 3 -
4 |
|
| 2,70 - 3,80
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|b) Între 151 şi 250
mp inclusiv | 40.000 - 50.000/
| 4 -
5 |
|
| 4,00 - 5,00 |
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|c) Între 251 şi 500
mp inclusiv | 51.000 - 64.000/
| 5 -
7 |
|
| 5,10 - 6,40
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|d) Între 501 şi 750
mp inclusiv | 65.000 - 77.000/
| 7 -
8 |
|
| 6,50 - 7,70
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|e) Între 751 şi
1.000 mp inclusiv | 78.000 - 91.000/
| 8 -
10 |
|
| 7,80 - 9,10
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|f) Peste 1.000
mp
|91.000 + 139 lei/mp |10 + 0,01 lei/mp |
|
|pentru fiecare mp |pentru fiecare mp |
|
|care
depăşeşte |care
depăşeşte |
|
|1.000 mp/
|1.000
mp |
|
|9,10 + 0,01 lei/mp
|
|
|
|pentru fiecare mp |
|
|
|care depăşeşte
|
|
|
|1.000 mp/
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
267 alin.
(4)
|între 0 şi 54.000 |între 0 şi
6 |
|Taxa pentru
eliberarea
|inclusiv, pentru |inclusiv,
pentru |
|autorizaţiei de
foraje sau |fiecare mp afectat/
|fiecare mp afectat |
|excavări
|între 0 şi 5,40
|
|
|
|inclusiv, pentru
|
|
|
|fiecare mp afectat |
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
267 alin.
(7)
|între 0 şi 54.000 |între 0 şi
6 |
|Taxa pentru
eliberarea
|inclusiv, pentru |inclusiv,
pentru |
|autorizaţiei de
construire pentru |fiecare mp de
|fiecare mp de |
|chioşcuri, tonete,
cabine, spaţii |suprafaţă ocupată de |suprafaţă
ocupată de |
|de expunere, situate pe
căile şi
|construcţie/
|construcţie |
|în spaţiile
publice, precum şi |între 0 şi
5,40
|
|
|pentru amplasarea
corpurilor şi a |inclusiv, pentru
|
|
|panourilor de
afişaj, a firmelor |fiecare mp
de
|
|
|şi
reclamelor
|suprafaţă ocupată de
|
|
|
|construcţie
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
267 alin.
(11)
|între 0 şi 80.000 |între 0 şi
9 |
|Taxa pentru eliberarea
unei |inclusiv,
pentru |inclusiv, pentru |
|autorizaţii privind
lucrările de |fiecare racord/ |fiecare
racord |
|racorduri şi
branşamente la reţele|între 0 şi
8,00 |
|
|publice de apă,
canalizare, gaze, |inclusiv, pentru
|
|
|termice, energie
electrică, |fiecare
racord
|
|
|telefonie şi
televiziune prin
|
|
|
|cablu
|
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
267 alin.
(12)
|între 0 şi 107.000 |între 0 şi
11 |
|Taxa pentru
avizarea
|inclusiv/
|inclusiv
|
|certificatului de
urbanism de |între 0 şi
10,70 |
|
|către comisia de
urbanism şi
|inclusiv
|
|
|amenajarea teritoriului,
de către
|
|
|
|primari sau de
structurile de
|
|
|
|specialitate din
cadrul
|
|
|
|consiliului
judeţean
|
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
267 alin.
(13)
|între 0 şi 64.000 |între 0 şi
7 |
|Taxa pentru
eliberarea
|inclusiv/
|inclusiv
|
|certificatului de
nomenclatură |între 0 şi
6,40
|
|
|stradală şi
adresă
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
ART. 268
Taxa
pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate
economică şi a altor autorizaţii similare
(1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru
desfăşurarea unei activităţi economice este stabilită
de către consiliul local în sumă de până la 100.000 lei [vechi],
în mediul rural, şi de până la 500.000 lei [vechi], în mediul
urban*).
(11) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se
vizează anual, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru
anul următor. Taxa de viză reprezintă 50% din cuantumul taxei
prevăzute la alin. (1).
(2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de
funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de
până la 120.000 lei [vechi]*).
(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri
cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale,
se stabileşte de către consiliul local şi este de până la
200.000 lei [vechi]*).
(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător
se stabileşte de către consiliile locale şi este de până la
500.000 lei [vechi]*).
(5) Comercianţii a căror activitate se
desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor
din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu
modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante şi 5540 -
baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ
teritorială se află amplasată unitatea sau standul de
comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei
privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie
publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de
până la 3.000 lei. La nivelul municipiului Bucureşti, această
taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului
Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a
cărui rază teritorială se află amplasată unitatea sau
standul de comercializare.
(6) Autorizaţia privind desfăşurarea
activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care
comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite
de către primarul în a cărui rază de competenţă se
află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 268 alin. (1), art. 268 alin. (2), art. 268 alin. (3) şi art. 268 alin. (4) au fost actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
| CAP.
5
|
| TAXA
PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR ŞI A
AUTORIZAŢIILOR |
|
|
|______________________________________________________________________________|
|Art.
268 alin. (1) |
|
|
|Taxa pentru
eliberarea
|
|
|
|unei autorizaţii
pentru | NIVELURILE
INDEXATE | NIVELURILE INDEXATE |
|desfăşurarea
unei activităţi | PENTRU ANUL
2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|economice:
|
|
|
|
|_____________________|_____________________|
|
|Taxa - lei - rol/ron| Taxa - lei
- |
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|1. în mediul
rural
|între 0 şi 107.000 |între 0 şi
11 |
|
|inclusiv/
|inclusiv
|
|
|între 0 şi 10,70 |
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|2. în mediul
urban
|între 0 şi 535.000 |între 0 şi
57 |
|
|inclusiv/
|inclusiv
|
|
|între 0 şi 53,50 |
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
268 alin.
(2)
|între 0 şi 130.000 |între 0 şi
14 |
|Taxa pentru
eliberarea
|inclusiv/
|inclusiv
|
|autorizaţiilor de
funcţionare |între 0 şi
13,00
|
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
268 alin.
(3)
|între 0 şi 214.000 |între 0 şi
23 |
|Taxa pentru eliberarea
de copii |inclusiv, pentru |inclusiv,
pentru |
|heliografice de pe
planuri |fiecare mp sau
|fiecare mp sau |
|cadastrale sau de pe
alte asemenea|fracţiune de mp/ |fracţiune de
mp |
|planuri, deţinute
de consiliile |între 0 şi 21,40
|
|
|locale
|inclusiv, pentru | |
|
|fiecare mp sau |
|
|
|fracţiune de mp |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
268 alin.
(4)
|între 0 şi 535.000 |între 0 şi
57 |
|Taxa pentru
eliberarea
|inclusiv/
|inclusiv
|
|certificatului de
producător |între 0 şi
53,50
|
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
ART. 269
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor
nu se datorează pentru:
a)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru
lăcaş de cult sau construcţie anexă;
b)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea,
modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care
aparţin domeniului public al statului;
c)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru
lucrările de interes public judeţean sau local;
d)
certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă
beneficiarul construcţiei este o instituţie publică;
e)
autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile
ferate atribuite prin concesionare, conform legii.
Taxa
pentru serviciile de reclamă şi publicitate
(1) Orice persoană, care beneficiază de servicii
de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui
alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană,
datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu
excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin
mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.
(11) Publicitatea realizată prin mijloace de
informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul prezentului
articol, corespunde activităţilor agenţilor de publicitate
potrivit Clasificării activităţilor
din economia naţională - CAEN, cu modificările
ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte
tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol,
denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează
serviciile de reclamă şi publicitate.
(3) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate
se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea
serviciilor de reclamă şi publicitate.
(4) Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind
cuprinsă între 1% şi 3% .
(5) Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate
cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi
obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu
excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(6) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate
se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii
următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de
servicii de reclamă şi publicitate.
Taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
(1) Orice persoană care utilizează un panou,
afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi
publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale prevăzute
în prezentul articol către bugetul local al autorităţii
administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul,
afişajul sau structura de afişaj respectivă.
(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop de
reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea
numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru
pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau
publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel*):
a)
în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o
activitate economică, suma este de până la 200.000 lei [vechi];
b)
în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj
pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la 150.000 lei
[vechi].
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau
fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se
afişează în scop de reclamă şi publicitate.
(4) Taxa pentru afişajul în scop de reclamă
şi publicitate se plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în
patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie
şi 15 noiembrie, inclusiv.
(5) Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează
taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate să
depună o declaraţie anuală la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea Guvernului
nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 271 alin. (2) au fost actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
|
CAP. 6
|
| TAXA
PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE RECLAMĂ ŞI
PUBLICITATE
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
|Art.
271 alin.
(2)
| NIVELURILE INDEXATE | NIVELURILE INDEXATE |
|Taxa pentru afişaj
în scop de | PENTRU ANUL 2005 |
PENTRU ANUL 2006 |
|reclamă şi
publicitate
|_____________________|_____________________|
|
| - lei/mp sau | - lei/mp
sau |
|
| fracţiune de mp - | fracţiune de mp - |
|
|
rol/ron
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|a) în cazul unui
afişaj situat în |între 0 şi 214.000 |între 0 şi
23 |
|locul în care persoana
derulează
o|inclusiv/
|inclusiv
|
|activitate
economică
|între 0 şi 21,40
|
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|b) în cazul
oricărui alt panou, |între 0 şi 161.000
|între 0 şi 17 |
|afişaj sau
structură de afişaj
|inclusiv/
|inclusiv
|
|pentru reclamă
şi publicitate |între 0 şi
16,10 |
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
(1) Taxa pentru serviciile de reclamă
şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă
şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice, cu
excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi
economice.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol,
denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă
şi publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază
panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, în acest
caz taxa prevăzută la art.
270 fiind plătită de această ultimă
persoană.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte
mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în interiorul
clădirilor.
(4) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi
publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a
instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de
circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publică
şi educaţionale.
(5) Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor
de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele
de transport care nu sunt destinate, prin construcţia lor, realizării
de reclamă şi publicitate.
(1) Orice persoană care
organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă
sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a
plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în continuare
impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are
loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă
activitate distractivă.
(1) Cu excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe
spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma
încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2) Cota de impozit se determină după cum
urmează:
a)
în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet,
operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare
muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau
orice competiţie sportivă internă sau internaţională,
cota de impozit este egală cu 2%;
b)
în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la
lit. a), cota de impozit este egală cu 5% .
(3) Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau
a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de organizatorul spectacolului
în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în vigoare înaintea
vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole
stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:
a)
a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care
îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b)
a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să
aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând
bilete de intrare şi/sau abonamente;
c)
a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a
nu încasa sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de
intrare şi/sau abonamente;
d)
a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite
de la spectatori;
e)
a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul
şi plata impozitului pe spectacole;
f)
a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea,
înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare
şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei
şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor
şi Agenţia Naţională pentru Sport.
Reguli
speciale pentru videoteci şi discoteci
(1) În cazul unei manifestări artistice sau al unei
activităţi distractive care are loc într-o videotecă sau
discotecă, impozitul pe spectacole se calculează pe baza
suprafeţei incintei prevăzute în prezentul articol.
(2) Impozitul pe spectacole se stabileşte pentru
fiecare zi de manifestare artistică sau de activitate distractivă,
prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai
suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilită de
consiliul local, astfel*):
a)
în cazul videotecilor, suma este de până la 1.000 lei [vechi];
b)
în cazul discotecilor, suma este de până la 2.000 lei [vechi].
(3) Impozitul pe spectacole se ajustează prin
înmulţirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de
corecţie corespunzător, precizat în tabelul următor:
_____________________________________________
| Rangul localităţii | Coeficient de
corecţie |
|____________________|________________________|
|
0
|
8,00 |
|____________________|________________________|
|
I
|
5,00 |
|____________________|________________________|
|
II
|
4,00 |
|____________________|________________________|
|
III
|
3,00 |
|____________________|________________________|
|
IV
|
1,10 |
|____________________|________________________|
|
V
|
1,00 |
|____________________|________________________|
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole
stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a depune o
declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale privind spectacolele programate pe durata
unei luni calendaristice. Declaraţia se depune până la data de 15,
inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 275 alin. (2) au fost
actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
| CAP. 7
|
|
IMPOZITUL PE
SPECTACOLE
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
|Art.
275 alin.
(2)
| NIVELURILE INDEXATE | NIVELURILE INDEXATE |
|Manifestarea
artistică sau | PENTRU ANUL
2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|activitatea
distractivă:
|_____________________|_____________________|
|
| - lei/mp -
| - lei/mp - |
|
| rol/ron
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|a) în cazul
videotecilor |între 0
şi 1.200 |între 0 şi
1 |
|
|inclusiv/
|inclusiv
|
|
|între 0 şi 0,12 |
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|b) în cazul
discotecilor |între 0
şi 2.400 |între 0 şi
2 |
|
|inclusiv/
|inclusiv
|
|
|între 0 şi 0,24 |
|
|
|inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor
organizate în scopuri umanitare. Norme metodologice
(1) Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar
până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut
loc spectacolul.
(2) Orice persoană care datorează impozitul pe
spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale,
până la data stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe
spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate
în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
(3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole
răspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a
declaraţiei şi plata la timp a impozitului.
(1) Consiliul local poate institui o taxă pentru
şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia
consiliul local îşi exercită autoritatea, dar numai dacă taxa se
aplică conform prezentului capitol.
(2) Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare,
denumită în continuare taxa hotelieră, se încasează de
către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează
cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
(3) Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa
taxa colectată în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este
situată aceasta.
(1) Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea
cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităţile de
cazare.
(2) Cota taxei se stabileşte de consiliul local şi
este cuprinsă între 0,5% şi 5% . În cazul unităţilor de
cazare amplasate într-o staţiune turistică, cota taxei poate varia în
funcţie de clasa cazării în hotel.
(3) Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga
perioadă de şedere, cu excepţia cazului unităţilor de
cazare amplasate într-o staţiune turistică, atunci când taxa se
datorează numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada
reală de cazare.
Taxa hotelieră nu se aplică pentru:
a)
persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
b)
persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de
gradul I sau II;
c)
pensionarii sau studenţii;
d)
persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
e)
veteranii de război;
f)
văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care
nu s-au recăsătorit;
g)
persoanele fizice prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la
6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare;
h)
soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la
lit. b) - g), care este cazat/cazată împreună cu o persoană
menţionată la lit. b) - g).
(1) Unităţile de cazare au obligaţia de a
vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10,
inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat taxa hotelieră
de la persoanele care au plătit cazarea.
(2) Unităţile de cazare au obligaţia de a
depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale, până la data
stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv. Formatul
declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
(1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale
create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale,
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene
şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot
adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum şi cuantumul
acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele
publice locale.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele
fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de
instituţia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de
organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care
sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră
în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, nu pot institui taxe speciale
concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale,
apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul
public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a
reţelelor de apă, de transport şi distribuţie a energiei
electrice şi a gazelor naturale.
(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului
Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, pot institui taxe
pentru utilizarea temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea
muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi
arheologice şi altele asemenea*).
(2) Consiliile locale pot institui taxe pentru
deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor destinate
obţinerii de venituri care folosesc infrastructura publică
locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum
şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului
înconjurător*).
(3) Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se
calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate
de autorităţile deliberative interesate*).
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 283 alin. (1), art. 283 alin. (2) şi art. 283 alin. (3) au fost actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
| |
| CAP. 10 |
| ALTE TAXE LOCALE |
| |
|______________________________________________________________________________|
|Art. 283 alin. (1) | NIVELURILE INDEXATE | NIVELURILE INDEXATE |
|Taxa zilnică pentru utilizarea | PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL 2006 |
|temporară a locurilor publice şi | rol/ron | |
|pentru vizitarea muzeelor, a |_____________________|_____________________|
|caselor memoriale sau
a |între 0 lei/zi
şi |între 0 lei/zi şi |
|monumentelor istorice,
de |119.000
lei/zi |13 lei/zi inclusiv |
|arhitectură şi
arheologie
|inclusiv/
|
|
|
|între 0 lei/zi şi
|
|
|
|11,90
lei/zi inclusiv|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
283 alin.
(2)
|între 0 lei/zi şi |între 0 lei/zi
şi |
|Taxa zilnică pentru
deţinerea sau |119.000 lei/zi |13
lei/zi inclusiv |
|utilizarea
echipamentelor
|inclusiv/
|
|
|destinate în scopul
obţinerii de |între 0 lei/zi şi
|
|
|venit
|11,90 lei/zi
inclusiv|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
283 alin.
(3)
|între 0 lei/an şi |între 0 lei/an
şi |
|Taxa anuală pentru
vehicule lente |321.000 lei/an |34 lei/an
inclusiv |
|
|inclusiv/
|
|
|
|între 0 lei/an şi |
|
|
|3,21 lei/an inclusiv
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
Facilităţi
pentru persoane fizice
(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe
prevăzute la art. 282
şi art. 283 nu
se aplică pentru:
a)
veteranii de război;
b)
persoanele fizice prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la
6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi în alte legi.
(2) Persoanele prevăzute la art.
3 alin. (1) lit. b) şi art. 4
alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri
şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române
din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, nu datorează:
a)
impozitul pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de
domiciliu;
b)
impozitul pe teren aferent clădirii prevăzute la lit. a);
c)
taxa asupra mijloacelor de transport aferentă unui singur autoturism tip
hycomat sau a unui mototriciclu.
(3) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu
se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor
de război care nu s-au recăsătorit.
(4) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi
taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei
activităţi economice nu se datorează de către persoanele cu
handicap grav sau accentuat şi de persoanele încadrate în gradul I de
invaliditate.
(5) În cazul unei clădiri, al unui teren sau al unui
mijloc de transport deţinut în comun de o persoană fizică
prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4), scutirea fiscală se
aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de
soţi.
(6) Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se
aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice
prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(7) Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică
doar terenului aferent clădirii utilizate ca domiciliu de persoanele
fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(71) Scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de
transport se aplică doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea
persoanelor fizice prevăzute la alin. (1) şi (2).
(8) Scutirea de la plata impozitului prevăzută la
alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică unei persoane începând cu prima zi a
lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în
vederea scutirii.
(9) Persoanele fizice şi/sau juridice române care
reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care
le deţin în proprietate, în condiţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului
construit existent şi stimularea economisirii energiei termice,
aprobată cu modificări prin Legea nr.
325/2002, sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe
perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea
termică, precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de
construire pentru lucrările de reabilitare termică.
(10) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa
asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor,
avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute
la art. 282 şi
art. 283 se reduc
cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului
nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi persoanelor care
domiciliază sau lucrează în unele localităţi din
Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta
Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, pentru
persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile
precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea
Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a
unor localităţi din Munţii Apuseni, cu modificările
ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru
aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni
pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a judeţului Tulcea
şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu
modificările ulterioare.
(11) Nu se datorează taxa asupra succesiunii,
prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr.
12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială,
republicată, cu modificările ulterioare, dacă încheierea
procedurii succesorale a fost făcută în termen de un an de la data
decesului autorului bunurilor. Această taxă nu se datorează nici
în cazul autorilor decedaţi anterior datei de 1 ianuarie 2005, dacă
încheierea procedurii succesorale a fost făcută până la data de
31 decembrie 2005 inclusiv.
(12) Taxele de timbru prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
12/1998, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la
autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate
şi ale altor drepturi reale ce au ca obiect terenuri fără
construcţii, din extravilan, se reduc la jumătate.
(13) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru
clădirea unei persoane fizice, dacă:
a)
clădirea este o locuinţă nouă, realizată în
condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
sau
b)
clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind
stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice
şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 82/1995, cu modificările
şi completările ulterioare.
(14) Scutirile de impozit prevăzute la alin. (13) se
aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii
acesteia. În cazul înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu
se aplică noului proprietar al acesteia.
Facilităţi
pentru persoanele juridice
(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe
teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea
certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe
locale precizate la art. 282
şi art. 283 nu
se aplică:
a)
oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează
sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi
economice;
b)
fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a
întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură
naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter
umanitar, social şi cultural;
c)
organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de
servicii sociale în unităţi specializate care asigură
găzduire, îngrijire socială şi medicală,
asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare
şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu
handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în
dificultate, în condiţiile legii.
(2) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se
reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenul aferent deţinute de
persoane juridice, care sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii
turistice pe o perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
(3) Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru
clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau
meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data
achiziţiei clădirii.
(4) Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile
forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor -
Romsilva, cu excepţia celor folosite în scop economic.
Scutiri
şi facilităţi pentru persoanele juridice
Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv
terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui
scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe
teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
Scutiri
şi facilităţi stabilite de consiliile locale
(1) Consiliul local poate acorda scutire de
la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pentru o
clădire folosită ca domiciliu de persoana fizică ce
datorează acest impozit.
(2) Consiliul local poate acorda scutire de la plata
impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent
clădirii folosite ca domiciliu al persoanei fizice care datorează
acest impozit.
(3) Consiliul local poate acorda scutire de la plata
impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a
acestora pentru persoanele ale căror venituri lunare sunt mai mici decât
salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din
indemnizaţie de şomaj sau ajutor social.
(4) În cazul unei calamităţi naturale, consiliul
local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren, precum şi a taxei pentru eliberarea certificatului de
urbanism şi autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.
(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora
prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei
respective cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care
persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.
(6) Consiliul local poate acorda scutiri de la plata
impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, datorate de
către persoanele juridice care efectuează investiţii de peste
500.000 euro pe o perioadă de până la 5 ani inclusiv, astfel:
a)
scutirea de impozit pe clădiri, de la data de întâi a lunii următoare
finalizării clădirii;
b)
scutirea de impozit pe teren, de la data de întâi a lunii următoare
eliberării autorizaţiei de construire.
(7) În cazul investiţiilor de peste 500.000 euro,
finalizate şi puse în funcţiune la data intrării în vigoare a
prezentei legi, consiliul local poate stabili cota de 0,25% la calculul
impozitului pe clădiri, pe o perioadă de 3 ani inclusiv.
Majorarea
impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile
judeţene
Nivelul impozitelor şi taxelor locale prevăzute în prezentul titlu
poate fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale, judeţene
şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, cu
excepţia taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b)
- d).
Hotărârile
consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele
locale
(1) Consiliile locale, Consiliul General al
Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene adoptă
hotărâri privind impozitele şi taxele locale pentru anul fiscal
următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului
prevăzute la art. 292.
(2) Primarii, primarul general şi preşedinţii
consiliilor judeţene asigură publicarea corespunzătoare a
oricărei hotărâri în materie de impozite şi taxe locale adoptate
de autorităţile deliberative respective.
Accesul
la informaţii privind impozitele şi taxele locale
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia
de a asigura accesul gratuit la informaţii privind impozitele şi
taxele locale.
Controlul
şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Autorităţile administraţiei publice
locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile
pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor
locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.
Indexarea
impozitelor şi taxelor locale
(1) În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe
locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este
stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se
indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei
inflaţiei de la ultima indexare.
(2) Sumele indexate se iniţiază în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei
şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului,
emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an.
(3) În perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 şi
1 ianuarie 2011, nivelul taxei asupra mijloacelor de transport, prevăzut
la art. 263 alin.
(4) şi (5), se majorează prin hotărâre a Guvernului, în
conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu
Uniunea Europeană, la Capitolul 9 - Politica în domeniul transporturilor,
în luna aprilie a fiecărui an cuprins în perioadă, la propunerea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi cu
avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului
Administraţiei şi Internelor*).
------------
*) A se vedea nota de la art.
263.
Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
(1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage
răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
c)
nerespectarea prevederilor art.
254 alin. (7), ale art.
259 alin. (61) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la
înstrăinarea, înregistrarea/radierea bunurilor impozabile, precum şi
la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate;
d)
refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor
prevăzute la art. 2951,
precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la
data solicitării acestora.
(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit.
a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele
de la alin. (2) lit. b) - d), cu amendă de la 200 lei la 500 lei.
(4) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea,
înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a
abonamentelor şi a biletelor de intrare la spectacole constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
2.000.000 [vechi] lei la 10.000.000 lei [vechi]*).
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către primari şi persoane împuternicite
din cadrul compartimentelor de specialitate ale autorităţii
administraţiei publice locale.
(6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi
maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează
cu 300% *).
(7) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi
(4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) şi
(4) li se aplică dispoziţiile legii.
-------------
*) Conform anexei la Hotărârea
Guvernului nr. 797/2005 valorile impozabile prevăzute la art. 294 alin. (4) şi
la art. 294 alin.
(6) au fost actualizate astfel:
______________________________________________________________________________
|
|
|
CAP.
13
|
|
SANCŢIUNI |
|
|
|______________________________________________________________________________|
|
LIMITELE MINIME ŞI MAXIME ALE AMENZILOR ÎN CAZUL PERSOANELOR
FIZICE |
|______________________________________________________________________________|
|Art.
294 alin.
(4)
| 2.140.000*1)/
|
230*1) |
|Încălcarea normelor
tehnice |
214,00
| 1.130*2) |
|privind tipărirea,
înregistrarea, | 10.700.000*2)/
|
|
|vânzarea, evidenţa
şi gestionarea,|
1070,00
|
|
|după caz, a
abonamentelor şi a
|
|
|
|biletelor de intrare la
spectacole|
|
|
|constituie
contravenţie şi se
|
|
|
|sancţionează
cu amendă de
|
|
|
|la ...............*1)
lei
|
|
|
|la ...............*2)
lei
|
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|
LIMITELE MINIME ŞI MAXIME ALE AMENZILOR ÎN CAZUL PERSOANELOR
JURIDICE |
|______________________________________________________________________________|
|Art.
294 alin.
(6)
| NIVELURILE |
NIVELURILE |
|Contravenţia prevăzută
la |
ACTUALIZATE |
ACTUALIZATE |
|alin. (2) lit. a) se
sancţionează | PENTRU ANUL 2005 | PENTRU ANUL
2006 |
|cu amendă de la
...............*1)|
rol/ron
|
|
|lei la
...............*2) lei,
|_____________________|_____________________|
|iar cea de la lit.
b)
| 2.140.000*1)/
|
230*1) |
|cu amendă de la
...............*3)|
214,00
|
450*2) |
|lei la
...............*4) lei | 4.280.000*2)/
|
450*3) |
|
| 428,00
| 1.360*4) |
|
| 4.280.000*3)/ |
|
|
| 428,00 |
|
|
| 12.800.000*4)/ |
|
|
| 1280,00
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
|Art.
294 alin.
(6)
| 8.560.000*1)/
|
910*1) |
|Încălcarea normelor
tehnice
|
856,00
| 4.540*2) |
|privind tipărirea,
înregistrarea, | 42.800.000*2)/
|
|
|vânzarea, evidenţa
şi gestionarea,|
4280,00
|
|
|după caz, a
abonamentelor şi a
|
|
|
|biletelor de intrare la
spectacole|
|
|
|constituie contravenţie
şi se
|
|
|
|sancţionează
cu amendă de
|
|
|
|la ...............*1)
lei
|
|
|
|la ...............*2) lei
|
|
|
|__________________________________|_____________________|_____________________|
Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea
nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
inclusiv posibilitatea achitării, pe loc sau în termen de cel mult 48 de
ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data
comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii.
Implicaţii
bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
(1) Impozitele şi taxele locale, precum şi
amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral
venituri la bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Impozitul pe clădiri, precum şi amenzile
şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este
situată clădirea respectivă.
(3) Impozitul pe teren, precum şi amenzile şi
penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local
al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este situat
terenul respectiv.
(4) Cu excepţiile prevăzute la alin. (5), taxa
asupra mijlocului de transport, precum şi amenzile şi
penalităţile aferente acesteia constituie venituri la bugetul local
al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie
înmatriculat mijlocul de transport respectiv.
(5) Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de
transport stabilită în concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) şi
(5), precum şi amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza
exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare
şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60%
constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul
judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, taxa constituie venituri
în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la bugetul
municipiului Bucureşti.
(6) Taxele locale prevăzute la capitolul 5 din prezentul
titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale. Pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi
a autorizaţiilor de construire de către preşedinţii
consiliilor judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele datorate
constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi
de 50% la bugetul local al consiliului judeţean.
(7) Taxa pentru servicii de reclamă şi
publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente
constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale
unde sunt prestate serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate, precum şi
amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat
afişajul, panoul sau structura pentru afişajul în scop de
reclamă şi publicitate.
(8) Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea
artistică, competiţia sportivă sau altă activitate
distractivă.
(9) Taxa hotelieră, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.
(10) Celelalte taxe locale prevăzute la art. 283, precum şi
amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul
local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat locul
public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11) Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:
a)
dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b)
taxele judiciare de timbru prevăzute de lege;
c)
taxele de timbru prevăzute de lege;
d) taxele
extrajudiciare de timbru prevăzute de lege.
(12) Sumele prevăzute la alin. (11) se ajustează
pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în
comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
Implicaţii
bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei
fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale au competenţa
de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă
fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a materiei
impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii
judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile
publice comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare
a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea
paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă
a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine
informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile,
după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au
obligaţia furnizării acestora fără plată.
(1) Până la data de 31 decembrie 2004,
nivelul impozitelor şi taxelor prevăzute în prezentul titlu este cel
stabilit prin hotărârile consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru
anul 2004, potrivit legii, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 267, art. 268 şi art. 271.
(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevăzute la art. 267, art. 268 şi 271 va fi stabilit prin
hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de zile de la
data publicării prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
(3) Prevederile art.
258 alin. (6) se aplică începând cu data de 1 ianuarie
2004, iar prevederile art. 287,
începând cu data de 1 ianuarie 2005.
(4) Taxele speciale adoptate de consiliile locale, până
la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îşi
încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului
cod.
(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a)
*** Abrogată
b)
producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de
antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de
către autoritatea fiscală competentă;
c)
achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi
furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau
importatorii autorizaţi de astfel de produse, potrivit titlului VII;
d)
utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sinteză şi a
alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor
alcoolice de orice fel;
e)
achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea
ţiţeiului sau a altor materii prime, care provin pe circuitul
economic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie sau importatorii autorizaţi potrivit titlului VII;
f)
livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi
pentru producţie fără prezentarea de către
cumpărător, persoană juridică, a documentului de plată
care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii
ce urmează a fi facturate;
g)
comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea
ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de
inflamabilitate sub 85 grade C, altfel decât direct către utilizatorii
finali care folosesc aceste produse în scop industrial;
h)
marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori
deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;
i)
împiedicarea sub orice formă a organului de control de a efectua verificări
inopinate în antrepozitele fiscale;
j)
livrarea reziduurilor de uleiuri minerale către alţi clienţi
decât antrepozitele fiscale de producţie, autorizate să le colecteze
şi să le prelucreze, ori fără viza reprezentantului
organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare;
k)
achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a
reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât
unităţile care le obţin din exploatare ori fără viza
reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de
livrare.
(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se
pedepsesc astfel:
a)
cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevăzute la lit. c), d), e), g)
şi i);
b)
cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. b), f) şi
h);
c)
cu închisoare de la 6 luni la 2 ani cele prevăzute la lit. j) şi k).
(3) După constatarea faptelor prevăzute la alin.
(1) lit. c) - i) şi k) organul de control competent dispune oprirea
activităţii, sigilarea instalaţiei şi înaintează actul
de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu
propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Data
intrării în vigoare a Codului fiscal
Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia
cazului în care în prezentul cod se prevede altfel.
(1) La data intrării în vigoare a
prezentului Cod fiscal se abrogă:
1. Articolul 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele
de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 752 din 15 octombrie 2002;
2. Articolul 17 din Legea apiculturii nr. 89/1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30
aprilie 1998, cu modificările ulterioare;
3. Articolul 13 şi articolul 14 din Legea nr.
332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ
în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356
din 3 iulie 2001, cu modificările ulterioare;
4. Alineatul (3) al articolului 17 din Legea patronatelor
nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
380 din 12 iulie 2001;
5. Alineatul (2) al articolului 41 din Legea nr. 422/2001
privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 407 din 24 iulie 2001;
6. Prevederile referitoare la accize din Legea nr.
423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagră,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie
2001;
7. Alineatul (8) al articolului 70 din Legea
bibliotecilor nr. 334/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;
8. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea
adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 653 din 15 septembrie 2003;
9. Articolul 67 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare;
10. Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie
2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv
actele normative date în aplicarea legii;
11. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere
şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor
produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
12. Literele b) şi c) ale articolului 37 din Legea
cinematografiei nr. 630/2002*), publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 889 din 9 decembrie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare;
13. Ordonanţa Guvernului nr. 22/1993 privind
scutirea de plată a impozitului pe veniturile realizate de
consultanţii străini pentru activitatea desfăşurată în
România, în cadrul unor acorduri internaţionale guvernamentale sau
neguvernamentale de finanţare gratuită, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 30 august 1993, aprobată prin
Legea nr. 102/1994;
14. Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind
instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun
şi băuturi alcoolice, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, cu modificările şi
completările ulterioare;
15. Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind
impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin Legea nr.
101/1995, cu modificările ulterioare;
16. Ordonanţa Guvernului nr. 24/1996 privind
impozitul pe veniturile reprezentanţelor din România ale
societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice
străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
175 din 5 august 1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/1997,
cu modificările ulterioare;
17. Prevederile privind impozitul pe profit din articolul
47 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi
funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25
februarie 2002;
18. Literele e) şi f) ale articolului 2 din
Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing
şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000;
19. Articolul 6, articolul 7 şi alineatul (1) al
articolului 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor
măsuri în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin
aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind
cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul
multilateral privind tarifele de rută aeriană, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 ianuarie 2001;
20. Ordonanţa Guvernului nr. 83/1998 privind
impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi
juridice nerezidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 315 din 27 august 1998, cu modificările ulterioare;
21. Prevederile referitoare la persoane juridice din
alineatul (2) al articolului 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998
privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1
august 2002, cu completările ulterioare;
22. Alineatul (4) al articolului 122 din
Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite
în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31
august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 210/2003;
23. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 6 şi
articolul 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea
realizării Unităţii 2 din cadrul obiectivului de investiţii
"Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă - 5 x 700 Mwe",
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 2
septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 335/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
24. Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind
impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările
ulterioare;
25. Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind
impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 472 din 17 august 2001, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările şi completările
ulterioare;
26. Literele b) şi c) ale articolului 7 din
Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi
funcţionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări
prin Legea nr. 490/2002;
27. Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind
impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificările
şi completările ulterioare;
28. Articolul 162 din Ordonanţa Guvernului nr.
39/2003**) privind procedurile de administrare a creanţelor bugetare
locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2
februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 358/2003;
29. Secţiunea a 2-a a capitolului I din
Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în
materie financiar-fiscală, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003;
30. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
66/1997 privind scutirea de plată a impozitelor pe salarii şi/sau pe
venituri realizate de consultanţi străini pentru
activităţile desfăşurate în România în cadrul unor acorduri
de împrumut, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294
din 29 octombrie 1997, cu modificările şi completările
ulterioare;
31. Prevederile referitoare la taxa pe valoarea
adăugată din articolul 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuării lucrărilor
şi a finanţării obiectivului de investiţii
"Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional
Bucureşti-Otopeni" şi pentru aprobarea garantării unui
credit în favoarea Companiei Naţionale "Aeroportul Internaţional
Bucureşti-Otopeni" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobată prin Legea nr.
21/2000;
32. Litera a) a alineatului 1 al articolului 38 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind
protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu
handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310
din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare;
33. Literele b) şi c) ale articolului 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/1999 privind
instituirea unor măsuri de stimulare a activităţii titularilor
de acorduri petroliere şi subcontractanţilor acestora, care
desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce
includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 28 octombrie 1999,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 399/2001;
34. Articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 67/1999 privind unele măsuri pentru dezvoltarea
activităţii economice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobată prin Legea nr.
302/2001, cu modificările ulterioare;
35. Articolul 20 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie
2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
200/2002;
36. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
208/2000 privind scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru
livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii prevăzute
în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 211/2000 privind garantarea de
către Ministerul Finanţelor a unor împrumuturi externe pentru
Ministerul Apărării Naţionale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobată
prin Legea nr. 134/2001;
37. Alineatul 2 al articolului 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea
Fondului special pentru produse petroliere, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 382/2002, cu
modificările ulterioare;
38. Articolul 16 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea
Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" - S.A.
Galaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627
din 5 octombrie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare;
39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
158/2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002, cu modificările
şi completările ulterioare;
40. Prevederile referitoare la impozitul pe profit din
alineatul (3) al articolului 145 şi alineatul (2) al articolului 146 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002***) privind
valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi
pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare;
41. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul
localităţilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 273/2003;
42. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
30/2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producţia,
importul şi comercializarea uleiurilor minerale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 25 aprilie 2003, cu
modificările ulterioare;
43. Hotărârea Guvernului nr. 582/1997 privind
introducerea sistemului de marcare pentru băuturi alcoolice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 7
octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
431. *** Abrogat
44. Orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.
(2) *** Abrogat
------------
*) Legea nr. 630/2002 a fost abrogată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005.
**) Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 a fost
abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.
***) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 297/2004.
NOTE:
1. Reproducem mai jos prevederile art. II, II1
şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 163/2005, cu modificările
şi completările ulterioare.
"ART. 2
În cazul autoturismelor sau al autoturismelor de teren din import, inclusiv
rulate, introduse în ţară în baza contractelor de leasing
iniţiate după data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă, baza de impozitare pentru accize este
valoarea de intrare la care se adaugă cuantumul taxelor vamale şi
alte taxe speciale, după caz, datorate la momentul închiderii
operaţiunii de import.
ART. 21
Avansurilor încasate pentru livrările de animale vii li se aplică
regimul fiscal privind taxa pe valoarea adăugată, în vigoare la data
încasării avansului.
ART. 3*)
(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu
următoarele excepţii:
a) începând cu 1 mai 2005: lit. a) a art. 42; alin. (2) al art. 43; lit. k) a alin. (4) al art. 55; art. 76; art. 77;
b)
începând cu 1 iunie 2005: lit. g) a art.
41; lit. g) a art.
42; lit. a) a alin. (2) al art. 65; alin. (1) al art. 66; alin. (4) şi (41) ale art. 66; alin. (2) al art. 67; lit. a), a1),
a2), a3), e), e1) şi g) ale alin. (3) al art. 67; alin. (4) şi
(5) ale art. 67; art. 771 - 773; alin. (31)
al art. 83; lit. b)
a alin. (4) al art. 83;
c)
*** Abrogată
(2) *** Abrogat
(3) *** Abrogat
(4) *** Abrogat
(5) Cota de impozit de 16% se aplică începând cu data
de 1 ianuarie 2006 şi pentru veniturile realizate de persoanele fizice
şi juridice nerezidente, prevăzute la art. 115, cu excepţia veniturilor obţinute
din jocuri de noroc pentru care se menţine cota de impozit de 20% ."
------------
*) Art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2004 a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea nr.
163/2005.
Curtea Constituţionala, prin Decizia nr. 568/2005, a
stabilit că dispoziţiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, referitoare la dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a)
şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004,
sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din
Constituţie.
Ulterior, art. III din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 a fost modificat şi prin art.
VI pct. 5 din Legea nr. 343/2006.
2. Reproducem mai jos prevederile art. II - IV din Legea
nr. 343/2006 astfel cum a fost modificată prin rectificarea publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 7 septembrie 2006.
"ART. 2
Prevederile alin. (15) al art.
161 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele
aduse prin prezenta lege, nu se aplică în situaţia în care, prin acte
adiţionale încheiate după data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I, a prevederilor prezentei legi, valabilitatea
contractelor de vânzare cu plata în rate şi/sau a contractelor de leasing
este prelungită după data aderării.
ART. 3
(1) În termen de până la 60 de zile de la data
publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, la
propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului
Administraţiei şi Internelor, prin hotărâre a Guvernului, se vor
aproba impozitele şi taxele locale aplicabile în anul fiscal 2007,
instituite prin Legea nr. 571/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele
aduse prin prezenta lege.
(2) În termen de până la 45 de zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului
prevăzute la alin. (1), autorităţile deliberative ale
administraţiei publice locale adoptă hotărâri privind impozitele
şi taxele locale aplicabile în anul fiscal 2007, în condiţiile legii.
(3) Hotărârile adoptate până la data
prevăzută la alin. (2) de către autorităţile
deliberative ale administraţiei publice locale îşi încetează
aplicabilitatea.
ART. 4
(1) Prevederile art. I se
aplică începând cu data de 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazurilor
când se specifică altfel.
(2) Prevederile art. II intră
în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I."
Norme metodologice:
Art. 8.
1. Termenul "loc
prin care se desfăşoară integral sau parţial
activitatea" acoperă orice fel de clădiri, echipamente sau instalaţii
utilizate pentru desfăşurarea activităţii nerezidentului
indiferent dacă acestea sunt sau nu utilizate exclusiv în acest scop. Un
loc de activitate există şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt
necesare clădiri pentru desfăşurarea activităţii
nerezidentului, ci dispune doar de un spaţiu. Nu este important dacă
clădirile, echipamentele sau instalaţiile sunt deţinute în
proprietate, sunt închiriate sau se găsesc în alt fel la dispoziţia
nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o tarabă în
piaţă sau locul de activitate poate fi situat în clădirea unei
alte societăţi, atunci când un nerezident are în permanenţă
la dispoziţie anumite clădiri sau părţi ale acestora, deţinute
în proprietate de altă societate.
2. Este suficient ca un
nerezident să aibă la dispoziţia sa un spaţiu utilizat
pentru activităţi economice pentru ca acesta să constituie un
loc de activitate, nefiind necesar nici un drept legal oficial de utilizare a
respectivului spaţiu.
3. Deşi nu este
necesar nici un drept legal oficial de utilizare a unui anumit spaţiu
pentru ca locul respectiv să constituie sediu permanent, simpla
prezenţă a unui nerezident într-o anumită locaţie nu
înseamnă că locaţia respectivă se găseşte la
dispoziţia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de
următoarele situaţii în care reprezentanţi ai unui nerezident
sunt prezenţi în spaţiile unei alte societăţi:
a) Un vânzător care
îşi vizitează cu regularitate un client principal pentru a primi
comenzi şi se întâlneşte cu directorul de achiziţii în biroul
acestuia. În acest caz, clădirea clientului nu se află la
dispoziţia societăţii pentru care lucrează vânzătorul
şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfăşoară
activităţile nerezidentului. Cu toate acestea, în funcţie de
situaţia existentă se poate aplica alin. (5) al art.
8 din Codul fiscal pentru a considera că există un sediu
permanent.
b) Un angajat al unei
societăţi căruia i se permite, pe o perioadă lungă de
timp, să utilizeze un birou în sediul unei alte societăţi pentru
a asigura respectarea de către societatea din urmă a
obligaţiilor asumate prin contractul încheiat cu prima societate. În acest
caz, angajatul desfăşoară activităţi legate de
obiectul primei societăţi, iar biroul ce se găseşte la
dispoziţia sa în sediul celeilalte societăţi va constitui un
sediu permanent al angajatorului său, dacă biroul este pus la
dispoziţia sa pe o perioadă de timp suficient de lungă pentru a
constitui un "loc de activitate" şi dacă
activităţile efectuate acolo depăşesc
activităţile precizate în alin. (4) al art. 8 din
Codul fiscal.
c) O societate de
transport rutier care foloseşte zilnic o perioadă scurtă de timp
o platformă de livrare din depozitul clientului său, pentru a livra
mărfuri achiziţionate de acel client. În acest caz, prezenţa
societăţii de transport rutier la platforma de livrare este de
scurtă durată şi societatea nu poate considera că acel loc
se află la dispoziţia sa şi constituie un sediu permanent al
societăţii.
d) Un zugrav care, timp
de doi ani, petrece trei zile pe săptămână într-o mare
clădire de birouri ce aparţine principalului lui client. În acest
caz, prezenţa zugravului în acea clădire de birouri în care îşi
desfăşoară activitatea, respectiv zugrăveşte,
constituie un sediu permanent al zugravului.
4. Cuvintele "prin
care" trebuie să se aplice în toate situaţiile în care
activităţile economice sunt desfăşurate într-o anumită
locaţie ce este la dispoziţia societăţii în acest scop. Astfel,
se va considera că o societate angajată pentru pavarea unui drum
îşi desfăşoară activitatea "prin" locaţia în
care are loc activitatea.
5. Locul de activitate
trebuie să fie "fix", astfel încât să existe o
legătură între locul de activitate şi un anumit punct geografic.
Nu este importantă perioada de timp în care o societate a unui stat
contractant operează în celălalt stat contractant dacă nu face
acest lucru într-un loc distinct, dar nu înseamnă că echipamentul ce
constituie locul de activitate trebuie să fie efectiv fixat pe sol. Este
suficient ca echipamentul să rămână într-un anumit loc. Atunci
când activităţile economice ale unei societăţi sunt
deplasate între locaţii învecinate, pot exista dificultăţi în a
stabili dacă există un singur "loc de activitate".
Dacă există două locuri de activitate şi dacă
celelalte condiţii ale sediului permanent sunt îndeplinite, la fiecare
dintre aceste locuri, societatea va avea două sedii permanente. Se
consideră că există un singur loc de activitate atunci când o
anumită locaţie, în interiorul căreia sunt deplasate
activităţile, poate fi identificată ca formând un tot unitar din
punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveşte
activitatea respectivă. Acest principiu, poate fi ilustrat prin exemple:
a) O mină constituie
un singur loc de activitate, chiar dacă activităţile pot fi
deplasate dintr-o locaţie în alta în interiorul acelei mine deoarece mina
respectivă constituie o singură unitate geografică şi comercială
din punct de vedere al activităţii miniere. Un "hotel de
birouri" în care o firmă de consultanţă închiriază în
mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de
activitate pentru acea firmă deoarece, în acest caz, clădirea constituie
un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de
activitate al acelei firme de consultanţă. O stradă
pietonală, o piaţă deschisă sau un târg în care îşi
fixează standul un comerciant reprezintă unicul loc de activitate al
respectivului comerciant.
b) Faptul că activităţile
pot fi desfăşurate într-o zonă geografică limitată nu
are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de
activitate. Astfel, atunci când un zugrav lucrează succesiv în cadrul unei
serii de contracte fără legătură între ele pentru mai
mulţi clienţi diferiţi, într-o clădire mare de birouri,
fără să existe contract pentru un proiect complex de
zugrăvire a clădirii, clădirea nu este considerată ca unic
loc de activitate. Dacă însă, un zugrav efectuează, în cadrul
unui singur contract, lucrări în toată clădirea pentru un singur
client, acest contract reprezintă un singur proiect şi clădirea
în ansamblul său este un singur loc de activitate pentru lucrările de
zugrăvit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial
şi geografic.
c) O zonă în care
activităţile sunt desfăşurate ca parte a unui singur
proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care
nu întruneşte aceleaşi condiţii din punct de vedere geografic nu
constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci când un consultant
lucrează în diferite sucursale din locaţii diferite în cadrul unui
singur proiect de instruire profesională a angajaţilor unei
bănci, fiecare sucursală este considerată separat. Dacă
însă respectivul consultant se deplasează dintr-un birou în altul în
cadrul aceleiaşi sucursale, se va considera că el rămâne în
acelaşi loc de activitate. Locaţia unică a sucursalei se
încadrează în condiţia de tot unitar din punct de vedere geografic,
situaţie care lipseşte în cazul în care consultantul se
deplasează între sucursale aflate în locaţii diferite.
6. Deoarece locul de
activitate trebuie să fie fix, se consideră sediu permanent dacă
acel loc de activitate are un anumit grad de permanenţă. Se
consideră astfel că, există un sediu permanent atunci când locul
de activitate a fost menţinut pe o perioadă mai lungă de
şase luni. Astfel, activităţile a căror natură este
repetitivă, în aceste cazuri, fiecare perioadă în care este utilizat
locul de activitate trebuie analizată în combinaţie cu numărul
de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot întinde pe un
număr de ani.
Un loc de activitate
poate totuşi să constituie un sediu permanent chiar dacă
există doar pentru o perioadă scurtă de timp. Astfel:
a) întreruperile temporare
de activitate nu determină încetarea existenţei sediului permanent.
Când un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de
timp dar aceste utilizări au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul
de activitate nu trebuie considerat ca fiind de natură strict
temporară.
b) De asemenea, în
situaţiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte
scurte de timp de un număr de societăţi similare conduse de
aceeaşi persoană sau de persoane asociate. În această situaţie
se evită considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decât
în scopuri temporare de fiecare dintre societăţi.
c) Atunci când un loc de
activitate care a fost, la început, conceput pentru a fi utilizat pe o
perioadă de timp scurtă încât nu constituia sediu permanent, dar este
în realitate menţinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se
transformă retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de
asemenea constitui un sediu permanent de la înfiinţarea sa chiar dacă
a existat, în practică, doar pe o perioadă scurtă de timp,
dacă acesta a fost prematur lichidat datorită unor situaţii
deosebite cum ar fi eşecul investiţiei.
7. Pentru ca un loc de
activitate să constituie sediu permanent, societatea ce îl utilizează
trebuie să îşi desfăşoare integral sau parţial
activităţile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie
să fie permanentă în sensul că nu există întreruperi ale
operaţiunilor, ci operaţiunile trebuie desfăşurate cu
regularitate.
8. Atunci când activele
corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau
ştiinţifice, clădirile sau activele necorporale precum
brevetele, procedurile şi alte proprietăţi similare sunt
închiriate sau acordate în leasing unor terţi printr-un loc fix de
activitate menţinut de o societate a unui Stat Contractant în
celălalt Stat, această activitate va conferi, în general, locului de
activitate caracterul de sediu permanent. Acelaşi lucru este valabil
şi atunci când printr-un loc fix de activitate este furnizat capital.
Dacă o societate a unui Stat închiriază sau acordă în leasing
utilaje, echipamente, clădiri sau proprietăţi necorporale unei
societăţi a celuilalt Stat fără ca pentru această
închiriere să menţină un loc fix de activitate în celălalt
Stat, atunci utilajele, echipamentele, clădirea sau
proprietăţile necorporale închiriate nu constituie un sediu permanent
al locatorului cu condiţia ca obiectul contractului să fie limitat la
simpla închiriere a utilajelor, echipamentelor. Acesta este şi cazul când
locatorul furnizează personal, ulterior instalării pentru a opera
echipamentul, cu condiţia ca responsabilitatea acestuia să fie
limitată la operarea şi întreţinerea echipamentului sub
conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Dacă
personalul are responsabilităţi mai largi, cum ar fi participarea la
deciziile privind lucrările în care va fi utilizat echipamentul sau
dacă operează, asigură service, inspectează şi
întreţine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul
locatorului, atunci activitatea locatorului poate depăşi simpla
închiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate
antreprenorială. În acest caz se consideră că există un
sediu permanent dacă este îndeplinit criteriul permanenţei.
9. Activitatea unei
societăţi este desfăşurată în principal de către
antreprenor sau de către personal aflat într-o relaţie de angajare
retribuită cu societatea. Acest personal include angajaţi şi
alte persoane ce primesc instrucţiuni de la societate ca agenţi dependenţi.
Prerogativele acestui personal în relaţiile sale cu terţii sunt
irelevante. Nu are nici o importanţă dacă agentul dependent este
autorizat sau nu să încheie contracte dacă lucrează la locul fix
de activitate. Un sediu permanent este considerat şi dacă activitatea
societăţii este desfăşurată în principal cu ajutorul
echipamentului automatizat, activităţile personalului fiind limitate
la montarea, operarea, controlarea şi întreţinerea acestui
echipament. Deci, maşinile cu câştiguri, automatele cu vânzare
şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui Stat în
celălalt Stat constituie un sediu permanent în funcţie de
desfăşurarea de către societate şi a altor
activităţi în afară de instalarea iniţială a
maşinilor. Nu există un sediu permanent atunci când societatea doar
instalează maşinile şi apoi le închiriază altor
societăţi. Un sediu permanent există atunci când societatea care
instalează maşinile se ocupă pe cont propriu şi de operarea
acestora şi de întreţinerea lor. Acelaşi lucru este valabil
şi atunci când maşinile sunt operate şi întreţinute de un
agent dependent al societăţii.
10. Un sediu permanent
există imediat ce societatea începe să îşi desfăşoare
activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci când
societatea pregăteşte activitatea pentru care va servi permanent
locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este
înfiinţat de către societate nu trebuie luată în calcul, cu
condiţia ca această activitate să difere substanţial de
activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul
permanent va înceta să existe odată cu renunţarea la locul fix
de activitate sau odată cu încetarea oricărei activităţi
desfăşurate prin acesta, respectiv atunci când toate actele şi
măsurile ce au legătură cu activităţile anterioare ale
sediului permanent sunt încheiate cum ar fi finalizarea tranzacţiilor
curente, întreţinerea şi repararea utilajelor. O întrerupere
temporară a operaţiunilor nu poate fi privită însă ca o
încetare a activităţii. Dacă locul fix de activitate este
închiriat unei alte societăţi, acesta va servi în mod normal numai
activităţilor acelei societăţi şi nu
activităţilor locatorului; în general, sediul permanent al
locatorului încetează să existe, cu excepţia situaţiilor în
care acesta continuă să îşi desfăşoare activitatea pe
cont propriu prin locul fix de activitate.
Comerţul electronic
11. Deşi o
locaţie în care echipamentul automat este operat de către o societate
poate constitui un sediu permanent în ţara în care este situat, trebuie
făcută o distincţie între computer, ce poate fi instalat într-o
locaţie astfel încât în anumite condiţii poate constitui sediu
permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul
echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web Internet, care reprezintă
o combinaţie de software şi date electronice nu constituie un activ
corporal, nu are o locaţie care să poată constitui un "loc
de activitate" şi nu există "un amplasament, cum ar fi
clădiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utilaje" în ceea ce
priveşte software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe
care este stocat acel site web şi prin intermediul căruia acesta este
accesibil este un echipament ce are o locaţie fizică şi
locaţia fizică poate constitui un "loc fix de activitate"
al societăţii ce operează serverul.
12. Distincţia între
site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este
importantă deoarece societatea ce operează serverul poate fi
diferită de societatea ce desfăşoară activităţi prin
site-ul web. Este frecventă situaţia ca un site web prin care o
societate desfăşoară activităţi să fie
găzduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Deşi
onorariile plătite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui
aranjament pot avea la bază dimensiunea spaţiului pe disc utilizat
pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste
contracte serverul şi locaţia acestuia nu sunt la dispoziţia
societăţii, chiar dacă respectiva societate a putut să
stabilească că site-ul său web va fi găzduit pe un anumit
server dintr-o anumită locaţie. În acest caz societatea nu are nici o
prezenţă fizică în locaţia respectivă deoarece site-ul
web nu este corporal. În aceste cazuri, nu se poate considera că
respectiva societate a dobândit un loc de activitate prin aranjamentul de
găzduire a site-ului. În cazul în care societatea ce
desfăşoară activităţi printr-un site web are serverul
la dispoziţia sa, aceasta deţine în proprietate sau închiriază
serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi operează
acest server, locul în care se află serverul constituie un sediu permanent
al societăţii dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii ale
articolului.
13. Computerul într-o
anumită locaţie poate constitui un sediu permanent numai dacă
îndeplineşte condiţia de a fi fix. În cazul unui server, nu este
relevantă posibilitatea ca serverul să fie deplasat, ci dacă
acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server să
constituie un loc de activitate fix, el trebuie să fie amplasat într-un
anumit loc pe o perioadă de timp suficientă pentru a fi considerat
fix.
14. Pentru a se stabili
dacă activitatea unei societăţi este desfăşurată
integral sau parţial printr-un astfel de echipament trebuie să se
analizeze de la caz la caz, dacă datorită acestui echipament, societatea
are la dispoziţie facilităţi acolo unde sunt îndeplinite
funcţiile de activitate ale societăţii.
15. Atunci când o
societate operează un computer într-o anumită locaţie, poate
exista un sediu permanent chiar dacă nu este necesară prezenţa
nici unui angajat al societăţii în locaţia respectivă
pentru a opera computerul. Prezenţa personalului nu este necesară
pentru a se considera că o societate îşi desfăşoară
activităţile parţial sau total într-o locaţie, atunci când
nu se impune prezenţa personalului pentru a desfăşura
activităţi în acea locaţie. Această situaţie se
aplică comerţului electronic în aceeaşi măsură în care
se aplică şi altor activităţi în care echipamentul
funcţionează automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de
pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.
16. Un alt aspect este
cel legat de faptul că nu se poate considera că există un sediu
permanent atunci când operaţiunile de comerţ electronic
desfăşurate prin computer într-o anumită locaţie dintr-o
ţară sunt limitate la activităţile pregătitoare sau
auxiliare descrise în alin. (4) art. 8 din Codul fiscal.
Pentru a se stabili dacă anumite activităţi efectuate într-o
astfel de locaţie intră sub incidenţa alin. (4)
art. 8 din Codul fiscal ele trebuie analizate de la caz la caz, ţinând
seama de diversele funcţii îndeplinite de societate prin respectivul
echipament. Activităţile ce sunt în general privite ca fiind
activităţi pregătitoare sau auxiliare includ:
- furnizarea unei legături
de comunicaţii - foarte asemănătoare cu o linie telefonică
- între furnizori şi clienţi;
- publicitatea pentru
bunuri sau servicii;
- transmiterea
informaţiilor printr-un server-oglindă în scopuri de securitate
şi eficienţă;
- culegerea de date de piaţă
pentru societate;
- furnizarea de
informaţii.
17. Există un sediu
permanent când însă aceste funcţii constituie partea
esenţială şi semnificativă a activităţii de
afaceri a societăţii sau când alte funcţii centrale ale
societăţii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un
loc fix de activitate al societăţii, întrucât aceste funcţii
depăşesc activităţile tratate la alin. (4)
al art. 8 din Codul fiscal.
18. Funcţiile
centrale ale unei anumite societăţi depind de natura
activităţii desfăşurate de respectiva societate. Unii
furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor
lor în scopul găzduirii site-urilor web sau a altor aplicaţii pentru
alte societăţi. Pentru aceşti furnizori de servicii internet,
operarea serverelor ce oferă servicii clienţilor reprezintă o
componentă a activităţii comerciale ce nu este considerată
o activitate pregătitoare sau auxiliară.
O societate denumită
"e-tailer" sau "e-comerciant" ce are ca activitate vânzarea
de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea
serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locaţie nu este
suficientă pentru a concluziona că activităţile
desfăşurate în acel loc sunt mai mult decât activităţi
pregătitoare şi auxiliare. Într-o astfel de situaţie trebuie
să se analizeze natura activităţilor desfăşurate din
perspectiva activităţii derulate de societate. Dacă aceste
activităţi sunt strict pregătitoare sau auxiliare faţă
de activitatea de vânzare de produse pe internet şi locaţia este
utilizată pentru a opera un server ce găzduieşte un site web
care, aşa cum se întâmplă adesea, este utilizat exclusiv pentru
promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de
informaţii potenţialilor clienţi, se aplică alin.
(4) al art. 8 din Codul fiscal şi locaţia nu va constitui un
sediu permanent. Dacă funcţiile tipice aferente vânzării sunt
realizate în acea locaţie cum ar fi prin încheierea contractului cu
clientul, procesarea plăţii şi livrarea produselor care sunt
efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste
activităţi nu pot fi considerate strict pregătitoare sau
auxiliare.
19. În ceea ce
priveşte aplicarea alin. (5) al art. 8 din Codul
fiscal, pentru a stabili dacă un furnizor de servicii internet constituie
un sediu permanent, atunci când acesta oferă serviciul de a găzdui pe
server site-urile web ale altor societăţi, se pune întrebarea
dacă este aplicabil alin. (5) al art. 8 din Codul
fiscal. Alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal nu se
aplică deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt consideraţi
agenţi ai societăţilor cărora le aparţin site-urile
web, deoarece aceştia nu au autoritatea de a încheia contracte în numele
acestor societăţi şi nu încheie în mod obişnuit astfel de
contracte, sau deoarece ei sunt consideraţi agenţi cu statut
independent ce acţionează conform activităţii lor
obişnuite, lucru evidenţiat şi de faptul că, ei
găzduiesc site-uri web pentru societăţi diferite. Este de
asemenea clar că întrucât site-ul web prin care o societate îşi
desfăşoară activitatea nu este în sine o
"persoană", conform definiţiei de la pct.
20 alin. (1) al art. 7 din Codul fiscal, alin. (5) al art.
8 din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera că
există un sediu permanent în virtutea faptului că site-ul web este un
agent al societăţii, în sensul acelui alineat.
20. La definirea sediului
permanent se au în vedere comentariile la art. 5 "Sediu permanent"
din Modelul convenţiei de evitare a dublei impuneri al Organizaţiei
pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
21. (1) Persoanele
juridice române, beneficiare ale unor prestări de servicii de natura
activităţii de lucrări de construcţii, de montaj,
activităţi de supraveghere, activităţi de
consultanţă, de asistenţă tehnică şi orice alte
activităţi, executate de persoane juridice sau fizice străine
nerezidente, au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu
aceşti parteneri, la organele fiscale teritoriale în a căror
rază persoanele juridice române îşi au domiciliul fiscal, conform
legii, potrivit procedurii instituite prin ordin al Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(2) Pentru încadrarea
unui şantier de construcţii sau a unui proiect de construcţie,
ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare legate de acestea
şi a altor activităţi similare ca sedii permanente se va avea în
vedere data începerii activităţii din contractele încheiate cu
persoanele juridice române beneficiare sau cu alte informaţii ce
probează începerea activităţii. Perioadele consumate pentru
realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul
contract ce a fost executat se adaugă la perioada care s-a consumat pentru
realizarea contractului de bază.
(3) Persoanele juridice sau
fizice străine nerezidente, care prestează servicii de natura
activităţii de lucrări de construcţii, de montaj,
activităţi de supraveghere, activităţi de
consultanţă, de asistenţă tehnică şi orice alte
activităţi, în România prin intermediul unui sediu permanent, au
obligaţia să depună declaraţii de impunere la organul fiscal
teritorial în raza căruia este înregistrat sediul permanent ca plătitor
de impozite şi taxe, la termenul stabilit potrivit legii.
Norme metodologice:
Art. 11.
22.
Autorităţile fiscale din România pot, în scopul calculării
obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate, să reconsidere
evidenţele persoanei afiliate din România, în scopul examinării
fiscale, dacă în urma relaţiilor speciale dintre persoana
afiliată română şi cea străină aceste evidenţe nu
reflectă profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectuează
reconsiderarea evidenţelor persoanelor afiliate atunci când
tranzacţiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de
piaţă liberă, precum şi în cazul tranzacţiilor între
persoane juridice române afiliate. Reconsiderarea evidenţelor se
referă la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, în scopul calculării
obligaţiilor fiscale ale persoanelor afiliate. Reconsiderarea
evidenţelor persoanelor afiliate nu se efectuează atunci când
tranzacţiile dintre asemenea persoane au loc în termenii comerciali de
piaţă liberă, respectiv ca tranzacţii între persoane
independente.
În cazul în care România
a încheiat o convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al
cărui rezident este persoana afiliată străină, această
reconsiderare a evidenţelor în scopul examinării fiscale se efectuează
de către autorităţile române prin coroborare cu "Procedura
amiabilă" prevăzută în respectiva convenţie. În acest
sens, atunci când România include în profiturile unei persoane înregistrate în
România şi impune în consecinţă profiturile asupra cărora o
persoană rezidentă în alt stat a fost supusă impunerii în statul
său de rezidenţă, iar profiturile astfel incluse sunt profituri
care ar fi revenit persoanei din România dacă condiţiile stabilite
între cele două persoane ar fi fost cele convenite între persoanele
independente, statul de rezidenţă al persoanei afiliate străine
poate proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit
asupra acelor profituri.
La ajustarea profiturilor
între persoanele afiliate se au în vedere termenele de prescripţie
prevăzute de legislaţia internă a statelor în care persoanele
afiliate în cauză sunt rezidente, în cazul în care prin convenţia de
evitare a dublei impuneri nu s-a prevăzut altfel.
Ajustarea profiturilor
persoanelor afiliate nu conduce la modificarea situaţiilor financiare ale
persoanelor afiliate.
La stabilirea
preţului de piaţă al tranzacţiilor, autorităţile
fiscale nu vor ţine cont de împrejurările efective ce nu puteau fi
cunoscute de către părţile la tranzacţie la data
perfectării acesteia şi care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi
atras o supra- sau o subestimare de către părţi a valorii
tranzacţiei.
Autorităţile
stabilesc preţul de piaţă al acestor tranzacţii aplicând
metoda utilizată de către contribuabil, cu excepţia cazurilor în
care prin metoda utilizată nu se reflectă preţul de
piaţă al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul
tranzacţiei. În acest caz, autorităţile fiscale vor aplica cea
mai adecvată dintre metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.
23. La estimarea
preţului de piaţă al tranzacţiilor se poate utiliza una
dintre următoarele metode:
a) metoda comparării
preţurilor;
b) metoda cost-plus;
c) metoda preţului
de revânzare;
d) orice altă
metodă recunoscută în liniile directoare privind preţurile de
transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică.
24. În termeni generali,
preţul de piaţă este determinat prin raportarea la
tranzacţii comparabile necontrolate. O tranzacţie este
necontrolată dacă se desfăşoară între persoane
independente.
25. Metoda
comparării preţurilor
Determinarea
preţului de piaţă are la bază comparaţia preţului
tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte
entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse
sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mărfuri sau
servicii între persoane afiliate, preţul de piaţă este acel
preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile
existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial pentru
transferul de bunuri sau de mărfuri identice ori similare, în
cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de
producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile
de livrare şi de plată. În acest sens, pentru stabilirea valorii de
piaţă se poate recurge la:
a) compararea preţurilor
convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile
cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea
internă a preţurilor);
b) compararea
preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile
(compararea externă a preţurilor).
Pentru aplicarea metodei
comparării preţurilor, preţul de piaţă al
tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al
mărfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în
cantităţi comparabile, cu preţul de vânzare al mărfurilor
şi al serviciilor supuse evaluării. În cazul în care
cantităţile nu sunt comparabile se utilizează preţul de
vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice sau similare, vândute
în cantităţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se
corectează cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi
determinate de diferenţa de cantitate.
26. Metoda cost-plus
Pentru determinarea
preţului pieţei, metoda se bazează pe majorarea costurilor
principale cu o marjă de profit corespunzătoare domeniului de
activitate al contribuabilului. Punctul de plecare pentru această
metodă, în cazul transferului de mărfuri sau de servicii între
persoane afiliate, este reprezentat de costurile producătorului sau ale
furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se
aceeaşi metodă de calcul pe care persoana care face transferul
îşi bazează şi politica de stabilire a preţurilor
faţă de persoane independente. Suma care se adaugă la costul
astfel stabilit va avea în vedere o marjă de profit care este
corespunzătoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest
caz, preţul de piaţă al tranzacţiei controlate
reprezintă rezultatul adăugării profitului la costurile de mai
sus. În cazul în care mărfurile sau serviciile sunt transferate printr-un
număr de persoane afiliate, această metodă urmează să
fie aplicată separat pentru fiecare stadiu, luându-se în considerare rolul
şi activităţile concrete ale fiecărei persoane afiliate.
Costul plus profitul furnizorului într-o tranzacţie controlată va fi
stabilit în mod corespunzător prin referinţă la costul plus
profitul aceluiaşi furnizor în comparaţie cu tranzacţiile
necontrolate. În completare, metoda care poate fi folosită este costul
plus profitul care a fost câştigat în tranzacţii comparabile de
către o persoană independentă.
27. Metoda preţului
de revânzare
În cazul acestei metode
preţul pieţei este determinat pe baza preţului de revânzare al
produselor şi serviciilor către entităţi independente,
diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului
şi o marjă de profit. Această metodă se aplică
pornindu-se de la preţul la care un produs cumpărat de la o
persoană afiliată este revândut unei persoane independente. Acest
preţ (preţul de revânzare) este apoi redus cu o marjă brută
corespunzătoare (marja preţului de revânzare), reprezentând valoarea
din care ultimul vânzător din cadrul grupului încearcă să
îşi acopere cheltuielile de vânzare şi alte cheltuieli de operare în
funcţie de operaţiunile efectuate (luând în considerare activele
utilizate şi riscul asumat) şi să realizeze un profit
corespunzător. În acest caz, preţul de piaţă pentru
transferul bunului între entităţi afiliate este preţul care rămâne
după scăderea marjei brute şi după ajustarea cu alte
costuri asociate achiziţionării produsului. Marja preţului de
revânzare a ultimului vânzător într-o tranzacţie controlată
poate fi determinată prin referinţă la marja profitului de
revânzare, pe care acelaşi ultim vânzător o câştigă pentru
bunurile procurate şi vândute în cadrul tranzacţiilor necontrolate
comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei
vânzări realizate de o persoană independentă în cadrul unor
tranzacţii necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii
marjei preţului de revânzare trebuie să se aibă în vedere
următoarele aspecte:
a) factorii referitori la
perioada de timp dintre cumpărarea iniţială şi revânzare,
inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piaţă în
ceea ce priveşte cheltuielile, ratele de schimb şi inflaţia;
b) modificările
survenite în starea şi gradul de uzură al bunurilor ce fac obiectul
tranzacţiei, inclusiv modificările survenite prin progresul
tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c) dreptul exclusiv al
revânzătorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea
influenţa decizia asupra unei schimbări a marjei de preţ.
De regulă, metoda
preţului de revânzare este utilizată în cazul în care cel care
revinde nu majorează substanţial valoarea produsului. Metoda poate fi
utilizată şi atunci când, înainte de revânzare, bunurile mai sunt
prelucrate şi, în aceste circumstanţe, se poate stabili marja
adecvată.
28. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d)
din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind
preţurile de transfer emise de Organizaţia pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică se înţelege metoda marjei nete şi metoda
împărţirii profitului.
29. Metoda marjei nete
Metoda marjei nete
implică calcularea marjei nete a profitului, obţinută de o
persoană în urma uneia sau a mai multor tranzacţii cu persoane
afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obţinut de
către aceeaşi persoană în tranzacţii cu persoane
independente sau pe baza marjei obţinute în tranzacţii comparabile
efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete
presupune efectuarea unei comparaţii între anumiţi indicatori
financiari ai persoanelor afiliate şi aceiaşi indicatori ai
persoanelor independente, care activează în cadrul aceluiaşi domeniu
de activitate.
În utilizarea metodei
marjei nete trebuie luate în considerare diferenţele dintre persoanele ale
căror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuţi în vedere
următorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piaţă
şi a bunurilor echivalente, eficienţa şi strategia de
management, poziţia pe piaţă, diferenţa în structura
costurilor şi nivelul experienţei în afaceri.
30. Metoda
împărţirii profitului
Metoda
împărţirii profitului se foloseşte atunci când tranzacţiile
efectuate între persoane afiliate sunt interdependente astfel încât nu este
posibilă identificarea unor tranzacţii comparabile. Această
metodă presupune estimarea profitului obţinut de persoanele afiliate
în urma uneia sau mai multor tranzacţii şi împărţirea
acestor profituri între persoanele afiliate, proporţional cu profitul care
ar fi fost obţinut de către persoane independente.
Împărţirea profiturilor trebuie să se realizeze printr-o
estimare adecvată a veniturilor realizate şi a costurilor suportate
în urma uneia sau a mai multor tranzacţii de către fiecare
persoană. Profiturile trebuie împărţite astfel încât să
reflecte funcţiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite
de către fiecare dintre părţi.
31. În cazul
comparării tranzacţiilor între persoane afiliate şi cele
independente se au în vedere:
a) diferenţele
determinate de particularităţile bunurilor materiale, nemateriale sau
serviciilor ce fac obiectul tranzacţiilor comparabile, în măsura în
care aceste particularităţi influenţează preţul de piaţă
al obiectului respectivei tranzacţii;
b) funcţiile
îndeplinite de persoane în tranzacţiile respective.
La analiza
funcţiilor persoanelor participante într-o tranzacţie vor fi avute în
vedere: importanţa economică a funcţiilor îndeplinite de fiecare
participant, împărţirea riscurilor şi a
responsabilităţilor între părţile ce participă la
tranzacţie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi
echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.
32. La stabilirea
preţului de piaţă al tranzacţiilor între persoane afiliate
se foloseşte una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea
stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere următoarele elemente:
a) metoda care se apropie
cel mai mult de împrejurările în care sunt stabilite preţurile supuse
liberei concurenţe pe pieţe comparabile din punct de vedere
comercial;
b) metoda pentru care
sunt disponibile date rezultate din funcţionarea efectivă a
persoanelor afiliate, implicate în tranzacţii supuse liberei
concurenţe;
c) gradul de precizie cu
care se pot face ajustări în vederea obţinerii
comparabilităţii;
d) circumstanţele
cazului individual;
e) activităţile
desfăşurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f) metoda folosită
trebuie să corespundă împrejurărilor date ale pieţei
şi ale activităţii contribuabilului;
g) documentaţia care
poate fi pusă la dispoziţie de către contribuabil.
33. Circumstanţele
cazului individual care urmează să fie luat în considerare în
examinarea preţului de piaţă sunt:
a) tipul, starea,
calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, mărfurilor
şi serviciilor transferate;
b) condiţiile
pieţei pe care bunurile, mărfurile sau serviciile sunt folosite,
consumate, tratate, prelucrate sau vândute unor persoane independente;
c) activităţile
desfăşurate şi stadiile din lanţul producţiei şi
distribuţiei ale entităţilor implicate;
d) clauzele cuprinse în
contractele de transfer, privind: obligaţiile, termenele de plată,
rabaturile, reducerile, garanţiile acordate, asumarea riscului;
e) în cazul unor
relaţii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de
acestea;
f) condiţiile
speciale de concurenţă.
34. În aplicarea
metodelor prevăzute la art.
11 alin. (2) din Codul fiscal se iau în considerare datele
şi documentele înregistrate în momentul în care a fost încheiat
contractul.
În cazul contractelor pe
termen lung este necesar să se aibă în vedere dacă terţe
părţi independente ţin seama de riscurile asociate, încheind
contractele corespunzătoare (de exemplu, clauze de actualizare a
preţului).
În situaţia în care
în legătură cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt
convenite aranjamente financiare speciale (condiţii de plată sau
facilităţi de credit pentru client, diferite de practica comercială
obişnuită), în cazul furnizării parţiale de materiale de
către client sau servicii auxiliare, la determinarea preţului de
piaţă trebuie să se ia în considerare şi aceşti
factori.
35. La aplicarea
metodelor prevăzute la art.
11 alin. (2)din Codul fiscal nu se iau în considerare
preţurile care au fost influenţate de situaţii competitive
speciale, cum ar fi:
a) preţuri
practicate pe pieţe speciale închise, unde aceste preţuri sunt
stabilite diferit de condiţiile de pe piaţa din care se face
transferul;
b) preţuri care sunt
supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe
piaţă;
c) preţuri care sunt
influenţate de reglementările autorităţilor publice.
36. Atunci când se
stabileşte preţul de piaţă al serviciilor în cadrul
tranzacţiilor între persoane afiliate, autorităţile fiscale
examinează în primul rând dacă persoanele independente, cu un
comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacţie în
condiţiile stabilite de persoanele afiliate.
În cazul
furnizărilor de servicii se iau în considerare tarifele obişnuite
pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite
domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu există tarife
comparabile se foloseşte metoda "cost-plus".
37. În cazul costurilor
de publicitate, acestea se deduc de către acele persoane afiliate care
urmează să beneficieze de pe urma publicităţii făcute
sau, dacă este necesar, sunt alocate proporţional cu beneficiul. În
situaţia în care costurile de publicitate sunt asumate de
societatea-mamă în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt
nedeductibile la persoana controlată.
La calcularea profitului,
autorităţile fiscale estimează cheltuielile efectuate de
persoanele afiliate cu publicitatea, proporţional cu beneficiile
câştigate de aceste persoane din publicitate. Dacă un contribuabil
efectuează cheltuieli cu publicitatea de care beneficiază şi o
persoană afiliată, se presupune că prima persoană a
furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proporţional cu
natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate
independentă.
Pentru a stabili mai clar
proporţiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoană cu
publicitatea, de care beneficiază două sau mai multe persoane
afiliate, trebuie luate în considerare pieţele pe care s-a făcut
publicitatea şi cota de piaţă a respectivelor persoane afiliate
în vânzările de bunuri şi servicii cărora li s-a făcut
reclama.
38. Când un contribuabil
acordă un împrumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci când acesta
primeşte un astfel de împrumut (credit), indiferent de scopul şi
destinaţia sa, preţul pieţei pentru asemenea serviciu este
constituit din dobânda care ar fi fost agreată de persoane independente
pentru astfel de servicii furnizate în condiţii comparabile, inclusiv comisionul
de administrare a creditului, respectiv împrumutului.
În cazul serviciilor de
finanţare între persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se
analizează:
a) dacă împrumutul
dat este în interesul desfăşurării activităţii
beneficiarului şi a fost utilizată în acest scop;
b) dacă a existat o
schemă de distribuţie a profitului.
Încadrarea împrumutului
în schema de distribuţie a profitului va fi presupusă dacă la
data acordării împrumutului nu se aşteaptă în mod cert o
rambursare a împrumutului sau dacă contractul conţine clauze
defavorabile pentru plătitor.
Atunci când se
examinează dobânda, trebuie luate în considerare: suma şi durata
împrumutului, natura şi scopul împrumutului, garanţia implicată,
valuta implicată, riscurile de schimb şi costurile măsurilor de
asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstanţe de acordare
a împrumutului.
Raportarea
condiţiilor de împrumut are în vedere ratele dobânzii aplicate în
împrejurări comparabile şi în aceeaşi zonă valutară de
o persoană independentă. De asemenea, trebuie să se
ţină seama de măsurile pe care persoanele independente le-ar fi
luat pentru a împărţi riscul de schimb (de exemplu: clauze care
menţin valoarea împrumutului în termeni reali, încheierea unui contract de
devize pentru plată la termen pe cheltuiala împrumutătorului).
39. În cazul dobânzilor
aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar să se
examineze dacă costul dobânzii reprezintă o practică
comercială obişnuită sau dacă părţile care fac
tranzacţia cer dobândă acolo unde, în tranzacţii comparabile,
bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de
analiză se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri
asimilate dobânzilor.
40. Atunci când se
stabileşte preţul de piaţă al drepturilor de proprietate
intelectuală în cadrul tranzacţiilor între persoane afiliate,
autorităţile fiscale examinează în primul rând dacă
persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea
tranzacţie în condiţiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de
drepturi de proprietate intelectuală, cum sunt: drepturile de folosire a
brevetelor, licenţelor, know-how şi altele de aceeaşi
natură, costurile folosirii proprietăţii nu sunt deduse separat
dacă drepturile sunt transferate în legătură cu furnizarea de
bunuri sau de servicii şi dacă sunt incluse în preţul acestora.
41. În cazul serviciilor
de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere
următoarele:
a) între persoanele afiliate
costurile de administrare, management, control, consultanţă sau
funcţii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin
intermediul societăţii-mamă, în numele grupului ca un tot
unitar. Nu poate fi cerută o remuneraţie pentru aceste activităţi,
în măsura în care baza lor legală este relaţia juridică
care guvernează forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care
stabilesc legăturile dintre entităţi. Cheltuielile de
această natură pot fi deduse numai dacă astfel de
entităţi furnizează în plus servicii persoanelor afiliate sau
dacă în preţul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor
furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile
administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natură de către
o filială care foloseşte aceste servicii luând în considerare
relaţia juridică dintre ele, numai pentru propriile condiţii,
ţinând seama că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost
o persoană independentă;
b) serviciile trebuie
să fie prestate în fapt. Simpla existenţă a serviciilor în
cadrul unui grup nu este suficientă, deoarece, ca regulă
generală, persoanele independente plătesc doar serviciile care au
fost prestate în fapt.
Pentru
aplicarea prezentelor norme metodologice,
autorităţile fiscale vor lua în considerare şi liniile
directoare privind preţurile de transfer, emise de Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Norme metodologice:
Art. 13 lit.a
1. Fac parte din
această categorie companiile naţionale, societăţile naţionale,
regiile autonome, indiferent de subordonare, societăţile comerciale,
indiferent de forma juridică de organizare şi de forma de
proprietate, inclusiv cele cu participare cu capital străin sau cu capital
integral străin, societăţile agricole şi alte forme de
asociere agricolă cu personalitate juridică, organizaţiile
cooperatiste, instituţiile financiare şi instituţiile de credit,
fundaţiile, asociaţiile, organizaţiile, precum şi orice
altă entitate care are statutul legal de persoană juridică constituită
potrivit legislaţiei române.
2. În
cazul persoanelor juridice române care deţin participaţii în
capitalul altor societăţi comerciale şi care întocmesc
situaţii financiare consolidate, calculul şi plata impozitului pe
profit se fac la nivelul fiecărei persoane juridice din grup.
Norme metodologice:
Art. 13 lit.b
3. Persoanele juridice
străine, cum sunt: companiile, fundaţiile, asociaţiile,
organizaţiile şi orice entităţi similare, înfiinţate
şi organizate în conformitate cu legislaţia unei alte ţări,
devin subiect al impunerii atunci când îşi desfăşoară
activitatea, integral sau parţial, prin intermediul unui sediu permanent
în România, aşa cum este definit acesta în Codul
fiscal, de la începutul activităţii sediului.
Norme metodologice:
Art. 15 lit.d
4. Fundaţia constituită
ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare, este
subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane, care, pe baza
unui act juridic pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat
în mod permanent şi irevocabil realizării unui scop de interes
general sau, după caz, comunitar.
Norme metodologice:
Art. 15 lit.e
5. Sunt
exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru profitul
impozabil corespunzător veniturilor obţinute din activităţi
economice, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, în situaţia în care sumele respective sunt utilizate, în anul
curent sau în anii următori, pentru susţinerea
activităţilor cu scop caritabil, cum ar fi: ajutorarea persoanelor
aflate în dificultăţi materiale, a oamenilor fără
adăpost, a centrelor de îngrijire a copiilor şi bătrânilor etc.
Justificarea utilizării veniturilor pentru susţinerea
activităţilor cu scop caritabil se realizează în baza
documentelor care atestă efectuarea cheltuielilor respective.
Norme metodologice:
Art. 15 lit. f, g
6.
Veniturile obţinute din activităţi economice de către
contribuabilii prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. e), f), g) şi h) din
Codul fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres
menţionate la literele respective se supun impozitării cu cota
prevăzută la art. 17
alin. (1) din Codul fiscal. În vederea stabilirii bazei impozabile, din
veniturile obţinute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestor venituri.
Norme metodologice:
Art. 15 al.2 lit.k
7. Sunt
venituri neimpozabile din reclamă şi publicitate veniturile
obţinute din închirieri de spaţii publicitare pe: clădiri,
terenuri, tricouri, cărţi, reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile
descrise anterior veniturile obţinute din prestări de servicii de
intermediere în reclamă şi publicitate.
Norme metodologice:
Art. 15 al.3
8. Organizaţiile
nonprofit care obţin venituri, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (2) din Codul
fiscal, şi depăşesc limita prevăzută la alin. (3)
plătesc impozit pentru profitul corespunzător acestora. Determinarea
profitului impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II,
titlul II din Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere
următoarele:
a) stabilirea veniturilor
neimpozabile prevăzute la art.
15 alin. (2) din Codul fiscal;
b) determinarea
veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 15 alin. (3) din Codul fiscal, prin parcurgerea
următorilor paşi:
- calculul echivalentului
în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de schimb valutar EUR/ROL
comunicat de Banca Naţională a României pentru anul fiscal respectiv;
- calculul valorii
procentului de 10% din veniturile prevăzute la lit. a);
- stabilirea veniturilor
neimpozabile prevăzute la art.
15 alin. (3) din Codul fiscal ca fiind valoarea cea mai
mică dintre sumele stabilite conform precizărilor anterioare;
c) stabilirea veniturilor
neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) şi b);
d) determinarea
veniturilor impozabile prin scăderea din totalul veniturilor a celor de la
lit. c);
e) calculul profitului
impozabil corespunzător veniturilor impozabile de la lit. d), avându-se în
vedere următoarele:
(i) stabilirea
cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile de la
lit. d). Este necesară utilizarea de către contribuabil a unor chei
corespunzătoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(ii) stabilirea valorii
deductibile a cheltuielilor determinate conform regulilor de la pct. (i),
luându-se în considerare prevederile art.
21 din Codul fiscal;
(iii) stabilirea profitului
impozabil ca diferenţă între veniturile impozabile de la lit. d)
şi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);
f) calculul impozitului
pe profit prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau la art. 18 din Codul fiscal, după caz, asupra
profitului impozabil stabilit la lit. e).
81. Veniturile
realizate de organizaţiile nonprofit din transferul sportivilor sunt
venituri impozabile la determinarea profitului impozabil.
82.
Prevederile alin. (2) şi alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile
şi persoanelor juridice care sunt constituite şi
funcţionează potrivit Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
şi celor forestiere, cu modificările şi completările
ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 16
9. În cazul
înfiinţării unui contribuabil într-un an fiscal perioada
impozabilă începe:
a) de la data
înregistrării acestuia la registrul comerţului, dacă are
această obligaţie;
b) de la data
înregistrării în registrul ţinut de instanţele
judecătoreşti competente, dacă are această obligaţie;
c) de la data încheierii
sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul
asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.
10. Perioada
impozabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca
efect juridic încetarea existenţei persoanelor juridice supuse acestor
operaţiuni, la următoarele date:
a) în cazul constituirii
uneia sau mai multor societăţi noi, la data înregistrării în
registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la
data înscrierii în registrul comerţului a menţiunii privind majorarea
capitalului social al societăţii absorbante.
În cazul lichidării
unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă încetează o
dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată
înfiinţarea acestuia.
Norme metodologice:
Art. 18
11.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 18 din Codul fiscal contribuabilii care
desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive,
încadraţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; aceştia
trebuie să organizeze şi să conducă evidenţa
contabilă pentru a se cunoaşte veniturile şi cheltuielile
corespunzătoare acestor activităţi. La determinarea profitului
aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de
conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale
contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste
activităţi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai
mic decât 5% din veniturile obţinute din aceste activităţi,
contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri.
Acesta se adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte
activităţi, impozit calculat potrivit prevederilor titlului II din Codul
fiscal. Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt
veniturile aferente activităţilor respective, înregistrate în
conformitate cu reglementările contabile.
Norme metodologice:
Art. 19
12. Veniturile şi
cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele
înregistrate în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în
baza Legii contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi orice alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor,
din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
nedeductibile conform prevederilor art.
21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente
similare veniturilor:
- diferenţele
favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor
şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă
în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;
- rezervele din
reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situaţia în care au fost
deductibile din profitul impozabil.
Exemple de elemente
similare cheltuielilor:
- diferenţele
nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor
şi datoriilor în valută, înregistrate în evidenţa contabilă
în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau transpunerii;
- cheltuiala cu valoarea
neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a
mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată
în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal
pe perioada rămasă de amortizat a acestor imobilizări, respectiv
durata iniţială stabilită conform legii, mai puţin perioada
pentru care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în
cazul obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor
provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia retratării
situaţiilor financiare anuale.
Veniturile şi
cheltuielile generate de executarea instrumentelor financiare derivate,
înregistrate potrivit reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la
stabilirea profitului impozabil.
13. Veniturile sau
cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea
profitului impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin. În cazul
în care contribuabilul constată că după depunerea
declaraţiei anuale un element de venit sau de cheltuială a fost omis
ori a fost înregistrat eronat, contribuabilul este obligat să depună declaraţia
rectificativă pentru anul fiscal respectiv. Dacă în urma
efectuării acestei corecţii rezultă o sumă
suplimentară de plată a impozitului pe profit, atunci pentru
această sumă se datorează dobânzi şi penalităţi
de întârziere conform legislaţiei în vigoare.
14. La calculul
profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de
legislaţia în vigoare se aplică trimestrial sau potrivit prezentelor norme metodologice, după caz, astfel încât la
finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii. Pentru
contribuabilii care au obligaţia de a plăti impozitul pe profit
anual, limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de legislaţia în
vigoare se aplică anual.
15. Pentru
determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaţi să
întocmească un registru de evidenţă fiscală, într-un singur
exemplar, compus din cel puţin 100 de file, ţinut în formă
scrisă sau electronică. Completarea se face în ordine
cronologică, iar informaţiile înregistrate trebuie să
corespundă cu operaţiunile fiscale şi cu datele prezentate în
declaraţiile de impunere. Registrul de evidenţă fiscală se
completează în toate situaţiile în care informaţiile cuprinse în
declaraţia fiscală sunt obţinute în urma unor prelucrări
ale datelor furnizate din înregistrările contabile. Modul de completare a
registrului de evidenţă fiscală este la latitudinea
fiecărui contribuabil, în funcţie de specificul activităţii
şi de necesităţile proprii ale acestuia. Acestea se referă
la: calculul dobânzilor şi al diferenţelor de curs valutar
deductibile fiscal, amortizarea fiscală, reduceri şi scutiri de
impozit pe profit, evidenţa fiscală a vânzărilor cu plata în
rate, valoarea fiscală în cazul efectuării operaţiunilor
prevăzute la art. 27
din Codul fiscal, alte asemenea operaţiuni.
Norme
metodologice:
Art. 19 al.3
16. Pentru
contribuabilii care au optat la momentul livrării bunurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor pentru impunerea
veniturilor aferente contractelor cu plata în rate până la data de 30
aprilie 2005 inclusiv, veniturile şi cheltuielile aferente bunurilor
mobile şi imobile produse, lucrărilor executate şi serviciilor
prestate, valorificate în baza unui contract cu plata în rate, sunt impozabile,
respectiv deductibile, pe măsură ce ratele devin scadente, pe durata
derulării contractelor respective.
Norme metodologice:
Art. 19 al. 4
17. Intră sub incidenţa
acestui alineat contribuabilii care desfăşoară
activităţi de servicii internaţionale care aplică regulile
de evidenţă şi decontare a veniturilor şi cheltuielilor stabilite
prin regulamente de aplicare a convenţiilor la care România este parte (de
exemplu: serviciile poştale, telecomunicaţiile, transporturile
internaţionale).
Norme metodologice:
Art. 20 b)
18. În sensul
prevederilor art. 20
lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, dividendele de încasat/încasate de un
contribuabil de la o persoană juridică română, reprezintă
venituri neimpozabile la data înregistrării acestora în evidenţa contribuabilului,
potrivit reglementărilor contabile.
19. În aplicarea
prevederilor art. 20 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
investiţiile financiare pe termen lung reprezintă activele
înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile, constând în:
acţiuni deţinute la societăţi afiliate, titluri de
participare şi investiţii deţinute ca imobilizări.
La data
transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării titlurilor de participare, sau
a retragerii capitalului social deţinut la o persoană juridică,
precum şi la data lichidării investiţiilor financiare, valoarea
fiscală utilizată pentru calculul câştigului/pierderii este cea
pe care titlurile de participare, respectiv investiţiile financiare, au
avut-o înainte de înregistrarea diferenţelor favorabile respective.
Art. 20 d)
20. Sunt
considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recuperează
cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuării
lor, cum sunt: rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele
anterioare, restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de
întârziere, veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea. Veniturile
rezultate din înregistrarea în evidenţa contabilă a creanţelor
privind impozitul pe profit amânat sunt venituri neimpozabile.
Norme
metodologice:
Art. 20 e)
21.
Contribuabilii pentru care prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin
acte normative s-a prevăzut faptul că profitul aferent anumitor
activităţi nu este impozabil sunt obligaţi să organizeze
şi să conducă evidenţa contabilă pentru determinarea
profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor
activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi
administrare şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului,
proporţional cu veniturile obţinute din acele activităţi,
în situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură
informaţia necesară identificării acestora, după caz.
Norme metodologice:
Art. 201
211. În
aplicarea prevederilor art. 201
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, condiţia legată de perioada minimă
de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă luându-se în considerare
hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate:
Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen
- C-284/94, C-291/94 şi C-292/94. Astfel, în situaţia în care, la
data înregistrării dividendului de către societatea-mamă,
persoană juridică română, respectiv de către sediul
permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică
străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada
minimă de deţinere de 2 ani nu este îndeplinită, venitul din
dividende este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia
este îndeplinită, contribuabilul urmează să beneficieze de
recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În
acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaraţia
rectificativă privind impozitul pe profit.
212. Pentru
îndeplinirea condiţiei de la pct. 3 lit. b) alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare,
societăţile-mamă, persoane juridice străine, trebuie
să plătească, în conformitate cu legislaţia fiscală a
unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări,
unul din următoarele impozite:
- impot des
societes/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în
Danemarca;
- Korperschaftsteuer, în
Republica Federală Germania;
- phoros eisodematos
uomikou prosopon kerdoskopikou kharaktera, în Grecia;
- impuesto sobre
sociedades, în Spania;
- impot sur les societes,
în Franţa;
- corporation tax, în
Irlanda;
- imposta sul reddito
delle societa, în Italia;
- impot sur le revenu des
collectivites, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting,
în Olanda;
- Korperschaftsteuer, în
Austria;
- imposto sobre o
rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt,
în Suedia;
- corporation tax, în
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D an z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- phoros eisodematos, în Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în
Lituania;
- T arsasagi ado, în
Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în
Malta;
- P odatek dochodowy od
osob prawnych, în Polonia;
- D avek od dobicka
pravnih oseb, în Slovenia;
- D an z prijmov
pravnickych osob, în Slovacia;
- korporativen dank, în
Bulgaria.
213. Pentru
aplicarea prevederilor art. 201
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, formele de organizare pentru persoanele juridice române şi
bulgare, societăţi-mamă, sunt:
- societăţile
înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe
acţiuni", "societăţi în comandită pe
acţiuni", "societăţi cu răspundere
limitată";
-
societăţile înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca
"sbiratelnoto drujestvo", "komanditnoto drujestvo",
"drujestvoto s ogranicena otgovornost", "akţionernoto
drujestvo", "komanditnoto drujestvo s akţii.
Norme metodologice:
22. Cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri impozabile sunt cheltuielile
înregistrate cu realizarea şi comercializarea bunurilor, prestarea
serviciilor sau executarea lucrărilor, inclusiv cele reglementate prin
acte normative în vigoare.
23. În sensul art. 21 alin. (1) din Codul
fiscal, sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri
impozabile şi următoarele:
a) cheltuielile efectuate
cu editarea publicaţiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada
de determinare a profitului impozabil pe baza documentelor justificative
şi în limita cotelor prevăzute în contractele de distribuţie, cu
condiţia reflectării în contabilitate a veniturilor şi
cheltuielilor potrivit reglementărilor contabile;
b) cheltuielile generate
de taxa pe valoarea adăugată ca urmare a aplicării proratei, în
conformitate cu prevederile titlului
VI "Taxa pe valoarea adăugată" din Codul
fiscal, precum şi în alte situaţii când taxa pe valoarea
adăugată este înregistrată pe cheltuieli, în situaţia în
care taxa pe valoarea adăugată este aferentă unor bunuri sau
servicii achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile;
c) cheltuielile
reprezentând valoarea creanţelor comerciale înstrăinate, potrivit
legii.
d) penalităţile
de întârziere şi daunele-interese, stabilite, potrivit legii, în cadrul
contractelor economice încheiate cu persoane rezidente, sunt cheltuieli
deductibile, respectiv venituri impozabile pe măsura înregistrării lor.
24. Nu
sunt deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile înregistrate de
contribuabil reprezentând diferenţe de valoare aferente acţiunilor
proprii dobândite şi anulate ulterior dobândirii în situaţiile
prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 21 al.2
25. Intră sub incidenţa
acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop, în condiţiile în
care specificul activităţii desfăşurate se încadrează
în domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecţie a
muncii, stabilite conform legislaţiei în materie.
Norme metodologice:
Art. 21 c
26. Intră sub incidenţa
prevederilor art. 21
alin. (2) lit. c) din Codul fiscal cheltuielile reprezentând contribuţiile
pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale,
efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile cu primele
de asigurare pentru riscul profesional, efectuate potrivit legislaţiei
specifice, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.
Norme metodologice:
Art. 21 e)
27. Calitatea de
administrator rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau
contractul de administrare.
28. ***
Abrogat
Norme metodologice:
Art. 21 f)
29.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
cotizaţiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a
cooperativelor de credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în
conformitate cu reglementările legale.
Norme metodologice:
Art. 21 g)
30. Intră sub incidenţa
prevederilor art. 21
alin. (2) lit. g) din Codul fiscal cheltuielile cu taxele de înscriere,
cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, stabilite prin acte
normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert contabil, contabil
autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar şi altele
asemenea. Contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului
colectiv de muncă sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu
prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.
Norme metodologice:
Art. 21 n)
321.
Dificultăţile financiare majore care afectează întregul
patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii
excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii,
epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau
economice, conjuncturi externe şi în caz de război.
Norme metodologice:
Art.21 al.3 a)
33. Baza de calcul la care se
aplică cota de 2% o reprezintă diferenţa dintre totalul
veniturilor şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor
contabile, la care se efectuează ajustările fiscale. Astfel, din
cheltuielile totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent şi
amânat, cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor
neimpozabile, iar din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.
Norme metodologice:
Art. 21 al.3 d)
35. Nu sunt considerate
perisabilităţi pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de
consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs sau obţinerea
unui serviciu.
Norme metodologice:
Art. 21 al.3 j), k)
351.
Intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (3) lit. j) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, cheltuielile înregistrate de angajator în numele unui angajat, la
schemele de pensii facultative, efectuate potrivit Legii
nr. 204/2006 privind pensiile facultative, în limita unei sume
reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru
fiecare participant. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea
echivalentului în euro este cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca
Naţională a României la data înregistrării cheltuielilor.
352.
Sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate,
efectuate de angajator potrivit Legii privind reforma
în domeniul sănătăţii nr. 95/2006, cu
modificările şi completările ulterioare. Cursul de schimb
utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este cursul de schimb
LEU/EUR comunicat de Banca Naţională a României la data
înregistrării cheltuielilor.
Norme metodologice:
Art. 31 al.3 l)
36. În
cazul locuinţei de serviciu date în folosinţa unui salariat sau
administrator, cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi
repararea acesteia sunt deductibile în limita corespunzătoare raportului dintre
suprafaţa construită prevăzută de Legea
locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările
ulterioare, majorată cu 10%, şi totalul suprafeţei construite a
locuinţei de serviciu respective.
Norme metodologice:
Art. 21 al.3 m)
37. În
cazul în care sediul unui contribuabil se află în locuinţa
proprietate a unei persoane fizice, cheltuielile de funcţionare,
întreţinere şi reparaţii aferente sediului sunt deductibile în
limita determinată pe baza raportului dintre suprafaţa pusă la
dispoziţie contribuabilului, menţionată în contractul încheiat
între părţi, şi suprafaţa totală a locuinţei.
Contribuabilul va justifica cheltuielile de funcţionare, întreţinere
şi reparaţii aferente sediului cu documente legale, cum sunt
contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi şi alte
documente.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 a)
38. Sunt
nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând
diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent, precum şi
impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi
impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor
fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România.
Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat, înregistrate de contribuabil, sunt
nedeductibile.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 b)
39. Prin
autorităţi române se înţelege totalitatea organelor
administraţiei publice centrale şi locale care urmăresc şi
încasează amenzi, majorări şi penalităţi de
întârziere, execută confiscări, potrivit prevederilor legale.
40. Majorările
şi penalităţile datorate în cadrul contractelor economice
încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile.
Ca
excepţie de la regula alineatului precedent, majorările datorate în
cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România
care, potrivit convenţiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca
dobânzi sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în
condiţiile prevăzute de titlul II din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 c)
41. Cheltuielile cu
bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale, constatate lipsă
din gestiune sau degradate şi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea
adăugată aferentă, după caz, pentru care s-au încheiat
contracte de asigurare, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
42. În
sensul prevederilor art. 21
alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, cheltuielile privind
stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse în întregime ca urmare
a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă
majoră, sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul profitului
impozabil, în măsura în care stocurile/mijloacele fixe distruse se
găsesc situate în zone pentru care s-a instituit, potrivit prevederilor
legale în vigoare, stare de urgenţă, contribuabilii fiind
obligaţi în această situaţie să respecte şi să
aplice prevederi legale speciale pentru fiecare domeniu, precum şi
măsuri dispuse de autorităţile competente. Totodată, sunt
considerate deductibile şi cheltuielile privind stocurile şi
mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii, accidente
industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi
externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice,
conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de
Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 e)
43. Sunt considerate
cheltuieli făcute în favoarea participanţilor următoarele:
a) cheltuielile cu
amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport
utilizate de către participanţi, în favoarea acestora;
b) bunurile,
mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi
lucrările executate în favoarea acestora;
c) cheltuielile cu chiria
şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora;
d) alte
cheltuieli în favoarea acestora.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 f)
44.
Înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic,
pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care
angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform
reglementărilor contabile în vigoare.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 h)
45. Cheltuielile
reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare, ca urmare a
reducerii valorii capitalului social la societatea comercială la care se
deţin titlurile de participare sau ca urmare a modificării
cotaţiei pe piaţa bursieră, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul
profitului impozabil.
46. Nu intră sub
incidenţa acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea titlurilor
de participare tranzacţionate sau cesionate.
47. În
cazul vânzării titlurilor de participare, profitul impozabil se
determină ca diferenţă între valoarea obţinută în urma
vânzării şi valoarea nominală în cazul primei vânzări sau
costul de achiziţie ori valoarea fiscală definită potrivit art. 27 din Codul fiscal,
după caz. La scoaterea din gestiune a titlurilor de participare se poate
utiliza una dintre metodele folosite pentru scoaterea din evidenţă a
stocurilor.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 m)
48. Pentru a deduce
cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă,
asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- serviciile trebuie
să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care
să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie,
precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv
valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de
această natură să se facă pe întreaga durată de
desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului
contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin:
situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de
lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale
corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie
să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin
specificul activităţilor desfăşurate.
Nu intră sub
incidenţa condiţiei privitoare la încheierea contractelor de
prestări de servicii, prevăzută la art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice
autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de întreţinere
şi reparare a activelor, serviciile poştale, serviciile de
comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport şi altele
asemenea.
49. Pentru servicii de
management, consultanţă şi asistenţă tehnică
prestate de nerezidenţii afiliaţi contribuabilului, la analiza
tranzacţiilor pentru determinarea deductibilităţii cheltuielilor
trebuie să se aibă în vedere şi principiile din comentariul la
articolul 9 privind impunerea întreprinderilor asociate din
Convenţia-model cu privire la impozitele pe venit şi impozitele pe
capital. Analiza trebuie să aibă în vedere:
(i) părţile
implicate;
(ii) natura serviciilor
prestate;
(iii) elementele
de recunoaştere a cheltuielilor şi veniturilor pe baza documentelor
justificative care să ateste prestarea acestor servicii.
Norme metodologice:
Art. 21 al. 4 p)
491. Exemplu
de calcul privind scăderea din impozitul pe profit datorat a cheltuielilor
reprezentând sponsorizarea.
Un contribuabil
plătitor de impozit pe profit încheie un contract de sponsorizare conform
legii privind sponsorizarea, în calitate de sponsor, în valoare de 15.000.000
lei. Contractul de sponsorizare se încheie în data de 2 februarie 2005.
La calculul profitului
impozabil pentru trimestrul I 2005, contribuabilul prezintă
următoarele date financiare:
Venituri din vânzarea mărfurilor =
1.000.000.000 lei
Venituri din prestări de servicii
= 2.000.000 lei
_________________
Total cifră de
afaceri
1.002.000.000 lei
Cheltuieli privind
mărfurile = 750.000.000
lei
Cheltuieli cu personalul
=
20.000.000 lei
Alte cheltuieli de exploatare
= 90.000.000 lei
_________________
din care:
15.000.000 lei sponsorizare
Total cheltuieli 860.000.000 lei
Calculul profitului
impozabil pentru trimestrul I 2005:
Profitul impozabil =
1.002.000.000 - 860.000.000 + 15.000.000 = 157.000.000 lei.
Impozitul pe profit
înainte de scăderea cheltuielii cu sponsorizarea:
157.000.000 x 16% =
25.120.000 lei.
Avându-se în vedere
condiţiile de deducere prevăzute la art. 21 alin. (4) lit. p) din Codul fiscal, prin
aplicarea limitelor, valorile sunt:
- 3 la mie din cifra de
afaceri reprezintă 3.006.000 lei;
- 20% din impozitul pe
profit înainte de deducerea cheltuielilor de sponsorizare reprezintă
5.024.000 lei.
Suma de scăzut din
impozitul pe profit este 3.006.000 lei.
Pentru trimestrul I 2005
impozitul pe profit datorat este de:
25.120.000 - 3.006.000 =
22.114.000 lei.
Contribuabilii
care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Legii
bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare şi/sau care acordă burse private, pe
bază de contract, în condiţiile Legii nr. 376/2004 privind
bursele private, cu modificările ulterioare, scad din impozitul pe profit
datorat sumele aferente, dacă aceste cheltuieli însumate îndeplinesc
cumulativ condiţiile prevăzute de art. 21 alin. (4) lit. p) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 22 a)
50. Cota de 5%
reprezentând rezerva prevăzută la art. 22 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se
aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad
veniturile neimpozabile şi veniturile din impozitul pe profit amânat,
şi totalul cheltuielilor, din care se scad cheltuielile cu impozitul pe
profit curent şi amânat şi cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile,
înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat de la
începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului impozabil
lunar sau trimestrial, după caz. În veniturile neimpozabile care se scad
la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse veniturile
prevăzute la art. 20
din Codul fiscal, cu excepţia celor prevăzute la lit. d) din
acelaşi articol. Rezervele astfel constituite se completează sau se
diminuează în funcţie de nivelul profitului contabil din perioada de
calcul. De asemenea, majorarea sau diminuarea rezervelor astfel constituite se
efectuează şi în funcţie de nivelul capitalului social subscris
şi vărsat sau al patrimoniului.
51. În
cazul în care această rezervă este utilizată pentru acoperirea
pierderilor sau este distribuită sub orice formă, rezerva
reconstituită ulterior acestei utilizări în aceeaşi limită
nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil.
Norme metodologice:
Art. 22 b)
52. Provizioanele pentru
garanţii de bună execuţie acordate clienţilor se constituie
trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrările executate şi
serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordă
garanţie în perioadele următoare, la nivelul cotelor prevăzute
în contractele încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevăzut
în tariful lucrărilor executate ori serviciilor prestate.
Pentru lucrările de
construcţii care necesită garanţii de bună execuţie,
conform prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se
constituie trimestrial, în limita cotelor prevăzute în contracte, cu
condiţia reflectării integrale la venituri a valorii lucrărilor
executate şi confirmate de beneficiar pe baza situaţiilor de
lucrări.
Înregistrarea la venituri
a provizioanelor constituite pentru garanţiile de bună execuţie
se face pe măsura efectuării cheltuielilor cu remedierile sau la
expirarea perioadei de garanţie înscrise în contract.
Aceleaşi prevederi
se aplică şi în cazul provizioanelor pentru garanţii de
bună execuţie a contractelor externe, acordate în condiţiile
legii producătorilor şi prestatorilor de servicii, în cazul
exporturilor complexe, proporţional cu cota de participare la realizarea
acestora, cu condiţia ca acestea să se regăsească distinct
în contractele încheiate sau în tariful lucrărilor executate şi în
facturile emise.
Prin export complex se
înţelege exportul de echipamente, instalaţii sau părţi de
instalaţii, separat ori împreună cu tehnologii, licenţe,
know-how, asistenţă tehnică, proiectare, construcţii-montaj,
lucrări de punere în funcţiune şi recepţie, precum şi
piesele de schimb şi materialele aferente, definite în conformitate cu
actele normative în vigoare.
Sunt
considerate exporturi complexe lucrările geologice de
proiectare-explorare, lucrările de exploatare pentru zăcăminte
minerale, construcţii de reţele electrice, executarea de foraje de
sonde, construcţii de schele, de instalaţii şi conducte de
transport, de depozitare şi de distribuire a produselor petroliere şi
a gazelor naturale, precum şi realizarea de nave complete, de obiective în
domeniile agriculturii, îmbunătăţirilor funciare,
amenajărilor hidrotehnice, silvice, organizarea exploatărilor
forestiere şi altele asemenea, definite în conformitate cu actele
normative în vigoare.
Norme metodologice:
Art. 22 c)
53. Creanţele asupra
clienţilor reprezintă sumele datorate de clienţii interni
şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc.
vândute, lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de facturi,
înregistrate după 1 ianuarie 2004 şi neîncasate într-o perioadă
ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei.
Diminuarea sau anularea
provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul
încasării creanţei, proporţional cu valoarea încasată sau
înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor
în valută, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenţate
cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia
evaluării acestora. Valoarea provizioanelor pentru creanţele asupra
clienţilor este luată în considerare la determinarea profitului
impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
la art. 22 din Codul
fiscal şi nu poate depăşi valoarea acestora, înregistrată
în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Procentele
prevăzute la art. 22
alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, aplicate asupra creanţelor
înregistrate începând cu anii fiscali 2004, 2005 şi, respectiv, 2006, nu
se recalculează.
Cheltuielile
reprezentând pierderile din creanţele incerte sau în litigiu neîncasate,
înregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a acestora, sunt
deductibile pentru partea acoperită de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 22 e)
54.
Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal, inclusiv fondul pentru
riscuri bancare generale, în cazul băncilor, precum şi în cazul
sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, se
calculează lunar în cotele şi în limitele prevăzute de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară,
cu modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 22 g)
55. Rezervele legale se
constituie lunar din profitul Băncii Naţionale a României, în cotele
şi în limitele stabilite, conform legii.
Norme metodologice:
Art. 22 h)
56. În
cazul societăţilor din domeniul asigurărilor şi
reasigurărilor sunt deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor
Legii nr. 32/2000 privind
societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu
modificările şi completările ulterioare. Conform
dispoziţiilor acestei legi rezervele de prime şi de daune se
constituie din cote-părţi corespunzătoare sumelor aferente
riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.
Norme metodologice:
Art. 22 l)
561.
Pentru aplicarea prevederilor art.
22 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, companiile
aeriene din România deduc, la calculul profitului impozabil, provizioane
constituite pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere şi
reparare a parcului de aeronave şi a componentelor aferente, potrivit
programelor de întreţinere ale aeronavelor aprobate corespunzător de
către Autoritatea Aeronautică Civilă Română, la un nivel
stabilit pe baza tipului de aeronavă, numărului de ore de zbor
aprobat şi al tarifului practicat de prestator, prevăzut în
contractul încheiat cu acesta.
Norme metodologice:
Art. 22 al.2
57. Provizioanele prevăzute
la art. 22 alin. (2)
din Codul fiscal sunt obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de
activitate exploatarea de resurse minerale, gaze naturale şi pentru
titularii acordurilor petroliere.
Norme metodologice:
Art. 22 al.5
571. În
aplicarea prevederilor art. 22
alin. (5), corelate cu dispoziţiile art. 19 din Codul fiscal, surplusul din reevaluarea
imobilizărilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidenţiat
potrivit reglementărilor contabile în contul "Rezultatul
reportat" sau în contul "Alte rezerve", analitice distincte, se
impozitează la momentul modificării destinaţiei rezervei, distribuirii
rezervei către participanţi sub orice formă, lichidării,
divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv, inclusiv
la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile. Pentru calculul
profitului impozabil aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
Înregistrarea
şi menţinerea în capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau
rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite în baza unor
acte normative nu se consideră modificarea destinaţiei sau distribuţie.
Norme metodologice:
Art. 22 al.6
58. Intră sub
incidenţa art. 22
alin. (6) din Codul fiscal următoarele sume înregistrate în conturi de
rezerve sau surse proprii de finanţare, în conformitate cu
reglementările privind impozitul pe profit:
a) sumele reprezentând
diferenţele nete rezultate din evaluarea disponibilului în devize, în
conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost neimpozabile;
b)
scutirile şi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului
investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit,
diferenţa dintre cota redusă de impozit pentru exportul de bunuri
şi/sau servicii şi cota standard, precum şi cele prevăzute
în legi speciale.
Norme metodologice:
Art. 23
59. În vederea
determinării valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se
efectuează mai întâi ajustările conform art. 23 alin. (5) din Codul fiscal. Valoarea
cheltuielilor cu dobânzile care excedează nivelului de deductibilitate
prevăzut la art. 23
alin. (5) din Codul fiscal este nedeductibilă, fără a mai fi
luată în calcul în perioadele următoare.
60. În cazul în care
capitalul propriu are o valoare negativă sau gradul de îndatorare este mai
mare decât 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din
diferenţele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează
în perioada următoare, în condiţiile art. 23 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea
integrală a acestora.
61. Intră sub
incidenţa art. 23
alin. (3) din Codul fiscal numai pierderea netă din diferenţele de
curs valutar aferente capitalului împrumutat.
62. În sensul art. 23 alin. (4) şi (7)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, instituţiile de credit, persoane juridice
române, sunt cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naţională a
României.
63. În sensul art. 23 alin. (1) din Codul
fiscal, prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi
împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data
încheierii contractului, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 din Codul fiscal,
indiferent de data la care acestea au fost contractate.
În capitalul împrumutat
se includ şi creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare
mai mic de un an, în situaţia în care există prelungiri ale acestui
termen, iar perioada de rambursare curentă, însumată cu perioadele de
rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc,
depăşeşte un an.
64. Capitalul propriu
cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve, profitul
nedistribuit, rezultatul exerciţiului şi alte elemente de capital
propriu constituite potrivit reglementărilor legale. În cazul sediilor
permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la
dispoziţie de persoana juridică străină pentru desfăşurarea
activităţii în România, potrivit documentelor de autorizare,
rezervele legale, alte rezerve, rezultatul exerciţiului şi alte
elemente de capital propriu constituite potrivit reglementărilor legale.
65. Pentru calculul
deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere
următoarele:
a) pentru împrumuturile
angajate de la alte entităţi, cu excepţia celor prevăzute
la art. 23 alin. (4)
din Codul fiscal, se aplică limita prevăzută la art. 23 alin. (5) din
acelaşi act normativ, indiferent de data la care au fost contractate;
b) în scopul
aplicării art. 23
alin. (5) lit. a) din Codul fiscal, nivelul ratei dobânzii de
referinţă, recunoscută la calculul profitului impozabil, este
cea din ultima lună a trimestrului pentru care se calculează
impozitul pe profit, publicată de Banca Naţională a României în
Monitorul Oficial al României, Partea I;
c) modul de calcul al
dobânzii, conform art. 23
alin. (5) din Codul fiscal, va fi cel corespunzător modului de calcul al
dobânzii aferente împrumuturilor;
d) rezultatul
exerciţiului financiar luat în calcul la determinarea capitalului propriu
pentru sfârşitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de
calculul impozitului pe profit.
66. Cheltuielile cu
dobânzile însumate cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar
aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate în
considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la
determinarea profitului impozabil în condiţiile prevăzute la art. 23 alin. (1) din Codul
fiscal.
67. În vederea
determinării impozitului pe profit, gradul de îndatorare se
calculează ca raport între media capitalului împrumutat şi media
capitalului propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile
existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei pentru care
se determină impozitul pe profit, după cum urmează:
Capital împrumutat (începutul anului fiscal) +
Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)
----------------------------------------------
2
Gradul de îndatorare = ----------------------------------------------
Capital propriu (începutul anului fiscal) +
Capital propriu (sfârşitul perioadei)
----------------------------------------------
2
astfel:
Capital împrumutat (începutul anului fiscal) +
Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)
Gradul de îndatorare = ----------------------------------------------
Capital propriu (începutul
anului fiscal) +
Capital propriu (sfârşitul perioadei)
68. În cazul în care
gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu trei,
cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs valutar sunt
deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute
la art. 23 alin. (5)
din Codul fiscal.
69. Dacă gradul de îndatorare
astfel determinat este mai mare decât trei, suma cheltuielilor cu dobânzile
şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este
nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit, urmând
să se reporteze în perioada următoare, devenind subiect al
limitării prevăzute la art.
23 alin. (1) din Codul fiscal pentru perioada în care se
reportează.
70. În sensul
prevederilor art. 23
alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, prin bănci internaţionale de
dezvoltare se înţelege:
- Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
(B.I.R.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.)
şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (A.D.I.);
- Banca Europeană de
Investiţii (B.E.I.);
- Banca Europeană
pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.E.R.D.);
- bănci şi
organizaţii de cooperare şi dezvoltare regională similare.
Prin împrumut garantat de
stat se înţelege împrumutul garantat de stat potrivit Legii datoriei publice nr. 313/2004, cu
modificările ulterioare.
Intră sub
incidenţa prevederilor art. 23
alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, şi dobânzile/pierderile din
diferenţe de curs valutar, aferente împrumuturilor obţinute în baza
obligaţiunilor emise, potrivit legii, de către societăţile
comerciale cu respectarea cerinţelor specifice de admitere la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată din România, potrivit
prevederilor Legii nr. 297/2004 privind
piaţa de capital, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cele admise la tranzacţionare pe pieţe
străine de valori mobiliare reglementate de autoritatea în domeniu a
statelor respective.
701.
Pentru determinarea profitului impozabil începând
cu anul fiscal 2007, nivelul ratei
dobânzii pentru împrumuturile în valută este de 7%
Norme metodologice:
Art. 24 al.11
702. Pentru perioada
în care mijloacele fixe amortizabile nu sunt utilizate cel puţin pe o
perioadă de o lună, recuperarea valorii fiscale rămase
neamortizate se efectuează pe durata normală de utilizare
rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcţiune a
acestora, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.
În
aplicarea prevederilor lit. c) a alin. (11) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, amortizarea fiscală a cheltuielilor cu
investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau
luate în locaţie de gestiune, se calculează pe baza perioadei
iniţiale a contractului, indiferent dacă acesta se prelungeşte
ulterior, sau pe durata normală de utilizare rămasă, potrivit
opţiunii contribuabilului, începând cu luna următoare
finalizării investiţiei.
Norme metodologice:
Art. 24 al.8
71. Exemplu de calcul al
amortizării prin utilizarea regimului de amortizare degresivă. Pentru
un mijloc fix se dau următoarele date:
- valoarea de intrare: 350.000.000
lei;
- durata normală de
funcţionare conform catalogului: 10 ani;
- cota anuală de
amortizare: 100/10 = 10%;
- cota anuală de
amortizare degresivă: 10% x 2,0 = 20%;
Amortizarea anuală
se va calcula astfel:
___________________________________________________________________________
Ani Modul de
calcul
Amortizarea Valoarea rămasă
anuală degresivă (lei)
(lei)
___________________________________________________________________________
1 350.000.000 x
20%
70.000.000 280.000.000
___________________________________________________________________________
2 280.000.000 x
20%
56.000.000 224.000.000
___________________________________________________________________________
3 224.000.000 x
20%
44.800.000 179.200.000
___________________________________________________________________________
4 179.200.000 x
20%
35.840.000 143.360.000
___________________________________________________________________________
5 143.360.000 x
20%
28.672.000 114.688.000
___________________________________________________________________________
6 114.688.000 x 20% = 114.688.000 /
5 22.937.600
91.750.400
___________________________________________________________________________
7
22.937.600 68.812.800
___________________________________________________________________________
8
22.937.600 45.875.200
___________________________________________________________________________
9
22.937.600 22.937.600
___________________________________________________________________________
10
22.937.600
0
___________________________________________________________________________
Norme metodologice:
Art. 24 al.12
711.
Intră sub incidenţa art.
24 alin. (12) din Codul fiscal şi mijloacele fixe
amortizabile de natura construcţiilor.
Pentru investiţiile
considerate mijloace fixe amortizabile în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Codul
fiscal, contribuabilii nu beneficiază de prevederile art. 24 alin. (12) din
acelaşi act normativ.
Pentru mijloacele fixe
amortizabile prevăzute la art.
24 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, deducerea de 20% se
aplică la data punerii în funcţiune, cu ocazia recepţiei finale,
la întreaga valoare a mijlocului fix amortizabil. În acest caz, valoarea
fiscală rămasă de recuperat se determină, pe durata
normală de utilizare rămasă, scăzând din valoarea
totală a mijlocului fix amortizabil deducerea de 20% şi amortizarea calculată
până la data recepţiei finale.
Cheltuielile de
amortizare reprezentând deducerea de 20% prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul
fiscal sunt deductibile numai pentru mijloacele fixe amortizabile, respectiv
brevete de invenţie amortizabile înregistrate şi puse în
funcţiune până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv. Valoarea
fiscală rămasă se determină după scăderea din
valoarea de intrare a respectivelor mijloace fixe amortizabile/brevete de
invenţie amortizabile a sumei egale cu deducerea fiscală de 20%
şi se recuperează pe durata normală de funcţionare. În
cazul în care duratele normale de funcţionare au fost recalculate,
potrivit normelor legale în vigoare, perioada pentru care există
obligaţia păstrării în patrimoniu a acestor mijloace fixe se
corelează cu duratele normale de funcţionare recalculate.
712. Exemplu
privind aplicarea prevederilor art.
24 alin. (12) din Codul fiscal:
Un contribuabil care
îşi desfăşoară activitatea în domeniul depozitării
materialelor şi mărfurilor achiziţionează în data de 15
septembrie 2004 o clădire-depozit pe care o pune în funcţiune pe data
de 20 a aceleiaşi luni. Valoarea de intrare a clădirii-depozit este
de 30.000.000 mii lei. Durata normală de funcţionare a clădirii,
conform Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe, este de 50 de ani. Contribuabilul, din
punct de vedere contabil, foloseşte amortizarea liniară. Din punct de
vedere fiscal contribuabilul aplică facilitatea prevăzută la art. 24 alin. (12) din Codul
fiscal. Ca urmare a aplicării prevederilor art. 24 alin. (12) din Codul fiscal, contribuabilul
va înregistra următoarea situaţie:
- deduce din punct de
vedere fiscal, în luna septembrie 2004, o cotă de 20% din valoarea de
intrare a mijlocului fix amortizabil: 20% x 30.000.000 mii lei = 6.000.000 mii
lei;
- valoarea de recuperat
din punct de vedere fiscal pe următoarele 600 de luni, începând cu
octombrie 2004, 30.000.000 mii lei - 6.000.000 mii lei = 24.000.000 mii lei;
- amortizarea
fiscală lunară din octombrie 2004 până în septembrie 2054,
40.000 mii lei (24.000.000 mii lei/600 luni).
- mii lei -
__________________________________________________
Luna
Amortizarea Cheltuielile
fiscală de amortizare
înregistrate
contabil
__________________________________________________
Septembrie 2004 6.000.000
0
__________________________________________________
Octombrie
2004
40.000 50.000
__________________________________________________
Noiembrie
2004
40.000 50.000
__________________________________________________
Decembrie
2004
40.000 50.000
__________________________________________________
Ianuarie
2005
40.000 50.000
__________________________________________________
... ... ... ... ... ... ... ... ...
__________________________________________________
August 2054 40.000 50.000
__________________________________________________
Septembrie 2054 40.000 50.000
__________________________________________________
TOTAL: 30.000.000 30.000.000
__________________________________________________
Norme metodologice:
Art. 24 al.16.
713. Intră sub incidenţa
prevederilor art. 24
alin. (16) din Codul fiscal mijloacele fixe amortizabile care sunt destinate
prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi sunt
certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, potrivit prevederilor Legii
protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.
Norme metodologice:
Art. 24 al.10.
714. Pentru încadrarea cheltuielilor de
dezvoltare în categoria imobilizărilor necorporale se utilizează
criteriile prevăzute de reglementările contabile aplicabile.
Norme metodologice:
Art. 24 al.15
715. Pentru
determinarea valorii fiscale în cazul transferurilor terenurilor cu valoare
contabilă, precum şi pentru determinarea valorii fiscale rămase
neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile evidenţiate în sold la
31 decembrie 2003, în valoarea de intrare fiscală se includ şi
reevaluările efectuate, potrivit legii, până la acea dată.
Pentru determinarea
valorii fiscale a terenurilor, respectiv a valorii fiscale rămase
neamortizate în cazul mijloacelor fixe amortizabile, vor fi luate în calcul
şi reevaluările contabile efectuate după data de 1 ianuarie
2007, precum şi partea rămasă neamortizată din
reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 - 31
decembrie 2006, evidenţiate la data de 31 decembrie 2006. Nu se
recuperează prin intermediul amortizării fiscale reevaluările
contabile efectuate după data de 1 ianuarie 2004 la mijloacele fixe
amortizabile care nu mai au valoare fiscală rămasă
neamortizată la data reevaluării.
În cazul în care ulterior
datei de 31 decembrie 2003 se efectuează reevaluări care
determină o descreştere a valorii acestora se procedează la o
scădere a rezervei din reevaluare în limita soldului creditor al rezervei,
în ordinea descrescătoare înregistrării rezervei, iar valoarea
fiscală a terenurilor şi valoarea fiscală rămasă
neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile se recalculează
corespunzător. În aceste situaţii, partea din rezerva din reevaluare
care a fost anterior dedusă se include în veniturile impozabile ale
perioadei în care se efectuează operaţiunile de reevaluare ulterioare
datei de 31 decembrie 2003.
Prin valoarea
fiscală rămasă neamortizată se înţelege diferenţa
dintre valoarea de intrare fiscală şi valoarea amortizării
fiscale. În valoarea de intrare fiscală se include şi taxa pe
valoarea adăugată devenită nedeductibilă, în conformitate
cu prevederile titlului VI
"Taxa pe valoarea adăugată".
716. În
aplicarea prevederilor art. 24
alin. (15) din Codul fiscal, cheltuielile înregistrate ca urmare a casării
unui mijloc fix cu valoarea de intrare incomplet amortizată sunt
cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Prin casarea unui mijloc
fix se înţelege operaţia de scoatere din funcţiune a activului
respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia şi valorificarea
părţilor componente rezultate, prin vânzare sau prin folosirea în
activitatea curentă a contribuabilului.
717.
Cheltuielile cu amortizarea activelor necorporale aferente capitalului
imobilizat, cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la 31
decembrie 2003, sunt deductibile la calculul profitului impozabil, pe durata
rămasă de amortizat, în baza valorii rămase neamortizate.
Norme metodologice:
Art. 25
72.
Încadrarea operaţiunilor de leasing se realizează avându-se în vedere
prevederile art. 7
alin. (1) pct. 7 şi 8 din Codul fiscal şi clauzele contractului de
leasing.
Norme metodologice:
Art.26
73. Recuperarea
pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrării acestora, la
fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor
legale în vigoare din anul înregistrării acestora.
74. Pierderea
fiscală reprezintă suma înregistrată în declaraţia de
impunere a anului precedent.
75. În cazul în care
recuperarea pierderii contabile se face din rezervele legale, constituite din
profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioară a rezervei legale
nu va mai fi o sumă deductibilă la calculul profitului impozabil.
76. Persoana
juridică din al cărei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei
operaţiuni de divizare şi care îşi continuă existenţa
ca persoană juridică recuperează partea din pierderea
fiscală înregistrată înainte de momentul în care operaţiunea de
divizare produce efecte, proporţional cu drepturile şi
obligaţiile menţinute de persoana juridică respectivă.
77. În
cazul fuziunii prin absorbţie pierderea fiscală rezultată din
declaraţia de impunere a persoanei juridice absorbante, declarată
până la data înscrierii la registrul comerţului a menţiunii
privind majorarea capitalului social, se recuperează potrivit prevederilor
din lege.
Norme metodologice:
Art. 27
78. În sensul
dispoziţiilor art. 27
alin. (1) din Codul fiscal, o persoană juridică poate participa cu
active la una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel
fiinţă, prin constituirea sau majorarea capitalului social al
acestora primind în schimb titluri de participare ale societăţilor
respective. Contribuţiile cu active la capitalul social al unei persoane
juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană
juridică nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
79. În
cazul în care pentru contribuţia cu active se datorează taxa pe
valoarea adăugată potrivit dispoziţiilor titlului VI din Codul
fiscal, iar beneficiarul aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru
aceasta, valoarea fiscală, în sensul art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se
majorează cu taxa pe valoarea adăugată.
Norme metodologice:
Art. 27 al.2
80. Distribuirea de
active de către o persoană juridică română către
participanţii săi se poate realiza în cazul lichidării.
81. Profitul impozabil în
cazul lichidării se calculează ca diferenţă între
veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate
cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din lichidarea
patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele înregistrate în
conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au
fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare veniturilor
şi cheltuielilor. În cazul în care, în declaraţia de impozit pe
profit aferentă anului anterior lichidării contribuabilul a
înregistrat pierdere fiscală, aceasta se va recupera din profitul
impozabil calculat cu ocazia lichidării.
82. La calculul
impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează
existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate
rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri
ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe
parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, acestea fiind tratate
în conformitate cu prevederile art.
22. Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor
constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize
sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a
disponibilului în devize, dacă legea nu prevede altfel.
83. *** Abrogat
84. ***
Abrogat
Norme metodologice:
Art. 27 al.3
85. În
înţelesul art. 27
alin. (3) lit. a) şi b) din Codul fiscal, operaţiunile de fuziune
şi divizare sunt reglementate prin Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 27 al.3 c)
86.
Prevederea de la art. 27
alin. (3) lit. c) din Codul fiscal are în vedere transferul unei
părţi din activul unei societăţi (transmiţătoare)
către una sau mai multe societăţi (beneficiare) existente sau
care iau astfel fiinţă, în schimbul atribuirii de titluri de
participare ale societăţilor beneficiare.
Norme metodologice:
Art. 271
861. Pentru
aplicarea prevederilor art. 271
alin. (3) pct. 12 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, formele de organizare
pentru persoanele juridice române şi bulgare sunt:
- societăţi
înfiinţate în baza legii române, cunoscute ca "societăţi pe
acţiuni", "societăţi în comandită pe
acţiuni", "societăţi cu răspundere
limitată";
- societăţi
înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca "sbiratelnoto
drujestvo", "komanditnoto drujestvo", "drujestvoto s
ogranicena otgovornost", "akţionernoto drujestvo",
"komanditnoto drujestvo s akţii".
Pentru îndeplinirea
condiţiei de la art. 271
alin. (3) pct. 12 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, societatea dintr-un
stat membru trebuie să plătească, în conformitate cu
legislaţia fiscală a statului respectiv, fără posibilitatea
unei opţiuni sau exceptări, unul din următoarele impozite:
- impot des
societes/vennootschapsbelasting, în Belgia;
- selskabsskat, în
Danemarca;
- Korperschaftsteuer, în
Republica Federală Germania;
- phoros eisodematos
uomikou prosopon kerdoskopikou kharaktera, în Grecia;
- impuesto sobre
sociedades, în Spania;
- impot sur les societes,
în Franţa;
- corporation tax, în
Irlanda;
- imposta sul reddito
delle societa, în Italia;
- impot sur le revenu des
collectivites, în Luxemburg;
- vennootschapsbelasting,
în Olanda;
- Korperschaftsteuer, în
Austria;
- imposto sobre o
rendimento das pessoas colectivas, în Portugalia;
- y hteisojen tulovero/inkomstskatten for samfund, în Finlanda;
- statlig inkomstskatt,
în Suedia;
- corporation tax, în
Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
- D an z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
- T ulumaks, în Estonia;
- phoros eisodematos, în Cipru;
- uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
- P elno mokestis, în
Lituania;
- T arsasagi ado, în
Ungaria;
- T axxa fuq l-income, în
Malta;
- P odatek dochodowy od
osob prawnych, în Polonia;
- D avek od dobicka
pravnih oseb, în Slovenia;
- D an z prijmov
pravnickych osob, în Slovacia;
- korporativen dank, în
Bulgaria;
- impozit
pe profit, în România.
Norme metodologice:
Art. 29
87. Prin
angajaţi ai sediului permanent se înţelege persoanele angajate cu
contract individual de muncă în condiţiile legii.
Norme metodologice:
Art. 29 al.4
88. Persoanele juridice
străine care desfăşoară activităţile
menţionate la art. 8
alin. (3) din Codul fiscal datorează impozit pe profit de la începutul
activităţii, în măsura în care se determină
depăşirea duratei legale de 6 luni sau termenele prevăzute în
convenţiile de evitare a dublei impuneri, după caz. În situaţia
în care nu se determină înainte de sfârşitul anului fiscal dacă
activităţile din România vor fi pe o durată suficientă
pentru a deveni un sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în
considerare în următorul an fiscal, în situaţia în care durata
specificată este depăşită.
881. Pentru
încadrarea unui şantier de construcţii sau a unui proiect de
construcţie, ansamblu ori montaj sau activităţi de supervizare
legate de acestea şi a altor activităţi similare ca sedii
permanente se va avea în vedere data începerii activităţii din
contractele încheiate cu persoanele juridice române beneficiare sau cu alte
informaţii ce probează începerea activităţii. Perioadele
consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod
direct cu primul contract ce a fost executat se adaugă la perioada care
s-a consumat pentru realizarea contractului de bază.
89. În scopul deducerii
cheltuielilor alocate unui sediu permanent de către persoana juridică
străină care îşi desfăşoară activitatea prin
intermediul acestuia, precum şi de către orice altă
persoană afiliată acelei persoane juridice străine, pentru
serviciile furnizate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
(i) serviciul furnizat
să fie efectiv prestat. Pentru a justifica prestarea efectivă a
serviciului, sediul permanent trebuie să prezinte autorităţilor
fiscale orice documente justificative din care să rezulte date privitoare
la:
a) natura şi
valoarea totală a serviciului prestat;
b) părţile
implicate;
c) criteriile proprii de
împărţire a costurilor pe fiecare beneficiar al serviciului
respectiv, dacă este cazul;
d) justificarea
utilizării criteriului ca fiind adecvat naturii serviciului şi
activităţii desfăşurate de sediul permanent;
e) prezentarea
oricăror alte elemente de recunoaştere a veniturilor şi
cheltuielilor care pot să ateste prestarea serviciului respectiv.
Justificarea
prestării efective a serviciului se efectuează cu situaţiile de
lucrări, procesele-verbale de recepţie, rapoartele de lucru, studiile
de fezabilitate, de piaţă sau cu orice alte asemenea documente;
(ii) serviciul prestat
trebuie să fie justificat şi prin natura activităţii
desfăşurate la sediul permanent.
La
stabilirea preţului de piaţă al transferurilor efectuate între
persoana juridică străină şi sediul său permanent,
precum şi între acesta şi orice altă persoană afiliată
acesteia, vor fi utilizate regulile preţurilor de transfer, astfel cum
sunt acestea detaliate în normele metodologice pentru aplicarea art. 11 din Codul fiscal,
completate cu liniile directoare privind preţurile de transfer, emise de
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
Norme metodologice:
Art. 30
891.
Persoanele juridice străine care obţin venituri din
proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia de a
plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor
venituri.
În cazul vânzării de
proprietăţi imobiliare situate în România, profitul impozabil
reprezintă diferenţa dintre valoarea realizată din vânzarea
acestor proprietăţi imobiliare şi costul de cumpărare,
construire sau îmbunătăţire a proprietăţii, redus cu
amortizarea fiscală aferentă, după caz. Valoarea realizată
din vânzarea acestor proprietăţi imobiliare se reduce cu
comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente vânzării.
Profitul impozabil
rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii
imobiliare situate în România se calculează ca diferenţă între
veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul
realizării acestora. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi
veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reţinere la sursă.
Veniturile din
proprietăţi imobiliare situate în România includ şi
câştigurile din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
deţinute la o persoană juridică, dacă 50% din valoarea
mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt, direct sau prin
intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare
situate în România.
În acest sens, mijloacele
fixe ale unei persoane juridice sunt în mod indirect considerate
proprietăţi imobiliare situate în România atunci când respectiva
persoană juridică deţine părţi sociale sau alte
titluri de participare într-o societate care îndeplineşte condiţia
minimală de 50% referitoare la deţinerea de proprietăţi imobiliare
situate în România. Valoarea mijloacelor fixe, inclusiv terenurile, luată
în calcul la stabilirea raportului de 50%, este valoarea de înregistrare în
contabilitate a acestora, potrivit reglementărilor legale în vigoare la
data vânzării-cesionării titlurilor de participare. În cadrul
proprietăţilor imobiliare se încadrează şi
investiţiile în curs de natura clădirilor sau altor construcţii.
Câştigurile
din vânzarea-cesionarea de titluri de participare, inclusiv cele obţinute
în condiţiile menţionate la alineatele precedente, se determină
ca diferenţă între veniturile realizate din vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare şi costul de achiziţie al acestora,
inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume plătite, aferente
achiziţionării unor astfel de titluri de participare.
Norme metodologice:
Art. 30 al.4
892. În
aplicarea prevederilor alin. (3) al art.
30 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, în situaţia în
care plătitorul de venit nu este o persoană juridică română
sau un sediu permanent al unei persoane juridice străine, obligaţia
plăţii şi declarării impozitului pe profit revine persoanei
juridice străine care realizează veniturile menţionate la alin.
(1) al art. 30 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, respectiv reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat pentru îndeplinirea acestor obligaţii.
În sensul
alin. (4) al art. 30
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, în situaţia în care plătitorul de venit
este o persoană juridică română sau un sediu permanent din
România al unei persoane juridice străine, aceştia au obligaţia
declarării şi plăţii impozitului pe profit în numele
persoanei juridice străine care realizează veniturile menţionate
la alin. (1) al art. 30
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 31
90. În aplicarea
prevederilor art. 31
alin. (1) din Codul fiscal, din punct de vedere fiscal, la sfârşitul
anului fiscal, operaţiunile efectuate prin intermediul unor sedii
permanente din străinătate ale persoanelor juridice române,
înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile, cheltuielile,
alte sume impozabile sau deductibile, cât şi impozitul plătit se
convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar,
comunicată de Banca Naţională a României.
91. O persoană
juridică română care desfăşoară activităţi
printr-un sediu permanent într-un alt stat calculează profitul impozabil
la nivelul întregii societăţi, potrivit dispoziţiilor capitolului II,
titlul II din Codul fiscal. În scopul acordării creditului fiscal aferent
unui sediu permanent contribuabilul calculează profitul impozabil şi
impozitul pe profit aferente acelui sediu permanent, în conformitate cu
reglementările fiscale din România.
92. Documentul pe baza
căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în
România, potrivit dispoziţiilor acestui articol, este cel care atestă
plata, confirmat de autoritatea fiscală străină. În cazul în
care documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul
pe profit datorat în România este prezentat după depunerea la
autorităţile fiscale a declaraţiei privind impozitul pe profit,
creditul fiscal se acordă pentru anul la care se referă, prin
depunerea, în acest sens, a unei declaraţii rectificative.
93. Limitarea
prevăzută în art. 31
alin. (2) din Codul fiscal va fi calculată separat pentru fiecare
sursă de venit. În scopul aplicării acestei prevederi, toate
veniturile persoanei juridice române a căror sursă se află în
aceeaşi ţară străină vor fi considerate ca având
aceeaşi sursă. Exemplu: un contribuabil desfăşoară
activităţi atât în România, cât şi în ţara
străină X unde realizează venituri atât printr-un sediu
permanent, cât şi din alte surse, în mod independent de sediul permanent.
Pentru activitatea
desfăşurată în ţara străină X situaţia este
următoarea:
Pentru sediul permanent:
- profitul impozabil
aferent anului 2004, conform regulilor din ţara străină X, 100
milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de
Banca Naţională a României);
- impozitul pe profit
pentru anul 2004, conform regulilor din ţara străină X
(cotă de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb
valutar, comunicată de Banca Naţională a României);
- profitul impozabil
aferent anului 2004, conform regulilor din legea română, 80 milioane lei
(legislaţia română privind impozitul pe profit permite deducerea unor
cheltuieli care nu sunt deductibile în ţara străină X);
- impozitul pe profit
pentru anul 2004, conform prevederilor din legea română (cotă de
25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate
din ţara X:
- venituri din dobânzi:
100 milioane lei;
- impozit de 10% cu
reţinere la sursă pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane lei (în
baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicată de Banca
Naţională a României).
Pentru activitatea
desfăşurată atât în România, cât şi în ţara
străină X situaţia este următoarea:
- profit impozabil aferent
anului 2004, conform regulilor din legea română, 1.000 milioane lei (80
milioane profit impozabil al sediului permanent şi 920 milioane profit
impozabil pentru activitatea din România);
- impozit pe profit
pentru anul 2004, conform regulilor din legea română (cotă de 25%),
250 milioane lei.
Potrivit situaţiei
prezentate mai sus, suma maximă reprezentând creditul fiscal extern ce i
se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv 20 milioane
lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reţinere la
sursă (dobânzi).
Deoarece
impozitul plătit în străinătate în sumă de 40 milioane lei
este mai mare decât limita maximă de 30 milioane lei care poate fi
acordată sub forma creditului fiscal extern, contribuabilul va putea
scădea din impozitul pe profitul întregii activităţi (250
milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.
Norme metodologice:
Art. 32
94.
Potrivit art. 32 din
Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea desfăşurată
în străinătate printr-un sediu permanent se recuperează numai
din veniturile impozabile realizate în străinătate pe fiecare
sursă de venit. În sensul aplicării acestei prevederi, prin
sursă de venit se înţelege ţara din care s-au realizat
veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform normelor prevăzute
pentru aplicarea art. 26
din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 34 al.7
98. Contribuabilii
prevăzuţi la art. 34
alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, nu depun
declaraţii trimestriale pentru impozitul pe profit.
99. Încadrarea în
activităţile prevăzute la art. 34 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este cea
stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.
656/1997 privind aprobarea Clasificării activităţilor din
economia naţională - CAEN, cu modificările ulterioare.
100.
Pentru aplicarea prevederilor art.
34 alin. (7) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, plăţile anticipate trimestriale datorate în contul
impozitului pe profit se determină prin aplicarea cotei de impozit asupra profitului
contabil cumulat de la începutul anului fiscal, din care se scad sumele
datorate în contul impozitului pe profit pentru perioada precedentă
trimestrului pentru care se datorează plata anticipată. Profitul
contabil se determină ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile înregistrate în contabilitate, potrivit reglementărilor
contabile, cumulat de la începutul anului fiscal. La stabilirea
plăţilor anticipate efectuate în contul impozitului pe profit asupra
profitului contabil nu se efectuează ajustări fiscale.
Norme metodologice:
Art. 36
1001. Nu
intră sub incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
cu modificările şi completările ulterioare, nefiind considerate
dividend, următoarele distribuiri:
a) distribuiri de titluri
de participare suplimentare, astfel cum acestea sunt definite la art. 7 pct. 12 lit. a) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, efectuate în legătură cu o
operaţiune de majorare a capitalului social al unei persoane juridice,
care nu modifică, pentru participanţii la persoana juridică
respectivă, procentul de deţinere a titlurilor de participare;
b) distribuiri în
legătură cu dobândirea (răscumpărarea) de către o
societate comercială de acţiuni proprii potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, astfel cum aceste distribuiri sunt definite de art. 7 pct. 12 lit. b) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
c) distribuiri efectuate
cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către
participanţi, astfel cum aceste distribuiri sunt definite la art. 7 pct. 12 lit. d) din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
În cazul
în care aceste distribuiri sunt efectuate în legătură cu
operaţiuni la care Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare impune efectuarea
unor rotunjiri de valoare a titlurilor de participare deţinute de
participanţi, modificarea datorată acestor rotunjiri nu se
consideră modificare a procentului de deţinere a titlurilor la
persoana juridică respectivă.
Norme metodologice:
Art. 38 al.1
101. În cazul
contribuabililor care desfăşoară activităţi în zonele
defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza
certificatului de investitor în zona defavorizată, eliberat înainte de
data de 1 iulie 2003 de către agenţia pentru dezvoltare
regională în a cărei rază de competenţă
teritorială se află sediul agentului economic, conform prevederilor
legale în vigoare.
102. Investiţiile
noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create sau
achiziţionate de la terţe părţi, utilizate efectiv în
activitatea proprie, desfăşurată în domeniile de interes
economic, clasificate expres în anexa la Normele
metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicată, cu
modificările ulterioare, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 728/2001, care determină angajarea de
forţă de muncă.
103. Scutirea de la plata
impozitului pe profit operează pe toată durata existenţei zonei
defavorizate.
104.
Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea
operaţiunilor de lichidare a investiţiei, conform legii, din vânzarea
de active corporale şi necorporale, din câştigurile realizate din
investiţii financiare, din desfăşurarea de activităţi
în afara zonei defavorizate, precum şi cel rezultat din
desfăşurarea de activităţi în alte domenii decât cele de
interes pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul
impozabil aferentă fiecărei operaţiuni/activităţi este
cea care corespunde ponderii veniturilor obţinute din aceste
operaţiuni/activităţi în volumul total al veniturilor.
Norme metodologice:
Art. 38 al.4
105. Pentru
contribuabilii care desfăşoară activităţi în zonele
libere pe bază de licenţe eliberate potrivit Legii
nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările
ulterioare, profitul obţinut din aceste activităţi este
impozitat cu cota de 5% până la data de 31 decembrie 2004, cu
excepţia cazului în care aceştia intră sub incidenţa
prevederilor art. 38
alin. (3) din Codul fiscal.
106. În cazul în care
contribuabilul îşi desfăşoară activitatea în zona
liberă prin unităţi fără personalitate juridică,
acesta este obligat să ţină evidenţă contabilă
distinctă pentru veniturile şi cheltuielile aferente acestei
activităţi. La determinarea profitului aferent activităţii
se iau în calcul şi cheltuielile de conducere şi administrare, precum
şi alte asemenea cheltuieli, proporţional cu veniturile obţinute
în zona liberă faţă de veniturile totale realizate de persoana
juridică.
107.
Pierderea rezultată din operaţiunile realizate în zona liberă nu
se recuperează din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta
urmând să fie recuperată din profiturile obţinute din
aceeaşi zonă.
Norme metodologice:
Art. 38 al.12
108. Aplicarea unei
invenţii înseamnă fabricarea produsului sau folosirea
procedeului/metodei. Procedeul include şi utilizarea unui produs sau efectuarea
oricărui alt act generator de profit, cum ar fi:
a) proiectarea
obiectului/obiectelor unei invenţii:
1. proiect de
execuţie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obţinut în
mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalaţii sau a
altora asemenea;
2. proiect tehnologic
pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei metode;
b) executarea şi/sau
experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei care face obiectul
unei invenţii;
c) executarea şi/sau
exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaţiei-pilot;
d) exploatarea obiectului
unei invenţii prin realizarea pe scară largă a acestuia, şi
anume:
1. fabricarea produsului,
cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalaţia, compoziţia, respectiv
produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat;
2. folosirea unui
procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei
invenţii;
3. folosirea unui mijloc,
dispozitiv, aparat, instalaţie, obiect al unei invenţii exclusiv
pentru necesităţile interne ale unităţii care aplică;
e) comercializarea
rezultatelor actelor prevăzute la lit. a) - d) de către
deţinătorul de drepturi care este şi producător, dacă
aceste acte au fost efectuate în ţară.
109. Prima aplicare se ia
în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum şi
pentru fiecare dintre licenţiaţii acestuia.
110. Pentru ca titularul
brevetului, succesorul său în drepturi sau, după caz,
licenţiaţii acestuia să beneficieze de scutire de impozit pe profit
trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele
condiţii:
a) să existe o
copie, certificată pentru conformitate, a hotărârii definitive a
Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci de acordare a
brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul scutirii de impozit
este altă persoană decât titularul brevetului, este necesar să
existe documente, certificate pentru conformitate de către Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci sau autentificate, din care să
rezulte una dintre următoarele situaţii:
1. solicitantul este
succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2. solicitantul este
licenţiat al titularului brevetului;
3. solicitantul este
licenţiat al succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) să existe
documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci,
din care să rezulte că brevetul de invenţie a fost în vigoare pe
perioada pentru care s-a solicitat scutirea de impozit;
c) să existe
evidenţă contabilă de gestiune din care să rezulte că
în perioada pentru care se solicită scutirea de impozit pentru
invenţia sau grupul de invenţii brevetate a fost efectuat cel
puţin unul dintre actele prevăzute la pct. 108 şi nivelul
profitului obţinut în această perioadă;
d) profitul astfel
obţinut să fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de la prima
aplicare şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului.
111. Profitul se
stabileşte cu referire strictă la invenţia sau grupul de
invenţii brevetate, pe baza elementelor de noutate, aşa cum acestea
rezultă din revendicările brevetului de invenţie. În
conformitate cu prevederile art. 33 alin. 3
din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată,
revendicările se interpretează în legătură cu descrierea
şi desenele invenţiei.
112. În cazul în care
invenţia sau grupul de invenţii brevetate se referă numai la o
parte a unei instalaţii ori a unei activităţi tehnologice,
procedeu sau metodă, iar din evidenţele contabile rezultă
profitul numai pentru întreaga instalaţie ori activitate tehnologică,
se procedează mai întâi la stabilirea ponderii invenţiei sau a
grupului de invenţii în instalaţia ori activitatea tehnologică
şi, pe această bază, se determină partea de profit
obţinut prin aplicarea invenţiei brevetate.
113.
Profitul include şi câştigurile obţinute de titularul brevetului
sau de licenţiaţii acestuia din eventualele taxe sau tarife,
percepute drept contravaloare a serviciului de utilizare a invenţiei
brevetate având ca obiect şi un produs nou, numai în cazul în care
brevetul cuprinde şi o revendicare de utilizare sau de folosire a noului
produs.
Norme metodologice:
Art. 41
1. Veniturile din
activităţi independente, inclusiv veniturile realizate de persoanele
fizice în cadrul unor asocieri fără personalitate juridică, din
cedarea folosinţei bunurilor, precum şi veniturile din
activităţi agricole sunt venituri pentru care determinarea
impozitului se face pe venitul net anual impozabil, corespunzător
fiecărei surse de venit, impozitul fiind final.
2.
Veniturile din celelalte categorii de venituri se supun impozitării, pe
fiecare loc de realizare, în cadrul acestor categorii de venituri, impozitul
fiind final.
Norme metodologice:
Art. 42
3. În categoria
veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obţinute de persoanele
fizice, potrivit legii, cum sunt:
- alocaţia de stat
pentru copii;
- alocaţia de
întreţinere pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament
familial;
- indemnizaţia
lunară primită de persoanele cu handicap grav şi accentuat;
- alocaţia
socială primită de nevăzătorii cu handicap grav şi accentuat;
- indemnizaţia
lunară acordată nevăzătorilor cu handicap grav, potrivit
legii;
- contravaloarea
serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de familie care
însoţesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârstă de
până la 3 ani;
- ajutorul pentru
încălzirea locuinţei;
- alocaţia pentru
copiii nou-născuţi, primită pentru fiecare dintre primii 4 copii
născuţi vii;
- indemnizaţia de
maternitate;
- indemnizaţia
pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi,
în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani,
precum şi stimulentul acordat potrivit legislaţiei privind
susţinerea familiei în vederea creşterii copilului;
- indemnizaţia
pentru risc maternal;
- indemnizaţia
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în
cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani;
- indemnizaţia
lunară pentru activitatea de liber-profesionist a artiştilor
interpreţi sau executanţi din România, acordată potrivit Legii nr. 109/2005 privind instituirea
indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a
artiştilor interpreţi sau executanţi din România;
- ajutorul social primit
de soţii celor care satisfac serviciul militar obligatoriu;
- ajutorul social acordat
potrivit legii;
- ajutorul de
urgenţă acordat de Guvern şi de primari în situaţii de
necesitate, ca urmare a calamităţilor naturale, incendiilor,
accidentelor, precum şi altor situaţii deosebite stabilite prin lege,
în limita fondurilor existente;
- ajutoarele pentru
procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul lunar sau
alocaţia de sprijin primită de cadrele militare trecute în
rezervă, fără drept de pensie, apte de muncă, care nu se
pot încadra din lipsă de locuri de muncă corespunzătoare
pregătirii lor;
- indemnizaţia de
şomaj şi alte drepturi neimpozabile acordate conform legislaţiei
în materie;
- sumele plătite din
bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru completarea veniturilor
persoanelor care se angajează înainte de expirarea perioadei de
şomaj;
- prima de încadrare
şi prima de instalare acordate din bugetul asigurărilor pentru
şomaj;
- sprijinul material
acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai magistratului decedat sau
membrilor de familie ai altei persoane din cadrul organelor
autorităţii judecătoreşti, care a decedat;
- echivalentul salariului
primit de membrii familiei funcţionarului public, în caz de deces al
acestuia;
- indemnizaţia
reparatorie lunară primită de persoanele care şi-au pierdut total
sau parţial capacitatea de muncă, marilor mutilaţi şi
urmaşilor celor care au decedat ca urmare a participării la
Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia
reparatorie lunară primită de părinţii persoanelor care au
decedat ca urmare a participării la Revoluţia din decembrie 1989;
- indemnizaţia
reparatorie lunară primită de soţul supravieţuitor al
persoanei care a decedat ca urmare a participării la Revoluţia din
decembrie 1989 şi care are în întreţinere unul sau mai mulţi
copii ai acesteia;
- suma fixă pentru
îngrijire primită de invalizii şi accidentaţii de război,
marii mutilaţi şi cei încadraţi în gradul I de invaliditate;
- indemnizaţia
lunară primită de persoanele persecutate din motive politice şi
etnice;
- indemnizaţia
lunară primită de magistraţii care în perioada anilor 1945 -
1952 au fost înlăturaţi din justiţie din motive politice;
- indemnizaţia de
veteran de război, inclusiv sporul, acordată potrivit legii;
- renta lunară
acordată, potrivit legii, veteranilor de război;
- ajutorul anual pentru
acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi
energiei termice, acordat veteranilor de război şi văduvelor de
război, precum şi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
- sprijinul material
lunar primit de soţul supravieţuitor, precum şi de copiii
minori, urmaşi ai membrilor titulari, corespondenţi şi de onoare
din ţară ai Academiei Române, acordat în conformitate cu legea
privind acordarea unui sprijin material pentru soţul supravieţuitor
şi pentru urmaşii membrilor Academiei Române;
- ajutoarele acordate
emigranţilor politici potrivit legislaţiei în vigoare;
- ajutorul rambursabil
pentru refugiaţi;
- ajutoarele umanitare,
medicale şi sociale;
- ajutorul de deces
acordat potrivit legislaţiei privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale, precum şi ajutorul pentru procurarea
de proteze, orteze şi de alte produse ortopedice, acordate în baza
legislaţiei de pensii;
- ajutorul lunar pentru
soţul supravieţuitor, acordat potrivit legii privind acordarea unui ajutor
lunar pentru soţul supravieţuitor;
- renta viageră
acordată de la bugetul de stat, bugetele locale şi din alte fonduri
publice, potrivit legii;
- indemnizaţia de
merit acordată în condiţiile Legii nr.
118/2002 pentru instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările
şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr.
859/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 118/2002 pentru
instituirea indemnizaţiei de merit şi a Regulamentului de
funcţionare a Comisiei naţionale pentru acordarea indemnizaţiei
de merit, cu modificările şi completările ulterioare;
- drepturi reprezentând
transportul gratuit urban şi interurban, acordate, potrivit legii, pentru
adulţii cu handicap accentuat şi grav, precum şi pentru
asistenţii personali sau însoţitorii acestora;
- alte asemenea venituri
acordate potrivit normelor legale în vigoare.
31. Nu sunt
venituri impozabile indemnizaţiile pentru risc maternal şi cele
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, iar în
cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani, reprezentând drepturi primite de persoanele
fizice conform legii, începând cu data de 1 mai 2005. Veniturile de natura
celor de mai sus, aferente perioadei de până la 1 mai 2005, sunt
impozabile potrivit legii.
4. În sensul art. 42 lit. a) din Codul
fiscal, prin alte persoane se înţelege, printre alţii, şi:
- casa de ajutor reciproc
a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale şi sociale acordate
membrilor din contribuţiile acestora;
-
organizaţiile umanitare, organizaţiile sindicale, Crucea Roşie,
unităţile de cult recunoscute în România şi alte
entităţi care pot acorda ajutoare umanitare sau sociale.
Norme metodologice:
Art. 42 b)
5. Sunt neimpozabile
despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi acordate
asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane păgubite, din
asigurările de orice fel, potrivit legislaţiei privind societăţile
de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
6. Sumele reprezentând
alte drepturi acordate asiguraţilor pot avea, printre altele,
următoarele forme: răscumpărări parţiale în contul
persoanei asigurate, plăţi eşalonate, rente, venituri rezultate
din fructificarea rezervelor constituite din primele plătite de
asiguraţi, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură,
indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plătite, în contul
persoanei asigurate.
7. În
cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoană fizică
independentă, persoană juridică sau orice altă entitate
care desfăşoară o activitate, atunci contravaloarea primelor de
asigurare reprezintă venituri impozabile pentru persoana fizică
beneficiară.
Norme metodologice:
Art. 42c)
71.
În această categorie se includ şi produsele oferite gratuit
producătorilor agricoli individuali care au suferit pagube ca urmare a
calamităţilor naturale potrivit prevederilor din contractul încheiat
între părţi.
Norme metodologice:
Art. 42i
8. Prin
cadru instituţionalizat se înţelege orice entitate care are ca obiect
de activitate educaţia şcolară, universitară,
pregătirea şi/sau perfecţionarea profesională,
recunoscută de autorităţi ale statului român.
Norme metodologice:
Art. 42 k)
9. În categoria
veniturilor din agricultură şi silvicultură considerate
neimpozabile se cuprind:
- veniturile realizate de
proprietar/arendaş din valorificarea în stare naturală a produselor
obţinute de pe terenurile agricole şi silvice, proprietate
privată sau luate în arendă. Începând cu data de 1 ianuarie 2008 sunt
impozabile veniturilor băneşti realizate din valorificarea produselor
agricole obţinute după recoltare, în stare naturală, de pe
terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă,
către unităţi specializate pentru colectare, unităţi
de procesare industrială sau către alte unităţi, pentru
utilizare ca atare.
- veniturile realizate de
persoanele fizice asociate într-o asociaţie conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările
şi completările ulterioare, din valorificarea produselor silvice în
condiţiile legii.
- veniturile provenite
din: creşterea animalelor şi păsărilor, apicultură
şi sericicultură;
- veniturile
obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturală,
prin unităţi specializate, cum ar fi centre sau puncte de
achiziţie, a produselor culese sau capturate din flora şi fauna
sălbatică.
10. Se
consideră în stare naturală: produsele agricole obţinute
după recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în
buşteni ori în bile, precum şi produsele de origine animală, cum
ar fi: lapte, lână, ouă, piei crude şi altele asemenea, plante
şi animale din flora şi fauna sălbatică, cum ar fi: plante
medicinale, fructe de pădure, ciuperci, melci, scoici, şerpi,
broaşte şi altele asemenea.
Norme metodologice:
Art. 42 s)
11. Aceste venituri sunt
acordate prin legi speciale şi cuprind, printre altele:
- contravaloarea
protezelor acordate gratuit pentru marii mutilaţi şi persoanele care
şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă, a
medicamentelor gratuite, accesului gratuit la sanatorii şi baze de
tratament aparţinând Ministerului Sănătăţii,
Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor şi altor instituţii potrivit
legii;
- contravaloarea
transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun şi altele
asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub
incidenţa prevederilor art. 5 alin. (1)
lit. k) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri
şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române
din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările şi completările
ulterioare;
- contravaloarea
asistenţei medicale şi a medicamentelor acordate în mod gratuit
şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul
spitalizărilor, a transportului gratuit cu mijloacele de transport în
comun şi pe calea ferată română, contravaloarea biletului
gratuit, pentru tratament într-o staţiune balneoclimaterică şi
altele asemenea, prevăzute a fi acordate persoanelor care intră sub
incidenţa prevederilor Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din
motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,
precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri, republicat, cu modificările şi completările
ulterioare;
- contravaloarea
călătoriilor gratuite pe calea ferată, gratuităţile pe
mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau
echivalent cărbuni, a asistenţei medicale gratuite în toate
instituţiile medicale civile de stat sau militare şi asigurarea de
medicamente gratuite atât în tratamentele ambulatorii, cât şi pe timpul
spitalizării, a biletelor de tratament gratuite, în limita
posibilităţilor existente, în staţiuni balneoclimaterice, a
protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a cărucioarelor, a
aparatelor auditive şi implanturilor cardiace, mijloacelor moto şi
auto speciale pentru cei handicapaţi locomotor şi altele asemenea,
potrivit Legii nr. 44/1994 privind veteranii de
război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi
văduvelor de război, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
- contravaloarea
transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun pentru
adulţii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii
personali sau pentru însoţitorii acestora, a transportului interurban
gratuit cu trenul, asistenţă medicală gratuită în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia
specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
519/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
- altele asemenea,
aprobate prin lege.
12.
Persoanele fizice prevăzute la art.
42 lit. s) din Codul fiscal datorează impozit pe venit
pentru categoriile de venituri prevăzute la art. 41 din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 42 t)
13.
Beneficiază de aceste prevederi şi următorii specialişti:
profesorii cu diplomă de licenţă sau de absolvire, instructorii
şi managerii din domeniu, precum şi alte persoane calificate pentru
asistenţă medicală, cercetare şi asistenţă
ştiinţifică, organizare şi conducere tehnică şi
alte ocupaţii complementare, potrivit reglementărilor în materie.
Norme metodologice:
Art. 42 u)
14. În această
categorie se cuprind:
- premii obţinute la
concursuri pe obiecte sau discipline de învăţământ, pe meserii,
cultural-ştiinţifice, festivaluri, simpozioane, concursuri
tehnico-ştiinţifice, premii obţinute la campionate şi
concursuri sportive şcolare, naţionale şi internaţionale;
- contravaloarea
avantajelor sub formă de masă, cazare şi transport;
- alte drepturi materiale
primite de participanţi cu ocazia acestor manifestări;
- altele
asemenea.
Norme metodologice:
Art. 43
15. La
determinarea impozitului anual/lunar, la plăţile anticipate cu titlu
de impozit calculat pentru veniturile prevăzute la art. 41 din Codul fiscal,
bazele de calcul al impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei,
prin neglijarea fracţiunilor sub 1.000 lei.
Norme metodologice:
Art.44
16. Anul fiscal
corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic în care se
realizează venituri.
17. În
cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilă este inferioară
anului calendaristic, cuprinzând numărul de luni din anul calendaristic
până la data decesului.
Norme metodologice:
Art. 46
18. Se supun impozitului
pe veniturile din activităţi independente persoanele fizice care
realizează aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza unui
contract de asociere încheiat în vederea desfăşurării de
activităţi în scopul obţinerii de venit, asociere care se
realizează potrivit dispoziţiilor legale şi care nu dă
naştere unei persoane juridice.
19. Exercitarea unei
activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în
mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ.
Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei
activităţi independente sunt: libera alegere a
desfăşurării activităţii, a programului de lucru
şi a locului de desfăşurare a activităţii; riscul pe
care şi-l asumă întreprinzătorul; activitatea se
desfăşoară pentru mai mulţi clienţi; activitatea se
poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de
întreprinzător în condiţiile legii.
20. Persoanele fizice
nerezidente sunt supuse impozitării în România pentru veniturile
obţinute din desfăşurarea în România, potrivit legii, a unei
activităţi independente, printr-un sediu permanent.
21. Sunt considerate
venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerţ de către
persoane fizice sau asocieri fără personalitate juridică, din
prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere,
precum şi cele obţinute din practicarea unei meserii.
Principalele
activităţi care constituie fapte de comerţ sunt:
- activităţi de
producţie;
- activităţi de
cumpărare efectuate în scopul revânzării;
- organizarea de
spectacole culturale, sportive, distractive şi altele asemenea;
- activităţi al
căror scop este facilitarea încheierii de tranzacţii comerciale printr-un
intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de
agent de asigurare şi alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu
prevederile Codului comercial, indiferent de
perioada pentru care a fost încheiat contractul;
- vânzarea în regim de
consignaţie a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau
produse pentru a fi comercializate;
- activităţi de
editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, şi
altele asemenea;
- transport de bunuri
şi de persoane;
- alte fapte de
comerţ definite în Codul comercial.
211. Începând
cu 1 ianuarie 2007 sunt venituri comerciale, veniturile obţinute din
activităţi desfăşurate în cadrul fermei familiale cu
caracter comercial, altele decât cele care se încadrează în prevederile art. 42 lit. k) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Începând cu 1 ianuarie
2008 sunt venituri comerciale, veniturile obţinute din
activităţi desfăşurate în cadrul fermei familiale cu
caracter comercial, altele decât cele care se încadrează în prevederile art. 42 lit. k) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cele care sunt impozitate potrivit prevederilor art. 74 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
22. Pentru persoanele
fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecărei persoane asociate
din cadrul asocierii fără personalitate juridică, potrivit
contractului de asociere, inclusiv al societăţii civile profesionale,
asupra venitului net distribuit.
23. Sunt considerate
venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestări de
servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau
în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar,
artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari
publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi
contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori
mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi,
traducători, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane
fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în
condiţiile legii.
231.
Veniturile obţinute de avocaţii stagiari în baza contractelor de
colaborare precum şi avocaţii salarizaţi în interiorul profesiei
sunt considerate venituri din activităţi independente.
232.
Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei
bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere
la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor
califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi
independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru
această categorie. În aplicarea acestei reglementări se va emite
ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
24. Veniturile din
drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din
valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, mai puţin
realizările tehnice, know-how, mărci înregistrate, franciza şi
altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale
instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor,
inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor. Veniturile de această
natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din
activităţi independente şi în situaţia în care drepturile
respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare,
cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum
şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se
acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie
secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea.
Veniturile rezultate din
cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală prevăzute în mod
expres în contractul încheiat între părţi reprezintă venituri
din drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, sunt incluse în
categoria veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală şi
veniturile din cesiuni pentru care reglementările în materie stabilesc
prezumţia de cesiune a drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în
contract.
În situaţia
existenţei unei activităţi dependente ca urmare a unei
relaţii de angajare, remuneraţia prestărilor rezultate din
cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera
sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială,
conform prevederilor menţionate în mod expres în contractul dintre angajat
şi angajator, şi se supun impozitării potrivit prevederilor cap. III
"Venituri din salarii" al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentând
drepturi băneşti ale autorului unei realizări tehnice nu sunt
considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de proprietate
intelectuală.
25. Persoanele fizice
angajate, precum şi cele care încheie contracte, altele decât cele prin
care sunt reglementate relaţiile de angajare, şi care desfăşoară
activităţi utilizând baza materială a angajatorului sau a
celeilalte părţi contractante, în vederea realizării de
invenţii, realizări tehnice sau procedee tehnice, opere
ştiinţifice, literare, artistice etc., obţin venituri de
natură salarială.
26. Veniturile
realizate de sportivii care participă la competiţii sportive pe cont
propriu şi nu au relaţii contractuale de muncă cu entitatea
plătitoare de venit sunt considerate venituri din activităţi
independente.
Norme metodologice:
Art. 47
27. Aplicarea
efectivă în orice domeniu tehnologic a unei invenţii pentru care este
acordat sau este validat în România un brevet de invenţie care are ca
obiect un produs şi un procedeu înseamnă oricare dintre actele
prevăzute la art. 33 alin. 2 din Legea
nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu
modificările ulterioare.
Procedeul poate fi
şi o metodă sau poate cuprinde ori poate să se refere şi la
utilizarea unui produs.
Prin produs se
înţelege şi produsul obţinut în mod direct prin aplicarea unui
procedeu brevetat, inclusiv cel de fabricaţie, prin folosirea unei
instalaţii sau a altora asemenea.
Brevetul de invenţie
poate avea ca obiect o invenţie sau un grup de invenţii legate
printr-un concept inventiv general.
28. În înţelesul
pct. 27 se consideră că şi următoarele acte constituie o
aplicare efectivă a invenţiei:
a) proiectarea obiectului
unei invenţii constând în realizarea unui proiect:
1. de execuţie
pentru obţinerea unui produs;
2. tehnologic pentru aplicarea
unui procedeu/tehnologii sau a unei metode ori pentru utilizarea unui produs;
b) executarea şi/sau
experimentarea prototipului/unicatului unui produs ori experimentarea
tehnologiei care face obiectul unei invenţii;
c) executarea şi/sau
exploatarea seriei "zero" a produsului ori a instalaţiei-pilot;
d) exploatarea pe
scară largă a obiectului unei invenţii, şi anume:
1. fabricarea unui produs
care poate fi un dispozitiv, un utilaj, o instalaţie, o compoziţie
sau altele asemenea, obiect al unei invenţii dintr-un brevet de
invenţie şi, respectiv, produsul obţinut în mod direct prin
aplicarea unui procedeu brevetat;
2. folosirea unui
procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode, obiect al unei
invenţii dintr-un brevet de invenţie;
3. folosirea unui mijloc,
dispozitiv, aparat, a unei instalaţii, obiect al unei invenţii
exclusiv pentru necesităţile interne ale unităţii care
aplică;
4. utilizarea unui produs
obiect al unei invenţii dintr-un brevet de invenţie;
e) comercializarea
rezultatelor actelor prevăzute la lit. a) - d) de către
deţinătorul de drepturi care este şi producător, dacă
aceste acte au fost efectuate în ţară.
29. Prima aplicare se ia
în considerare în mod distinct pentru titularul de brevet, precum şi
pentru fiecare dintre licenţiaţii acestuia.
30. Pentru ca titularul
brevetului, succesorul său în drepturi sau, după caz,
licenţiaţii acestuia să beneficieze de încadrarea venitului ca
neimpozabil, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele
condiţii:
a) să existe o
copie, certificată pentru conformitate de către Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci, a hotărârii definitive de
acordare a brevetului de invenţie; în cazul în care solicitantul care cere
încadrarea venitului ca neimpozabil este altă persoană decât
titularul brevetului, este necesar să aibă documente autentificate,
din care să rezulte că acesta:
1. este succesorul în
drepturi al titularului brevetului; sau
2. este licenţiat al
titularului brevetului; sau
3. este licenţiat al
succesorului în drepturi al titularului brevetului;
b) să existe un
document eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci,
din care să reiasă că transmiterea de drepturi este
înregistrată în vederea publicării acesteia în Buletinul Oficial de
Proprietate Industrială;
c) să existe documente
eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, din care
să rezulte că brevetul de invenţie este şi a rămas în
vigoare pe perioada pentru care se solicită încadrarea venitului ca
neimpozabil;
d) să existe
evidenţe contabile din care să rezulte că, în perioada pentru
care se solicită încadrarea venitului ca neimpozabil pentru invenţia
sau grupul de invenţii brevetate, a fost efectuat cel puţin unul
dintre actele prevăzute la pct. 27 şi 28, precum şi nivelul
venitului obţinut în această perioadă;
e) veniturile şi
cheltuielile aferente sunt cele înregistrate separat în contabilitatea în
partidă simplă, potrivit reglementărilor legale;
f) să posede un
document eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci,
din care să reiasă data primei aplicări de la care începe
perioada de 5 ani de aplicare efectivă.
31. Succesorul în
drepturi al titularului, în baza unei transmiteri prin cesiune a dreptului la
brevet, beneficiază de încadrarea venitului ca neimpozabil numai pentru
perioada rămasă până la epuizarea perioadei de 5 ani.
32. Venitul se
stabileşte cu referire strictă la întinderea protecţiei
conferite de brevet care este dată de conţinutul revendicărilor,
a căror interpretare se face în legătură cu descrierea şi
desenele invenţiei obiect al brevetului, conform prevederilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 64/1991,
republicată, cu modificările ulterioare.
33. În cazul în care
invenţia revendicată se referă numai la o parte evident
distinctă a obiectului invenţiei, iar din evidenţele contabile
rezultă venitul brut pentru întregul obiect al invenţiei, se
procedează la stabilirea ponderii invenţiei revendicate şi, pe
această bază, se determină venitul brut obţinut prin
aplicarea părţii distincte a obiectului invenţiei.
34. Venitul include
şi câştigurile obţinute de titularul brevetului sau de
licenţiaţii acestuia din sumele percepute ca urmare a utilizării
invenţiei revendicate, în cazul în care există o revendicare de
utilizare sau de folosire a unui produs.
35. Venitul obţinut
de către persoana fizică având calitatea de inventator conform
prevederilor art. 3 din Legea nr. 64/1991,
republicată, cu modificările ulterioare, ca urmare a transmiterii
prin cesiune a dreptului la brevetul de invenţie, este în întregime
neimpozabil.
În cazul
în care drepturile sunt transmise conform alineatului precedent, dar
parţial, încadrarea venitului ca neimpozabil priveşte venitul
obţinut prin transmiterea parţială a drepturilor.
Norme metodologice:
Art. 48
36. În venitul brut se
includ toate veniturile în bani şi în natură, cum sunt: venituri din
vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din prestarea de servicii
şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea
bunurilor din patrimoniul afacerii şi orice alte venituri obţinute
din exercitarea activităţii, precum şi veniturile din dobânzile
primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti
aferente afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele
asemenea.
Prin activităţi
adiacente se înţelege toate activităţile care au
legătură cu obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetării
definitive a activităţii sumele obţinute din valorificarea
bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi:
mijloace fixe, obiecte de inventar şi altele asemenea, precum şi stocurile
de materii prime, materiale, produse finite şi mărfuri rămase
nevalorificate sunt incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile
din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal al contribuabilului, din
punct de vedere fiscal se consideră o înstrăinare, iar suma
reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii.
În toate cazurile
evaluarea se face la preţurile practicate pe piaţă sau stabilite
prin expertiză tehnică.
Nu constituie venit brut
următoarele:
- aporturile în numerar
sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea
unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia;
- sumele primite sub
formă de credite bancare ori de împrumuturi de la persoane fizice sau
juridice;
- sumele primite ca
despăgubiri;
- sumele ori bunurile
primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.
37. Din venitul brut
realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente
realizării venitului, astfel cum rezultă din evidenţele
contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin. (4) - (7) din
Codul fiscal.
Condiţiile generale
pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor
pentru a putea fi deduse sunt:
a) să fie efectuate
în interesul direct al activităţii;
b) să
corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu
documente;
c) să fie cuprinse
în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au
fost plătite.
38. Sunt cheltuieli
deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu
achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de
inventar şi mărfuri;
- cheltuielile cu
lucrările executate şi serviciile prestate de terţi;
- cheltuielile efectuate
de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii
pentru clienţi;
- chiria aferentă
spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea
aferentă utilajelor şi altor instalaţii utilizate în
desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de
închiriere;
- dobânzile aferente
creditelor bancare;
- dobânzile aferente
împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, utilizate în
desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat
între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României;
- cheltuielile cu
comisioanele şi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele
de asigurare care privesc imobilizările corporale şi necorporale,
inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi primele de asigurare
pentru asigurarea de risc profesional potrivit legii;
- cheltuielile cu primele
de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea
reprezintă garanţie bancară pentru creditele utilizate în
desfăşurarea activităţii independente a contribuabilului;
- cheltuielile
poştale şi taxele de telecomunicaţii;
- cheltuielile cu energia
şi apa;
- cheltuielile cu
transportul de bunuri şi de persoane;
- cheltuieli de
natură salarială;
- cheltuielile cu
impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile
reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale, pentru
constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru
asigurările sociale de sănătate, pentru accidente de muncă
şi boli profesionale, precum şi alte contribuţii obligatorii
pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;
- cheltuielile cu
amortizarea, în conformitate cu reglementările titlului II din Codul fiscal,
după caz;
- valoarea
rămasă neamortizată a bunurilor şi drepturilor amortizabile
înstrăinate, determinată prin deducerea din preţul de
cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării
şi limitată la nivelul venitului realizat din înstrăinare;
- cheltuielile efectuate
de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de
leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi
dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu
prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile
de leasing;
- cheltuielile cu
pregătirea profesională pentru contribuabili şi salariaţii
lor;
- cheltuielile ocazionate
de participarea la congrese şi alte întruniri cu caracter profesional;
- cheltuielile cu
funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac
obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract,
pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând
tichetele de masă acordate de angajator potrivit legii;
- cheltuielile de
delegare, detaşare şi deplasare, cu excepţia celor reprezentând
indemnizaţia de delegare, detaşare în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, care este deductibilă
limitat;
- cheltuielile de
reclamă şi publicitate reprezintă cheltuielile efectuate pentru
popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui
contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor
necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi
publicitatea se efectuează prin mijloace proprii. Se includ în categoria
cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă
în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor
şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri
acordate cu scopul stimulării vânzărilor;
- alte cheltuieli
efectuate pentru realizarea veniturilor.
39. Sunt cheltuieli
deductibile limitat, de exemplu, următoarele:
- cheltuielile de
sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private,
conform legii, sunt deductibile în limitele stabilite la art. 48 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în
materie;
- cheltuielile de
protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii şi mese
partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând
cotizaţii plătite asociaţiilor profesionale şi
contribuţii profesionale obligatorii plătite organizaţiilor
profesionale din care fac parte contribuabilii şi datorate potrivit legii;
- cheltuielile
reprezentând indemnizaţia de delegare şi detaşare în altă
localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul
serviciului, sunt deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru instituţiile publice;
- cheltuielile sociale în
limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra
fondului de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii
proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de
muncă, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi
produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor
naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile, inclusiv proteze,
ajutoarelor pentru naştere, tichetelor de creşă acordate de
angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadourilor pentru
copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor,
contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al
salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie
ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai
angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului
şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum
şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt
deductibile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei
persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte
150 lei.
Limita echivalentului în
euro a contribuţiilor efectuate la fondul de pensii facultative şi a
primelor de asigurare voluntară de sănătate, prevăzute la art. 48 alin. (5) lit. g)
şi h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, se transformă în lei la cursul mediu
anual comunicat de Banca Naţională a României.
40. Veniturile
obţinute din valorificarea în regim de consignaţie sau prin vânzare
directă către agenţi economici şi alte instituţii a
bunurilor rezultate în urma unei prelucrări sau procurate în scopul revânzării
sunt considerate venituri din activităţi independente. În
această situaţie se vor solicita documentele care atestă
provenienţa bunurilor respective, precum şi autorizaţia de
funcţionare. Nu se încadrează în aceste prevederi bunurile din
patrimoniul personal.
401. Contribuabilii
care realizează venituri care se încadrează în prevederile punctului
211 sunt obligaţi să conducă evidenţa
contabilă în partidă simplă pentru stabilirea tratamentului
fiscal aplicabil.
41. Toate
bunurile şi drepturile aferente desfăşurării activităţii
se înscriu în Registrul-inventar şi constituie patrimoniul afacerii.
Norme metodologice:
Art. 49
42. În sensul art. 49 din Codul fiscal,
pentru persoanele fizice autorizate care realizează venituri din
activităţi independente şi desfăşoară
activităţi cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al
ministrului finanţelor publice, individual, fără angajaţi,
venitul net se poate determina pe bază de norme anuale de venit. La
stabilirea normelor anuale de venit de către direcţiile generale ale
finanţelor publice teritoriale vor fi consultate consiliile
judeţene/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
De asemenea, se vor avea în vedere şi caracterul sezonier al unor activităţi,
precum şi durata concediului legal de odihnă.
Pentru contribuabilii
care desfăşoară mai multe activităţi, printre care
şi cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz
venitul net din activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior
normei de venit, stabilită pentru această activitate.
Persoanele care
desfăşoară activitatea de taximetrie cu autoturismele
proprietate personală sunt supuse impozitării în aceleaşi
condiţii cu taximetriştii care îşi desfăşoară
activitatea în mod independent, pe bază de norme de venit sau în sistem
real.
43. La stabilirea
coeficienţilor de corecţie a normelor de venit se vor avea în vedere
următoarele criterii:
- vadul comercial şi
clientela;
- vârsta
contribuabililor;
- timpul afectat
desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor
prevăzute la pct. 44 şi 45;
- starea de handicap sau
de invaliditate a contribuabilului;
- activitatea se
desfăşoară într-un spaţiu proprietate a contribuabilului
sau închiriat;
- realizarea de
lucrări, prestarea de servicii şi obţinerea de produse cu
material propriu sau al clientului;
- folosirea de
maşini, dispozitive şi scule, acţionate manual sau de
forţă motrice;
- alte criterii
specifice.
Diminuarea normelor de
venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstă a contribuabilului se
operează începând cu anul următor celui în care acesta a împlinit
numărul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de
venit pentru contribuabilii care au şi calitatea de salariat sau îşi
pierd această calitate se face începând cu luna următoare
încheierii/desfacerii contractului individual de muncă.
44. Venitul net din
activităţi independente, determinat pe bază de norme anuale de
venit, se reduce proporţional cu:
- perioada de la
începutul anului şi până la momentul autorizării din anul
începerii activităţii;
- perioada
rămasă până la sfârşitul anului fiscal, în situaţia
încetării activităţii, la cererea contribuabilului.
45. Pentru întreruperile
temporare de activitate în cursul anului, datorate unor accidente,
spitalizării şi altor cauze obiective, inclusiv cele de
forţă majoră, dovedite cu documente justificative, normele de
venit se reduc proporţional cu perioada nelucrată, la cererea
contribuabililor. În situaţia încetării activităţii în
cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele fizice autorizate
şi asociaţiile fără personalitate juridică sunt
obligate să depună autorizaţia de funcţionare şi
să înştiinţeze în scris, în termen de 5 zile, organele fiscale
în a căror rază teritorială aceştia îşi
desfăşoară activitatea. În acest sens se va anexa, în copie,
dovada din care să rezulte depunerea autorizaţiei.
46. Pentru contribuabilii
impuşi pe bază de norme de venit, care îşi exercită
activitatea o parte din an, în situaţiile prevăzute la pct. 44
şi 45, venitul net aferent perioadei efectiv lucrate se determină
prin raportarea normei anuale de venit la 365 de zile, iar rezultatul se
înmulţeşte cu numărul zilelor de activitate.
În acest scop organul
fiscal întocmeşte o notă de constatare care va cuprinde date şi
informaţii privind:
- situaţia care a
generat corectarea normei de venit, cum ar fi: începutul/sfârşitul
activităţii, întreruperea temporară, conform pct. 45, şi
altele asemenea;
- perioada în care nu s-a desfăşurat activitate;
- documentele
justificative depuse de contribuabil;
- recalcularea normei,
conform prezentului punct.
47. Pentru contribuabilul
care optează să fie impus pe bază de normă de venit şi
care anterior a fost impus în sistem real, având investiţii în curs de
amortizare, valoarea amortizării nu diminuează norma de venit.
Veniturile realizate din valorificarea investiţiilor respective sau
trecerea lor în patrimoniul personal în cursul perioadei de
desfăşurare a activităţii sau în caz de încetare a
activităţii majorează norma de venit proporţional cu
valoarea amortizată în perioada impunerii în sistem real.
48. În cazul
contribuabilului impus pe bază de normă de venit, care pe perioada
anterioară a avut impunere în sistem real şi a efectuat
investiţii care au fost amortizate integral, veniturile din valorificarea
sau trecerea acestora în patrimoniul personal ca urmare a încetării
activităţii vor majora norma de venit.
49.
Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiţiile
de impunere pe bază de normă de venit vor fi impuşi în sistem
real de la data respectivă, venitul net anual urmând să fie
determinat prin însumarea fracţiunii din norma de venit aferentă
perioadei de impunere pe bază de normă de venit cu venitul net
rezultat din evidenţa contabilă.
Norme metodologice:
Art. 50
50. În următoarele
situaţii venitul net din drepturi de proprietate intelectuală se
determină ca diferenţă între venitul brut şi comisionul
cuvenit organismelor de gestiune colectivă sau altor plătitori care,
conform legii, au atribuţii de colectare şi de repartizare a
veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi
de proprietate intelectuală transmise prin succesiune;
- venituri din
exercitarea dreptului de suită;
- venituri reprezentând
remuneraţia compensatorie pentru copia privată.
51. *** Abrogat
52. ***
Abrogat
Norme metodologice:
Art. 50 al.4
53. Venitul brut din
drepturi de proprietate intelectuală cuprinde atât sumele încasate în
cursul anului, cât şi reţinerile în contul plăţilor
anticipate efectuate cu titlu de impozit şi contribuţiile obligatorii
reţinute de plătitorii de venituri.
În cazul în care
determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală se
face pe bază de cote forfetare de cheltuieli, nu există
obligativitatea înregistrării în evidenţa contabilă a cheltuielilor
efectuate aferente venitului.
54. Cheltuielile
forfetare includ comisioanele şi alte sume care revin organismelor de
gestiune colectivă sau altor plătitori de venituri drept plată a
serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de către aceştia din
urmă către titularii de drepturi.
55. Sunt considerate
opere de artă monumentală următoarele:
- lucrări de
decorare, cum ar fi pictura murală a unor spaţii şi clădiri
de mari dimensiuni, interior-exterior;
- lucrări de
artă aplicată în spaţii publice, cum ar fi: ceramică,
metal, lemn, piatră, marmură şi altele asemenea;
- lucrări de
sculptură de mari dimensiuni, design monumental, amenajări de
spaţii publice;
- lucrări de
restaurare a acestora.
56. Veniturile din
drepturi de proprietate intelectuală obţinute din
străinătate se supun regulilor aplicabile veniturilor din
străinătate, indiferent dacă sunt încasate direct de titulari
sau prin intermediul entităţilor responsabile cu gestiunea
drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit legii.
57. Cota
de cheltuieli forfetare nu se acordă în cazul în care persoanele fizice
utilizează baza materială a beneficiarului acestor drepturi de
proprietate intelectuală.
Norme metodologice:
Art. 51
58. Opţiunea de a determina
venitul net în sistem real se face astfel:
a) în cazul
contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1) din Codul fiscal, care au
desfăşurat activitate în anul precedent şi au fost impuşi
pe bază de norme de venit, prin depunerea până la data de 31 ianuarie
a anului fiscal a cererii de opţiune pentru sistemul real de impunere,
precum şi a declaraţiei privind venitul estimat;
b) în cazul
contribuabililor prevăzuţi la art. 49 alin. (1)
din Codul fiscal, care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin
depunerea în termen de 15 zile de la începerea activităţii a
declaraţiei privind venitul estimat, însoţită de cererea de
opţiune pentru sistemul real de impunere.
59. Contribuabilii
impuşi în sistem real au dreptul de a renunţa la opţiune pe baza
unei cereri depuse până la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
60.
Cererea depusă, cuprinzând opţiunea pentru sistemul real, precum
şi cererea de renunţare la opţiune se consideră aprobate de
drept prin depunere şi înregistrare la organul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 52
61. Plătitorii de
venituri din drepturi de proprietate intelectuală au obligaţia de a
calcula şi de a reţine în cursul anului fiscal o sumă
reprezentând 10% din venitul brut realizat de titularii de drepturi de
proprietate intelectuală ca urmare a exploatării drepturilor
respective. Această sumă reprezintă plata anticipată în
contul impozitului anual datorat de contribuabili.
62. Plătitorii de
venituri din drepturi de proprietate intelectuală, cărora le revine
obligaţia calculării şi reţinerii impozitului anticipat,
sunt, după caz:
- utilizatorii de opere,
invenţii, know-how şi altele asemenea, în situaţia în care
titularii de drepturi îşi exercită drepturile de proprietate
intelectuală în mod personal, iar relaţia contractuală dintre
titularul de drepturi de proprietate intelectuală şi utilizatorul
respectiv este directă;
- organismele de gestiune
colectivă sau alte entităţi, care, conform dispoziţiilor
legale, au atribuţii de gestiune a drepturilor de proprietate
intelectuală, a căror gestiune le este încredinţată de
către titulari. În această situaţie se încadrează şi
producătorii şi agenţii mandataţi de titularii de drepturi,
prin intermediul cărora se colectează şi se repartizează
drepturile respective.
63. În situaţia în
care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor de proprietate
intelectuală se colectează prin mai multe organisme de gestiune
colectivă sau prin alte entităţi asemănătoare, obligaţia
calculării şi reţinerii impozitului anticipat revine
organismului sau entităţii care efectuează plata către
titularul de drepturi de proprietate intelectuală.
64. În cazul
contribuabililor ale căror plăţi anticipate sunt calculate în
conformitate cu prevederile art. 52
alin. (1) lit. b) - e) din Codul fiscal pentru veniturile de această
natură şi care realizează venituri din activităţi
independente şi în alte condiţii, pentru acestea din urmă au
obligaţia să le evidenţieze în contabilitate separat şi
să plătească în cursul anului plăţi anticipate
trimestriale, în conformitate cu art.
82 din Codul fiscal.
641.
Contribuabilii care realizează venituri din activităţi
independente pentru care venitul net anual este stabilit în sistem real şi
pentru care plătitorii de venituri au obligaţia reţinerii la
sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate în
conformitate cu art. 52
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, determină venitul net anual pe baza
contabilităţii în partidă simplă.
65. Impozitul anticipat
se calculează şi se reţine în momentul efectuării
plăţii sumelor către beneficiarul venitului.
66. Impozitul
reţinut se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii
următoare celei în care se fac plata venitului şi reţinerea
impozitului.
661.
Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi
desfăşurate pe baza contractelor/convenţiilor civile, încheiate
potrivit Codului civil au dreptul să
opteze, pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, impozitul fiind final,
potrivit art. 78 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 55 al.2
67. Veniturile de
natură salarială prevăzute la art. 55 din Codul fiscal, denumite în continuare
venituri din salarii, sunt venituri din activităţi dependente,
dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
- părţile care
intră în relaţia de muncă, denumite în continuare angajator
şi angajat, stabilesc de la început: felul activităţii, timpul
de lucru şi locul desfăşurării activităţii;
- partea care
utilizează forţa de muncă pune la dispoziţia celeilalte
părţi mijloacele de muncă, cum ar fi: spaţii cu înzestrare
corespunzătoare, îmbrăcăminte specială, unelte de
muncă şi altele asemenea;
- persoana care
activează contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu
capacitatea ei intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
- plătitorul de
venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare
în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaţia de
delegare-detaşare în ţară şi în străinătate,
şi alte cheltuieli de această natură, precum şi
indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru
incapacitate temporară de muncă suportate de angajator potrivit
legii;
- persoana care
activează lucrează sub autoritatea unei alte persoane şi este
obligată să respecte condiţiile impuse de aceasta, conform
legii.
68. Veniturile din
salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare
a unei relaţii contractuale de muncă, precum şi orice sume de
natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de
perioada la care se referă, şi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru
munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a
contractului colectiv de muncă, precum şi pe baza actului de numire:
- salariile de bază;
- sporurile şi
adaosurile de orice fel;
- indemnizaţii pentru
trecerea temporară în altă muncă, pentru reducerea timpului de
muncă, pentru carantină, precum şi alte indemnizaţii de
orice fel, altele decât cele menţionate la pct. 3, având aceeaşi
natură;
- recompensele şi
premiile de orice fel;
- sumele reprezentând
premiul anual şi stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din
instituţiile publice, cele reprezentând stimulentele acordate
salariaţilor agenţilor economici;
- sumele primite pentru
concediul de odihnă, cu excepţia sumelor primite de salariat cu titlu
de despăgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor salariatului
şi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncă,
precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a
întreruperii concediului de odihnă;
- sumele primite în caz
de incapacitate temporară de muncă;
- orice alte
câştiguri în bani şi în natură, primite de la angajatori de
către angajaţi, ca plată a muncii lor;
b) indemnizaţiile,
precum şi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul organelor autorităţii
publice, alese sau numite în funcţie, potrivit legii, precum şi
altora asimilate cu funcţiile de demnitate publică, stabilite
potrivit sistemului de stabilire a indemnizaţiilor pentru persoane care
ocupă funcţii de demnitate publică;
c) drepturile
personalului militar în activitate şi ale militarilor angajaţi pe
bază de contract, reprezentând solda lunară compusă din solda de
grad, solda de funcţie, gradaţii şi indemnizaţii, precum
şi prime, premii şi alte drepturi stabilite potrivit legislaţiei
speciale;
d) drepturile
administratorilor obţinute în baza contractului de administrare încheiat
cu companiile/societăţile naţionale, societăţile
comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale
este acţionar majoritar, precum şi cu regiile autonome, stabilite
potrivit legii, cum ar fi: indemnizaţia lunară brută, suma
cuvenită prin participare la profitul net al societăţii;
e) sumele plătite
membrilor fondatori ai unei societăţi comerciale constituite prin
subscripţie publică, potrivit cotei de participare la profitul net,
stabilită de adunarea constitutivă, potrivit legislaţiei în
vigoare;
f) sumele primite de
reprezentanţii numiţi în adunarea generală a acţionarilor
şi sumele primite de membrii consiliului de administraţie şi ai
comisiei de cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
g) sumele primite de
reprezentanţii în organisme tripartite, conform legii;
h) indemnizaţiile,
primele şi alte asemenea sume acordate membrilor aleşi ai unor
entităţi, cum ar fi: organizaţii sindicale, organizaţii
patronale, alte organizaţii neguvernamentale, asociaţii de
proprietari/chiriaşi şi altele asemenea;
i) indemnizaţiile
acordate ca urmare a participării în comisii, comitete, consilii şi
altele asemenea, constituite conform legii;
j) veniturile
obţinute de condamnaţii care execută pedepse la locul de
muncă;
k) sumele plătite
sportivilor ca urmare a participării în competiţii sportive, precum
şi sumele plătite sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor şi
altor specialişti în domeniu pentru rezultatele obţinute la
competiţiile sportive, de către structurile sportive cu care
aceştia au relaţii contractuale de muncă, indiferent de forma
sub care se plătesc, inclusiv prima de joc, cu excepţia celor prevăzute
la art. 42 lit. t)
din Codul fiscal;
l) compensaţii
băneşti individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin
concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziţiilor
prevăzute în contractul de muncă;
m) indemnizaţii sau
alte drepturi acordate angajaţilor cu ocazia angajării sau
mutării acestora într-o altă localitate, stabilite potrivit
contractelor de muncă, statutelor sau altor dispoziţii legale, cu
excepţia celor prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. h) şi i) din Codul fiscal;
n) indemnizaţia
administratorilor, precum şi suma din profitul net, alta decât cea
calificată drept dividend, cuvenite administratorilor
societăţilor comerciale, potrivit actului constitutiv, sau stabilite
de adunarea generală a acţionarilor;
n1) indemnizaţiile
lunare plătite, conform legii, de angajator pe perioada de
neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de
muncă;
n2)
indemnizaţii prevăzute în contractul de muncă plătite de
angajator pe perioada suspendării contractului de muncă urmare
participării la cursuri sau la stagii de formare profesională ce
presupune scoaterea integrală din activitate, conform legii.
n3)
indemnizaţii lunare brute şi alte avantaje de natură
salarială acordate membrilor titulari, corespondenţi şi membrilor
de onoare ai Academiei Române.
o) alte
drepturi sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor.
Norme metodologice:
Art. 55 al.3
69. Avantajele în bani
şi în natură sunt considerate a fi orice foloase primite de salariat
de la terţi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de
muncă ori a unei relaţii contractuale între părţi,
după caz.
70. La stabilirea
venitului impozabil se au în vedere şi avantajele primite de persoana
fizică, cum ar fi:
a) folosirea vehiculelor de
orice tip din patrimoniul afacerii, în scop personal;
b) acordarea de produse
alimentare, îmbrăcăminte, cherestea, lemne de foc, cărbuni,
energie electrică, termică şi altele;
c) abonamentele la radio
şi televiziune, pentru mijloacele de transport, abonamentele şi
costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice;
d) permisele de
călătorie pe diverse mijloace de transport;
e) cadourile primite cu
diverse ocazii, cu excepţia celor menţionate la art. 55 alin. (4) lit. a) din
Codul fiscal;
f) contravaloarea
folosinţei unei locuinţe în scop personal şi a cheltuielilor
conexe de întreţinere, cum sunt cele privind consumul de apă,
consumul de energie electrică şi termică şi altele
asemenea, cu excepţia celor prevăzute în mod expres la art. 55 alin. (4) lit. c) din
Codul fiscal;
g) cazarea şi masa
acordate în unităţi proprii de tip hotelier;
h) contravaloarea
primelor de asigurare suportate de persoana juridică sau de o altă
entitate, pentru angajaţii proprii, precum şi pentru alţi
beneficiari, cu excepţia primelor de asigurare obligatorii potrivit
legislaţiei în materie.
Tratamentul fiscal al
avantajului reprezentând contravaloarea primelor de asigurare este
următorul:
- pentru beneficiarii
care obţin venituri salariale şi asimilate salariilor de la
suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu
veniturile de această natură ale lunii în care sunt plătite
primele de asigurare;
- pentru alţi
beneficiari care nu au o relaţie generatoare de venituri salariale şi
asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse
în conformitate cu prevederile art.
78 din Codul fiscal.
71. Avantajele în bani
pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri şi servicii, precum
şi sumele acordate pentru distracţii sau recreere.
72. Avantajele în bani
şi echivalentul în lei al avantajelor în natură sunt impozabile,
indiferent de forma organizatorică a entităţii care le
acordă.
73. Fac excepţie veniturile
care sunt expres menţionate ca fiind neimpozabile, în limitele şi în
condiţiile prevăzute la art.
55 alin. (4) din Codul fiscal.
74. Veniturile în
natură, precum şi avantajele în natură primite cu titlu gratuit
sunt evaluate la preţul pieţei la locul şi data acordării
avantajului. Avantajele primite cu plata parţială sunt evaluate ca
diferenţă între preţul pieţei la locul şi data
acordării avantajului şi suma reprezentând plata parţială.
75. Evaluarea avantajelor
în natură sub forma folosirii numai în scop personal a bunurilor din
patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea
folosinţei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un procent
de 1,7% pentru fiecare lună, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul
în care vehiculul este închiriat de la o terţă persoană,
avantajul este evaluat la nivelul chiriei;
b) evaluarea
folosinţei cu titlu gratuit a locuinţei primite se face la nivelul
chiriei practicate pentru suprafeţele locative deţinute de stat.
Avantajele conexe, cum ar fi: apă, gaz, electricitate, cheltuieli de
întreţinere şi reparaţii şi altele asemenea, sunt evaluate
la valoarea lor efectivă;
c) evaluarea
folosinţei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul şi
locuinţa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecărui
bun pe unitate de măsură specifică sau la nivelul preţului
practicat pentru terţi.
76. Evaluarea
utilizării în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu
folosinţă mixtă se face astfel:
a) pentru vehicule
evaluarea se face conform pct. 75 lit. a), iar avantajul se determină
proporţional cu numărul de kilometri parcurşi în interes
personal din totalul kilometrilor;
b) pentru alte bunuri
evaluarea se face conform prevederilor pct. 75 şi avantajul se
determină proporţional cu numărul de metri pătraţi
folosiţi pentru interes personal sau cu numărul de ore de utilizare
în scop personal.
77. Nu sunt considerate
avantaje:
- contravaloarea abonamentelor
pe mijloacele de transport în comun pentru angajaţii a căror
activitate presupune deplasarea frecventă în interiorul
localităţii;
- reducerile de
preţuri practicate în scopul vânzării, de care pot beneficia
clienţii persoane fizice;
- costul abonamentelor
telefonice şi al convorbirilor telefonice efectuate, precum şi
utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor de
serviciu;
- diferenţele de
tarif la cazare în locaţiile reprezentând amenajări recreative
şi sportive din dotarea ministerelor de care beneficiază personalul
propriu, conform legii;
- contribuţiile la
un fond de pensii facultative suportate de angajator pentru angajaţii
proprii, în limita a 200 euro anual pe participant.
78. Angajatorul
stabileşte partea corespunzătoare din convorbirile telefonice
reprezentând folosinţa în scop personal, care reprezintă avantaj
impozabil, în condiţiile art.
55 alin. (3) din Codul fiscal, şi se va impozita prin
cumulare cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeşte
acest avantaj. În acest scop angajatorul stabileşte limita convorbirilor
telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic,
urmând ca ceea ce depăşeşte această limită să fie
considerat avantaj în natură, în situaţia în care salariatului în
cauză nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
79. La
evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din patrimoniul
angajatorului cu folosinţă mixtă, pus la dispoziţie unui
angajat, nu se iau în considerare distanţa dus-întors de la domiciliu la
locul de muncă, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea
sarcinilor de serviciu.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 a)
80. Ajutoarele de
înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul angajatului, cât şi
în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele de muncă sau
prevederilor din legi speciale.
81.
Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai
angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului
şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum
şi pentru cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se
aplică atât darurilor constând în bunuri, cât şi celor în bani, în
cazul tuturor angajatorilor de forţă de muncă.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 b)
82. În această
categorie se cuprind:
- alocaţia
individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă,
primită de angajaţi şi suportată integral de angajator,
potrivit legii;
- alocaţiile zilnice
de hrană pentru activitatea sportivă de performanţă,
internă şi internaţională, diferenţiată pe
categorii de acţiuni;
- contravaloarea hranei,
alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru asigurarea
alimentaţiei de efort necesare în perioada de pregătire;
- drepturile de
hrană în timp de pace, primite de personalul din sectorul de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă
naţională;
- alte
drepturi de această natură primite potrivit actelor normative
specifice, cum ar fi: alocaţia de hrană zilnică pentru personalul
navigant şi auxiliar îmbarcat pe nave; alocaţia zilnică de
hrană pentru consumurile colective din unităţile bugetare
şi din regiile autonome/societăţile comerciale cu specific
deosebit; alocaţia de hrană acordată donatorilor onorifici de
sânge; alocaţia de hrană pentru consumurile colective din
unităţile sanitare publice şi altele asemenea.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 c)
83. Prin
locuinţe acordate ca urmare a specificităţii
activităţii se înţelege acele locuinţe asigurate
angajaţilor când activitatea se desfăşoară în locuri
izolate, precum staţiile meteo, staţiile pentru controlul
mişcărilor seismice, sau în condiţiile în care este
solicitată prezenţa permanentă pentru supravegherea unor
instalaţii, utilaje şi altele asemenea.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 e)
84. Nu sunt venituri
impozabile:
- contravaloarea
echipamentelor tehnice primite de angajat sub formă de aparatură,
dispozitive, unelte, alte mijloace asemănătoare, necesare în procesul
muncii;
- contravaloarea
echipamentului individual de protecţie cu care este dotat fiecare
participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor de
risc;
- contravaloarea
echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele primite de un
angajat în vederea utilizării lor în timpul procesului muncii pentru a-i
proteja îmbrăcămintea şi încălţămintea;
- contravaloarea
alimentaţiei de protecţie primite în mod gratuit de persoanele fizice
care lucrează în locuri de muncă cu condiţii grele şi
vătămătoare;
- contravaloarea
materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de persoanele fizice care
îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă al
căror specific impune o igienă personală deosebită;
- contravaloarea
medicamentelor primite de cadrele militare în activitate, sportivi, personalul
navigant şi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea
echipamentului şi a materialelor de resortul echipamentului, cum ar fi:
materiale de spălat şi de igienă, materiale de gospodărie,
materiale pentru atelierele de reparaţii şi întreţinere,
rechizite şi furnituri de birou, primite în mod gratuit de personalul din
sectorul de apărare naţională, ordine publică şi
siguranţă naţională, în condiţiile legii;
- altele
asemenea.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 g)
85. În categoria
cheltuielilor de delegare şi detaşare se cuprind cheltuielile cu
transportul, cazarea, precum şi indemnizaţia de delegare şi de
detaşare în ţară şi în străinătate,
stabilită potrivit legii.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 h)
86. Prin
cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înţelege cheltuielile cu
transportul personal şi al membrilor de familie ai angajatului, precum
şi al bunurilor din gospodărie, cu ocazia mutării salariatului
într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în situaţia în care,
potrivit legii, se decontează de angajator.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 i)
87. Sunt
considerate venituri neimpozabile indemnizaţiile de instalare şi
mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate
cu prevederile legilor speciale.
Norme metodologice:
Art. 55 al.4 k1)
871.
Nu sunt venituri impozabile veniturile din salarii realizate de persoanele
fizice cu handicap grav şi accentuat, încadrate cu contract individual de
muncă, încasate începând cu data de 1 mai 2005. Veniturile de natura celor
de mai sus, aferente perioadei de până la 1 mai 2005, sunt impozabile
potrivit legii.
Norme metodologice:
Art. 56
88. Deducerea din venitul
net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală se
acordă pentru fiecare lună a perioadei impozabile numai pentru
veniturile din salarii la locul unde se află funcţia de bază, în
limita venitului realizat.
Deducerea personală
este stabilită în funcţie de venitul brut lunar din salarii realizat
la funcţia de bază de către contribuabil şi numărul de
persoane aflate în întreţinerea acestuia.
89. Obligaţia
stabilirii persoanelor aflate în întreţinerea contribuabilului în
funcţie de care se atribuie deducerea personală este în sarcina plătitorului
de venit din salarii, la funcţia de bază.
90. Pentru ca o
persoană să fie în întreţinere, aceasta trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- existenţa unor
raporturi juridice între contribuabil şi persoana aflată în
întreţinere;
- persoana fizică
întreţinută să aibă venituri impozabile şi
neimpozabile mai mici sau egale cu 2.500.000 lei lunar.
Persoana aflată în
întreţinere poate avea sau nu domiciliu comun cu contribuabilul în a
cărui întreţinere se află.
91. Sunt considerate persoane
aflate în întreţinere soţul/soţia contribuabilului, copiii
acestuia, precum şi alţi membri de familie până la gradul al
doilea inclusiv.
92. În sensul art. 56 alin. (3) din Codul
fiscal, în categoria "alt membru de familie aflat în
întreţinere" se cuprind rudele contribuabilului şi ale
soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv.
93. După gradul de
rudenie rudele se grupează astfel:
- rude de gradul întâi,
cum ar fi: părinţi şi copii;
- rude de gradul al
doilea, cum ar fi: bunici, nepoţi şi fraţi/surori.
94. Sunt considerate
persoane aflate în întreţinere militarii în termen, militarii cu termen
redus, studenţii şi elevii militari ai instituţiilor de
învăţământ militare şi civile, peste vârsta de 18 ani,
dacă veniturile obţinute sunt mai mici sau egale cu 2.500.000 lei
lunar.
95. Nu sunt considerate
persoane aflate în întreţinere persoanele majore condamnate, care
execută pedepse privative de libertate.
96. Copilul minor este
considerat întotdeauna întreţinut, cu excepţia celor încadraţi
în muncă, indiferent dacă se află în unităţi speciale
sanitare sau de protecţie specială şi altele asemenea, precum
şi în unităţi de învăţământ, inclusiv în
situaţia în care costul de întreţinere este suportat de aceste
unităţi. În acest caz eventualele venituri obţinute de copilul
minor nu se au în vedere la încadrarea în venitul de 2.500.000 lei lunar.
Pentru copilul minor
aflat în întreţinerea părinţilor sau a tutorelui, deducerea
personală se acordă integral unuia dintre părinţi, conform
înţelegerii dintre aceştia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor
provenit din căsătorii anterioare, dreptul de a fi preluat în
întreţinere revine părintelui căruia i-a fost încredinţat
copilul sau unuia dintre soţi care formează noua familie, conform
înţelegerii dintre aceştia, indiferent dacă s-a făcut o
adopţie cu efecte restrânse şi chiar dacă părinţii
fireşti ai acestuia contribuie la întreţinerea lui prin plata unei
pensii de întreţinere. Plata unei pensii de întreţinere nu dă
dreptul la preluarea în întreţinere a copilului, părintelui obligat
la această plată.
Pentru copilul minor
primit în plasament sau încredinţat unei persoane ori unei familii,
dreptul de a fi preluat ca persoană în întreţinere pentru acest copil
se acordă:
- persoanei care l-a
primit în plasament sau căreia i s-a încredinţat copilul;
- unuia dintre soţii
care formează familia căreia i-a fost încredinţat sau i-a fost
dat în plasament copilul, conform înţelegerii dintre aceştia.
Pentru copiii aflaţi
în întreţinerea unei familii, dreptul de a fi luat în întreţinere se
acordă unuia dintre părinţi, conform înţelegerii dintre
aceştia. Astfel, în situaţia în care într-o familie sunt mai
mulţi copii aflaţi în întreţinere, aceştia vor fi
preluaţi în întreţinerea unuia dintre părinţi conform
înţelegerii dintre părţi. În aceste situaţii contribuabilii
vor prezenta plătitorului de venit fie o declaraţie pe propria
răspundere din partea soţului/soţiei, fie o adeverinţă
emisă de plătitorul de venit din salarii al acestuia/acesteia,
după caz, din care să rezulte numărul şi identitatea
copiilor care sunt preluaţi în întreţinere de fiecare
soţ/soţie.
Nu se acordă dreptul
de a prelua în întreţinere următoarelor persoane:
- părinţilor ai
căror copii sunt daţi în plasament sau încredinţaţi unei
familii ori persoane;
- părinţilor
copiilor încredinţaţi unui organism privat autorizat sau unui
serviciu public autorizat, în cazul în care părinţii respectivi sunt
puşi sub interdicţie sau sunt decăzuţi din drepturile părinteşti.
Copilul minor cu vârsta
cuprinsă între 16 şi 18 ani, încadrat în muncă în
condiţiile Codului muncii, devine
contribuabil şi beneficiază de deducerea personală,
situaţie în care părinţii nu mai au dreptul de a-l lua în
întreţinere, întrucât deducerea personală se acordă o
singură dată.
97. Verificarea
încadrării veniturilor acestor persoane în sumă de 2.500.000 lei
lunar se realizează prin compararea acestui plafon cu veniturile brute
realizate de persoana fizică aflată în întreţinere.
98. În cursul anului
fiscal, în cazul în care angajatul obţine venituri la funcţia de
bază, pentru a stabili dreptul acestuia la deducere pentru persoane aflate
în întreţinere, se compară venitul lunar realizat de persoana
aflată în întreţinere cu suma de 2.500.000 lei lunar, astfel:
a) în cazul în care
persoana aflată în întreţinere realizează venituri lunare de
natura pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor şi altele
asemenea, venitul lunar realizat de persoana întreţinută rezultă
din însumarea tuturor drepturilor de această natură realizate într-o
lună;
b) în cazul în care
venitul este realizat sub formă de câştiguri la jocuri de noroc,
premii la diverse competiţii, dividende, dobânzi şi altele asemenea,
venitul lunar realizat de persoana fizică aflată în întreţinere
se determină prin împărţirea venitului realizat la numărul
de luni rămase până la sfârşitul anului, exclusiv luna de
realizare a venitului;
c) în cazul în care
persoana întreţinută realizează atât venituri lunare, cât
şi aleatorii, venitul lunar se determină prin însumarea acestor
venituri.
99. Dacă venitul
unei persoane aflate în întreţinere depăşeşte 2.500.000 lei
lunar, ea nu este considerată întreţinută.
În funcţie de
venitul lunar al persoanei întreţinute, plătitorul veniturilor din
salarii va proceda după cum urmează:
a) în situaţia în
care una dintre persoanele aflate în întreţinere, pentru care
contribuabilul beneficiază de deducere personală, obţine în
cursul anului un venit lunar mai mare de 2.500.000 lei lunar, plătitorul
veniturilor din salarii va reconsidera nivelul deducerii personale
corespunzătoare pentru persoanele rămase în întreţinere începând
cu luna următoare celei în care a fost realizat venitul, indiferent de
data la care se face comunicarea către angajator/plătitor;
b) în situaţia în
care contribuabilul solicită acordarea deducerii personale pentru persoana
aflată în întreţinere ca urmare a situării venitului lunar al
acesteia din urmă sub 2.500.000 lei lunar, plătitorul de venituri din
salarii va începe acordarea deducerii personale reconsiderate pentru persoana
în întreţinere o dată cu plata drepturilor lunare ale lunii în care
contribuabilul a depus documentele justificative.
100. Pentru stabilirea
deducerii personale la care are dreptul, contribuabilul va depune la
plătitorul de venituri din salarii o declaraţie pe propria
răspundere, care trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
- datele de identificare
a contribuabilului care realizează venituri din salarii (numele şi
prenumele, domiciliul, codul numeric personal);
- datele de identificare
a fiecărei persoane aflate în întreţinere (numele şi prenumele,
codul numeric personal).
În ceea ce priveşte
copiii aflaţi în întreţinere, la această declaraţie
contribuabilul care realizează venituri din salarii va anexa şi
adeverinţa de la plătitorul de venituri din salarii a celuilalt
soţ sau declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu
beneficiază de deducere personală pentru acel copil.
101. Declaraţia pe
propria răspundere a persoanei aflate în întreţinere, cu excepţia
copilului minor, trebuie să cuprindă următoarele
informaţii:
- datele de identificare
a persoanei aflate în întreţinere, cum ar fi: numele, prenumele,
domiciliul, codul numeric personal;
- datele de identificare
a contribuabilului care beneficiază de deducerea personală
corespunzătoare, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul numeric
personal;
- acordul persoanei
întreţinute ca întreţinătorul să o preia în
întreţinere;
- nivelul şi natura
venitului persoanei aflate în întreţinere, inclusiv menţiunea privind
suprafeţele de teren agricol şi silvic deţinute, precum şi
declaraţia afirmativă sau negativă cu privire la
desfăşurarea de activităţi de: cultivare a terenurilor cu
flori, legume şi zarzavat în sere, în solarii amenajate şi în sistem
irigat; cultivare a arbuştilor şi plantelor decorative, ciupercilor;
exploatare a pepinierelor viticole şi pomicole;
- angajarea persoanei
întreţinute de a comunica persoanei care contribuie la întreţinerea
sa orice modificări în situaţia venitului realizat.
Declaraţiile pe
propria răspundere depuse în vederea acordării de deduceri personale
nu sunt formulare tipizate.
102. Contribuabilul va
prezenta plătitorului de venituri din salarii documentele justificative
care să ateste persoanele aflate în întreţinere, cum sunt:
certificatul de căsătorie, certificatele de naştere ale
copiilor, adeverinţa de venit a persoanei întreţinute sau
declaraţia pe propria răspundere şi altele. Documentele vor fi
prezentate în original şi în copie, plătitorul de venituri din
salarii păstrând copia după ce verifică conformitatea cu
originalul.
103. Dacă la un
contribuabil intervine o schimbare care are influenţă asupra
nivelului reprezentând deducerea personală acordată şi
această schimbare duce la diminuarea deducerii personale, contribuabilul
este obligat să înştiinţeze plătitorul de venituri din
salarii în termen de 15 zile calendaristice de la data la care s-a produs
evenimentul care a generat modificarea, astfel încât
angajatorul/plătitorul să reconsidere nivelul deducerii începând cu
luna următoare celei în care s-a produs evenimentul.
104. În situaţia în
care depunerea documentelor justificative privind acordarea deducerii personale
se face ulterior apariţiei evenimentului care modifică, în sensul
majorării, nivelul acesteia, angajatorul/plătitorul de venituri din
salarii va acorda deducerea personală reconsiderată o dată cu
plata drepturilor salariale aferente lunii în care contribuabilul a depus toate
documentele justificative.
105.
Deducerea personală nu se fracţionează în funcţie de
numărul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de
muncă cu timp parţial, la funcţia de bază.
Norme metodologice:
Art. 57
106. Venitul brut lunar
din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună
conform art. 55
alin. (1) - (3) din Codul fiscal de o persoană fizică, pe fiecare loc
de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt
acordate.
107. Pentru persoanele
fizice care desfăşoară activităţi pe teritoriul României
sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de
la angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum şi de la
angajatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, indiferent
unde este primită suma.
108. Contribuabilii care
realizează venituri din salarii datorează un impozit lunar final,
calculat şi reţinut de către plătitorul de venituri.
Pentru impunerea
veniturilor din salarii se utilizează cota de impozit de 16%, luându-se în
calcul pentru determinarea bazei de calcul a impozitului la funcţia de
bază şi deducerea personală stabilită potrivit art. 56 din Codul fiscal,
după caz.
109. Drepturile salariale
acordate în natură, precum şi avantajele acordate angajaţilor se
evaluează conform pct. 74 - 76 şi se impozitează în luna în care
au fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor
şi avantajelor în natură primite de angajat se vor anexa la statul de
plată.
110. Transformarea în lei
a sumelor obţinute, potrivit legii, în valută, reprezentând venituri
din salarii realizate în România, se face la cursul de schimb valutar comunicat
de Banca Naţională a României, astfel:
- în situaţia în
care veniturile din salarii sunt plătite în cursul lunii sau în cazul
încetării raporturilor de muncă, se utilizează cursul de schimb
valutar în vigoare în ziua precedentă celei în care se face plata; sau
- în celelalte cazuri,
cursul de schimb valutar în vigoare în ultima zi a lunii pentru care se face
plata acestor drepturi.
111. Pentru calculul
impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se
aplică asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) pentru veniturile
obţinute la locul unde se află funcţia de bază, ca
diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din
venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi
următoarele:
- deducerea
personală acordată pentru luna respectivă;
- cotizaţia
sindicală plătită în luna respectivă;
- contribuţiile la
fondurile de pensii facultative, astfel încât la nivelul anului să nu se
depăşească echivalentul în lei a 200 euro.
Transformarea
contribuţiilor reţinute pentru fondurile de pensii facultative din
lei în euro, pentru verificarea încadrării în plafonul anual, se face la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în
vigoare în ultima zi a lunii pentru care se plătesc drepturile salariale.
Plătitorul de
venituri din salarii cumulează sumele în euro reprezentând
contribuţiile reţinute pentru fondurile de pensii facultative şi
verifică încadrarea în plafonul deductibil prevăzut de lege;
b) pentru veniturile
obţinute în celelalte cazuri, ca diferenţă între venitul brut
şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora.
Această regulă
se aplică şi în cazul veniturilor sub forma:
- indemnizaţiei
lunare a asociatului unic;
- drepturilor de
natură salarială acordate de angajator persoanelor fizice ulterior
încetării raporturilor de muncă;
- salariilor sau
diferenţelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.
112. În scopul
determinării impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se
află funcţia de bază se înţelege:
a) pentru persoanele
fizice angajate la un singur loc de muncă, ultimul loc înscris în carnetul
de muncă sau în documentele specifice care, potrivit reglementărilor
legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de
funcţii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcţia de bază
poate fi declarată de angajat în condiţiile legii şi la locul de
muncă la care acesta realizează venituri din salarii în baza unui
contract individual de muncă cu timp parţial.
113. Suma care
reprezintă prima de vacanţă sau o parte din aceasta se
cumulează cu veniturile de natură salarială ale lunii în care se
plăteşte această primă.
114. Indemnizaţiile
aferente concediilor de odihnă se defalchează pe lunile la care se
referă şi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
115. Contribuţiile
obligatorii luate în calcul la determinarea impozitului lunar potrivit pct. 111
pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii sunt cele
datorate potrivit reglementărilor în domeniu, cum ar fi:
- contribuţia
individuală de asigurări sociale;
- contribuţia
individuală pentru asigurările sociale de sănătate;
- contribuţia
individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj;
- alte contribuţii
individuale obligatorii stabilite prin lege.
116. Se admit la deducere
contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel încât suma
acestora să nu depăşească echivalentul în lei a 200 euro
pentru fiecare participant la nivelul anului.
117. Nu se admit la
deducere pentru calculul lunar al impozitului pe venitul din salarii primele de
asigurare voluntară de sănătate.
1171.
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând
până la 2% din impozitul stabilit la alin. (3), pentru susţinerea
entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi
funcţionează în condiţiile legii, unităţilor de cult,
precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
În
categoria entităţilor nonprofit se cuprind, de exemplu:
asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale, patronatele,
partidele politice, asociaţiile de proprietari, casele de ajutor reciproc
ale salariaţilor, în măsura în care, potrivit legilor proprii de
organizare şi funcţionare desfăşoară
activităţi nonprofit iar sumele primite din impozit să fie
folosite în acest scop.
Norme metodologice:
Art. 58
118. Veniturile în
natură se consideră plătite la ultima plată a drepturilor
salariale pentru luna respectivă. Impozitul aferent veniturilor şi
avantajelor în natură se reţine din salariul primit de angajat în
numerar pentru aceeaşi lună.
119. Impozitul pe
veniturile din salarii se calculează şi se reţine lunar de
angajatori/plătitori pe baza statelor de salarii/plată.
120. Calculul şi
reţinerea impozitului lunar se efectuează de către
plătitori, la data ultimei plăţi a veniturilor din salarii
aferente fiecărei luni, conform prevederilor art. 57 din Codul fiscal, indiferent dacă
veniturile din salarii se plătesc o singură dată pe lună
sau sub formă de avans şi lichidare.
În situaţia în care
în cursul unei luni se efectuează plăţi de venituri cum sunt:
premii, stimulente de orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul
de odihnă neefectuat şi altele asemenea, reprezentând plăţi
intermediare, impozitul se calculează şi se reţine la fiecare
plată, prin aplicarea cotei asupra plăţilor intermediare
diminuate cu contribuţiile obligatorii, după caz.
La data ultimei
plăţi a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se
calculează potrivit art. 57
din Codul fiscal, asupra veniturilor totale din luna respectivă, prin
cumularea drepturilor salariale respective cu plăţile intermediare.
Impozitul de reţinut
la această dată reprezintă diferenţa dintre impozitul
calculat asupra veniturilor totale şi suma impozitelor reţinute la
plăţile intermediare.
121. În cazul în care un
angajat care obţine venituri din salarii la funcţia de bază se
mută în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se face
pentru fiecare sursă de venit (loc de realizare a venitului).
Deducerea personală
se acordă numai de primul angajator, în limita veniturilor realizate în
luna respectivă, până la data lichidării.
Dacă reangajarea are
loc în aceeaşi lună cu lichidarea, la stabilirea bazei de calcul
pentru determinarea impozitului lunar aferent veniturilor realizate în
această lună de la angajatorul următor nu se va lua în calcul
deducerea personală.
122. Impozitul calculat
şi reţinut lunar se virează la bugetul de stat până la data
de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste
venituri.
123.
Contribuţiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente
veniturilor din salarii se determină conform reglementărilor legale
în materie.
Norme metodologice:
Aart. 59
124. Fişele fiscale
se completează de angajatorul/plătitorul de venit şi se depun la
organul fiscal la care angajatorul/plătitorul de venit este înregistrat în
evidenţă fiscală. Angajatorul/plătitorul de venit este
obligat să înmâneze angajatului, câte o copie pentru fiecare an, până
în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.
125. Fişele fiscale
pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă unitate
se completează de către unitatea care a încheiat contractele de
muncă cu aceştia.
126. În situaţia în
care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au
fost detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunică
angajatorului la care aceştia sunt detaşaţi date referitoare la
deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare salariat.
Pe baza acestor date
unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi întocmeşte
statele de salarii, calculează impozitul şi transmite lunar unităţii
de la care au fost detaşaţi informaţiile solicitate prin ordinul
ministrului finanţelor publice, în scopul completării fişei
fiscale.
127. Fiecare
angajator/plătitor de venituri din salarii este obligat, potrivit
prevederilor art. 57
alin. (3) din Codul fiscal, să determine impozitul anual pe veniturile din
salarii, pentru fiecare contribuabil prin însumarea impozitului aferent
venitului fiecărei luni din anul fiscal, indiferent de numărul de
luni în care contribuabilul a realizat venituri din salarii de la acesta.
128. Pentru
contribuabilii prevăzuţi la art. 60 din Codul fiscal care realizează
venituri din salarii şi pentru care plătitorul de venituri nu a optat
să îndeplinească obligaţiile privind calculul, reţinerea
şi virarea impozitului aferent acestor venituri, obligaţia
determinării impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa
respectivă, revine organului fiscal competent.
129. În situaţia în
care se constată elemente care generează modificarea veniturilor din
salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane
fizice, pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului
lunar, recalcularea drepturilor respective şi stabilirea diferenţelor
de impozit constatate se efectuează pentru luna la care se referă,
iar diferenţele de impozit rezultate vor majora/diminua impozitul datorat
începând cu luna constatării.
În situaţia în care
la data efectuării operaţiunii de stabilire a diferenţelor de
impozit de către angajator/plătitor există relaţii
contractuale generatoare de venituri din salarii, între acesta şi persoana
fizică, atunci se procedează astfel:
- impozitul reţinut
în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele respective a
impozitului pe veniturile din salarii începând cu luna efectuării acestei
operaţiuni şi până la lichidarea acestuia;
- impozitul
nereţinut se reţine de angajator/plătitor din veniturile din
salarii începând cu luna constatării şi până la lichidarea
acestuia.
În
situaţia în care persoana fizică pentru care
angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului lunar/anual nu mai
are relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii şi
angajatorul/plătitorul nu poate să efectueze operaţiunea de
plată/încasare a diferenţelor de impozit, atunci acestea vor fi
administrate de organul fiscal competent.
Norme metodologice:
Art. 60
130. Contribuabilii care
desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri
sub formă de salarii din străinătate, care, potrivit acestui
titlu, se impun în România, precum şi persoanele fizice române angajate
ale misiunilor diplomatice şi ale posturilor consulare acreditate în
România, pentru care angajatorul nu îndeplineşte obligaţiile privind
calculul, reţinerea şi virarea impozitului pe salarii, au
obligaţia să depună lunar o declaraţie la organul fiscal
competent.
131. Organul fiscal
competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
132.
Persoanele fizice sau juridice la care îşi desfăşoară
activitatea contribuabilii prevăzuţi la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, au
obligaţia să depună o declaraţie informativă privind
începerea/încetarea activităţii acestor contribuabili.
Declaraţia informativă se depune la organul fiscal în a cărui
rază teritorială este înregistrată în evidenţa fiscală
persoana fizică ori juridică la care îşi
desfăşoară activitatea contribuabilul. Declaraţia
informativă se depune ori de câte ori apar modificări de natura
începerii/încetării activităţii în documentele care atestă
raporturile de muncă, în termen de 15 zile de la data producerii
evenimentului.
Norme metodologice:
Art. 61
133. În această
categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri şi subînchirieri
de bunuri mobile şi imobile, precum şi veniturile din arendarea
bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
134.
Veniturile obţinute din închirieri şi subînchirieri de bunuri imobile
sunt cele din cedarea folosinţei locuinţei, caselor de
vacanţă, garajelor, terenurilor şi altele asemenea, a căror
folosinţă este cedată în baza unor contracte de
închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare şi altele asemenea, inclusiv
a unor părţi din acestea, utilizate în scop de reclamă,
afişaj şi publicitate.
Norme metodologice:
Art. 62
135. În vederea
determinării venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau arenda în
bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natură se
adaugă, dacă este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt,
conform dispoziţiilor legale sau înţelegerii contractuale, în sarcina
proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinător legal, dar sunt
efectuate de cealaltă parte contractantă.
1351.
Reprezintă venit brut şi valoarea investiţiilor la bunurile
mobile şi imobile ale proprietarului, uzufructuarului sau a altui
deţinător legal, care fac obiectul unor contracte de cedarea
folosinţei bunurilor, şi care sunt efectuate de cealaltă parte
contractantă. În termen de 30 de zile de la finalizarea investiţiilor
partea care a efectuat investiţia este obligată să comunice
proprietarului, uzufructuarului sau altui deţinător legal valoarea
investiţiei. Proprietarul, uzufructuarul sau alt deţinător legal
are obligaţia să declare la organul fiscal competent prin
declaraţia privind venitul realizat aferentă anului fiscal respectiv
valoarea investiţiei, în vederea definitivării impunerii.
136. În conformitate cu
legislaţia în materie, proprietarul are obligaţia de a efectua
cheltuielile referitoare la întreţinerea şi repararea locuinţei
închiriate, ca de exemplu:
- întreţinerea în
bune condiţii a elementelor structurii de rezistenţă a
clădirii, elementelor de construcţie exterioară a clădirii,
cum ar fi: acoperiş, faţadă, curţile şi
grădinile, precum şi spaţii comune din interiorul clădirii,
cum ar fi: casa scării, casa ascensorului şi altele asemenea;
- întreţinerea în
bune condiţii a instalaţiilor comune proprii clădirii, respectiv
ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare,
instalaţii de încălzire centrală şi de preparare a apei
calde, instalaţii electrice şi de gaze;
- repararea şi
menţinerea în stare de siguranţă în exploatare şi de
funcţionare a clădirii pe toată durata închirierii
locuinţei.
137. În cazul
efectuării de către chiriaş a unor astfel de cheltuieli care cad
în sarcina proprietarului şi se încadrează în cota forfetară de
cheltuieli, cu diminuarea corespunzătoare a chiriei, impunerea rămâne
nemodificată.
1371.
În situaţia în care chiria/arenda reprezintă echivalentul în lei al
unei valute, venitul brut anual se determină pe baza chiriei/arendei
lunare evaluate la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca
Naţională a României, din ultima zi a fiecărei luni,
corespunzător lunilor din perioada de impunere.
Norme metodologice:
Art. 62 al.2
138. Venitul net se
determină ca diferenţa dintre sumele reprezentând chiria/arenda în
bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură,
prevăzute în contractul încheiat între părţi, şi cota de
cheltuială forfetară de 25%, reprezentând cheltuieli deductibile
aferente venitului.
139. Pentru
recunoaşterea deductibilităţii cheltuielii stabilite forfetar
proprietarul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente
justificative.
Cheltuiala
deductibilă aferentă venitului, stabilită în cota forfetară
de 25% aplicată la venitul brut, reprezintă uzura bunurilor
închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi
repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit
legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de asigurare plătite
pentru bunul cedat spre folosinţă, respectiv eventuale
nerealizări ale veniturilor din arendare scontate, generate de
condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta,
inundaţii, incendii şi altele asemenea.
Norme metodologice:
Art.65
140. Sunt considerate
venituri din dobânzi următoarele:
- dobânzi obţinute
din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute
pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primită sub
formă de dobândă pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri
obţinute din titluri de creanţă.
1401. În
cadrul operaţiunilor similare contractelor de vânzare-cumpărare de
valută la termen se includ şi următoarele instrumente financiare
derivate tranzacţionate pe piaţă la buna înţelegere (OTC)
şi definite ca atare în legislaţia care reglementează aceste
tranzacţii:
- swap pe cursul de
schimb
- swap pe rata dobânzii
- opţiuni pe cursul
de schimb
-
opţiuni pe rata dobânzii.
Norme metodologice:
Art. 65 al.2 c)
1402.
Veniturile din dobânzi realizate începând cu data de 1 ianuarie 2007 la
depozitele la vedere/conturile curente sunt neimpozabile.
Norme metodologice:
Art. 66
1403.
Preţul de cumpărare al unui titlu de valoare, altul decât titlul de
participare la fonduri deschise de investiţii este preţul determinat
şi evidenţiat de intermediar pentru respectivul titlu, deţinut
de un client, pe fiecare simbol, la care se adaugă costurile aferente,
conform normelor aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor
publice şi al preşedintelui Comisiei Naţională a Valorilor
Mobiliare, potrivit art. 67
alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare. Preţul de cumpărare pentru
determinarea impozitului pe câştigul obţinut din transferul
titlurilor de valoare se stabileşte prin aplicarea metodei preţului
mediu ponderat.
Ordinea de vânzare a
titlurilor de valoare, raportată la deţinerile pe simbol, se
înregistrează cronologic, în funcţie de data dobândirii, de la cea
mai veche deţinere la cea mai nouă deţinere.
141. Preţul de
răscumpărare este preţul care i se cuvine investitorului la
retragerea din fond şi este format din valoarea unitară a activului
net din ziua anterioară depunerii cererii de răscumpărare, din
care se scad comisioanele de răscumpărare.
142.
Preţul de cumpărare/subscriere este preţul plătit de
investitor, persoană fizică, şi este format din valoarea
unitară a activului net la care se adaugă comisionul de
cumpărare, dacă este cazul.
Norme metodologice:
Art. 66 al.5
143. În cazul veniturilor
realizate ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile
închise de investiţii, obligaţia calculării, reţinerii
şi virării impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine:
- societăţii de
investiţii, în cazul în care nu are încheiat un contract de administrare;
-
societăţii de administrare, în cazul în care societatea de
investiţii are încheiat un contract de administrare cu societatea de
administrare.
Norme metodologice:
Art. 66 al.8
1431. În cazul
contractelor forward pe cursul de schimb (contracte de vânzare-cumpărare
valută la termen), baza de impozitare o reprezintă diferenţa
favorabilă dintre cursul forward la care se încheie tranzacţia
şi cursul spot/forward prevăzute în contract la care tranzacţia
se închide în piaţă la scadenţă prin operaţiunea de
sens contrar multiplicată cu suma contractului şi
evidenţiată în contul clientului la închiderea tranzacţiei.
În cazul swapului pe
cursul de schimb, baza de impozitare o reprezintă diferenţa de curs
favorabilă între cursul de schimb spot şi cel forward folosite în
tranzacţie, multiplicate cu suma noţională a contractului
rezultată din aceste operaţiuni în momentul închiderii operaţiunii
şi evidenţierii în contul clientului.
În cazul swapului pe rata
dobânzii, baza de impozitare o reprezintă diferenţa de dobândă
favorabilă dintre rata de dobândă fixă şi rata de
dobândă variabilă stabilite în contract multiplicată cu suma noţională
a contractului, rezultată din aceste operaţiuni în momentul
închiderii operaţiunii şi evidenţiate în contul clientului.
În cazul opţiunii pe
cursul de schimb, baza de impozitare o reprezintă diferenţa
favorabilă de curs între cursul de schimb de cumpărare/vânzare şi
cursul de schimb la care se efectuează în piaţă operaţiunea
de sens contrar - vânzare, respectiv cumpărare multiplicată cu suma
contractului, rezultată din aceste operaţiuni în momentul
exercitării opţiunii şi evidenţiată în contul
clientului.
În cazul opţiunii pe
rata dobânzii, baza de impozitare o reprezintă diferenţa
favorabilă dintre dobânda variabilă încasată şi dobânda
fixă convenită în contract, rezultată în momentul
exercitării opţiunii şi evidenţiată în contul
clientului.
1432. În cazul
dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice la
transmiterea universală a patrimoniului societăţii către
asociatul unic, proprietăţile imobiliare din situaţiile
financiare vor fi evaluate la valoarea justă, respectiv preţul de
piaţă.
Baza impozabilă în
cazul dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice se
stabileşte astfel:
a) determinarea sumei
reprezentând diferenţa între valoarea elementelor de activ şi sumele
reprezentând datoriile societăţii;
b)
determinarea excedentului sumei stabilite la pct. a) peste aportul la capitalul
social al persoanei fizice beneficiare.
Norme metodologice:
Art. 67 al.1
144.
Impozitul pe veniturile sub formă de dividende, inclusiv asupra sumelor
primite ca urmare a deţinerii de titluri de participare la fondurile
închise de investiţii, distribuite începând cu anul fiscal 2006, se
calculează şi se reţine prin aplicarea cotei de 16% asupra sumei
acestora.
Norme metodologice:
Art. 67 al.2
1441.
Veniturile neimpozabile generate de raporturi juridice încheiate anterior datei
de 1 ianuarie 2007 rămân neimpozabile până la data încetării
acestora.
Înnoirea
depozitelor/instrumentelor de economisire generează un nou
depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
Norme metodologice:
Art. 67 al.3
1442.
Pentru determinarea perioadei de deţinere a titlurilor de valoare, conform
prevederilor art. 67
alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, intermediarii vor
evidenţia la fiecare operaţiune de cumpărare data intrării
titlurilor de valoare în portofoliul persoanelor care deţin şi
efectuează tranzacţii cu acestea.
Norme metodologice:
Art. 67 al.3 b)
1443.
Pentru tranzacţiile cu valori mobiliare în cazul societăţilor
închise şi părţi sociale, încheiate anterior datei de 1 ianuarie
2007, pentru care părţile contractante au convenit ca plata să
se facă eşalonat, cotele de impozit sunt cele în vigoare la data
încheierii contractului iar termenul de virare a impozitului pentru
plătitorii de astfel de venituri este până la data 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care a fost reţinut. După data de 1
ianuarie 2007 pentru aceste tranzacţii termenul de virare a impozitului
datorat calculat la momentul încheierii tranzacţiei pe baza contractului este
până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de
proprietate asupra părţilor sociale sau a valorilor mobiliare la
registrul comerţului ori în registrul acţionarilor, după caz.
Norme metodologice:
Art. 67 al.3 d)
1444. În cazul
dizolvării fără lichidare a unei persoane juridice
obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului
revine reprezentantului legal al persoanei juridice.
Impozitul
calculat şi reţinut la sursă se virează până la data
depunerii situaţiei financiare finale la oficiul registrului
comerţului, întocmită de reprezentantul legal al persoanei juridice.
Norme metodologice:
Art. 74 al.4
1491.
Termenul de virare a impozitului reţinut, potrivit prevederilor art. 74 alin. (4) este
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost
reţinut.
Norme metodologice:
Art.75
150. În această
categorie se cuprind venituri în bani şi/sau în natură, ca de
exemplu:
- venituri sub formă
de premii de orice fel, acordate oamenilor de cultură,
ştiinţă şi artă la gale, simpozioane, festivaluri,
concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri pe meserii sau
profesii;
- venituri sub formă
de premii în bani şi/sau în natură acordate sportivilor,
antrenorilor, tehnicienilor şi altor specialişti prevăzuţi
în legislaţia în materie, pentru rezultatele obţinute la
competiţii sportive interne şi internaţionale, altele decât:
a) veniturile
prevăzute la art. 42
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
b) veniturile
plătite de entitatea cu care aceştia au relaţii generatoare de
venituri din salarii potrivit cap. III al titlului III din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare;
- venituri sub formă
de premii obţinute urmare practicilor comerciale privind promovarea
produselor/serviciilor prin publicitate, potrivit legii.
- venituri impozabile
obţinute din jocuri de noroc, inclusiv cele de tip jack-pot, potrivit
legii.
Prin câştiguri de
tip jack-pot se înţelege câştigurile acordate aleatoriu, prin
intermediul maşinilor mecanice sau electronice cu câştiguri, din
sumele rezultate ca urmare a adiţionării separate a unui anumit
procent din sumele derulate ca urmare a exploatării acestor mijloace de
joc, în scopul acordării unor câştiguri suplimentare persoanelor
participante la joc în momentul respectiv.
Adiţionarea sumelor
din care se acordă câştigurile de tip jack-pot se realizează în
cadrul unui sistem electronic prin care sunt interconectate cel puţin
două maşini mecanice sau electronice cu câştiguri,
evidenţierea acumulării putând fi realizată prin dispozitive
auxiliare sau în cadrul sistemului uneia sau mai multor mijloace de joc
interconectate în sistem.
Organizatorii
activităţii de exploatare a maşinilor mecanice sau electronice
cu câştiguri au obligaţia de a evidenţia distinct
câştigurile de tip jack-pot acordate.
1501.
În scopul delimitării veniturilor din premii de veniturile din jocuri de
noroc, sunt considerate câştiguri de natura jocurilor de noroc cele
acordate participanţilor la joc de către orice persoană
juridică autorizată să exploateze astfel de jocuri de noroc,
conform legislaţiei în materie.
Norme metodologice:
Art. 77
151. Plătitorii de
venituri din jocuri de noroc sunt obligaţi să organizeze
evidenţa astfel încât să poată determina câştigul realizat
de fiecare persoană fizică şi să reţină impozitul
datorat aferent acestuia.
1511. Începând
cu data de 1 mai 2005 inclusiv, veniturile din jocuri de noroc se impun, prin
reţinere la sursă, aplicându-se cotele de impozit de mai jos asupra
venitului net calculat ca diferenţă între venitul brut şi suma
neimpozabilă de 6 milioane lei, astfel:
- cu o cotă de 20%
aplicată asupra venitului net care este mai mic sau egal cu 100 milioane
lei; şi
- cu o
cotă de 25% aplicată asupra venitului net care
depăşeşte cuantumul de 100 milioane lei.
Norme metodologice:
Art. 771
1512.
Definirea unor termeni:
a) prin contribuabil, în
sensul art. 771
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, se înţelege persoana fizică căreia
îi revine obligaţia de plată a impozitului. În cazul transferului
dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia prin acte
juridice între vii, contribuabil este cel din patrimoniul căruia se
transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia:
vânzătorul, donatorul, credirentierul, transmiţătorul în cazul
contractului de întreţinere etc. În contractele de schimb imobiliar
calitatea de contribuabil o au toţi copermutanţii
(coschimbaşii).
În cazul transferului
dreptului de proprietate pentru cauză de moarte, prin succesiune
legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine
moştenitorilor legali sau testamentari precum şi legatarilor cu
titlul particular.
b) prin construcţii
de orice fel se înţelege:
- construcţii cu
destinaţia de locuinţă;
- construcţii cu
destinaţia de spaţii comerciale;
- construcţii
industriale, hale de producţie, sedii administrative, platforme
industriale, garaje, parcări;
- orice construcţie
sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter permanent, pentru
a cărei edificare este necesară autorizaţia de construcţie
în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) prin terenul aferent
acestora (construcţiilor) se înţelege terenuri - curţi,
construcţii -, conform titlului de proprietate.
d) prin terenuri de orice
fel, fără construcţii, se înţelege: terenurile situate în
intravilan sau extravilan.
e) prin transferul
dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia se înţelege
înstrăinarea prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau
a dezmembrămintelor acestuia indiferent de tipul sau natura actului prin
care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie,
rentă viageră, întreţinere, schimb, inclusiv în cazul când
transferul se realizează printr-o hotărâre judecătorească.
f) data de la care începe
să curgă termenul este data dobândirii, iar calculul termenului se
face în condiţiile dreptului comun.
g) pentru
construcţiile noi şi terenul aferent acestora, termenul curge de la
data încheierii procesului-verbal de recepţie finală, în
condiţiile legii.
h) pentru
construcţiile neterminate şi terenul aferent, termenul se
calculează de la data expirării termenului legal pentru finalizarea
construcţiei prevăzut în autorizaţia de construire.
i) actul de partaj
voluntar sau judiciar şi actul de schimb sunt supuse impozitării;
data dobândirii imobilelor care fac obiectul acestor acte, va fi data la care
fiecare coproprietar (coindivizar) sau copermutant (coschimbaş) a dobândit
proprietatea.
j) pentru terenurile
libere de construcţii dobândite prin acte succesive, care au fost alipite
ori alipite şi dezlipite anterior înstrăinării, termenul curge
de la data actului de alipire sau dezlipire.
Pentru
terenurile (dezlipite) dezmembrate libere de construcţii, dobândite
printr-un singur act, termenul curge de la data dobândirii dreptului de
proprietate.
Norme metodologice:
Art. 771 al.2
1513. Nu se
datorează impozit la dobândirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea
dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale: Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi
completările ulterioare, Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia
de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările
ulterioare, şi Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare şi orice alte acte normative cu caracter
reparatoriu.
Este exceptată de la
plata impozitului transmiterea dreptului de proprietate sau a
dezmembrămintelor acestuia prin donaţie între rude ori afini
până la gradul III inclusiv, precum şi între soţi. Dovada calităţii
de soţ, rudă sau afin se face cu acte de stare civilă.
Înstrăinarea
ulterioară a proprietăţilor imobiliare dobândite prin
reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale, precum
şi prin donaţie, indiferent de gradul de rudenie, va fi supusă
impozitării.
Face
excepţie de la plata impozitului transmiterea dreptului de proprietate sau
a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din
patrimoniul afacerii.
Norme metodologice:
Art. 771 al.3
1514. Finalizarea
procedurii succesorale are loc la data emiterii certificatului de
moştenitor.
În situaţia în care
succesiunea legală sau testamentară este dezbătută şi
finalizată prin emiterea certificatului de moştenitor legal/legatar
în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii sau se emite
certificat de moştenitor suplimentar nu se datorează impozit.
Succesiunea
finalizată după expirarea termenului de 2 ani, ca şi
suplimentarea certificatului de moştenitor/legatar după împlinirea
termenului de 2 ani (aceluiaşi termen) se impozitează.
În situaţia în care
bunurile imobile din masa succesorală sunt supuse impozitării,
notarul public va calcula şi comunica cuantumul acestora la data depunerii
cererii de deschidere a procedurii succesorale.
Impozitul datorat va fi
achitat de către contribuabil la data întocmirii încheierii finale de
către notarul public.
Impozitul
se calculează la valoarea masei succesorale supusă impozitării.
Prin masa succesorală supusă impozitării se înţelege
diferenţa pozitivă dintre activul şi pasivul succesiunii. În
pasivul succesiunii se includ creanţele certe şi lichide dovedite
prin acte autentice şi/sau executorii, precum şi cheltuielile de
înmormântare de până la 1000 RON, cheltuielile de înmormântare nu trebuie
dovedite cu înscrisuri.
Norme metodologice:
Art. 771 al.4
1515. La
transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 771 alin.
(1) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare se calculează la
valoarea declarată de părţi. În cazul în care valoarea
declarată de părţi este mai mică decât valoarea
orientativă stabilită de expertizele întocmite de către Camerele
Notarilor Publici, impozitul se va calcula la această din urmă
valoare.
La constituirea sau
transmiterea dezmembrămintelor dreptului de proprietate, impozitul se
determină la valoarea declarată de părţi, dar nu mai
puţin de 20% din valoarea orientativă întocmită de Camera
Notarilor Publici. Aceeaşi valoare se va stabili şi la stingerea pe
cale convenţională sau prin consimţământul titularului a
acestor dezmembrăminte.
La transmiterea nudei
proprietăţi impozitul se determină la valoarea declarată de
părţi, dar nu mai puţin de 80% din valoarea orientativă
stabilită prin expertizele Camerei Notarilor Publici.
Pentru construcţiile
neterminate, la înstrăinarea acestora valoarea se va stabili pe baza unui
raport de expertiză, care va cuprinde valoarea construcţiei
neterminate la care se adaugă valoarea terenului aferent declarată de
părţi, dar nu mai puţin decât valoarea stabilită prin
expertizele Camerei Notarilor Publici. Raportul de expertiză va fi
întocmit pe cheltuiala contribuabilului, de un expert autorizat în
condiţiile legii.
Pentru actul de partaj
impozitul se determină la valoarea masei partajabile şi se
suportă de copartajanţi proporţional cu cota deţinută
din dreptul de proprietate, raportat la data dobândirii fiecărui imobil ce
compune masa partajabilă.
La schimb
impozitul se calculează la valoarea fiecăruia din bunurile imobile
transmise.
Norme metodologice:
Art. 771 al.5
1516.
Expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile vor fi
comunicate direcţiilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice până la data de 31 decembrie a anului fiscal curent pentru a fi
utilizate în anul fiscal următor.
Norme metodologice:
Art. 771 al.6
1517.
Impozitul se va calcula şi încasa de către notarul public, anterior
autentificării actului sau semnării încheierii de finalizare a
procedurii succesorale.
Impozitul poate fi
plătit de către contribuabil fie în numerar la sediul biroului
notarului public, fie prin virament bancar într-un cont al biroului notarial.
Documentul de plată
al impozitului de către contribuabili, se va invoca în încheierea de
autentificare, respectiv certificatul de moştenitor legal/testamentar sau
suplimentar.
Dispoziţiile
prezentelor norme se aplică şi în cazul în care transferul dreptului
de proprietate se face prin hotărâre judecătorească.
Instanţele
judecătoreşti care pronunţă hotărâri
judecătoreşti definitive şi irevocabile în cauze referitoare la
transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, vor
asigura calcularea şi încasarea impozitului datorat potrivit prevederilor
alin. (6), prin organul fiscal din raza de competenţă
teritorială a instanţei de fond, comunicând acestuia hotărârea
şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.
1518. ***
Abrogat
1519. ***
Abrogat
15110. ***
Abrogat
15111.
*** Abrogat
Norme metodologice:
Art. 78
152. În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul
fiscal, în această categorie se includ, de exemplu, următoarele
venituri realizate de persoanele fizice:
- remuneraţiile
pentru munca prestată în interesul unităţilor aparţinând
Direcţiei Generale a Penitenciarelor, precum şi în atelierele
locurilor de deţinere, acordate, potrivit legii, condamnaţilor care
execută pedepse privative de libertate;
- veniturile primite de
studenţi sub forma indemnizaţiilor pentru participarea la
şedinţele senatului universitar;
- veniturile
obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare
a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă şi altele asemenea şi
care nu provin din gospodăria proprie;
- sumele plătite de
către organizatori persoanelor care însoţesc elevii la concursuri
şi alte manifestări şcolare;
- indemnizaţiile
acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor, informaticienilor
şi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuţiilor
privind desfăşurarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare
şi locale;
- veniturile
obţinute de persoanele care fac figuraţie la realizarea de filme,
spectacole, emisiuni televizate şi altele asemenea;
- tichetele cadou
acordate persoanelor fizice în afara unei relaţii generatoare de venituri
din salarii;
-
venituri, altele decât cele de la art.
42 lit. k) distribuite de persoanele juridice constituite
conform legislaţiei privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme
metodologice:
Art.80
153. Venitul net anual se
determină pe fiecare sursă, din următoarele categorii:
a) venituri din
activităţi independente;
b) venituri din cedarea
folosinţei bunurilor;
c) venituri din
activităţi agricole.
154. Venitul impozabil ce
se realizează într-o fracţiune de an sau în perioade diferite, ce
reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit
anual impozabil.
155. Impozitul pe venitul
anual impozabil se calculează pentru veniturile din România şi/sau
din străinătate.
156. Pentru determinarea
venitului net anual impozabil se procedează astfel:
a) se determină
venitul net anual/pierderea fiscală anuală pentru activitatea
desfăşurată în cadrul fiecărei surse din categoriile de
venit menţionate la pct. 153, potrivit regulilor proprii. Pentru
persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anuală luat/luată în
calcul la determinarea venitului net anual impozabil este venitul net/pierderea
distribuit/distribuită;
b) venitul net anual
impozabil se determină pe fiecare sursă de venit prin deducerea din
venitul net anual a pierderilor fiscale din aceeaşi sursă admise la
report pentru anul fiscal de impunere.
Dacă pierderile
fiscale reportate aferente unei surse sunt mai mari decât venitul net anual al
sursei respective, rezultatul reprezintă pierdere de reportat.
157.
Rezultatul negativ dintre venitul brut şi cheltuielile aferente
deductibile, înregistrate pentru fiecare sursă de venit din categoriile de
venituri, reprezintă pierdere fiscală pentru acea sursă de
venit.
Norme
metodologice:
Art. 80 al.3
158. Compensarea
pierderilor fiscale anuale se realizează astfel:
a) pierderea fiscală
obţinută dintr-o sursă se poate compensa cu venitul net
obţinut din aceeaşi sursă. Dacă pierderea fiscală
obţinută dintr-o sursă se compensează numai parţial cu
venitul net obţinut din aceeaşi sursă, suma rămasă
necompensată reprezintă pierdere fiscală anuală;
b) pierderea fiscală
anuală înregistrată de un contribuabil, aferentă unei surse din
România, nu poate fi compensată cu veniturile realizate de acesta din
străinătate;
c)
pierderea fiscală din străinătate se compensează cu
veniturile de aceeaşi natură şi sursă, din
străinătate, din aceeaşi ţară, înregistrate în cursul
aceluiaşi an fiscal. Pierderea anuală necompensată se
reportează pe următorii 5 ani şi se compensează cu
veniturile de aceeaşi natură şi din aceeaşi ţară,
obţinute în perioada respectivă.
Norme
metodologice:
Art. 80 al.4
159. Dacă în urma
compensării admise pentru anul fiscal rămâne o pierdere
necompensată, aceasta reprezintă pierdere fiscală reportată
pe anii următori până la al cincilea an inclusiv.
160. Regulile de
compensare şi reportare a pierderilor sunt următoarele:
a) reportarea pierderilor
se va face an după an, pe sursa respectivă, începând cu pierderea cea
mai veche;
b) dreptul
la reportul pierderii este personal şi supus identităţii
contribuabilului; nu poate fi transmis moştenitorilor sau oricărei
alte persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, şi
reprezintă pierdere definitivă a contribuabilului decedat.
Norme
metodologice:
Art. 81
161. Contribuabilii care
încep o activitate independentă au obligaţia declarării
veniturilor şi cheltuielilor estimate a se realiza în anul de impunere, pe
fiecare sursă şi categorie de venit. Declararea veniturilor şi a
cheltuielilor estimate se face prin depunerea declaraţiilor privind
venitul estimat, pe fiecare sursă şi categorie de venit, la organul
fiscal competent, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Obligaţia depunerii
declaraţiilor privind venitul estimat revine atât contribuabililor care
determină venitul net în sistem real şi desfăşoară
activitatea în mod individual sau într-o formă de asociere care nu dă
naştere unei persoane juridice, cât şi contribuabililor pentru care
venitul net se determină pe bază de norme de venit.
Nu depun declaraţii
privind venitul estimat contribuabilii care desfăşoară
activităţi independente pentru care plăţile anticipate se
realizează prin reţinere la sursă de către plătitorul
de venit.
În cazul în care
contribuabilul obţine venituri într-o formă de asociere, fiecare
asociat va declara veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net
estimat al asocierii fără personalitate juridică.
162. Asocierile
fără personalitate juridică ce încep o activitate
independentă au obligaţia să depună o declaraţie
privind venitul estimat la organul fiscal în a cărui rază
teritorială îşi are sediul asociaţia, în termen de 15 zile de la
încheierea contractului de asociere, o dată cu înregistrarea acestuia la
organul fiscal.
163. Contribuabilii care
obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor din patrimoniul
personal au obligaţia depunerii la organul fiscal competent a
declaraţiei privind venitul estimat pe fiecare sursă de realizare a
venitului, o dată cu înregistrarea contractului de cedare a
folosinţei bunurilor, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Nu depun declaraţie
privind venitul estimat contribuabilii care realizează venituri din
arendă.
164. Contribuabilii care
realizează venituri din activităţi independente şi din
activităţi agricole, impuşi pe bază de norme de venit,
şi care solicită trecerea pentru anul fiscal următor la
impunerea în sistem real vor depune declaraţia privind venitul estimat
până la data de 31 ianuarie, o dată cu cererea de opţiune.
Contribuabilii care încep
o activitate impusă pe bază de norme de venit şi optează
pentru determinarea venitului net în sistem real vor depune declaraţiile
privind venitul estimat, în termen de 15 zile de la producerea evenimentului, o
dată cu cererea de opţiune.
165. Organul fiscal
competent este definit potrivit legislaţiei în materie.
166. În
sensul art. 81 alin.
(3) din Codul fiscal, prin motive obiective care conduc la depunerea unei noi
declaraţii de venit estimat în vederea recalculării nivelului
plăţilor anticipate se înţelege: întreruperi temporare de
activitate în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu
documente, situaţii de forţă majoră, alte cauze care
generează modificarea veniturilor.
Norme
metodologice:
Art. 82
167. Plăţile
anticipate se stabilesc de către organul fiscal competent definit potrivit
legislaţiei în materie.
Plata sumelor astfel
stabilite se efectuează la organul fiscal care a făcut stabilirea
lor.
Pentru stabilirea
plăţilor anticipate se va utiliza cota de impunere
prevăzută la art. 43
alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare.
168. Sumele reprezentând
plăţi anticipate se achită în 4 rate egale, până la data de
15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie, 15
iunie, 15 septembrie şi 15 decembrie, cu excepţia veniturilor din
activităţi agricole, pentru care sumele reprezentând plăţi
anticipate se achită până la 1 septembrie şi 15 noiembrie.
Pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sub forma arendei plata
impozitului se efectuează pe baza deciziei de impunere emise pe baza
declaraţiei de venit.
169. În cazul
contribuabililor impuşi pe bază de norme de venit, stabilirea
plăţilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru
anul de impunere, corespunzător activităţii
desfăşurate.
170. Solicitarea emiterii
unei noi decizii de plată anticipată, potrivit art. 81 alin. (3) din Codul
fiscal, se face prin depunerea de către contribuabil a unei
declaraţii privind venitul estimat.
171. În
cazul contribuabililor care obţin venituri de aceeaşi natură,
pentru care plăţile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal,
cât şi prin reţinere la sursă, la stabilirea plăţilor
anticipate de către organul fiscal se exclud din venitul net veniturile
pentru care plăţile anticipate se realizează prin reţinere
la sursă, proporţional cu ponderea acestora în totalul veniturilor
brute.
Norme
metodologice:
Art. 83
172. *** Abrogat
173. *** Abrogat
174. *** Abrogat
175. Declaraţiile
privind venitul realizat sunt documentele prin care contribuabilii declară
veniturile şi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit
şi pe fiecare sursă, în vederea stabilirii de către organul
fiscal şi a plăţilor anticipate.
176. Declaraţiile
privind venitul realizat se depun de contribuabilii care realizează,
individual sau dintr-o formă de asociere, venituri din activităţi
independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi venituri
din activităţi agricole pentru care venitul net se determină în
sistem real.
Declaraţiile privind
venitul realizat se depun până la data de 15 mai inclusiv a anului
următor celui de realizare a venitului la organul fiscal competent,
definit potrivit legislaţiei în materie.
Pentru veniturile
realizate dintr-o formă de asociere venitul declarat va fi venitul
net/pierderea distribuit/distribuită din asociere.
177. Contribuabilii care
realizează venituri din străinătate impozabile în România au
obligaţia să declare în România veniturile respective până la
data de 15 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.
178. Contribuabilii care
încetează să mai aibă domiciliul fiscal în România vor depune la
organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi au
domiciliul fiscal o declaraţie privind venitul realizat.
Declaraţiile vor
cuprinde veniturile şi cheltuielile aferente anului fiscal curent, pentru
perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
În termen
de 5 zile de la depunerea declaraţiei, organul fiscal în a cărui
rază teritorială contribuabilul îşi are domiciliul fiscal va
emite decizia de impunere şi va comunica contribuabilului eventualele sume
de plată sau de restituit.
Norme
metodologice:
Art. 84
179. Decizia de impunere
anuală se emite de organul fiscal competent definit potrivit
legislaţiei în materie.
180. Diferenţele de
impozit pe venitul anual, calculate prin deciziile de impunere, se plătesc
la organul fiscal competent.
181. În situaţia în
care organul fiscal competent constată diferenţe de venituri supuse
impunerii, se va emite o nouă decizie de impunere anuală prin care se
stabilesc obligaţiile fiscale, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
1811.
Sfera de cuprindere a entităţilor nonprofit este cea
prevăzută la punctul 1171 dat în aplicarea art. 57 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Norme
metodologice:
Art. 85
182. Venitul net
obţinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală
deţinute în comun se atribuie proporţional cu cotele-părţi
pe care titularii acestora le deţin în acea proprietate, determinate
conform regulilor în vigoare specifice fiecărui domeniu.
În cazul în care
cotele-părţi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în mod
egal.
183.
Venitul net din cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun pe
cote-părţi se repartizează între coproprietari proporţional
cu cotele deţinute de aceştia în coproprietate. Venitul net din
cedarea folosinţei bunurilor deţinute în comun în devălmăşie
se repartizează în mod egal între proprietarii comuni. Repartizarea
venitului net conform prevederilor de mai sus se face în condiţiile în
care în contractul de cedare a folosinţei se menţionează că
partea contractantă care cedează folosinţa este reprezentată
de coproprietari. În condiţiile în care coproprietarii decid asupra unei
alte împărţiri, se va anexa la contract un act autentificat din care
să rezulte voinţa părţilor.
Norme
metodologice:
Art. 86
184. Sunt supuse
obligaţiei de încheiere şi înregistrare a unui contract de asociere
atât asociaţiile fără personalitate juridică, ale
căror constituire şi funcţionare sunt reglementate prin acte
normative speciale, respectiv asociaţii familiale, cabinete medicale
grupate, cabinete medicale asociate, societate civilă medicală,
cabinete asociate de avocaţi, societate civilă profesională de
avocaţi, notari publici asociaţi, asociaţii în
participaţiune constituite potrivit legii, cât şi orice asociere
fără personalitate juridică constituită în baza Codului civil.
185. Asociatul desemnat
conform prevederilor art. 86
alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare are şi
următoarele obligaţii:
- să asigure
organizarea şi conducerea evidenţelor contabile;
- să determine
venitul net/pierderea obţinut/obţinută în cadrul
asociaţiei, precum şi distribuirea venitului net/pierderii pe
asociaţi;
- să depună o
declaraţie privind veniturile şi cheltuielile estimate, la termenele
stabilite, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată în
evidenţa fiscală;
- să înregistreze
contractul de asociere, precum şi orice modificare a acestuia la organul
fiscal la care asociaţia este înregistrată în evidenţa
fiscală, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul
asociaţiei se înţelege locul principal de desfăşurare a
activităţii asociaţiei;
- să reprezinte
asociaţia în verificările efectuate de organele fiscale, precum
şi în ceea ce priveşte depunerea de obiecţiuni,
contestaţii, plângeri asupra actelor de control încheiate de organele
fiscale;
- să
răspundă la toate solicitările organelor fiscale, atât cele
privind asociaţia, cât şi cele privind asociaţii, legate de
activitatea desfăşurată de asociaţie;
- să completeze
Registrul pentru evidenţa aportului şi rezultatului distribuit;
- alte
obligaţii ce decurg din aplicarea titlului III din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
Norme
metodologice:
Art. 86 al.3
186. Asociaţia, prin
asociatul desemnat, depune până la data de 15 martie a anului
următor, la organul fiscal la care asociaţia este înregistrată
în evidenţa fiscală, o declaraţie anuală care cuprinde
venitul net/pierderea realizat/realizată pe asociaţie, precum şi
distribuţia venitului net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de
pe declaraţie se transmite de către asociatul desemnat fiecărui
asociat. Pe baza acestei copii asociaţii vor cuprinde în declaraţia
de venit venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaţiei.
Norme
metodologice:
Art. 86 al.5
187. Venitul net se
consideră distribuit şi dacă acesta rămâne la
asociaţie sau este pus la dispoziţie asociaţilor.
188. În cazul
modificării cotelor de participare în cursul anului, pentru distribuirea
venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determină un
venit net/o pierdere intermediar/intermediară la sfârşitul lunii în
care s-au modificat cotele pe baza venitului brut şi a cheltuielilor,
astfel cum acestea sunt înregistrate în evidenţele contabile;
b) venitul net/pierderea
intermediar/intermediară se alocă fiecărui asociat, în
funcţie de cotele de participare, până la data modificării
acestora;
c) la sfârşitul
anului, din venitul net/pierderea anual/anuală se deduce venitul
net/pierderea intermediar/intermediară, iar diferenţa se alocă
asociaţilor, în funcţie de cotele de participare ulterioare
modificării acestora;
d) venitul
net/pierderea anual/anuală distribuit/distribuită fiecărui
asociat se determină prin însumarea veniturilor nete/pierderilor
intermediare determinate potrivit lit. b) şi c).
Norme
metodologice:
Art. 86 al.8
189.
Persoanele fizice care obţin profituri dintr-o activitate
desfăşurată în asociere cu o persoană juridică
română - microîntreprindere, care nu dă naştere unei persoane
juridice, au obligaţia să asimileze acest venit distribuit din
asociere venitului brut din activităţi independente. Venitul net se
determină prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor
obligatorii prevăzute de lege, datorate de persoanele fizice.
Norme
metodologice:
Art. 87
190. Pentru veniturile
realizate de un nerezident din activităţi independente atribuibile
unui sediu permanent definit potrivit art.
8 din Codul fiscal, impozitul se determină prin aplicarea cotei
de impozitare asupra venitului net anual impozabil aferent acestuia.
191. Pentru calculul
impozitului pe veniturile din activităţi independente, altele decât
cele prevăzute la art. 52
din Codul fiscal, sumele reprezentând plăţi anticipate în contul
impozitului anual pe venit se stabilesc de către organul fiscal pe a
cărui rază teritorială se realizează în întregime sau cu
preponderenţă venitul.
192.
După încheierea anului fiscal organul fiscal menţionat la pct. 191 va
emite decizie de impunere pentru întreaga activitate desfăşurată
în România din anul fiscal şi va elibera documentul care atestă
venitul realizat şi impozitul plătit.
Norme
metodologice:
Art. 88
193. Veniturile
obţinute de persoanele fizice nerezidente din România din
activităţi dependente se impozitează separat pe fiecare
sursă/loc de realizare, impozitul lunar calculat potrivit pct. 194 fiind
impozit final. După încheierea anului fiscal, organul fiscal va elibera
documentul care să ateste venitul realizat şi impozitul plătit
pentru anul fiscal respectiv, la cererea contribuabilului.
Profesorii şi
cercetătorii nerezidenţi care desfăşoară o activitate
în România ce depăşeşte perioada de scutire stabilită prin
convenţiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu diverse
state, se impun pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce
depăşeşte perioada de scutire potrivit titlului III.
194. a) Veniturile din
salarii realizate de persoanele fizice prevăzute la art. 88 lit. a) din Codul
fiscal, care îşi desfăşoară activitatea în România, vor fi
impozitate dacă persoana fizică este prezentă în România una sau
mai multe perioade de timp ce depăşesc în total 183 de zile în orice
perioadă de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în
cauză.
b) Veniturile din salarii
realizate de persoane fizice nerezidente care îşi
desfăşoară activitatea în România şi sunt prezente în
România o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă de
12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză vor fi
impozitate în România dacă este îndeplinită cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
- salariul este
plătit de un angajator care este rezident sau în numele acestuia;
- salariul este suportat
de un sediu permanent pe care angajatorul nerezident îl are în România
(veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu
permanent în România).
c) Veniturile din salarii
se impozitează începând cu prima zi de la data sosirii persoanei fizice,
dovedită cu viza de intrare în România de pe paşaport.
La determinarea
impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile care
sfârşesc în anul calendaristic în cauză. Modul de calcul al celor 183
de zile se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenţă.
Contribuabilul are posibilitatea să furnizeze dovezi referitoare la
prezenţa sa, pe baza datelor din documentele de transport, paşaport
şi alte documente prin care se atestă intrarea în România. În
calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire, ziua de plecare şi
toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice fracţiune de
zi în care contribuabilul este prezent în România contează drept zi de
prezenţă pentru calculul celor 183 de zile.
195. Contribuabilii
prevăzuţi la pct. 194 sunt obligaţi ca în termen de 15 zile de
la data începerii activităţii să se adreseze organului fiscal în
a cărui rază teritorială se realizează venitul, în vederea
stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor venituri, în conformitate cu
prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri, încheiate de
Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va
depune la organul fiscal, după caz, următoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul
care reglementează raportul de muncă şi traducerea acestuia în
limba română, certificată de traducători autorizaţi;
- certificatul de
rezidenţă fiscală eliberat de autoritatea fiscală
competentă a statului al cărui rezident este sau un alt document prin
care se atestă rezidenţa fiscală, document vizat de organul
fiscal al statului său de rezidenţă, tradus şi legalizat de
organul autorizat din România;
- documentul care
atestă dreptul de muncă pe teritoriul României, respectiv permisul de
muncă.
Dacă persoanele
fizice nerezidente nu prezintă în termenul stabilit documentele
prevăzute la alineatul precedent, acestea datorează impozit pe
veniturile din salarii din prima zi de desfăşurare a
activităţii. În situaţia în care persoanele respective depun
ulterior documentele solicitate, organul fiscal va efectua regularizarea
impozitului plătit.
196. În cazul în care
contribuabilii plătiţi din străinătate de un angajator
nerezident îşi prelungesc perioada de şedere în România, precum
şi cei care, prin prezenţe repetate în România, totalizează
peste 183 de zile sunt obligaţi să înştiinţeze în scris
organul fiscal competent despre depăşirea acestui termen, caz în care
datorează impozit din prima zi pentru veniturile realizate ca urmare a
desfăşurării activităţii în România.
197. În situaţia în
care persoanele fizice au desfăşurat activitatea în România într-o
perioadă mai mică de 183 de zile, în orice perioadă de 12 luni
consecutive care se încheie în anul calendaristic în cauză, şi au
fost plătite din străinătate, îşi prelungesc perioada de
şedere în România peste 183 de zile, impozitul pe veniturile din salarii
pentru activitatea desfăşurată în România este datorat începând
cu prima zi de sosire în România. În acest caz contribuabilul depune la organul
fiscal competent declaraţii lunare de impunere, care vor cuprinde
veniturile lunare realizate în perioada anterioară prelungirii
şederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de
183 de zile expirate.
În situaţia în care
beneficiarul venitului realizează salariul într-o sumă globală
pe un interval de timp, după ce a expirat perioada de 183 de zile, sumele
înscrise în declaraţii se pot stabili la nivelul unei medii lunare,
respectiv suma globală a salariului declarat împărţită la
numărul de luni din acea perioadă.
198. Persoanele fizice
care realizează venituri din România şi care au rezidenţă
într-un stat contractant cu care România are încheiată convenţie de
evitare a dublei impuneri se impun în România conform titlului III
din Codul fiscal pentru veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit
titlului
V din Codul fiscal, atunci când nu prezintă certificatul de
rezidenţă fiscală sau un alt document prin care se atestă rezidenţa
fiscală.
În aceleaşi
condiţii şi pentru aceleaşi categorii de venituri se impun
şi persoanele fizice care realizează venituri din România şi
sunt rezidente ale unor state cu care România nu are încheiate convenţii
de evitare a dublei impuneri.
199. În situaţia în
care există convenţii de evitare a dublei impuneri, persoana
fizică cu dublă rezidenţă - română şi a unui stat
cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri
-, cu domiciliul în România, se va impune în România, coroborat cu prevederile
convenţiilor de evitare a dublei impuneri.
Pentru aplicarea
prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri persoana
fizică respectivă va prezenta autorităţilor fiscale române
certificatul de rezidenţă fiscală sau un alt document prin care
se atestă rezidenţa fiscală, precum şi traducerea acestuia
în limba română, certificată de traducători autorizaţi.
Pentru a stabili al
cărui rezident este persoana fizică respectivă, contribuabilul
va face dovada "centrului intereselor vitale", respectiv va prezenta
organului fiscal documentele necesare prin care se atestă că
veniturile obţinute în celălalt stat sunt superioare celor realizate
în România şi autoritatea fiscală a statului respectiv îşi
rezervă dreptul de a-l considera rezident fiscal din punct de vedere al
impunerii veniturilor mondiale, caz în care impunerea acestui contribuabil în
România se va face numai pentru veniturile din România.
Prin documente necesare
se înţelege: copiile declaraţiilor de impunere din celălalt
stat, declaraţia pe propria răspundere privind situaţia copiilor
şcolarizaţi, situaţia de avere, după caz, a familiei
şi altele asemenea. În situaţia în care veniturile din celălalt
stat nu sunt la nivelul care să conducă la acordarea rezidenţei
fiscale în acest stat şi autoritatea fiscală română
apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru impunerea
veniturilor în România, acestui contribuabil i se vor impune în România
veniturile mondiale şi, prin schimb de informaţii,
autorităţile competente române şi din celălalt stat se vor
informa asupra acestui caz.
200. Contribuabilii
persoane fizice române care locuiesc în străinătate şi care
îşi menţin domiciliul în România se impun în România pentru
veniturile impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal,
realizate atât în România, cât şi în străinătate, iar
obligaţiile fiscale se exercită direct sau, în situaţia în care
nu îşi îndeplinesc obligaţiile în mod direct, prin desemnarea unui
reprezentant fiscal.
201.
Cetăţenii străini refugiaţi şi care sunt prezenţi
în România, potrivit autorizărilor specifice acordate, se impozitează
pentru veniturile realizate pe teritoriul României.
Norme
metodologice:
Art. 89
2011.
Persoanele fizice nerezidente, care realizează venituri din România
şi cărora le revin potrivit prezentului titlu obligaţii privind
declararea acestora, depun declaraţiile de venit la organul fiscal
competent definit potrivit legislaţiei în materie.
Norme
metodologice:
Art. 90
202. Pentru veniturile
din pensii şi sume asimilate acestora, obţinute din
străinătate, pentru care România are drept de impunere,
contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună
o declaraţie specială, respectiv "Declaraţie privind
veniturile din străinătate a căror impunere în România este
finală".
Impozitul
datorat în România se determină prin aplicarea cotei de impunere asupra
venitului brut anual diminuat cu suma lunară neimpozabilă,
stabilită potrivit prevederilor art.
69 din Codul fiscal, calculată la nivelul anului.
Norme
metodologice:
Art. 91
203. Următoarele
persoane fizice sunt supuse impozitării în România pentru veniturile din
orice sursă, atât din România, cât şi din afara României:
- persoanele fizice
rezidente române cu domiciliul în România;
- persoanele fizice
prevăzute la art. 40
alin. (2) din Codul fiscal.
În situaţia în care
pentru venitul din străinătate de natura celor prevăzute la art. 41 lit. a), c) şi
f) din Codul fiscal statul respectiv şi-a exercitat dreptul de impunere,
aceste persoane au dreptul să deducă din impozitul pe venit datorat
în România impozitul pe venit plătit în străinătate pentru
fiecare sursă de venit, în condiţiile prevăzute de Codul fiscal.
Veniturile din
străinătate realizate de contribuabilii prevăzuţi la art. 40 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal şi cei prevăzuţi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi
impozitul aferent, a cărui plată în străinătate este
atestată cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscală a
statului străin, de angajator sau de alt plătitor de venituri,
exprimate în unităţile monetare proprii fiecărui stat, se vor
transforma în lei la cursul de schimb mediu anual comunicat de Banca
Naţională a României din anul de realizare a venitului respectiv.
204. Impozitul
plătit în străinătate, care se deduce din impozitul pe venit
datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit datorat în
România.
Prin venit mondial se
înţelege suma veniturilor impozabile din România şi din
străinătate din categoriile de venituri realizate de persoanele
fizice prevăzute la art. 40
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi de cele care îndeplinesc
condiţia menţionată la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
Pentru veniturile
menţionate la art. 41
lit. a), c) şi f) din Codul fiscal, care au fost globalizate în
străinătate, creditul fiscal extern pentru fiecare venit este limitat
la impozitul pe venit calculat prin aplicarea cotei medii de impozit din
străinătate, aplicată asupra fiecărei surse de venit
obţinut în străinătate, dar nu mai mult decât cota de impozit
prevăzută la titlul III din Codul fiscal,
aferentă venitului respectiv.
Cota medie de impozit se
calculează astfel:
impozit plătit în străinătate
Cota medie de impozit = -----------------------------------
.
venit global obţinut în străinătate
Venitul global
obţinut în străinătate reprezintă toate categoriile de
venituri care, conform legii din statul respectiv, se globalizează în
străinătate.
205. Pentru veniturile
realizate în străinătate şi care nu au fost globalizate în
vederea impozitării, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe
venit plătit în străinătate, dar nu mai mult decât cel datorat pentru
un venit similar în România, potrivit Codului fiscal.
206. Dacă suma
reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul plătit
în străinătate, suma recunoscută care se deduce este la nivelul
impozitului plătit în străinătate. În situaţia în care suma
reprezentând creditul fiscal extern este mai mică decât impozitul
plătit în străinătate, suma recunoscută reprezentând
creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei calculate conform pct.
204.
207. Calcularea
creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe fiecare
sursă de venit. În situaţia în care contribuabilul în cauză
obţine venituri din străinătate din mai multe state, creditul
extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula,
potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare sursă de venit şi pe
fiecare ţară.
208. În cazul veniturilor
menţionate la art. 41
lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal extern se
acordă pentru fiecare venit similar din România. Creditul fiscal extern
pentru veniturile din străinătate, a căror impunere în România
este finală, se va acorda astfel:
a) în situaţia în
care în străinătate cota de impozit este mai mare decât cea
prevăzută în titlul III din Codul fiscal pentru
un venit similar, creditul fiscal extern este limitat la impozitul pe venit
calculat, aplicându-se cota prevăzută în acest titlu;
b) în situaţia în
care cota de impozit este mai mică în străinătate decât cota de
impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este
calculat la nivelul impozitului plătit în străinătate, iar
impozitul anual rămas de achitat în România se calculează ca
diferenţă între impozitul pe venit calculat aplicându-se cota de
impozit prevăzută la titlul III din Codul fiscal şi
impozitul pe venit plătit în străinătate pentru venitul realizat
în străinătate.
Pentru veniturile
menţionate la art. 41
lit. d), e), g) şi h) din Codul fiscal, creditul fiscal se acordă
potrivit prevederilor pct. 205.
209. Persoanele fizice
prevăzute la art. 40
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal şi la art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care
desfăşoară activitate salarială în străinătate
şi sunt plătite pentru activitatea salarială
desfăşurată în străinătate de către angajatorul
român, se impun în România pentru veniturile realizate din activitatea
salarială desfăşurată în străinătate.
Veniturile din salarii
prevăzute la art. 41
lit. b) din Codul fiscal, care nu sunt impozabile în România, nu fac obiectul
creditului fiscal extern.
210. În vederea
definitivării impunerii, la sfârşitul anului fiscal vizat persoana în
cauză va prezenta organului fiscal în a cărui rază
teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului documentul
justificativ privind venitul realizat şi impozitul plătit, eliberat
de organul abilitat din ţara în care s-a obţinut venitul, pentru
acordarea creditului fiscal în condiţiile stabilite prin prezentele norme metodologice.
Cu ocazia
acordării creditului fiscal se va stabili impozitul datorat de persoana în
cauză.
Norme
metodologice:
Art. 103
1. Numărul de
salariaţi reprezintă numărul de persoane angajate cu contract
individual de muncă, potrivit dispoziţiilor Codului muncii,
indiferent de durata timpului de muncă, înscrise lunar în statele de
plată şi/sau în registrul general de evidenţă a
salariaţilor.
2. La analiza
îndeplinirii condiţiei privind numărul de salariaţi nu se iau în
considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncă ca urmare a
pensionării sau desfacerii contractului individual de muncă în urma
săvârşirii unor acte care, potrivit legii, sunt sancţionate
inclusiv prin acest mod. Pentru persoanele juridice care au un singur angajat
care demisionează în cursul unei luni, condiţia prevăzută
la art. 103 lit. b)
din Codul fiscal se consideră îndeplinită dacă în cursul lunii
următoare este angajat un alt salariat.
3. Pentru încadrarea în
condiţia privind nivelul veniturilor realizate în anul precedent, se vor
lua în calcul aceleaşi venituri care constituie baza impozabilă
prevăzută la art. 108
din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în
euro este cel de la închiderea aceluiaşi exerciţiu financiar.
31.
Condiţia prevăzută la lit. a) a art. 103 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care
intră în vigoare la 1 ianuarie 2007, trebuie verificată pentru anul
fiscal 2008 pe baza veniturilor realizate de contribuabili în anul fiscal 2007,
cu excepţia situaţiei prevăzută la art. 1071 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare. Pentru anii fiscali următori condiţia
va fi verificată pe baza veniturilor realizate în anul fiscal precedent.
Încadrarea în categoria veniturilor din consultanţă şi
management se efectuează prin analizarea contractelor încheiate.
4. La
încadrarea în condiţia privind capitalul social, nu poate fi
microîntreprindere persoana juridică română care are capitalul social
deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu
peste 250 de angajaţi.
Norme
metodologice:
Art. 104
5. În sensul alin. (4)
şi (6) ale art. 104
din Codul fiscal, ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile
microîntreprinderilor se efectuează începând cu anul următor celui în
care nu se mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal
sau prin opţiune.
În sensul art. 104 alin. (6) din Codul
fiscal, opţiunea se exercită şi de către contribuabilii
care la data de 31 decembrie 2004 îndeplineau condiţiile pentru încadrarea
în categoria microîntreprinderilor, prevăzute la art. 103 din Codul fiscal.
6. În cazul în care
angajarea nu se realizează în termen de 60 de zile de la data
eliberării certificatului de înregistrare, microîntreprinderea este
plătitoare de impozit pe profit de la data înregistrării acesteia la
registrul comerţului. Perioada de 60 de zile se prelungeşte în anul
următor celui pentru care s-a exercitat opţiunea, după caz.
7. În înţelesul art. 104 alin. (4),
dacă pe parcursul anului fiscal una dintre condiţiile impuse la art. 103 din Codul fiscal nu
mai este îndeplinită, contribuabilul este obligat ca începând cu anul
fiscal următor să nu mai aplice impozitul pe venit chiar dacă
ulterior îndeplineşte criteriile prevăzute la art. 103 lit. b) şi c).
8. Persoanele juridice
care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a) persoanele juridice
care se organizează şi funcţionează potrivit legilor
speciale de organizare şi funcţionare din domeniul bancar
(băncile, casele de schimb valutar, societăţile de credit
ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b) persoanele juridice
care se organizează şi funcţionează potrivit legilor
speciale de organizare şi funcţionare din domeniul asigurărilor
(de exemplu: societăţile de asigurare-reasigurare), al pieţei de
capital (de exemplu: burse de valori sau de mărfuri, societăţile
de servicii de investiţii financiare, societăţile de registru,
societăţile de depozitare), cu excepţia persoanelor juridice
care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste
domenii (brokerii şi agenţii de asigurare);
c)
persoanele juridice care desfăşoară activităţi în
domeniul jocurilor de noroc, al pariurilor sportive şi al cazinourilor.
Norme
metodologice:
Art. 106.
9. În cazul
înfiinţării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada
impozabilă începe de la data înregistrării acesteia la registrul
comerţului, dacă are această obligaţie, sau de la data
înregistrării în registrul condus special de judecătorii, după
caz.
10. În
cazul lichidării unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada
impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde
a fost înregistrată înfiinţarea acesteia.
Norme
metodologice:
Art. 1071
101. În
situaţia în care, în cursul anului fiscal, o microîntreprindere
realizează venituri mai mari de 100.000 de euro sau ponderea veniturilor
realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este
de peste 50%, inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit începând cu
trimestrul în care limita sau ponderea au fost depăşite, luându-se în
calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal.
Contribuabilul va înştiinţa organul fiscal cu privire la modificarea
tipului de impozit datorat prin depunerea în acest scop a declaraţiei de
menţiuni, potrivit Ordonanţei Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru încadrarea în
condiţia privind nivelul veniturilor realizate în cursul anului fiscal,
inclusiv pentru stabilirea ponderii veniturilor realizate din
consultanţă şi management în veniturile totale, se vor lua în
calcul aceleaşi venituri care constituie baza impozabilă
prevăzută la art. 108
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
Cursul de schimb LEU/EUR
pentru determinarea echivalentului în euro a veniturilor realizate de microîntreprinderi
este cel comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a
fiecărei luni a perioadei căreia îi este aferent venitul respectiv.
Impozitul
pe profit datorat de contribuabil, începând cu trimestrul în care s-a
depăşit limita prevăzută la art. 1071 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat
de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de
raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în
cursul anului respectiv.
Norme
metodologice:
Art. 108
11. Microîntreprinderile
plătitoare de impozit pe venit organizează şi conduc
contabilitatea potrivit Reglementărilor contabile simplificate, armonizate
cu directivele europene.
12. Baza impozabilă
asupra căreia se aplică cota de 1,5% este totalul veniturilor
trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a
"Conturi de venituri", cu excepţia celor înregistrate în:
- "Variaţia
stocurilor";
- "Venituri din
producţia de imobilizări necorporale";
- "Venituri din
producţia de imobilizări corporale";
- "Alte venituri din
exploatare" analitic reprezentând veniturile din cota-parte a
subvenţiilor guvernamentale şi altor resurse similare pentru
finanţarea investiţiilor;
- "Venituri din
provizioane privind activitatea de exploatare" şi "Venituri
financiare din provizioane";
- veniturile realizate
din despăgubiri de la societăţile de asigurare pentru pagubele
produse la activele corporale proprii; precum şi
- veniturile rezultate
din anularea datoriilor şi a majorărilor datorate către bugetul
de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului
impozabil, conform reglementărilor legale.
13. Diferenţele
favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluării creanţelor
şi datoriilor în valută existente la data de 31 decembrie 2002,
înregistrate în contabilitate în "Rezultatul reportat" sunt venituri
impozabile pe măsura încasării creanţelor sau plăţii datoriilor.
14. La calculul
impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îşi
încetează existenţa în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare
sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net,
rezervele constituite din diferenţe de curs favorabil aferente capitalului
social în devize sau disponibilului în devize, inclusiv sumele aferente unor
reduceri ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de
finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii,
pentru societăţile care pe parcursul perioadei de funcţionare au
fost şi plătitoare de impozit pe profit, acestea fiind tratate ca
dividende şi supuse impunerii, potrivit titlului II, III sau V
din Codul fiscal, după caz.
15. În
cazul în care se achiziţionează case de marcat, din baza
impozabilă se scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu
documentul justificativ, în luna punerii în funcţiune. Punerea în
funcţiune se face potrivit prevederilor legale.
Norme
metodologice:
Art. 109
16. Opţiunea se
înscrie în cererea de înregistrare la registrul comerţului şi este
definitivă pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali
următori, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
la art. 103 din
Codul fiscal. Persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit pot opta
pentru impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacă la finele
anului precedent sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 103 din Codul fiscal
şi nu au fost plătitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor
pe parcursul funcţionării lor.
Opţiunea se
comunică organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin
depunerea Declaraţiei de menţiuni pentru persoane juridice,
asociaţii familiale şi asociaţii fără personalitate
juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv.
Pot opta
şi persoanele juridice care desfăşoară activităţi
în zonele libere şi/sau în zonele defavorizate.
Norme
metodologice:
Art. 111
17.
Persoana fizică rezidentă va definitiva impozitul pe venitul din
asociere în conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 115 c)
1.
Veniturile de natura dobânzilor, redevenţelor sau comisioanelor realizate
de către nerezidenţi şi care sunt cheltuieli atribuibile
sediului permanent din România al unui nerezident sunt venituri impozabile în
România potrivit titlului V din
Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 115 d)
2. (1) Termenul
redevenţă cuprinde orice sumă care trebuie plătită în
bani sau în natură pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice
proprietate sau drept prevăzut la art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent
dacă suma trebuie plătită conform unui contract sau ca urmare a
copierii ilegale sau a încălcării drepturilor legale ale unei alte
persoane.
(2) În cazul unei
tranzacţii care implică transferul de software, încadrarea ca
redevenţă a sumei care trebuie plătită depinde de natura
drepturilor transferate.
(3) În cazul transferului
unui drept parţial dintr-un copyright pentru software, suma care trebuie
plătită este o redevenţă dacă primitorul
dobândeşte dreptul de a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui
drept constituie o încălcare a copyright-ului. Exemple de astfel de
tranzacţii sunt transferurile de drepturi de a reproduce şi distribui
către public orice software, precum şi transferurile de drept de a
modifica şi a face public orice software.
(4) În analiza
caracterului unei tranzacţii care implică transferul de software nu
se ţine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a
permite exploatarea efectivă a programului de către utilizator. În
consecinţă, o sumă care trebuie plătită nu este o
redevenţă dacă singurul drept transferat este un drept limitat
de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului să-l
exploateze. Acelaşi rezultat se aplică şi pentru "drepturi
de reţea sau site", în care primitorul obţine dreptul de a face
multiple copii ale unui program, exclusiv în scopul de a permite exploatarea
programului pe mai multe computere sau în reţeaua primitorului.
(5) În cazul
achiziţiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software, suma
care trebuie plătită nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi
acel software, în consecinţă nefiind o redevenţă.
(6) Suma care trebuie
plătită pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile sau
principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii
sau limbajele de programare, este o redevenţă.
(7) În înţelesul
acestei norme, software este orice program sau serie de programe care
conţine instrucţiuni pentru un computer, atât pentru operarea
computerului (software de operare) cât şi pentru îndeplinirea altor
sarcini (software de aplicaţie).
(8) a) În cazul unei
tranzacţii care permite unei persoane să descarce electronic imagini,
sunete sau texte, suma care trebuie plătită nu este
redevenţă dacă folosirea acestor materiale se limitează la
drepturile necesare pentru a permite descărcarea, stocarea şi
exploatarea computerului, reţelei sau a altui echipament de stocare,
operare sau afişare a utilizatorului. În caz contrar, suma care trebuie
plătită pentru transferul dreptului de a reproduce şi a face
public un produs digital este o redevenţă.
b) tranzacţiile ce
permit clientului să descarce electronic produse digitale pot duce la
folosirea dreptului de autor de către client, deoarece un drept de a
efectua una sau mai multe copii ale conţinutului digital este acordat prin
contract. Atunci când compensaţia este esenţial plătită
pentru altceva decât pentru folosirea, sau pentru dreptul de a folosi
drepturile de autor, cum ar fi pentru dobândirea altor tipuri de drepturi
contractuale, date sau servicii, şi folosirea dreptului de autor este
limitată la drepturile necesare pentru a putea descărca, stoca
şi opera pe computerul, reţeaua sau alte medii de stocare, rulare sau
proiectare ale clientului, această folosire a dreptului de autor nu
trebuie să influenţeze analiza caracterului plăţii atunci
când se urmăreşte aplicarea definiţiei
"redevenţei".
c) se consideră
redevenţă situaţia tranzacţiilor în care plata este
făcută în scopul acordării dreptului de folosinţă a
dreptului de autor asupra unui produs digital ce este descărcat
electronic. Aceasta ar fi situaţia, unei edituri care plăteşte
pentru a obţine dreptul de a reproduce o fotografie protejată de
drept de autor pe care o va descărca electronic în scopul includerii ei pe
coperta unei cărţi pe care o editează. În această
tranzacţie, motivaţia esenţială a plăţii este
achiziţionarea dreptului de a folosi dreptul de autor asupra produsului
digital, adică a dreptului de a reproduce şi distribui fotografia,
şi nu simpla achiziţie a conţinutului digital.
(9) În cazul unui
contract care implică folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate
sau drept prevăzut la art. 7
alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, precum şi transferul unei alte
proprietăţi sau altui serviciu, suma care trebuie plătită
conform contractului trebuie să fie împărţită, conform
diverselor porţiuni de contract, pe baza condiţiilor contractului sau
pe baza unei împărţiri rezonabile, fiecărei porţiuni
aplicându-i-se tratamentul fiscal corespunzător. Dacă totuşi o
anumită parte din ceea ce urmează a se asigura prin contract
constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltă
porţiune fiind auxiliară, tratamentul aplicat porţiunii
principale de contract se aplică întregii sume care trebuie
plătită conform contractului.
(10) Este
considerată redevenţă şi suma plătită în cadrul
contractului de know-how, în baza căruia vânzătorul acceptă
să împărtăşească cunoştinţele şi
experienţa sa cumpărătorului, astfel încât
cumpărătorul să le poată folosi în interesul său şi
să nu le dezvăluie publicului. În acelaşi timp vânzătorul
nu joacă nici un rol în aplicarea cunoştinţelor puse la
dispoziţie cumpărătorului şi nu garantează rezultatele
aplicării acestora.
(11) În
cazul contractului de prestări de servicii în care una dintre
părţi se angajează să utilizeze cunoştinţele sale
pentru executarea unei lucrări pentru cealaltă parte, suma
plătită nu constituie redevenţă.
Norme
metodologice:
Art. 115 e)
3.
Veniturile obţinute din România din prestări de servicii de
management sau de consultanţă în orice domeniu, care nu sunt
efectuate în România, sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui
sediu permanent din România al unui nerezident sunt impozabile potrivit titlului
V atunci când nu sunt încheiate convenţii de evitare a
dublei impuneri între România şi statul de rezidenţă al
beneficiarului de venit sau când beneficiarul de venit nu prezintă
documentul care atestă rezidenţa sa fiscală.
Norme
metodologice:
Art. 115 o)
4. Prin concursuri
organizate în România se înţelege concursuri organizate în orice domeniu
în România.
Norme
metodologice:
Art. 115 p)
5.
Venituri obţinute la jocuri de noroc înseamnă câştiguri în bani
şi/sau în natură acordate participanţilor de către orice persoană
juridică română, autorizată să organizeze şi să
exploateze jocuri de noroc.
Norme metodologice:
Art. 115 al.2 b)
6.
Venituri din proprietăţi imobiliare înseamnă venituri din
vânzarea, precum şi din cedarea dreptului de folosinţă asupra
proprietăţii imobiliare sau a unei cote-părţi din
această proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).
Norme
metodologice:
Art. 116 al.1
8. (1) Pentru veniturile
obţinute de nerezidenţi din România, plătitorii de venituri au
obligaţia calculării şi reţinerii impozitelor datorate prin
stopaj la sursă şi virării lor la bugetul de stat în termenul
stabilit la art. 116
alin. (5) din Codul fiscal.
(2) În
cazurile prevăzute la art.
115 alin. (1) lit. c), e), g) şi i) din Codul fiscal,
plătitorul impozitului prevăzut la titlul V din Codul fiscal este nerezidentul
care are sediul permanent în România în evidenţa căruia sunt
înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.
Norme
metodologice:
Art. 116 al.4 a)
81. Cota
prevăzută pentru veniturile din dobânzi şi redevenţe la art. 116 alin. (2) lit. a)
se aplică asupra veniturilor provenind din România. În acest sens, o
plată făcută de o întreprindere din România sau de un sediu
permanent situat în România se va considera că provine din România.
Această prevedere se va aplica numai dacă întreprinderea
plătitoare sau întreprinderea al cărui sediu permanent este
considerat plătitor de dobânzi sau redevenţe este o întreprindere
asociată, în înţelesul art.
12420 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, cu întreprinderea care
este beneficiarul efectiv sau al cărui sediu permanent este considerat
beneficiar efectiv al acelor dobânzi sau redevenţe.
Condiţia privitoare
la perioada minimă de deţinere de 2 ani va fi înţeleasă
luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie
în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and
Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen - C-284/94, C-291/94 şi C-292/94
şi anume:
Dacă la data
plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este
încheiată, cota redusă prevăzută la art. 116 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal nu se va aplica.
În situaţia în care,
persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot
face dovada că perioada minimă de deţinere a fost
îndeplinită după data plăţii, persoana juridică
română, respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea
impozitelor plătite în plus.
9. La impunerea
veniturilor ce reprezintă remuneraţii primite de persoanele fizice
nerezidente pentru activitatea desfăşurată în calitate de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraţie al unei
persoane juridice române sunt aplicabile dispoziţiile titlului III din
Codul fiscal.
91. Cota de
16% se aplică şi altor venituri de natura dobânzilor, cum ar fi:
dobânzile la credite, dobânzile în cazul contractelor de leasing financiar,
dobânzile la creditele intragrup, precum şi dobânzilor aferente
depozitelor colaterale, conturilor escrow, considerate dobânzi pentru depozite
la termen potrivit Normelor Băncii Naţionale a României, constituite
începând cu data de 1 ianuarie 2007, inclusiv. Pentru dobânzile aferente
depozitelor colaterale, inclusiv conturilor escrow constituite anterior datei
de 1 ianuarie 2007 se aplică cotele de impozit prevăzute în
legislaţia fiscală la momentul constituirii depozitului/contului.
92. Reînnoirea
depozitelor/instrumentelor de economisire va fi asimilată cu constituirea
unui nou depozit/achiziţionarea unui nou instrument de economisire.
93. Impozitul
asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor
venituri în momentul înregistrării în contul curent sau în contul de
depozit al titularului, respectiv în momentul răscumpărării în
cazul unor instrumente de economisire sau în momentul în care dobânda se transformă
în împrumut sau în capital, după caz.
94.
*** Abrogat
Norme
metodologice:
Art. 116 al.5
95. a)
Conversia în lei a impozitului în valută aferent veniturilor obţinute
din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei
valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în
care s-a plătit venitul către nerezident şi impozitul în lei
rezultat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.
b) Pentru impozitul în
valută aferent dobânzilor capitalizate realizate din România de
nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al
pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil
în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul valutar din
momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al
titularului dobânzii capitalizate sau din momentul
răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire, ori în
momentul în care dobânda se transformă în împrumut. Impozitul în lei
astfel calculat se varsă la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care s-a înregistrat
venitul/răscumpărat instrumentul de economisire.
96. a) Pentru
aplicarea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri în cazul
câştigurilor din transferul titlurilor de participare la
societăţi închise şi din transferul părţilor sociale,
certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut
la pct. 13 alin. (1) prezentat de nerezident se depune la reprezentantul lui
fiscal/împuternicit desemnat în România pentru îndeplinirea obligaţiilor
fiscale şi declarative. Aceeaşi prevedere se aplică şi în
cazul câştigurilor din transferul titlurilor de participare obţinute
de o persoană juridică nerezidentă atunci când acest câştig
este generat de transferul titlurilor de participare, altele decât
părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise. În cazul persoanelor fizice nerezidente care
obţin câştiguri din transferul titlurilor de participare, altele
decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
societăţilor închise, certificatul de rezidenţă
fiscală sau documentul prevăzut la pct. (13) alin. (1) se depune la
intermediarul care a efectuat tranzacţia.
b) În cazul în care
dobânditorul titlurilor de participare ale unei societăţi închise sau
al părţilor sociale este o persoană juridică
nerezidentă, iar beneficiarul câştigurilor din transferul titlurilor
de participare este o persoană fizică rezidentă, obligaţia
calculării, reţinerii şi virării impozitului pe
câştigul determinat din transferul acestor titluri de participare sau
părţi sociale revine dobânditorului, respectiv persoanei juridice
nerezidente, prin reprezentat fiscal/împuternicit, desemnat conform legii
pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi declarative.
c) În cazul tranzacţiilor
cu titluri de participare efectuate între nerezidenţi, sunt aplicabile
prevederile menţionate în titlul II şi titlului
III din Codul fiscal în ceea ce priveşte obligaţiile
de calcul, reţinere şi virare a impozitului în condiţiile
neprezentării certificatului de rezidenţă fiscală, sau
atunci când România nu are încheiată convenţie de evitare a dublei
impuneri cu statul de rezidenţă al beneficiarului câştigurilor
din transferul titlurilor de participare, ori în cazul în care, prin
convenţie, România are dreptul de impunere asupra câştigului.
d) Aceleaşi
prevederi ca şi cele de mai sus se aplică şi în cazul
transferului oricăror altor categorii de titluri de valoare, altele decât
titlurile de participare. Respectiv, atunci când transferul oricăror
titluri de valoare, altele decât titlurile de participare deţinute de o
persoană fizică nerezidentă se realizează printr-un
intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a
impozitului pe câştigul din transferul unor astfel de titluri, precum
şi celelalte obligaţii declarative şi de păstrare a
certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului
câştigului revin acestui intermediar. În situaţia în care
beneficiarul câştigului din transferul oricăror titluri de valoare,
altele decât titlurile de participare, este o persoană fizică
nerezidentă iar transferul acestor titluri nu se face printr-un
intermediar, obligaţia de calcul, reţinere şi virare a
impozitului, precum şi celelalte obligaţii declarative şi de
păstrare a certificatului de rezidenţă fiscală al beneficiarului
câştigului revin, după caz, reprezentantului fiscal/împuternicitului
desemnat de beneficiar. În cazul în care beneficiarul câştigului din
transferul oricăror titluri de valoare, altele decât titlurile de
participare, este o persoană juridică nerezidentă, indiferent
dacă transferul acestor titluri se desfăşoară prin
intermediul unui intermediar sau nu, obligaţia de calcul, reţinere
şi virare a impozitului pe profitul generat de acest transfer, precum
şi obligaţiile declarative şi de păstrare a certificatului
de rezidenţă fiscală revin reprezentantului
fiscal/împuternicitului desemnat de beneficiar.
e)
Deţinerile persoanelor juridice străine la fondurile închise de
investiţii se impun potrivit prevederilor privind asocierile de la titlul
II din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 116 al.2 a)
97. Impozitul
pe dobânda rezultată din calcul se determină prin aplicarea cotei de
5% din suma acesteia pentru depozitele la termen, certificatele de depozit
şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte
instituţii de credit autorizate şi situate în România,
constituite/achiziţionate înainte de 4 iunie 2005 şi a căror
scadenţă este ulterioară datei de 4 iunie 2005.
98.
Veniturile din dobânzi pentru depozitele la termen, certificatele de depozit
şi alte instrumente de economisire la bănci şi la alte
instituţii de credit autorizate şi situate în România,
constituite/achiziţionate între 4 iunie şi 31 decembrie 2005
inclusiv, se impun cu cota de 10% din suma acestora. Veniturile din dobânzi
pentru depozitele la termen, certificatele de depozit şi alte instrumente
de economisire constituite/achiziţionate începând cu data de 1 ianuarie
2006 se impun cu cota de 16% .
Norme
metodologice:
Art. 117 j)
99. Cota de
impozit de 10% se aplică, începând cu data de 4 iunie 2005 şi
până la data de 31 decembrie 2005, la suma totală a venitului din
dobânzi, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere constituite
şi la conturile curente sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor
la depozitele de referinţă pe pieţele interbancare la depozitele
la o lună, comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se
face calculul, corespunzătoare monedelor în care sunt denominate
depozitele la vedere constituite şi la conturile curente respective.
Începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi până la 31 decembrie 2006 cota
de impozit aplicată în cazul dobânzilor la depozitele la vedere
constituite şi la conturile curente după această dată este
de 16%, atunci când ratele dobânzilor la depozitele la vedere/conturile curente
respective sunt mai mari decât nivelurile ratelor dobânzilor de
referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună,
comunicate în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se face calculul.
910. În
perioada 4 iunie 2005 - 31 decembrie 2006, dobânzile la depozitele la
vedere/conturile curente pentru care în cursul lunii ratele la care sunt
calculate sunt mai mici sau egale cu nivelul ratelor dobânzilor de
referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună
sunt scutite de impozit. De la data de 1 ianuarie 2007, dobânzile la depozitele
la vedere constituite şi la conturile curente începând cu această
dată sunt scutite de impozit indiferent de nivelul ratelor dobânzilor de
referinţă pe pieţele interbancare la depozitele la o lună.
911. Pentru
depozitele la vedere constituite în lei începând cu data de 4 iunie 2005
şi până la data de 31 decembrie 2006, precum şi pentru conturile
curente în lei care îndeplinesc condiţiile în vederea calificării
dobânzii aferente pentru impozitare pe aceeaşi perioadă, nivelul
ratei dobânzii de referinţă de pe piaţa interbancară la
depozitele la o lună este nivelul BUBID la o lună, comunicat de Banca
Naţională a României în prima zi bancară a lunii pentru care se
face calculul. La depozitele la vedere/conturile curente în devize, Banca
Naţională a României va comunica la începutul fiecărei luni
nivelul ratelor dobânzilor de referinţă la o lună de pe
pieţele interbancare externe reprezentative pentru devizele respective,
aşa cum sunt ele comunicate prin sisteme de difuzare a informaţiei
tip Reuters, Bloomberg etc., în prima zi lucrătoare a lunii pentru care se
face calculul EURIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile
curente în EURO; LIBOR la o lună pentru depozitele la vedere/conturile
curente în USD, GBP, CHF etc.
912. În
aplicarea prevederilor art. 117
lit. h) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2
ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea
Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit
International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen -
C-284/94, C-291/94 şi C-292/94 şi anume:
Dacă la data
plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este
încheiată, scutirea prevăzută în Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, nu se va acorda.
În situaţia în care,
persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot
face dovada că perioada minimă de deţinere a fost
îndeplinită după data plăţii, persoana juridică
română respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea
impozitelor plătite în plus.
913. Începând
cu 1 ianuarie 2007 scutirea veniturilor din economii sub forma
plăţilor de dobândă în cazul persoanelor fizice rezidente în
statele membre ale Uniunii Europene se aplică atât pentru depozitele
constituite înainte de 1 ianuarie 2007 cât şi după 1 ianuarie 2007
sub condiţia atestării rezidenţei.
914. În
aplicarea prevederilor art. 117
lit. j) condiţia privitoare la perioada minimă de deţinere de 2
ani va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea
Curţii Europene de Justiţie în cazurile conexate: Denkavit
International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen -
C-284/94, C-291/94 şi C-292/94 şi anume:
Dacă la data
plăţii, perioada minimă de deţinere de 2 ani nu este
încheiată, scutirea prevăzută în Codul fiscal nu se va acorda.
În situaţia în care,
persoana juridică română, respectiv sediul permanent din România pot
face dovada că perioada minimă de deţinere a fost
îndeplinită după data plăţii, persoana juridică
română respectiv sediul permanent din România pot cere restituirea
impozitelor plătite în plus.
10. (1) În înţelesul
acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele generate de
instrumente/titluri de creanţă emise de societăţile
comerciale române înfiinţate potrivit Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) Piaţa de valori
mobiliare reglementată, pentru care se aplică prevederile art. 117 lit. c) din Codul
fiscal este cea reglementată de autoritatea în domeniu a statului în care
se află această piaţă.
(3) În
categoria instrumentelor/titlurilor de creanţă emise de o
persoană juridică română se cuprind obligaţiunile emise în
lei şi în valută, cambiile, precum şi alte asemenea
instrumente/titluri de creanţă.
Norme
metodologice:
Art. 117 e)
11.
Premiile prevăzute la art.
117 lit. d) şi e) din Codul fiscal sunt premii de natura
celor plătite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale
prin intermediul instituţiilor publice centrale şi locale de profil.
Norme
metodologice:
Art. 117 f)
111.
În sensul art. 117
lit. f) din Codul fiscal, prin organisme financiare internaţionale cu care
statul român a încheiat acorduri de finanţare se înţelege: Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, cu
componentele sale, Corporaţia Financiară Internaţională
şi Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională, Fondul
Monetar Internaţional, Banca Europeană pentru Investiţii.
Norme
metodologice:
Art. 118 al.1
12. (1) Dispoziţiile
alin. 2 ale articolelor "Dividende", "Dobânzi",
"Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de
evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care
reglementează impunerea în ţara de sursă a acestor venituri, se
aplică cu prioritate. În cazul când legislaţia internă prevede
în mod expres o cotă de impozitare mai favorabilă sunt aplicabile
prevederile legislaţiei interne.
(2) Dispoziţiile
alin. 2 ale articolelor "Dividende", "Dobânzi",
"Comisioane", "Redevenţe" din convenţiile de
evitare a dublei impuneri derogă de la prevederile paragrafului 1 al
acestor articole din convenţiile respective.
(3) Aplicarea alin. 2 al
articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane",
"Redevenţe" din convenţiile de evitare a dublei impuneri
care prevăd impunerea în statul de sursă nu conduce la o dublă
impunere pentru acelaşi venit, întrucât statul de rezidenţă
acordă credit fiscal pentru impozitul plătit în România, în
conformitate cu prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri.
(4) În cazul când în
România s-au făcut reţineri de impozit ce depăşesc
prevederile din convenţiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului
reţinut în plus poate fi restituită la cererea beneficiarului de
venit, respectiv a persoanei nerezidente.
(5) Pentru restituirea
impozitului reţinut în plus din veniturile plătite de un rezident
român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de restituire a
impozitului plătit în plus la plătitorul de venit rezident român,
care va fi verificată de organul fiscal teritorial al Ministerului
Finanţelor Publice în a cărui rază teritorială se află
sediul sau domiciliul plătitorului de venit rezident român.
(6) Cererea de restituire
a impozitului va fi depusă de persoana nerezidentă în termenul legal
de prescripţie, stabilit prin legislaţia statului român.
(7) Pe baza
verificării efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului
Finanţelor Publice privind venitul pentru care s-a reţinut un impozit
în plus faţă de prevederile convenţiei, restituirea impozitului
către persoana nerezidentă se va face prin intermediul rezidentului
român plătitor al venitului.
(71)
Restituirea impozitului plătit în plus faţă de sarcina
fiscală rezultată din aplicarea prevederilor convenţiilor de
evitare a dublei impuneri, coroborat cu legislaţia internă, după
caz, se efectuează independent de situaţia obligaţiilor fiscale
ale contribuabilului rezident român, plătitor al venitului către
nerezident, obligat potrivit legii să facă stopajul la sursă.
(8) Dispoziţiile titlurilor
II şi III din Codul fiscal reprezintă legislaţia
internă şi se aplică atunci când România are încheiată
convenţie de evitare a dublei impuneri cu statul al cărui rezident
este beneficiarul venitului realizat din România şi acesta prezintă
certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul prevăzut
la pct. 13 alin. (1).
(9) Prevederile titlului
V din Codul fiscal se aplică atunci când beneficiarul
venitului obţinut din România este rezident al unui stat cu care România
nu are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri sau când
beneficiarul venitului obţinut din România, rezident al unui stat cu care
România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, nu
prezintă certificatul de rezidenţă fiscală sau documentul
prevăzut la pct. 13 alin. (1) ori atunci când impozitul datorat de
nerezident este suportat de către plătitorul de venit.
(10) În
situaţia în care pentru acelaşi venit sunt cote diferite de impunere
în legislaţia internă, legislaţia comunitară sau în
convenţiile de evitare a dublei impuneri se aplică cota de impozit
mai favorabilă.
Norme
metodologice:
Art. 118 al.2
13. (1) Nerezidentul
beneficiar al veniturilor din România trebuie să justifice în România
dreptul de a beneficia de prevederile convenţiei de evitare a dublei
impuneri, încheiată între România şi statul său de
rezidenţă, prin prezentarea certificatului de rezidenţă
fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv. Pentru
dovedirea rezidenţei se poate prezenta şi un alt document eliberat de
către o altă autoritate decât cea fiscală, care are
atribuţii în domeniul certificării rezidenţei conform
legislaţiei interne a acelui stat.
(2) Nerezidenţii
care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la plătitorul de
venit originalul sau copia certificatului de rezidenţă fiscală
ori documentul menţionat la alin. (1), tradus şi legalizat de organul
autorizat din România.
(3) *** Abrogat
(4) În ipoteza în care
nerezidentul beneficiar al veniturilor din România transmite un singur original
al certificatului de rezidenţă fiscală sau al documentului
prevăzut la alin. (1) unui plătitor de venituri rezident român care
are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localităţi din
România şi care fac plăţi, la rândul lor, către
beneficiarul de venituri nerezident, primitorul certificatului de
rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusă
şi legalizată a certificatului de rezidenţă fiscală în
original al beneficiarului de venituri din România sau a documentului
prevăzut la alin. (1). Pe copia legalizată primitorul certificatului
de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la alin.
(1), în original, va semna cu menţiunea că deţine originalul
acestuia.
(5)
Prevederile alin. (4) sunt valabile şi în situaţia în care
nerezidentul beneficiar al veniturilor din România are înfiinţată o
filială în România care are relaţii contractuale cu diverşi clienţi
din localităţi diferite din România şi care primeşte un
singur original al certificatului de rezidenţă fiscală sau al
documentului prevăzut la alin. (1). Filiala aparţinând persoanei
nerezidente va face copii legalizate pe care le va distribui clienţilor
români.
Norme
metodologice:
Art. 118 al.3
14. Ministrul
finanţelor publice aprobă prin ordin macheta certificatului de
rezidenţă fiscală pentru rezidenţi români şi norme de
completare a acestuia.
141. Pentru sediile
permanente din România ale nerezidenţilor, la cererea acestora se poate
elibera un document de către organul fiscal teritorial în raza căruia
este înregistrat sediul permanent ca plătitor de impozite şi taxe,
prin care se atestă că sediul permanent a desfăşurat
activitate în România.
15. (1) Nerezidenţii
care au realizat venituri din România pentru a beneficia de prevederile
convenţiilor de evitare a dublei impuneri vor depune, în momentul
realizării venitului, la plătitorul de venituri originalul certificatului
de rezidenţă fiscală sau al documentului prevăzut la pct.
(13) alin. (1), tradus şi legalizat de organul autorizat din România.
(11) Până
la prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a
documentului prevăzut la pct. (13) alin. (1), se aplică prevederile titlului
V din Codul fiscal.
(12) După
prezentarea certificatului de rezidenţă fiscală sau a documentului
prevăzut la pct. (13) alin. (1) se aplică prevederile convenţiei
de evitare a dublei impuneri şi se face regularizarea impozitului în
cadrul termenului legal de prescripţie, în condiţiile în care
certificatul de rezidenţă fiscală menţionează că
beneficiarul venitului a avut, în termenul de prescripţie, rezidenţa
fiscală în statul contractant cu care este încheiată convenţia
de evitare a dublei impuneri, pentru toată perioada în care s-au realizat
veniturile din România. Certificatul de rezidenţă fiscală prezentat
în cursul anului pentru care se fac plăţile este valabil şi în
primele 60 de zile calendaristice din anul următor, cu excepţia
situaţiei în care se schimbă condiţiile de rezidenţă.
(13) Un
nerezident poate fi considerat rezident al unui stat şi ca urmare a
informaţiilor primite pe baza schimbului de informaţii
iniţiat/procedurii amiabile declanşate de o ţară
parteneră de convenţie de evitare a dublei impuneri.
(2) În certificatul de
rezidenţă fiscală sau în documentul prevăzut la pct. 13
alin. (1), prezentat de nerezidenţii care au obţinut venituri din
România, trebuie să se ateste că aceştia au fost rezidenţi
în statele cu care România are încheiate convenţii de evitare a dublei
impuneri, în anul/perioada obţinerii veniturilor sau în anul/perioada
pentru care a fost emis certificatul de rezidenţă fiscală sau
documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1).
(3) Plătitorul de
venit este răspunzător pentru primirea în termenul stabilit a
originalului certificatului de rezidenţă fiscală sau a
documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) şi pentru aplicarea
prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de
România cu diverse state.
(4) Forma
şi conţinutul certificatului de rezidenţă fiscală sau
ale documentului prevăzut la pct. 13 alin. (1) pentru nerezidenţi
sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţă al
beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţă fiscală sau
documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1) trebuie să cuprindă, în
principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a
autorităţii care a emis certificatul de rezidenţă
fiscală sau documentul prevăzut la pct. 13 alin. (1), ca de exemplu:
numele, denumirea, adresa, codul de identificare fiscală, menţiunea
că este rezident fiscal în statul emitent, precum şi data emiterii
certificatului sau a documentului.
Norme
metodologice:
Art. 119
151.
Declaraţia depusă de plătitorii de venituri care au
obligaţia să reţină la sursă impozitul pentru
veniturile obţinute de nerezidenţi din România, are conţinutul
din anexa de mai jos:
ANEXA 1
DECLARAŢIE INFORMATIVĂ
PRIVIND
IMPOZITUL REŢINUT ŞI PLĂTIT PENTRU VENITURILE CU REGIM DE
REŢINERE LA SURSĂ/VENITURI SCUTITE, PE BENEFICIARI DE VENIT
NEREZIDENŢI
Anul _________
A. DATE DE IDENTIFICARE ALE PLĂTITORULUI DE VENIT
Denumire/Nume,
prenume Cod
de identificare fiscală/CNP
_________________________________ __ __________________________
|_________________________________|__|__________________________|
Adresa:
Judeţ
Sector
Localitate
________________________ ________ _____________________________
|________________________|________|_____________________________|
Strada
Nr. Bloc
Scara Etaj Ap.
_________________________ _______ __________ ______ _______ ___
|_________________________|_______|__________|______|_______|___|
Cod poştal Telefon
fax
E-mail
_________________ _______________ _________________ ___________
|_________________|_______________|_________________|___________|
B. DATE DE IDENTIFICARE A BENEFICIARULUI DE VENIT NEREZIDENT
_________________________________________________________________________
|Nr. |
Denumirea statului de | Denumire/Nume, | Date de identificare
a |
|crt.|
rezidenţă
al |
prenume | beneficiarului de venit |
|
| beneficiarului de venit
|
|
nerezident
|
|____|_________________________|________________|_________________________|
|____|_________________________|________________|_________________________|
|____|_________________________|________________|_________________________|
|____|_________________________|________________|_________________________|
|____|_________________________|________________|_________________________|
C. DATE INFORMATIVE PRIVIND IMPOZITUL REŢINUT LA SURSĂ/VENITURI
SCUTITE PE BENEFICIARI DE VENIT NEREZIDENŢI
______________________________________________________________________________
|Nr. |
Denumire/Nume, |Natura |
Venitul | Impozit
|Actul |
|crt.|
prenume beneficiar |venitului| beneficiarului| reţinut şi |normativ
|
|
| de venit
nerezident| | de
venit | vărsat la
|care |
|
|
| |
nerezident | bugetul |reglementează|
|
|
| | (suma brută) |
statului/ |impunerea/ |
|
|
|
|
| scutire de |scutirea |
|
|
|
|
| impozit
| |
|____|____________________|_________|_______________|____________|_____________|
|____|____________________|_________|_______________|____________|_____________|
|____|____________________|_________|_______________|____________|_____________|
|____|____________________|_________|_______________|____________|_____________|
|____|____________________|_________|_______________|____________|_____________|
_________________________________________________________________________
Sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că
datele
înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.
Nume, prenume ____________________ Semnătura
şi ştampila
Funcţia __________________________
________________________________________________________________________________
Loc rezervat organului fiscal
Număr de înregistrare _____________
Data
_____________
Declaraţia se
completează în două exemplare:
- Originalul se depune la
organul fiscal în a cărui rază teritorială se află
domiciliul fiscal al plătitorului de venit.
- Copia se
păstrează de către plătitorul de venit.
Norme
metodologice:
Art. 120 al.1
16.
Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plătit de
nerezidenţi se depune la organul fiscal teritorial în raza căruia
plătitorul de venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe.
Norme
metodologice:
Art. 120 al.3
17. (1) Certificatul de
atestare a impozitului plătit de nerezidenţi se eliberează de
către organul fiscal teritorial în raza căruia plătitorul de
venit este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, pe baza
cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plătitorul de venit în
numele acestuia.
(2) Forma
cererii şi a certificatului de atestare a impozitului plătit de
nerezident, precum şi instrucţiunile de completare şi eliberare
se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Norme
metodologice:
Art. 122
18. (1) Persoanele
juridice străine, prin reprezentanţe înfiinţate în România, nu
sunt abilitate să facă fapte de comerţ, aceste reprezentanţe
neavând calitatea de persoană juridică.
(2) Persoanele juridice
străine care doresc să-şi înfiinţeze o
reprezentanţă în România trebuie să obţină
autorizaţia prevăzută de lege.
(3)
Autorizaţia obţinută poate fi anulată în condiţiile
care sunt stabilite prin acelaşi act normativ.
Norme
metodologice:
Art. 123
19. În
cazul persoanelor juridice străine care înfiinţează o
reprezentanţă în România în cursul unei luni din anul de impunere,
impozitul pentru anul de impunere se calculează începând cu data de 1 a
lunii în care reprezentanţa a fost înfiinţată până la
sfârşitul anului respectiv. Pentru reprezentanţele care se
desfiinţează în cursul anului de impunere impozitul anual se
recalculează pentru perioada de activitate de la începutul anului
până la data de 1 a lunii următoare celei în care a avut loc
desfiinţarea reprezentanţei.
Norme
metodologice:
Art. 124
20. Datele stabilite
pentru plata impozitului la bugetul de stat includ şi datele de 20 iunie
şi 20 decembrie.
201.
Impozitul datorat la data de 20 iunie de reprezentanţele care sunt
înfiinţate în primul semestru al anului este proporţional cu
numărul de luni de activitate al reprezentanţei din cursul
semestrului I. Pentru semestrul II, impozitul reprezentând echivalentul în lei
al sumei de 2.000 de euro se va plăti până la data de 20 decembrie
inclusiv.
Norme
metodologice:
Art. 124 al.2
21. (1) Forma
declaraţiei fiscale care va fi depusă anual la autoritatea
fiscală competentă şi instrucţiunile de completare se
aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)
Declaraţia anuală de impunere, precum şi declaraţia
fiscală în cazul înfiinţării sau desfiinţării
reprezentanţei în cursul anului pot fi depuse în numele persoanei juridice
străine şi de reprezentantul reprezentanţei la organul fiscal
teritorial în raza căruia reprezentanţa îşi
desfăşoară activitatea.
Norme
metodologice:
Art. 124 al.3
22. (1) Forma
declaraţiei fiscale care va fi depusă la autoritatea fiscală
competentă în caz de înfiinţare sau de desfiinţare a
reprezentanţei şi instrucţiunile de completare vor fi aprobate
prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) În
termen de 30 de zile de la data depunerii declaraţiei fiscale de
înfiinţare sau de desfiinţare a reprezentanţei, organul fiscal
teritorial stabileşte sau recalculează impozitul stabilit pentru
perioada în care reprezentanţa va desfăşura sau îşi va
înceta activitatea, după caz.
Norme
metodologice:
Art. 124 al.4
23. (1)
Reprezentanţele vor conduce contabilitatea în partidă simplă,
conform prevederilor legislaţiei din România.
(2) Cheltuielile
efectuate pentru exercitarea activităţii reprezentanţelor vor fi
justificate cu documente financiar-contabile întocmite în condiţiile
legii.
(3)
Impozitul pe venitul reprezentanţelor pentru anul 2003 va fi definitivat
potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor
entităţi până la 31 decembrie 2003.
Norme metodologice:
Art. 12426
25. În cazul României,
întreprinderile pentru care sunt aplicabile prevederile capitolului IV sunt:
-
societăţi în nume colectiv
-
societăţi în comandită simplă
-
societăţi pe acţiuni
-
societăţi în comandită pe acţiuni
-
societăţi cu răspundere limitată.
În cazul
Bulgariei, întreprinderile pentru care sunt aplicabile prevederile capitolului
IV sunt:
- Akţionerno
drujestvo
- Komanditno drujestvo s
akţii
-
Drujestvo s ogranicena otgovornost.
Norme metodologice:
Art. 12428
26. În cazul României,
impozitele la care sunt aplicabile prevederile capitolului
V sunt:
- impozitul pe venit;
- impozitul pe profit;
- impozitul pe veniturile
obţinute din România de nerezidenţi;
- impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor;
- impozitul pe
clădiri;
- impozitul pe teren.
În cazul Bulgariei,
impozitele la care sunt aplicabile prevederile capitolului
V sunt:
- dank vrhu dohodite na
fizieckite liţa;
- korporativen dank;
- danţi, udrjani pri
iztonika;
- alternativni danţi
na korporativniia dank;
-
okonatelen godişen (patenten) dank.
Norme metodologice:
Art. 12428
27. În
cazul Bulgariei autoritate competentă înseamnă Izplnitelniiat
direktor na Naţionalnata agenţiia za prihodite.
Norme
metodologice:
Art. 1252
1. (1) În sensul art. 1252 din
Codul fiscal, teritoriul unui "Stat Membru" reprezintă zona de
aplicare a Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Economice
Europene definită din perspectiva statului respectiv la art. 299 al
tratatului excluzând, în ceea ce priveşte statele enumerate în coloana
unu, teritoriile enumerate în coloana doi:
Coloana
1
Coloana 2
State
Membre
Teritorii excluse
-------------------------------------------------------------------------
Republica Federală a Germaniei Insula Heligoland şi
Teritoriul Busingen
Republica
Franceză
Teritoriile din străinătate
Republica
Elenă
Muntele Athos
Regatul
Spaniei
Ceuta, Melilla, Insulele Canare
Republica
Italiană
Livigno Campione d'Italia Apele italiene
ale lacului Lugano
(2) Bunurile de origine
din teritoriile excluse trebuie importate din perspectiva taxei, chiar
dacă unele din aceste teritorii fac parte din teritoriul vamal comunitar.
Teritoriile excluse enumerate în coloana doi reprezintă teritorii
aparţinând Comunităţii, dar excluse din teritoriul de aplicare
al taxei pe valoarea adăugată. Noţiunea de teritoriu terţ
include atât teritoriile excluse, cât şi statele terţe
Comunităţii.
(3) Insula Man,
Principatul Monaco şi zonele aflate sub suveranitatea Marii Britanii
şi a Irlandei de Nord de la Akrotiri şi Dhekelia sunt considerate
teritorii ale statelor membre, iar operaţiunile cu originea sau
destinaţia în:
a) Insula Man, sunt
considerate cu originea sau destinaţia în Regatul Unit al Marii Britanii
şi Irlandei de Nord;
b) Principatul Monaco,
sunt considerate cu originea sau destinaţia în Republica Franceză;
c) zonele
aflate sub suveranitatea Marii Britanii şi a Irlandei de Nord de la
Akrotiri şi Dhekelia, sunt considerate cu originea sau cu destinaţia
în Republica Cipru.
Norme
metodologice:
Art. 126
2. (1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul
fiscal, operaţiunea nu este impozabilă în România dacă cel
puţin una din condiţiile prevăzute la lit. a) - d) nu este îndeplinită.
(2) În sensul art. 126 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii
trebuie să se efectueze cu plată. Condiţia referitoare la
"plată" implică existenţa unei legături directe între
operaţiune şi contrapartidă obţinută. O
operaţiune este impozabilă în condiţiile în care această
operaţiune aduce un avantaj clientului, iar contrapartida
obţinută este aferentă avantajului primit, după cum
urmează:
a) condiţia
referitoare la existenţa unui avantaj pentru un client este
îndeplinită în cazul în care furnizorul de bunuri sau prestatorul de
servicii se angajează să furnizeze bunuri şi/sau servicii
determinabile persoanei ce efectuează plata, sau în absenţa plăţii,
când operaţiunea a fost realizată pentru a permite stabilirea unui
astfel de angajament. Această condiţie este compatibilă cu
faptul că serviciile au fost colective, nu au fost măsurabile cu
exactitate sau au făcut parte dintr-o obligaţie legală;
b) condiţia
existenţei unei legături între operaţiune şi
contrapartidă obţinută este îndeplinită chiar dacă
preţul nu reflectă valoarea normală a operaţiunii,
respectiv ia forma unor cotizaţii, bunuri sau servicii, reduceri de preţ,
sau nu este plătit direct de beneficiar ci de un terţ.
(3) În sensul art. 126 alin. (3) lit. b)
din Codul fiscal, achiziţia intracomunitară de mijloace noi de
transport este o operaţiune impozabilă indiferent de statutul
vânzătorului sau cumpărătorului şi fără să
se ţină seama de plafonul de achiziţii intracomunitare
prevăzut la art. 126
alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.
(4) În sensul art. 126 alin. (3) lit. c)
din Codul fiscal achiziţia intracomunitară de produse accizabile,
efectuată de o persoană impozabilă sau de o persoană
juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o
operaţiune impozabilă pentru care nu sunt aplicabile regulile
referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b)
din Codul fiscal.
(5) Echivalentul în lei
al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 EURO,
prevăzut la art. 126
alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cursul unui an calendaristic
se determină pe baza cursului valutar de schimb al Băncii
Naţionale a României din ultima zi lucrătoare a anului calendaristic
precedent şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin
majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5, şi prin
reducere când cifra sutelor este mai mică de 5.
(6) În aplicarea art. 126 alin. (5), pentru
calculul plafonului de achiziţii intracomunitare se iau în considerare
următoarele elemente:
a) valoarea tuturor
achiziţiilor intracomunitare care se efectuează ca urmare a
achiziţiilor efectuate din toate statele membre, cu excepţia
achiziţiilor din alte state membre şi a achiziţiilor
intracomunitare prevăzute la alin. (7);
b) valoarea
tranzacţiei ce conduce la depăşirea plafonului pentru
achiziţii intracomunitare;
c) valoarea oricărui
import efectuat de persoana juridică neimpozabilă în alt stat membru,
pentru bunurile transportate în România după import;
(7) La calculul
plafonului pentru achiziţii intracomunitare nu se vor lua în considerare:
a) valoarea
achiziţiilor intracomunitare de produse accizabile;
b) valoarea
achiziţiilor intracomunitare de mijloace noi de transport;
c) valoarea
achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o livrare de bunuri cu instalare
sau montaj, pentru care locul livrării se consideră a fi în România
în conformitate cu prevederile art.
132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal;
d) valoarea
achiziţiilor de bunuri a căror livrare a fost o vânzare la distanţă
pentru care locul livrării se consideră a fi în România, în
conformitate cu prevederile art.
132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;
e) valoarea
achiziţiilor de bunuri second-hand, de opere de artă, de obiecte de
colecţie şi antichităţi, aşa cum sunt definite la art. 1522 din
Codul fiscal, în cazul în care aceste bunuri au fost taxate conform unui regim
special similar celui prevăzut la art. 1522 din Codul fiscal în statul
membru din care au fost livrate;
f) valoarea
achiziţiilor de gaze naturale şi energie electrică a căror
livrare a fost efectuată în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) lit. e)
şi f) din Codul fiscal.
(8) În cazul în care
plafonul pentru achiziţii intracomunitare este depăşit, persoana
prevăzută la art. 126
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal va solicita înregistrarea în scopuri de TVA
conform art. 1531
alin. (1) din Codul fiscal. Înregistrarea va rămâne valabilă pe
perioada până la sfârşitul anului calendaristic în care a fost
depăşit plafonul de achiziţii şi cel puţin pentru anul
calendaristic următor.
(9) Persoana
prevăzută la art. 126
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, poate solicita anularea înregistrării
oricând după încheierea anului calendaristic următor celui în care
s-a înregistrat, conform art.
1531 alin. (5) din Codul fiscal. Prin excepţie, persoana
respectivă rămâne înregistrată în scopuri de TVA conform art. 1531 alin.
(1) din Codul fiscal pentru toate achiziţiile intracomunitare efectuate
cel puţin pentru anul calendaristic următor celui care a urmat
înregistrării, dacă plafonul pentru achiziţii intracomunitare
este depăşit în anul calendaristic care a urmat celui în care
persoana a fost înregistrată.
(10) Dacă după
expirarea anului calendaristic următor celui în care persoana a fost
înregistrată, persoana respectivă efectuează o achiziţie
intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA
obţinut conform art. 1531
alin. (1) din Codul fiscal, se consideră că persoana a optat conform art. 126 alin. (6) din Codul
fiscal, cu excepţia cazului în care este obligată să
rămână înregistrată în urma depăşirii plafonului
pentru achiziţii intracomunitare în anul următor anului în care s-a
înregistrat, situaţie în care se aplică prevederile de la alin. (9).
(11) În sensul art. 126 alin. (6) din Codul
fiscal, persoanele impozabile care efectuează numai operaţiuni pentru
care taxa nu este deductibilă şi persoanele juridice neimpozabile
care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, care nu
depăşesc plafonul pentru achiziţii intracomunitare, pot opta
pentru regimul general prevăzut la art. 126 alin. (3) lit. a) din Codul fiscal. Aceste
persoane sunt obligate la plata taxei în România pentru toate achiziţiile
intracomunitare de la data la care îşi exercită opţiunea,
şi vor solicita un cod de înregistrare în scopuri de TVA conform art. 1531 alin.
(2) din Codul fiscal. Aceste persoane pot solicita anularea înregistrării
oricând după încheierea a doi ani calendaristici ce urmează celui în
care s-au înregistrat, conform art.
1531 alin. (6) din Codul fiscal.
(12) În cazul în care
după încheierea a doi ani calendaristici consecutivi de la înregistrare,
persoanele prevăzute la alin. (11) efectuează o achiziţie
intracomunitară în baza codului de înregistrare în scopuri de TVA
obţinut conform art. 1531
alin. (2) din Codul fiscal, se consideră că aceste persoane
şi-au reexercitat opţiunea în condiţiile art. 126 alin. (6) şi art. 1531 alin.
(7) din Codul fiscal, cu excepţia cazului în care aceste persoane sunt
obligate să rămână înregistrate în urma depăşirii
plafonului pentru achiziţii intracomunitare, în anul calendaristic
anterior, situaţie în care se aplică prevederile de la alin. (9).
(13)
Prevederile art. 126
alin. (8) lit. b) din Codul fiscal se aplică
pentru livrarea de bunuri efectuată de către un furnizor care este
înregistrat în scopuri de TVA în primul stat membru către un
cumpărător revânzător care este înregistrat în scopuri de TVA în
al doilea stat membru, altul decât cel din care începe transportul efectiv al
bunurilor, şi care este urmată de livrarea aceloraşi bunuri de
către cumpărătorul revânzător către beneficiarul
livrării, care este înregistrat în scopuri de TVA în al treilea stat
membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a) bunurile sunt expediate sau transportate direct din primul stat membru
al furnizorului către al treilea stat membru al beneficiarului
livrării; şi
b) relaţia de transport al bunurilor din România în al treilea stat
membru trebuie să existe între furnizor şi cumpărătorul
revânzător, oricare dintre aceştia putând fi responsabil pentru
transportul bunurilor, în conformitate cu condiţiile Incoterms sau în
conformitate cu prevederile contractuale.
(14) Dacă în
situaţia prevăzută la alin. (13) România este al doilea stat
membru al cumpărătorului revânzător şi acesta îi transmite
furnizorului din primul stat membru, codul său de înregistrare în scopuri
de TVA acordat conform art. 153
din Codul fiscal, se consideră că achiziţia intracomunitară
a bunurilor a fost supusă la plata taxei în al treilea stat membru, al
beneficiarului livrării, în conformitate cu prevederile art. 1321 alin.
(5) din Codul fiscal. În acest caz, nu se aplică prevederile art. 1321 alin.
(2) din Codul fiscal, întrucât se consideră că locul achiziţiei
intracomunitare nu este în România, cu condiţia ca cumpărătorul
revânzător, să-l fi desemnat pe beneficiarul livrării ulterioare
ca persoana obligată la plata taxei aferente, conform art. 1321 alin.
(1) din Codul fiscal.
(15) În situaţia
prevăzută la alin. (14), cumpărătorul revânzător
trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a) să nu înscrie
achiziţia efectuată din primul stat membru în declaraţia
recapitulativă privind achiziţiile intracomunitare
prevăzută la art. 1564
alin. (2) din Codul fiscal;
b) să înscrie
livrarea efectuată către beneficiarul livrării din al treilea
stat membru în rubrica "Livrări intracomunitare scutite" a
decontului de taxă;
c) să înscrie în
declaraţia recapitulativă pentru livrări intracomunitare scutite
de taxă, prevăzută la art. 1564 alin. (1) din Codul fiscal,
următoarele date:
1. codul de înregistrare
în scopuri de TVA din al treilea stat membru, al beneficiarului livrării;
2. codul T în rubrica
corespunzătoare;
3. valoarea livrării
efectuate;
d) să emită
factura prevăzută la art.
155 alin. (5) din Codul fiscal, în care se vor înscrie:
1. la rubrica
prevăzută la art. 155
alin. (5) lit. c) din Codul fiscal, codul său de înregistrare în scopuri
de TVA în România;
2. la rubrica
prevăzută la art. 155
alin. (5) lit. e) din Codul fiscal, numele, adresa şi codul de
înregistrare în scopuri de TVA în celălalt stat membru al beneficiarului
livrării;
3. menţionarea în
cuprinsul facturii că beneficiarul livrării este persoana
obligată la plata taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de
bunuri efectuată în celălalt stat membru şi o referire la art.
28 c(E)(3) din Directiva a 6-a.
(16)
Dacă în situaţia prevăzută la alin. (13) România este al
treilea stat membru al beneficiarului livrării, achiziţia
intracomunitară de bunuri efectuată de cumpărătorul
revânzător, care ar avea locul în România conform art. art. 1321 alin.
(1) din Codul fiscal, nu este operaţiune impozabilă în România,
dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) cumpărătorul revânzător nu este stabilit în România, ci
în al doilea stat membru;
b) achiziţia intracomunitară de bunuri este efectuată de
cumpărătorul revânzător, în vederea efectuării unei
livrări ulterioare a acestor bunuri în România;
c) beneficiarul livrării este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România conform. art. 153 sau 1531 din Codul fiscal;
d) beneficiarul livrării este obligat, conform art. 150 alin. (1) lit. e) din Codul
fiscal, la plata taxei pentru livrarea efectuată de
cumpărătorul revânzător care nu este
înregistrat în scopuri de TVA în România;
e) beneficiarul livrării înscrie achiziţia efectuată în rubrica «Achiziţii intracomunitare» din decontul de taxă prevăzut la art. art. 1562 sau la art. 1563 din Codul fiscal, precum şi în declaraţia recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. art. 1564 alin. (2) din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 127 al.2
3. (1) În sensul art. 127 alin. (2) din Codul
fiscal, obţinerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea
locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt
folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi
considerată activitate economică, cu excepţia situaţiilor
în care se constată că activitatea respectivă este
desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de
continuitate în sensul art. 127
alin. (2) din Codul fiscal. Transferul bunurilor sau serviciilor
achiziţionate în scop personal de persoanele fizice în patrimoniul
comercial în scopul utilizării pentru desfăşurarea de
activităţi economice, nu este o operaţiune asimilată unei
livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată, iar
persoana fizică nu poate deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor
respective prin aplicarea procedurii de ajustare prevăzută la art. 148 şi 149 din Codul fiscal.
(2) Nu sunt considerate
activităţi economice:
a) acordarea de bunuri
şi/sau servicii în mod gratuit de organizaţiile fără scop
patrimonial;
b) livrarea
următoarelor obiecte de cult religios: vase liturgice, icoane metalice sau
litografiate, crucile, crucifixele, cruciuliţele şi medalioanele cu
imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios,
calendarele religioase, produsele necesare exercitării
activităţii de cult religios precum tămâia, lumânările, dar
cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi
botezuri.
(3) În sensul art. 127 alin. (4) din Codul
fiscal, distorsiuni concurenţiale rezultă atunci când aceeaşi
activitate este desfăşurată de mai multe persoane, dintre care
unele beneficiază de un tratament fiscal preferenţial, astfel încât contravaloarea
bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate de acestea nu este
grevată de taxă, faţă de alte persoane care sunt obligate
să greveze cu taxa contravaloarea livrărilor de bunuri şi/sau a
prestărilor de servicii efectuate.
(4) În situaţia în care
instituţia publică desfăşoară activităţi
pentru care este tratată ca persoană impozabilă, instituţia
publică este considerată persoană impozabilă numai în
legătură cu partea din structura organizatorică prin care sunt
realizate acele activităţi.
(5) În sensul art. 127 alin. (7) din Codul
fiscal, persoana fizică devine persoană impozabilă numai în
cazul unei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
4. (1) În sensul art. 127 alin. (8) din Codul
fiscal, persoanele impozabile stabilite în România şi aflate în
strânsă legătură din punct de vedere financiar, economic şi
organizatoric pot opta să fie tratate ca grup fiscal unic cu
următoarele condiţii:
a) o persoană
impozabilă nu poate face parte decât dintr-un singur grup fiscal; şi
b) opţiunea trebuie
să se refere la o perioadă de cel puţin doi ani; şi
c) toate persoanele
impozabile din grup trebuie să aplice aceeaşi perioadă
fiscală;
(2) Grupul fiscal se
poate constitui din două până la cinci persoane impozabile.
(3) Până la data de
1 ianuarie 2009, grupul fiscal se poate constitui numai de către persoane
impozabile care sunt considerate mari contribuabili.
(4) Se consideră,
conform alin. (1), în strânsă legătură din punct de vedere
financiar, economic şi organizatoric persoanele impozabile al căror
capital este deţinut direct sau indirect în proporţie de mai mult de
50% de către aceeaşi acţionari.
(5) În vederea
implementării grupului fiscal se depune la organul fiscal competent o
cerere semnată de către toţi membrii grupului, care să
cuprindă următoarele:
a) numele, adresa,
obiectul de activitate şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al
fiecărui membru;
b) elementele care
să demonstreze că membrii sunt în strânsă legătură în
sensul alin. (2);
c) numele membrului numit
reprezentant.
(6) Organul fiscal
competent va lua o decizie oficială prin care să aprobe sau să
refuze implementarea grupului fiscal şi va comunica acea decizie
reprezentantului grupului precum şi fiecărui organ fiscal în jurisdicţia
căruia se află membrii grupului fiscal, în termen de 60 de zile de la
data primirii cererii menţionate la alin. (3).
(7) Implementarea
grupului fiscal va intra în vigoare în prima zi din cea de-a doua lună
următoare datei deciziei menţionate la alin. (4).
(8) Reprezentantul
grupului va notifica organului fiscal competent oricare dintre următoarele
evenimente:
a) încetarea
opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup fiscal unic, cu
cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
b) neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (2) - (4) care conduc la anularea
tratamentului persoanelor impozabile ca grup fiscal, în termen de 15 zile de la
producerea evenimentului care a generat această situaţie;
c) numirea unui alt
reprezentant al grupului fiscal cu cel puţin 30 de zile înainte de
producerea evenimentului;
d) părăsirea
grupului fiscal de către unul din membri, cu cel puţin 30 de zile
înainte de producerea evenimentului;
e) intrarea unui nou
membru în grupul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea
evenimentului;
(9) În situaţiile
prevăzute la alin. (8) lit. a) şi b) organul fiscal competent va
anula tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal astfel:
a) în cazul prevăzut
la alin. (8) lit. a), de la data 1 a lunii următoare celei în care a
încetat opţiunea;
b) în cazul prevăzut
la alin. (8) lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a
produs evenimentul care a generat această situaţie.
(10) În situaţiile
prevăzute la alin. (8) lit. c) - e) organul fiscal competent va lua o
decizie oficială în termen de 30 de zile de la data primirii
notificării şi va comunica această decizie reprezentantului,
precum şi fiecărui organ competent responsabil pentru membrii
grupului fiscal. Această decizie va intra în vigoare din prima zi a lunii
următoare celei în care a fost transmisă reprezentantului. Până
la primirea deciziei, persoanele impozabile care au solicitat
părăsirea sau intrarea în grup a unui membru, sunt tratate ca grup
fiscal unic format din membri care au depus iniţial opţiunea de a fi
trataţi ca grup fiscal unic şi au fost acceptaţi în acest sens
de către organul fiscal competent. În situaţia în care se
solicită numirea unui alt reprezentant al grupului, organul fiscal
competent anulează calitatea reprezentantului grupului fiscal şi în
aceeaşi notificare va numi un alt reprezentant propus de membri grupului.
(11) Organul fiscal
competent va putea în urma verificărilor efectuate:
a) să anuleze
tratamentul unei persoane ca membru al unui grup fiscal în cazul în care acea
persoană nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru a fi
considerată un asemenea membru în termenii alin. (1). Această anulare
va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care
situaţia a fost constatată de organele fiscale competente;
b) să anuleze
tratamentul persoanelor impozabile ca grup fiscal în cazul în care acele
persoane impozabile nu mai întrunesc criteriile de eligibilitate pentru a fi
considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în vigoare începând
cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia a fost
constatată de organele fiscale competente;
(12) De la data
implementării grupului fiscal unic conform alin. (7):
a) fiecare membru al
grupului fiscal, altul decât reprezentantul:
1. va raporta în decontul
de taxă menţionat la art.
1562 din Codul fiscal, orice livrare de bunuri,
prestare de servicii, import sau achiziţie intra-comunitară de bunuri
sau orice altă operaţiune realizată de sau către acesta pe
parcursul perioadei fiscale;
2. va trimite decontul
său de taxă reprezentantului, iar o copie a acestui document,
organului fiscal de care aparţine;
3. nu va plăti nici
o taxă datorată şi nu va solicita nici o rambursare conform decontului
său de taxă.
b) reprezentantul:
1. va raporta în propriul
decont de taxă, menţionat în art. 1562 din Codul fiscal, orice
livrare de bunuri, prestare de servicii, import sau achiziţie
intra-comunitară de bunuri sau orice altă operaţiune
realizată de sau către acesta pe parcursul perioadei fiscale;
2. va raporta într-un
decont consolidat rezultatele din toate deconturile de TVA primite de la
alţi membrii ai grupului fiscal precum şi rezultatele din propriul
decont de taxă pentru perioada fiscală respectivă;
3. va depune la organul
fiscal de care aparţine toate deconturile de taxă ale membrilor
precum şi formularul de decont de taxă consolidat;
4. va plăti sau,
după caz, va cere rambursarea taxei care rezultă din decontul de taxă
consolidat.
(13) Fiecare membru al
grupului fiscal trebuie:
a) să depună
declaraţia recapitulativă pentru livrări şi achiziţii
intracomunitare menţionată în art. 1564 din Codul fiscal, la organul
fiscal de care aparţine;
b) să se supună
controlului organului fiscal de care aparţine;
c) să
răspundă separat şi în solidar pentru orice taxă
datorată de el sau de orice membru al grupului fiscal pentru perioada cât
aparţine respectivului grup fiscal.
5. În
sensul art. 127
alin. (10) din Codul fiscal, prin persoane impozabile române se înţelege
persoanele impozabile care sunt stabilite în România în sensul art. 1251 alin.
(2) din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 128
6. (1) În sensul art. 128 alin. (1) din Codul
fiscal, preluarea de bunuri produse de către o persoană
impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, pentru a fi folosite în
cursul desfăşurării activităţii sale economice sau
pentru continuarea acesteia, nu se consideră ca fiind o livrare de bunuri,
cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. c)
din Codul fiscal. Aceleaşi prevederi se aplică şi prestărilor
de servicii.
(2) În sensul art. 128 alin. (2) din Codul
fiscal, transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision
la cumpărare sau la vânzare se consideră livrare de bunuri atunci
când comisionarul acţionează în nume propriu, dar în contul
comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei
cumpărător şi revânzător al bunurilor, indiferent dacă
acţionează în contul vânzătorului sau cumpărătorului,
comitent, procedând astfel:
a) primeşte de la
vânzător o factură sau orice alt document ce serveşte drept
factură emisă pe numele său, şi
b) emite o factură
sau orice alt document ce serveşte drept factură
cumpărătorului.
(3) Prevederile alin. (2)
se aplică sub denumirea de structură de comisionar în cazurile
prevăzute la pct. 19 alin. (3) şi (4).
(4) În sensul art. 128 alin. (4) lit. d)
din Codul fiscal, activele corporale fixe de natura bunurilor de capital
prevăzute la art. 149
din Codul fiscal, casate înainte de expirarea duratei normale de
funcţionare nu constituie livrare de bunuri, dacă la achiziţia
sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, construcţia
activelor respective, taxa a fost dedusă total sau parţial sau nu a
fost dedusă. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal, pentru activele
corporale fixe de natura bunurilor de capital casate înainte de expirarea
duratei normale de funcţionare, dacă la achiziţia sau, după
caz, transformarea, modernizarea, fabricarea, construcţia acestora taxa a
fost dedusă total sau parţial, şi dacă următoarele
operaţiuni au intervenit în legătură cu un bun de capital
după data aderării: achiziţia sau, după caz fabricarea,
construcţia, prima utilizare după modernizare sau transformare.
(5) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b)
din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma
executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă
debitorul executat silit este o persoană impozabilă înregistrată
conform art. 153
din Codul fiscal.
(6) În sensul art. 128 alin. (7) din Codul
fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora
este rezultatul unor operaţiuni cum sunt de exemplu: divizarea, fuziunea,
vânzarea, aportul în natură la capitalul social, prin care se
realizează transferul de active şi pasive indiferent dacă e
făcut cu plată sau nu. Se consideră transfer parţial de
active în sensul art. 128
alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor investite într-o
anumită ramură a activităţii economice, ce constituie din
punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă
să efectueze activităţi economice separate. De asemenea se
consideră că transferul parţial are loc şi în cazul în care
bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt
înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activităţii aflate în
uzul cedentului.
(7) Persoana
impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la alin. (7)
este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent dacă este
înregistrat în scopuri de taxă sau nu. Beneficiarul va prelua toate
drepturile şi obligaţiile cedentului, inclusiv cele privind
livrările către sine prevăzute la art. 128 alin. (4) din Codul fiscal,
ajustările deducerii prevăzute la art. 148 şi 149 din Codul fiscal. De asemenea beneficiarul
poate prelua soldul sumei negative de taxă pentru care nu s-a solicitat
rambursarea sau soldul taxei de plată către bugetul de stat,
dacă respectivele drepturi şi obligaţii au fost cuprinse în
contractul dintre părţi. Dacă beneficiarul transferului este o
persoană, alta decât persoana impozabilă, operaţiunea de
transfer constituie livrare de bunuri.
(8) În sensul art. 128 alin. (8) lit. a)
din Codul fiscal, prin cauze de forţă majoră se înţelege:
a) incendiu, dovedit prin
documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale, cu excepţia
situaţiilor în care pagubele sunt imputabile;
b) război,
război civil, acte de terorism;
c) orice evenimente care
sunt astfel calificate prin Codul civil, cu
excepţia situaţiilor în care pagubele sunt imputabile.
(9) În sensul art. 128 alin. (8) lit. b)
din Codul fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile
de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate,
dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) bunurile nu sunt
imputabile;
b) degradarea
calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu
documente;
c) se face dovada că
s-au distrus bunurile şi nu mai intră în circuitul economic.
(10) Pentru
situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. a) se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal,
referitoare la ajustarea dreptului de deducere.
(11) În sensul art. 128 alin. (8) lit. f) din Codul fiscal:
a) bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală a bunurilor acordate gratuit în cursul unui an calendaristic este sub plafonul în care aceste cheltuieli sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, astfel cum este stabilit la titlul II al Codului fiscal.
b) Bunurile acordate
gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt
considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul
unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de
afaceri determinată potrivit art.
152 alin. (2) din Codul fiscal.
c) Prin bunuri acordate
în mod gratuit potrivit destinaţiilor prevăzute de lege se
înţeleg destinaţii cum sunt, de exemplu: masă caldă pentru
mineri, echipamentul de protecţie, materiale igienico-sanitare acordate
obligatoriu angajaţilor în vederea prevenirii îmbolnăvirilor.
Plafonul până la care nu sunt considerate livrări de bunuri cu
plată este cel prevăzut prin actele normative care instituie
acordarea acestor bunuri.
(12) Încadrarea în
plafoanele prevăzute la alin. (11) lit. a) - c) se determină pe baza
datelor raportate prin situaţiile financiare anuale. Nu se iau în calcul
pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările, acţiunile de
mecenat sau alte acţiuni prevăzute prin legi, acordate în numerar.
Depăşirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată
şi se colectează taxa, dacă s-a exercitat dreptul de deducere a
taxei aferente achiziţiilor care depăşesc plafoanele. Taxa
colectată aferentă depăşirii se calculează şi se
include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana
impozabilă a depus sau trebuie să depună situaţiile
financiare anuale.
(13) În sensul art. 128 alin. (10) din
Codul fiscal, transferul cuprinde operaţiuni care nu presupun o
tranzacţie, deoarece nu implică decât persoana impozabilă care
realizează transportul sau expedierea de bunuri aparţinând
activităţii sale economice, dintr-un stat membru în alt stat membru,
în vederea realizării de activităţi economice în statul membru
de destinaţie. În categoria transferurilor se cuprind operaţiuni
precum: transportul/expedierea din România a bunurilor importate de persoana
impozabilă în alt stat membru în lipsa unei tranzacţii în momentul
expedierii, transportul/expedierea de bunuri mobile corporale din România în
alt stat membru în vederea constituirii unui stoc care urmează a fi vândut
în respectivul stat membru, precum şi alte operaţiuni care
iniţial au constituit nontransfer, dar ulterior s-au transformat în
transfer. Transferul este o operaţiune asimilată unei livrări
intracomunitare cu plată de bunuri, fiind obligatoriu să fie
respectate toate condiţiile şi regulile aferente livrărilor
intracomunitare, inclusiv cele referitoare la scutirea de taxă.
(14) Nontransferul
cuprinde şi expedierea sau transportul de produse accizabile din România
în alt stat membru, de către persoana impozabilă sau de altă
persoană în contul său, în vederea efectuării unei vânzări
la distanţă către persoane neimpozabile din acel stat membru,
altele decât persoanele juridice neimpozabile.
(15)
Furnizarea de programe informatice software standard pe dischetă sau pe un
alt purtător de date, însoţită de licenţă
obişnuită care interzice copierea şi distribuirea acestuia
şi care permite doar instalarea sa pe un anumit număr de staţii
de lucru, care este egal cu numărul de dischete sau de alte suporturi
purtătoare de date furnizate, constituie livrare de bunuri, conform art. 128 din Codul fiscal.
Programele informatice software standard reprezintă orice software produs
ca un bun de folosinţă generală care conţine date
preînregistrate, este comercializat ca atare şi, după instalare
şi eventual o perioadă scurtă de training, poate fi utilizat în
mod independent de către clienţi în formatul standard pentru aceleaşi
aplicaţii şi funcţii.
Norme
metodologice:
Art. 129
7. (1) Normele
metodologice prevăzute la pct. 6 alin. (2) - (4) se aplică în mod
corespunzător şi pentru prestările de servicii prevăzute la
art. 129 alin. (2)
din Codul fiscal.
(2) Dacă în cursul
derulării unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între
utilizatori cu acceptul locatorului/finanţatorului sau o cesiune a
contractului de leasing financiar prin care se schimbă
locatorul/finanţatorul, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri,
considerând că persoana care preia contractul de leasing continuă
persoana cedentului. Operaţiunea este considerată în continuare
prestare de servicii, persoana care preia contractul de leasing având
aceleaşi obligaţii ca şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.
(3) Este considerată
prestare de servicii, conform art.
129 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea
efectuată de o persoană care acţionează în numele şi
în contul altei persoane atunci când intervine într-o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii. În sensul prezentelor norme, intermediarul care
acţionează în numele şi în contul altei persoane este persoana
care acţionează în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care mandatarul
intermediază livrări de bunuri sau prestări de servicii,
furnizorul/prestatorul efectuează livrarea de bunuri/prestarea de servicii
către beneficiar, pentru care emite factura direct pe numele
beneficiarului, iar mandatarul efectuează o prestare de servicii, pentru
care întocmeşte factura de comision care reprezintă contravaloarea
serviciului de intermediere prestat către mandant, respectiv către
beneficiar sau, după caz, către furnizor/prestator.
(4) Emiterea de
către mandatar a unei facturi în numele său către
cumpărător, pentru livrarea de bunuri intermediată, este
suficientă pentru a-l transforma în cumpărător revânzător
din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum este
prevăzut la pct. 6 alin. (2) - (4). De asemenea, mandatarul devine din
punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată un cumpărător
revânzător, dacă primeşte de la vânzător o factură
întocmită pe numele său.
(5) Prevederile alin. (4)
sunt aplicabile şi în cazul în care mandatarul intermediază o
prestare de servicii.
(6) Prevederile pct. 6
alin. (11) şi (12) se aplică, după caz, şi pentru
prevederile art. 129
alin. (5) lit. a) din Codul fiscal.
(7) Prevederile pct. 6
alin. (6) şi (7), se vor aplica corespunzător şi pentru
prevederile art. 129
alin. (7) din Codul fiscal.
(8) Transferul cu
plată al unui sportiv de la un club la un alt club este considerată o
prestare de servicii cu plată în sensul art. 129 din Codul fiscal. Sumele plătite
drept compensaţie pentru încetarea contractului sau drept
penalităţi pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute
de părţile contractante, nu sunt considerate prestări de
servicii efectuate cu plată.
(9) În sensul art. 129 din Codul fiscal,
sunt considerate prestări de servicii următoarele:
a) furnizarea de programe
informatice software standard prin internet sau prin orice altă reţea
electronică şi care este în principal automatizată necesitând
intervenţie umană minimă, fiind un serviciu furnizat pe cale
electronică, conform art.
1251 alin. (1) pct. 26 din Codul fiscal;
b) furnizarea de
licenţe în cadrul unui contract de licenţă privind programele
informatice software, care permite clientului instalarea programului software
pe diverse staţii de lucru, împreună cu furnizarea de programe
software standard pe dischetă sau pe un alt purtător de date, conform
art. 129 alin. (3)
lit. b) din Codul fiscal.
c) furnizarea de programe informatice software personalizat, chiar şi în cazul în care programul software este furnizat pe dischetă sau pe un alt purtător de date. Programul software personalizat reprezintă orice program software creat sau adaptat nevoilor specifice ale clienţilor, conform cerinţelor exprimate de aceştia.
Norme
metodologice:
Art. 130
8. (1) Operaţiunile
prevăzute la art. 130
din Codul fiscal, includ orice livrări de bunuri/prestări de servicii
a căror plată se realizează printr-o altă livrare/prestare,
precum:
a) plata prin produse
agricole, care constituie livrare de bunuri, a serviciului de
prelucrare/obţinere a produselor agricole;
b) plata prin produse
agricole, care constituie livrare de bunuri, a arendei, care constituie o
prestare de servicii.
(2)
Fiecare operaţiune din cadrul schimbului este tratată separat
aplicându-se prevederile prezentului titlu în funcţie de calitatea
persoanei care realizează operaţiunea, cotele şi regulile
aplicabile fiecărei operaţiuni în parte.
Norme metodologice:
Art. 1301
9. (1) Art. 1301 alin.
(1) din Codul fiscal, este definiţia "în oglindă" a
definiţiei livrării intracomunitare de bunuri prevăzută la art. 128 alin. (9) din Codul
fiscal, respectiv dacă în statul membru din care începe expedierea sau
transportul bunurilor are loc o livrare intracomunitară de bunuri, într-un
alt stat membru are loc o achiziţie intracomunitară de bunuri în
funcţie de locul acestei operaţiuni stabilit conform prevederilor de
la art. 1321
din Codul fiscal.
(2) Prevederea de la art. 1301 alin.
(2) lit. a) din Codul fiscal este prevederea "în oglindă" a
celei de la art. 128
alin. (10) din Codul fiscal, cu privire la transferul bunurilor din România
într-un alt stat membru. Atunci când un bun intră în România în aceste
condiţii, persoana impozabilă trebuie să analizeze dacă din
punct de vedere al legislaţiei române operaţiunea ar fi constituit un
transfer de bunuri dacă operaţiunea s-ar fi realizat din România în
alt stat membru. În acest caz, transferul bunurilor din alt stat membru în
România dă naştere unei operaţiuni asimilate unei achiziţii
intracomunitare cu plată. Tratarea acestor transferuri ca şi achiziţii
intracomunitare nu depinde de tratamentul aplicat pentru acelaşi transfer
în statul membru de origine.
(3) Prevederile art. 1301 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal se aplică bunurilor achiziţionate de
forţele armate române în alt stat membru, în situaţia în care aceste
bunuri, după ce au fost folosite de forţele armate, sunt expediate în
România.
(4) În sensul art. 1301 alin.
(3) din Codul fiscal este considerată a fi efectuată cu plată achiziţia
intracomunitară de bunuri a căror livrare în ţară ar fi
fost asimilată unei livrări de bunuri cu plată.
(5) Conform art. 1301 alin.
(4) din Codul fiscal, dacă o persoană juridică neimpozabilă
din România importă bunuri în alt stat membru, pe care apoi le
transportă/expediază în România, operaţiunea respectivă
este asimilată unei achiziţii intracomunitare cu plată în
România, chiar dacă taxa aferentă importului a fost plătită
în statul membru de import. În temeiul dovezii achitării taxei aferente
achiziţiei intracomunitare în România, persoana juridică
neimpozabilă poate solicita statului membru de import restituirea taxei
achitate pentru import. În cazul invers, când o persoană juridică neimpozabilă
stabilită în alt stat membru, importă bunuri în România, pe care apoi
le transportă/expediază în alt stat membru, poate solicita în România
restituirea taxei achitate pentru importul respectiv, dacă face dovada
că achiziţia intracomunitară a bunurilor a fost supusă
taxei în celălalt stat membru.
(6) Nu
este asimilată unei achiziţii intracomunitare efectuate cu
plată, utilizarea în România de către o persoană impozabilă
în vederea efectuării unei vânzări la distanţă către
persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice
neimpozabile, de produse accizabile transportate sau expediate din alt stat
membru de persoana impozabilă sau de altă persoană, în numele
acesteia.
Norme
metodologice:
Art. 132
10. (1) În sensul art. 132 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal bunurile sunt considerate a fi transportate de furnizor, de
cumpărător, sau de un terţ care acţionează în numele
şi în contul unuia dintre aceştia, dacă potrivit
înţelegerii dintre părţile contractante ori furnizorul ori
cumpărătorul este persoana însărcinată să realizeze
transportul. Terţa persoană care realizează transportul în
numele şi în contul furnizorului sau al cumpărătorului este
transportatorul, sau o altă persoană cu care furnizorul sau
cumpărătorul încheie contractul de transport.
(2) Conform art. 132 alin. (1) lit. c)
din Codul fiscal, locul livrării este locul unde bunurile sunt puse la
dispoziţia cumpărătorului în cazul în care bunurile nu sunt
transportate sau expediate. În categoria bunurilor care nu sunt transportate
sau expediate se cuprind bunurile imobile, precum şi orice alte bunuri
mobile corporale care deşi sunt livrate, între vânzător şi
cumpărător nu există relaţie de transport. Exemplu: o persoană
impozabilă A stabilită în România livrează bunuri unei alte
persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în România. Bunurile
sunt transportate direct la C, o altă persoană care cumpără
bunurile de la B. În primul caz, contractul de transport este încheiat între A
şi B, persoana obligată să realizeze transportul fiind A sau B.
Pe relaţia A - B se consideră o livrare cu transport, iar pe
relaţia B - C, se consideră o livrare fără transport. În al
doilea caz, dacă contractul de transport este încheiat între B şi C,
pe relaţia A - B se consideră o livrare fără transport,
locul livrării fiind locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia lui
B, iar în relaţia B - C se consideră o livrare cu transport, locul
livrării fiind locul unde începe transportul, respectiv în statul membru
al furnizorului A.
11. (1) În sensul art. 132 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000 de EURO pentru
vânzările la distanţă se stabileşte pe baza cursului
valutar de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ultima zi
lucrătoare a anului calendaristic precedent şi se rotunjeşte la
cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este
egală sau mai mare decât 5, şi prin reducere când cifra sutelor este
mai mică de 5. Plafonul pentru vânzări la distanţă se
calculează pe fiecare an calendaristic.
(2) În cazul în care
vânzările la distanţă efectuate de un furnizor dintr-un anumit
stat membru în România depăşesc plafonul prevăzut la alin. (1),
se consideră că toate vânzările la distanţă efectuate
de furnizor din acel stat membru în România au loc în România pe perioada
rămasă din anul calendaristic în care s-a depăşit plafonul
şi pentru anul calendaristic următor. Persoana obligată la plata
taxei este furnizorul din alt stat membru potrivit art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, care
trebuie să se înregistreze în România în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal la
depăşirea plafonului calculat conform alin. (4) şi (5).
Înregistrarea rămâne valabilă până la 31 decembrie al anului
calendaristic următor celui în care furnizorul a depăşit
plafonul pentru vânzări la distanţă în România, cu excepţia
situaţiei prevăzute la alin. (3).
(3) În cazul în care
plafonul prevăzut la alin. (1) este depăşit şi în anul
calendaristic următor se aplică prevederile alin. (2) referitoare la
locul acestor vânzări.
(4) La calculul
plafonului prevăzut la alin. (1) se iau în considerare:
a) valoarea tuturor
vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor dintr-un anumit
stat membru în România, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri care au
fost livrate dintr-un teritoriu terţ şi care sunt considerate că
au fost livrate în România din statul membru de import în conformitate cu prevederile
art. 132 alin. (8)
din Codul fiscal.
b) valoarea vânzării
la distanţă ce conduce la depăşirea plafonului.
(5) La calculul
plafonului prevăzut la alin. (1) nu se iau în considerare:
a) valoarea
vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b) valoarea oricărei
livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c) valoarea oricărei
livrări de bunuri cu instalare sau montare, efectuată în România de
către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia conform art. 132 alin. (1) lit. b)
din Codul fiscal;
d) valoarea oricărei
livrări efectuate de furnizor în statul membru de plecare în cadrul
tranzacţiei supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi prevăzute la art. 1522 din Codul fiscal;
e) valoarea oricărei
livrări de energie electrică şi de gaz natural, distribuit prin
sistemul de distribuţie a gazului natural, conform art. 132 alin. (1) lit. e)
şi f) din Codul fiscal.
(6) Furnizorul unei
vânzări la distanţă în România poate opta în statul membru în
care este stabilit să schimbe locul livrării în România pentru toate
vânzările sale la distanţă din acel stat membru în România.
Opţiunea se comunică şi organelor fiscale competente din România
printr-o scrisoare recomandată în care furnizorul va specifica data de la
care intenţionează să aplice opţiunea. Persoana
obligată la plata taxei este furnizorul din alt stat membru potrivit art. 150 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, care trebuie să se înregistreze în România în scopuri de
TVA conform art. 153
din Codul fiscal înainte de prima livrare care va fi realizată ulterior
exprimării opţiunii. Înregistrarea ca urmare a opţiunii
rămâne valabilă până la 31 decembrie al celui de-al doilea an
calendaristic următor celui în care furnizorul şi-a exercitat
opţiunea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (7).
(7) Dacă plafonul
prevăzut la alin. (1) este depăşit în cel de-al doilea an
calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (6), se aplică prevederile
alin. (2) - (5) în privinţa locului pentru vânzările la
distanţă în România.
(8) Vânzarea la
distanţă are loc într-un stat membru, altul decât România, conform art. 132 alin. (5) din Codul
fiscal, dacă valoarea totală a vânzărilor la distanţă
efectuate de furnizorul din România depăşeşte plafonul
vânzărilor la distanţă stabilit de statul membru de destinaţie,
care poate să difere de cel stabilit la alin. (1), valabil pentru România,
sau în cazul în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea
prevăzută la alin. (5). Plafonul pentru vânzări la
distanţă se calculează pe fiecare an calendaristic. În sensul art. 132 alin. (5) din Codul
fiscal, persoanele din alt stat membru care nu comunică furnizorului din
România un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, sunt persoanele care
beneficiază în statul lor membru de derogarea prevăzută la art.
28 a(1a)(b) din Directiva a 6-a, al cărei echivalent în Codul fiscal este art. 126 alin. (4).
(9) În cazul în care
furnizorul depăşeşte plafonul pentru vânzări la
distanţă stabilit de statul membru de destinaţie, se consideră
că toate vânzările la distanţă efectuate de furnizorul din
România în statul membru de destinaţie au loc în acel stat membru pentru
perioada rămasă din anul calendaristic în care s-a depăşit
plafonul şi pentru anul calendaristic următor. Dacă se depăşeşte
plafonul şi în anul următor, se aplică aceleaşi reguli
referitoare la locul acestor vânzări. Furnizorii trebuie să comunice
printr-o scrisoare recomandată transmisă către organul fiscal competent
din România, în termen de 30 de zile de la data înregistrării în alt stat
membru pentru vânzări la distanţă ca urmare a
depăşirii plafonului pentru vânzări la distanţă din
alt stat membru, locul acestor livrări nemaifiind în România ci în statul
membru în care s-a depăşit plafonul.
(10) La calculul
plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din
România în alt stat membru se iau în considerare:
a) valoarea tuturor
vânzărilor la distanţă efectuate de un furnizor din România
către un anumit stat membru, inclusiv valoarea vânzărilor de bunuri
expediate dintr-un teritoriu terţ şi importate în România, care se
consideră că au fost expediate din România, în condiţiile art. 132 alin. (8) din Codul
fiscal;
b) valoarea vânzării
care conduce la depăşirea plafonului în celălalt stat membru.
(11) La calculul
plafonului pentru vânzări la distanţă realizate de furnizori din
România în alt stat membru nu se iau în considerare:
a) valoarea
vânzărilor la distanţă de bunuri accizabile;
b) valoarea oricărei
livrări intracomunitare de mijloace de transport noi;
c) valoarea
livrărilor de bunuri cu instalare, efectuate în alt stat membru de
către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
d) valoarea oricărei
livrări efectuate de un furnizor din România în cadrul unei
tranzacţii supuse regimului special al marjei profitului pentru bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi
antichităţi, conform art.
1522 din Codul fiscal.
e) valoarea oricărei
livrări de energie electrică şi de gaz natural distribuit prin
sistemul de distribuţie a gazului natural.
(12) Furnizorul poate
opta să schimbe locul livrării într-un alt stat membru pentru toate
vânzările sale la distanţă efectuate din România către acel
stat membru. Opţiunea se comunică printr-o scrisoare recomandată
transmisă către organul fiscal competent din România şi se
exercită de la data trimiterii scrisorii recomandate, rămânând
valabilă până la 31 decembrie al celui de-al doilea an calendaristic
următor celui în care furnizorul şi-a exercitat opţiunea, cu
excepţia situaţiei prevăzute la alin. (13).
(13)
Dacă plafonul pentru vânzări la distanţă realizate de
furnizori din România în alt stat membru este depăşit şi în cel
de-al doilea an calendaristic consecutiv prevăzut la alin. (12), se
aplică prevederile alin. (9) - (11) pentru locul vânzărilor la
distanţă în celălalt stat membru.
Norme
metodologice:
Art. 1321
12. (1) Conform art. 1321 alin.
(1) din Codul fiscal, locul unei achiziţii intracomunitare de bunuri este întotdeauna
în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor. În
cazul în care, conform art. 132
alin. (2) din Codul fiscal, cumpărătorul furnizează un cod de
înregistrare în scopuri de TVA dintr-un alt stat membru, decât cel în care se
încheie expedierea sau transportul bunurilor, se aplică reţeaua de
siguranţă, respectiv achiziţia intracomunitară se
consideră că are loc şi în statul membru care a furnizat codul
de înregistrare în scopuri de TVA şi în statul membru în care se încheie
expedierea sau transportul bunurilor.
(2) În sensul art. 1321 alin.
(3) din Codul fiscal, dacă cumpărătorul face dovada că a
supus la plata taxei achiziţia intracomunitară şi în statul
membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor şi în
statul membru care a furnizat un cod de înregistrare în scopuri de TVA, acesta
poate solicita restituirea taxei achitate în statul membru care a furnizat
codul de înregistrare în scopuri de TVA. Restituirea taxei aferente
achiziţiei intracomunitare se realizează astfel:
a) în cazul persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, prin înregistrarea cu
semnul minus în decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din
Codul fiscal a achiziţiei intracomunitare şi a taxei aferente;
b) în cazul persoanelor
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 1531 din Codul fiscal,
restituirea taxei se realizează conform normelor procedurale în vigoare.
Exemplu: o persoană
impozabilă din România înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531 din
Codul fiscal, achiziţionează în Ungaria (locul unde se încheie
transportul bunurilor) bunuri livrate din Franţa. Persoana respectivă
nu este înregistrată în Ungaria în scopuri de TVA, dar comunică
furnizorului din Franţa codul său de înregistrare în scopuri de TVA
din România, pentru a beneficia de scutirea de taxă aferentă
livrării intracomunitare realizată de furnizorul din Franţa.
După înregistrarea în scopuri de TVA în Ungaria şi plata TVA
aferentă achiziţiei intracomunitare conform art. 1321 alin.
(1) din Codul fiscal, persoana respectivă poate solicita restituirea taxei
plătite în România aferente achiziţiei intracomunitare, care a avut
loc şi în România conform art.
1321 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) În conformitate cu prevederile
art. 1321
alin. (4) din Codul fiscal, în cazul în care până la data la care
intervine exigibilitatea taxei pentru achiziţia intracomunitară
efectuată în statul membru care a atribuit codul de înregistrare în
scopuri de TVA, conform art. 1321
alin. (2) din Codul fiscal, persoana impozabilă face dovada că
achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata TVA în statul
membru unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor, nu se mai aplică
prevederile art. 1321
alin. (2) din Codul fiscal.
(4)
Obligaţiile prevăzute la art. 1321 alin. (5) lit. b) din Codul
fiscal sunt stabilite la pct. 2 alin. (15).
Norme
metodologice:
Art. 133
13. (1) Transferul de
sportivi de la un club din România la un club din altă ţară are
locul la locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care
serviciile sunt efectuate.
(2) Prestările de
servicii prevăzute la art.
133 alin. (2) lit. g) pct. 1 - 8, 13 şi 14 din Codul fiscal
realizată de un prestator stabilit în Comunitate către o
persoană neimpozabilă stabilită în Comunitate, au locul la locul
unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt
efectuate.
(3) Operaţiunile de
leasing sau închiriere de mijloace de transport prestate de un prestator
stabilit în Comunitate către un beneficiar stabilit în Comunitate au locul
la locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care
serviciile sunt efectuate.
(4) În sensul art. 133 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal, serviciile legate de bunurile imobile cuprind operaţiuni
precum:
a) lucrările de
construcţii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparaţii,
întreţinere, curăţare şi demolare efectuate asupra unui bun
imobil prin natura sa, precum şi orice operaţiune ce se
efectuează în legătură cu livrarea de bunuri mobile şi
încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin bunuri
imobile prin natura lor;
b) studiile şi
activităţile de supervizare, care fac parte în mod obişnuit din
ocupaţia arhitecţilor, supervizorilor sau inginerilor şi care au
ca obiectiv pregătirea şi coordonarea unei activităţi prevăzute
la lit. a);
c) activităţile
de evaluare a unui bun imobil;
d) punerea la
dispoziţie de spaţii de parcare;
e) punerea la
dispoziţie de spaţii de depozitare a bunurilor;
f) serviciile de cazare
şi punerea la dispoziţie de spaţii de camping;
g) închirierea de seifuri
ce sunt bunuri imobile prin natura lor;
h) operaţiunile de
închiriere, arendare, concesionare sau leasing a bunurilor imobile;
i) serviciile de
administrare a bunurilor imobile prin natura lor;
j)
acordarea accesului şi drepturilor de folosinţă pentru căi rutiere
şi structuri care fac parte din acestea, ca de exemplu poduri şi
tuneluri.
Norme metodologice:
Art. 133 al.2 b)
14. (1) În sensul art. 133 alin. (2) lit. b)
din Codul fiscal, locul prestării pentru serviciile ce constau în
transportul de bunuri, altele decât transportul intracomunitar de bunuri
şi transportul de persoane, este locul în care se efectuează
transportul în funcţie de distanţele parcurse.
(2) Transporturile
naţionale de bunuri sau persoane sunt transporturile pentru care atât
punctul de plecare, cât şi punctul de sosire se află în România.
Locul prestării transporturilor naţionale de bunuri şi de
persoane este în România.
(3) Transporturile
internaţionale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare,
fie punctul de sosire în afara Comunităţii, fie ambele puncte sunt
situate în afara Comunităţii, dar transportul tranzitează
România. Transporturile internaţionale de persoane sunt transporturile
care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării,
fie ambele puncte sunt situate în afara ţării, dar transportul
tranzitează România. Locul prestării serviciilor internaţionale
de transport de bunuri sau persoane este considerat a fi în România pentru partea
din parcursul efectuat în interiorul ţării, denumită traseu
naţional.
(4) Pentru transportul
internaţional de bunuri sau de persoane, partea din parcursul efectuat în
România este parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire
al transportului de bunuri sau de persoane, determinată după cum
urmează:
a) pentru transporturile
care au punctul de plecare în România, locul de plecare este considerat a fi
locul unde începe transportul bunurilor sau primul punct de îmbarcare al
pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere al
frontierei dinspre România în străinătate;
b) pentru transporturile
care au punctul de plecare în afara României şi punctul de sosire în
România, locul de plecare este punctul de trecere al frontierei din
străinătate spre România, iar locul de sosire este primul loc de
destinaţie al bunurilor în România sau ultimul punct de debarcare a
pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara României;
c) pentru transporturile
care tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare,
nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul
de trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de
sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în
străinătate;
d) în cazurile
prevăzute la lit. a) - c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat şi
debarcat în interiorul ţării, călătorind cu un mijloc de
transport în trafic internaţional, partea de transport dintre locul de
îmbarcare şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se
consideră a fi transport naţional.
(5)
Facturile sau alte documente legal aprobate pentru transportul
internaţional se emit pentru parcursul integral, fără a fi
necesară separarea contravalorii traseului naţional şi a celui
internaţional. Orice scutire de taxă pentru servicii de transport
prevăzută de art. 143
sau art. 144 din
Codul fiscal se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul
ţării, în timp ce distanţa parcursă în afara
ţării se consideră că nu are locul prestării în
România şi nu se datorează taxa. Persoana care efectuează
servicii de transport internaţional beneficiază de dreptul de
deducere a taxei aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii
şi pentru partea din transport care nu are locul prestării în
România, în baza art. 145
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 133 al.2c
15. (1) Locul de plecare
al transportului intracomunitar de bunuri este locul de unde începe transportul
bunurilor, fără a se ţine cont de distanţa parcursă
până la locul în care se află bunurile. Locul de sosire este locul în
care se încheie transportul bunurilor.
(2) Transportul
prevăzut la art. 133
alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal, al cărui loc de plecare şi
loc de sosire sunt situate în România, direct legat de un transport
intracomunitar de bunuri al cărui loc de plecare sau loc de sosire sunt
situate în România, reprezintă un transport asimilat transportului
intracomunitar de bunuri;
(3) Este considerat un
transport intracomunitar de bunuri în sensul art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
transportul ce urmează unui transport prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c)
pct. 1 din Codul fiscal, al cărui loc de sosire este situat în România,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) contractul sau orice
alt document aferent acestui transport trebuie să existe în momentul
încheierii transportului prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;
b) persoana care
efectuează transportul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
trebuie să acţioneze în contul persoanei care comandă sau realizează
transportul prevăzut la art.
133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;
c) bunurile vor
rămâne în aceeaşi stare în care au fost introduse în România
până la încheierea transportului.
(4) Este considerat un
transport intracomunitar de bunuri în sensul art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
transportul ce precede unui transport prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c)
pct. 1 din Codul fiscal, al cărui loc de sosire este situat în afara
României în alt stat membru, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) contractul sau orice
alt document aferent transportului prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal,
trebuie să existe în momentul încheierii transportului prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c)
pct. 2 din Codul fiscal;
b) persoana care
efectuează transportul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
trebuie să acţioneze în contul persoanei care comandă sau
realizează transportul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;
c) bunurile vor
părăsi România în aceeaşi stare în care erau la începerea
transportului prevăzut la art.
133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal.
(5) Este considerat un
transport intracomunitar de bunuri în sensul art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
transportul situat între două transporturi prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. c)
pct. 1 din Codul fiscal, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) contractul sau orice
alt document aferent transportului prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal,
trebuie să existe în momentul încheierii transportului prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c)
pct. 2 din Codul fiscal;
b) persoana care
efectuează transportul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 2 din Codul fiscal,
trebuie să acţioneze în contul persoanei care comandă sau
realizează transportul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal;
c)
bunurile vor rămâne în aceeaşi stare în care au fost introduse în
România.
Norme
metodologice:
Art. 134
16. (1) Pentru bunurile
livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că
livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care
bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi. În sensul titlului VI din Codul
fiscal, contractul de consignaţie reprezintă un contract prin care consignantul
se angajează să livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din
urmă sa găsească un cumpărător pentru aceste bunuri.
Consignatarul acţionează în nume propriu dar în contul consignantului
când livrează bunurile către cumpărători.
(2) Pentru bunurile
transmise în vederea testării sau a verificării
conformităţii, se consideră că transferul
proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor
de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării
conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor,
aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze fie, să le
returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea
testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a
bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate
satisfăcătoare în urma testării de către clientul
potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au
caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
(3) Pentru
stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul
proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în
posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o
operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri
într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul
proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la
care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în
procesul de producţie.
Art. 135
17. Există o
relaţie clară între faptul generator în cazul unei livrări de
bunuri şi faptul generator în cazul unei achiziţii intracomunitare de
bunuri, care intervin în acelaşi moment, respectiv în momentul
livrării de bunuri. Pentru a evita orice neconcordanţă între
livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în
declaraţia recapitulativă pentru astfel de livrări, în statul
membru de origine, şi achiziţiile intracomunitare, evidenţiate
în decontul de TVA şi în declaraţia recapitulativă pentru
achiziţii intracomunitare, în România, momentul exigibilităţii a
fost stabilit fie în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care a
avut loc faptul generator, fie la data facturii, dacă această
factură este emisă pentru întreaga contravaloare, atât pentru
livrările intracomunitare, cât şi pentru achiziţiile
intracomunitare.
Exemplul 1. Factura
pentru livrarea intracomunitară este emisă integral ulterior datei de
15 a lunii următoare celei în care se efectuează livrarea.
Alt stat membru
România
Livrare
intracomunitară
Achiziţie intracomunitară,
scutită de
TVA
supusă TVA şi taxabilă
Data livrării:
25/06/2007
Data achiziţiei intracomunitare:
25/06/2007
Data facturii: 20/07/2007
Faptul generator:
25/06/2007 Faptul
generator: 25/06/2007
Exigibilitatea:
15/07/2007
Exigibilitatea: 15/07/2007
Livrarea este inclusă în declaraţia Achiziţia intracomunitară
se
recapitulativă aferentă trimestrului
evidenţiază în decontul de TVA pentru
trei al anului
2007.
luna iulie 2007 (sau pentru
trimestrul trei al anului 2007),
precum şi în declaraţia
recapitulativă aferentă trimestrului
trei al anului 2007
Exemplul 2. Factura
pentru livrarea intracomunitară este emisă anterior datei de 15 a
lunii următoare celei în care se efectuează livrarea.
Alt stat
membru
România
Livrare
intracomunitară
Achiziţie intracomunitară,
scutită de
TVA
supusă TVA şi taxabilă
Data livrării:
25/06/2007
Data achiziţiei intracomunitare:
25/06/2007
Data facturii: 29/06/2007
Faptul generator:
25/06/2007 Faptul
generator: 25/06/2007
Exigibilitatea:
29/06/2007
Exigibilitatea: 29/06/2007
Livrarea este inclusă în declaraţia Achiziţia
intracomunitară se
recapitulativă aferentă trimestrului
evidenţiază în decontul de TVA
doi al anului 2007. pentru
luna iunie 2007 (sau pentru
trimestrul doi al anului 2007),
precum şi în declaraţia
recapitulativă aferentă trimestrului
doi al anului 2007
Norme
metodologice:
Art. 137
18. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a)
din Codul fiscal, subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele
locale sau bugetul Comunitar, legate direct de preţul bunurilor livrate
şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare. Se
consideră că subvenţiile sunt legate direct de preţ
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) suma subvenţiei
să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b) suma subvenţiei
să poată fi determinată înainte de desfăşurarea
activităţii.
(2) Nu intră în baza
de impozitare a taxei subvenţiile sau alocaţiile primite de la
bugetul de stat, de la bugetele locale sau de la bugetul Comunitar care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), cum sunt:
subvenţiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local,
subvenţiile acordate pentru efectuarea de investiţii proprii.
(3) Baza de impozitare
pentru uniformele de serviciu, echipamentul de lucru şi/sau de
protecţie acordat salariaţilor este constituită din
contravaloarea care este suportată de salariaţi. Dacă
echipamentul de lucru şi/sau de protecţie nu este suportat de
salariaţi, operaţiunea nu constituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) din Codul
fiscal. Pentru partea din contravaloarea uniformelor de serviciu,
echipamentelor de lucru şi/sau de protecţie acordat
salariaţilor, care este suportată de angajator, acesta îşi
păstrează dreptul de deducere în condiţiile art. 145 din Codul fiscal.
(4) În sensul art. 137 alin. (1) lit. c)
din Codul fiscal baza de impozitare pentru active corporale fixe care
constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, altele
decât bunurile imobile, este constituită din valoarea rămasă la
care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculată în
funcţie de amortizarea contabilă, dar nu mai puţin decât
valoarea la care bunurile au fost imputate, în cazul bunurilor constatate
lipsă. Dacă activele corporale fixe sunt complet amortizate, baza de
impozitare este zero, sau după caz, valoarea imputată, în cazul
lipsurilor imputabile.
(5) În situaţiile
prevăzute la art. 128
alin. (4) lit. a) şi lit. b) din Codul fiscal, baza de impozitare a
bunurilor mobile se determină conform prevederilor alin. (4).
(6) Pentru
livrările de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (5) din Codul fiscal, baza de
impozitare pentru active corporale fixe, inclusiv pentru bunurile imobile, se
determină conform procedurii stabilite la alin. (4).
Norme
metodologice:
Art. 137 al.3
19. (1) În sensul art. 137 alin. (3) lit. a)
din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte
reduceri de preţ nu se cuprind în baza de impozitare a taxei dacă
sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul
livrării/prestării şi nu constituie, în fapt, remunerarea unui
serviciu sau livrări. În acest scop în factura emisă se va consemna
contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor livrate, fără
taxă, pe un rând separat se va înscrie suma cu care este redusă baza
impozabilă, care se scade. Taxa pe valoarea adăugată se
aplică asupra diferenţei rezultate.
(2) În cazul reducerilor
de preţ acordate consumatorului final pe bază de cupoane valorice de
către producătorii/distribuitorii de bunuri în cadrul unor campanii
promoţionale, se consideră că aceste reduceri sunt acordate
şi în beneficiul comercianţilor care au acceptat aceste cupoane
valorice de la consumatorii finali, chiar dacă în circuitul acestor bunuri
de la producători/distribuitori la comercianţi s-au interpus unul sau
mai mulţi intermediari cumpărători-revânzători. Cupoanele
valorice trebuie să conţină minimum următoarele elemente:
a) numele
producătorului/distribuitorului care acordă reducerea de preţ în
scopuri promoţionale;
b) produsul pentru care
se face promoţia;
c) valoarea reducerii
acordate, în sumă globală, care conţine şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă reducerii, fără a fi
menţionată distinct în cupon;
d) termenul de
valabilitate al cuponului;
e) menţiunea potrivit
căreia cupoanele pot fi utilizate numai în magazinele agreate în
desfăşurarea promoţiei în cauză;
f) instrucţiunile
privind utilizarea acestor cupoane;
g) denumirea
societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice,
dacă este cazul.
(3) În sensul art. 137 alin. (3) lit. e)
din Codul fiscal sumele achitate de furnizor/prestator în numele şi în
contul clientului, reprezintă sumele achitate de o persoană, furnizorul/prestatorul,
pentru facturi emise pe numele clientului. Emiterea facturii de decontare este
opţională, în funcţie de cele convenite de părţi în
vederea recuperării sumelor achitate. În situaţia în care părţile
convin să-şi deconteze sumele achitate pe baza facturii de decontare,
taxa nu va fi menţionată distinct, fiind inclusă în totalul
sumei de recuperat. Factura de decontare se transmite clientului
însoţită de factura achitată în numele clientului şi emisă
pe numele acestuia din urmă. Furnizorul/prestatorul nu exercită
dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului şi nu
colectează taxa pe baza facturii de decontare. De asemenea,
furnizorul/prestatorul nu înregistrează aceste sume în conturile de
cheltuieli, respectiv de venituri. Clientul îşi va deduce în
condiţiile legii taxa pe baza facturii care a fost emisă pe numele
său, factura de decontare fiind doar un document care se anexează
facturii achitate. În cazul în care furnizorul/prestatorul primeşte o
factură pe numele sau pentru livrări de bunuri prestări de
servicii realizate în beneficiul altei persoane şi emite o factură în
nume propriu către această altă persoană, acestea nu sunt
considerate plăţi în numele clientului şi se aplică
structura de comision prevăzută la pct. 6 alin. (2) - (4), sau
după caz pct. 7 alin. (1), chiar dacă nu există un contract de
comision între părţi.
(4) În sensul art. 137 alin. (3) lit. e)
din Codul fiscal, sumele încasate în numele şi în contul altei persoane
cuprind operaţiuni precum:
a) cotizaţii,
onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi încasate în contul unei
instituţii publice, dacă pentru acestea instituţia publică
nu este persoana impozabilă în sensul art. 127 din Codul fiscal;
b) sume încasate în
contul altei persoane, dacă factura este emisă de această
altă persoană către un terţ. Pentru decontarea sumelor
încasate de la terţ cu persoana care a emis factura, conform
înţelegerii dintre părţi, pot fi întocmite facturi de decontare
conform alin. (3);
c) sume facturate
către terţi şi încasate, în contul altei persoane, situaţie
în care se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6
alin. (2) - (4) sau, după caz, pct. 7 alin. (1), chiar dacă nu există
un contract de comision între părţi.
(5) În sensul art. 137 alin. (3) lit. d)
din Codul fiscal, ambalajele care circulă între furnizorii de marfă
şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în
baza de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin
cantităţile de ambalaje necesare efectuării schimbului şi
achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.
Pentru vânzările efectuate prin unităţi care au obligaţia
utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanţiei
băneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiază distinct pe
bonurile fiscale, fără taxă. Restituirea garanţiilor
băneşti nu se reflectă în documente fiscale.
(6)
Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanţii
băneşti au obligaţia să comunice periodic furnizorului de
ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii
anuale, cantităţile de ambalaje scoase din evidenţă ca
urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaşi
natură. În termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării,
furnizorii de ambalaje sunt obligaţi să factureze cu taxă
cantităţile de ambalaje respective. Dacă garanţiile sunt
primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza
evidenţei vechimii garanţiilor primite şi nerestituite, se va
colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanţii mai vechi
de 1 an calendaristic.
Norme
metodologice:
Art. 138
20. (1) În
situaţiile prevăzute la art.
138 din Codul fiscal, furnizorii de bunuri şi/sau
prestatorii de servicii îşi ajustează baza impozabilă a taxei
după efectuarea livrării/prestării, sau după facturarea
livrării/prestării chiar dacă livrarea/prestarea nu au fost
efectuate dar evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior
facturării şi înregistrării taxei în evidenţele persoanei
impozabile. În acest scop furnizorii/prestatorii trebuie să emită
facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se reduce
sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare
se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului. Prevederile
acestui alineat se aplică şi pentru livrări intracomunitare.
(2) Beneficiarii au
obligaţia să ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial, potrivit
prevederilor art. 148
lit. b) şi art. 149
alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, numai pentru operaţiunile
prevăzute la art. 138
lit. a) - c) şi e) din Codul fiscal. Prevederile acestui alineat se
aplică şi pentru achiziţiile intracomunitare.
(3) Ajustarea bazei de
impozitare a taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 138 lit. d) din Codul
fiscal este permisă numai în situaţia în care data declarării
falimentului beneficiarilor a intervenit după data de 1 ianuarie 2004,
inclusiv pentru facturile emise înainte de această dată, dacă
contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea
adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se poate
încasa din cauza falimentului beneficiarului.
(4) Reducerile de
preţ acordate de producătorii/distribuitorii de bunuri pe bază
de cupoane valorice, în cadrul unor campanii promoţionale se reflectă
în facturi astfel:
a) facturile de reducere
se întocmesc direct de către producătorii/distribuitorii de bunuri pe
numele comercianţilor care au acceptat cupoanele valorice de la
consumatorii finali, chiar dacă iniţial facturile de livrare a
bunurilor pentru care se acordă aceste reduceri de preţ au fost emise
de producători/distribuitori către diverşi intermediari
cumpărători-revânzători. La rubrica
"Cumpărător" se înscriu datele de identificare ale cumpărătorului
care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali. În plus, în
factura de reducere de preţ se va menţiona "reducere de
preţ acordată în baza cupoanelor valorice", sau
b) în
cazul în care producătorii/distribuitorii de bunuri încheie contracte cu
societăţi specializate în administrarea cupoanelor valorice
producătorii/distribuitorii emit o singură factură cu semnul
minus pentru valoarea reducerilor de preţ acordate în cursul unei luni
şi a taxei pe valoarea adăugată aferente, care trebuie să
cuprindă menţiunea "reduceri de preţ acordate în baza cupoanelor
valorice conform anexei". Anexa trebuie să conţină
informaţii din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ
acordate de un producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe
categorii de bunuri. La rubrica "Cumpărător" se vor înscrie
datele de identificare ale societăţii specializate în administrarea
cupoanelor valorice. Societăţile specializate în administrarea
cupoanelor valorice vor emite către fiecare comerciant o singură
factură cu semnul minus pentru toate bunurile în cauză, în care vor
înscrie valoarea reducerilor de preţ acordate de
producători/distribuitori în cursul unei luni şi a taxei pe valoarea
adăugată aferente. Aceste facturi trebuie să conţină
menţiunea "reduceri de preţ acordate în baza cupoanelor valorice
conform anexei". Anexa trebuie să conţină informaţii
din care să rezulte valoarea reducerilor de preţ acordate de un
producător/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe categorii de bunuri.
La rubrica "Furnizor" se vor înscrie datele de identificare ale
societăţii specializate în administrarea cupoanelor valorice.
Norme
metodologice:
Art. 1381
21. În sensul art. 1381 din
Codul fiscal, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare este
egală cu baza de impozitare a livrării intracomunitare efectuate în
alt stat membru, care cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (2) din Codul
fiscal şi nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) din Codul
fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 1391
22. (1) În contractele încheiate între părţi trebuie
menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb al unei
bănci comerciale. În cazul încasării de avansuri înainte de livrarea
de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele pentru achiziţii
intracomunitare sau livrări intracomunitare de bunuri, cursul de schimb
valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea
adăugată la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat
la data definitivării operaţiunii.
Exemplu: O persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal
încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea unui automobil de la o
altă societate B. A va emite o factură către B la cursul de 3,5
lei/euro, valabil la data încasării avansului.
Baza de impozitare a TVA = 1.000 euro x 3,5 lei/euro = 3.500 lei.
Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansului = 3.500 x 19% =
665 lei.
După o perioadă de 3 luni are loc
livrarea automobilului, care costă 5.000 euro. Cursul din data
livrării bunului este de 3,6 lei/euro. Baza de impozitare TVA se
determină astfel:
[(1.000 euro x 3,5 lei/euro) + (4.000 euro x 3,6
lei/euro)] x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei.
(2) Pentru
livrări de bunuri sau prestări de servicii în interiorul
ţării, contractate în valută cu decontare în lei la cursul de
schimb din data plăţii, diferenţele de curs dintre cursul de
schimb menţionat în factura întocmită conform alin. (1) şi
cursul de schimb utilizat la data încasării, nu este considerat
diferenţă de preţ.
Norme
metodologice:
Art. 140
23. (1) Taxa se
determină prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de
impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplică
procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x
100/119 în cazul cotei standard şi 9 x 100/109 în cazul cotei reduse,
atunci când preţul de vânzare include şi taxa. De regulă
preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri şi/sau
prestărilor de servicii direct către populaţie pentru care nu
este necesară emiterea unei facturi conform art. 155 alin. (7) din Codul fiscal, precum şi
în orice situaţie în care prin natura operaţiunii sau conform
prevederilor contractuale preţul include şi taxa.
(3) Cota redusă de
9% prevăzută la art. 140
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de manuale
şcolare, cărţi, ziare şi reviste, inclusiv pentru cele
înregistrate pe suport electromagnetic sau pe alte tipuri de suporturi.
Cărţile şi manualele şcolare sunt tipăriturile care au
cod ISBN, indiferent de suportul pe care sunt livrate. Ziarele şi
revistele sunt orice tipărituri care au cod ISSN, indiferent de suportul
pe care sunt livrate. Nu se aplică cota redusă a taxei pe valoarea
adăugată pentru livrarea de cărţi, ziare şi reviste
care sunt destinate în principal sau exclusiv publicităţii. Prin
"în principal" se înţelege ca mai mult de jumătate din
conţinutul cărţii, ziarului sau revistei este destinat
publicităţii.
(4) Cota redusă de
taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal se
aplică pentru protezele medicale şi accesoriile acestora, exclusiv
protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată în
condiţiile prevăzute la art.
141 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal. Proteza medicală
este un dispozitiv medical care amplifică, restabileşte sau
înlocuieşte zone din ţesuturile moi sau dure, precum şi
funcţii ale organismului uman, acest dispozitiv poate fi intern, extern
sau atât intern, cât şi extern. Accesoriul unei proteze este un articol
care este prevăzut în mod special de către producător pentru a
fi utilizat împreună cu proteza medicală.
(5) Cota redusă de
taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se
aplică pentru produsele ortopedice. Sunt produse ortopedice protezele
utilizate pentru amplificarea, restabilirea sau înlocuirea ţesuturilor moi
ori dure, precum şi a unor funcţii ale sistemului osteoarticular,
ortezele utilizate pentru modificarea caracteristicilor structurale şi
funcţionale ale sistemului neuromuscular şi scheletic, precum şi
încălţămintea ortopedică realizată la recomandarea
medicului de specialitate, mijloacele şi dispozitivele de mers ortopedice,
precum fotolii rulante şi/sau alte vehicule similare pentru invalizi,
părţi şi/sau accesorii de fotolii rulante ori de vehicule
similare pentru invalizi.
(6) Cota
redusă de taxă de 9% prevăzută la art. 140 alin. (2) lit. f)
din Codul fiscal, se aplică pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier
sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea
terenurilor amenajate pentru camping. În situaţia în care costul micului
dejun este inclus în preţul de cazare, cota redusă se aplică
asupra preţului de cazare, fără a se defalca separat micul
dejun. Orice persoană care acţionează în condiţiile art. 129 alin. (6) din Codul
fiscal, sau care intermediază astfel de operaţiuni în nume propriu,
dar în contul altei persoane, potrivit art. 129 alin. (2), aplică cota de 9% a taxei,
cu excepţia situaţiilor în care este obligatorie aplicarea regimului
special de taxă pentru agenţii de turism prevăzut la art. 1521 din
Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 141
24. Scutirea prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal:
a) se aplică pentru operaţiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, incluzând livrarea de medicamente, bandaje, proteze şi accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare către pacienţi în perioada tratamentului, precum şi furnizarea de hrană şi cazare către pacienţi în timpul spitalizării şi îngrijirii medicale;
b) nu se aplică pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale şi accesorii ale acestora, produse ortopedice şi alte bunuri similare, care nu este efectuată în cadrul tratamentului medical sau spitalizării, cum ar fi cele efectuate de farmacii, chiar şi în situaţia în care acestea sunt situate în incinta unui spital sau a unei clinici şi/sau sunt conduse de către acestea.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 d)
25.
Scutirea prevăzută la art.
141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal privind activitatea de
transport al bolnavilor şi răniţilor cu vehicule special
amenajate în acest sens se aplică pentru transporturile efectuate de
staţiile de salvare sau de alte unităţi sau vehicule autorizate
de Ministerul Sănătăţii pentru desfăşurarea
acestei activităţi.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 i)
26. În
sensul art. 141
alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, entităţile recunoscute ca având
caracter social sunt entităţi precum: căminele de bătrâni
şi de pensionari, centrele de integrare prin terapie
ocupaţională, centrele de plasament autorizate să
desfăşoare activităţi de asistenţă socială.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 j)
27.
Scutirea prevăzută la art.
141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, se aplică
centrelor-pilot pentru tineri cu handicap, caselor de copii, centrelor de
recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap şi altor organisme
care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întreţinerii sau
educării tinerilor.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 k)
28. În sensul art. 141 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal:
a) Cuantumul cotizaţiilor este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaţiilor fără scop patrimonial;
b) activităţile desfăşurate în favoarea membrilor în contul cotizaţiilor încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, cu modificările şi completările ulterioare, de către Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti şi camerele de comerţ şi industrie teritoriale, sunt scutite de taxă.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 l)
29.
Scutirea prevăzută la art.
141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal se aplică pentru
prestările de servicii ce au strânsă legătură cu
practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate în beneficiul
persoanelor care practică sportul sau educaţia fizică, în
situaţia în care aceste servicii sunt prestate de către
organizaţii fără scop patrimonial, cum sunt organizaţiile
şi ligile sportive, cluburile sportive, bazele sportive de antrenament,
hotelurile şi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu se
aplică scutirea de taxă pentru încasările din publicitate,
încasările din cedarea drepturilor de transmitere la radio şi la
televiziune a manifestărilor sportive şi încasările din acordarea
dreptului de a intra la orice manifestări sportive.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 m)
30.
Prestările de servicii culturale prevăzute de art. 141 alin. (1) lit. m)
din Codul fiscal efectuate de instituţiile publice sau de organizaţii
culturale nonprofit cuprind activităţi precum: reprezentaţiile
de teatru, operă, operetă, organizarea de expoziţii, festivaluri
şi alte evenimente culturale similare. Livrările de bunuri strâns
legate de aceste servicii cuprind livrări precum: vânzarea de
broşuri, pliante şi alte materiale care popularizează un
eveniment cultural.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 n)
31.
Potrivit art. 141 alin.
(1) lit. n) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea
adăugată activităţi cum sunt: reprezentaţii teatrale,
coregrafice sau cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe,
simpozioane, cu condiţia ca veniturile obţinute din aceste
activităţi să servească numai la acoperirea cheltuielilor
persoanelor care le-au organizat.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 o)
32. Prin
posturi publice naţionale de radio şi televiziune se înţeleg
Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune,
prevăzute de Legea nr. 41/1994,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de
Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 p)
33. Serviciile
publice poştale sunt serviciile poştale din sfera serviciului
universal, astfel cum sunt reglementate de Ordonanţa
Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, cu
modificările şi completările ulterioare.
Norme metodologice:
Art. 141 al.1 q)
34. (1) Scutirea de la art. 141 alin. (1) lit. q)
din Codul fiscal se aplică în situaţia în care membrii unui grup
independent de persoane sunt de acord să împartă cheltuieli
semnificative comune şi direct necesare pentru exercitarea
activităţii de către membri. În acest caz alocarea de cheltuieli
se consideră a fi o prestare de servicii în beneficiul membrilor de
către grupul independent de persoane. Această prestare de servicii
este scutită de taxă în cazul în care condiţiile stabilite la
alin. (2) - (15) sunt îndeplinite cumulativ.
(2) Membrii grupului
independent trebuie:
a) să fie persoane
neimpozabile sau persoane impozabile care efectuează operaţiuni
fără drept de deducere a taxei, neînregistrate în scopuri de
taxă conform art. 153
din Codul fiscal, cu excepţia activităţii de administrare;
b) să efectueze
activităţi de aceeaşi natură sau să aparţină
aceluiaşi grup financiar, economic, profesional sau social.
(3)
Activităţile grupului independent trebuie să aibă un
caracter nonprofit. Grupul independent nu se înregistrează, dar
acţionează în calitate de grup faţă de terţi. Unul din
membri va fi desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului
independent.
(4) Grupul independent va
presta numai servicii de aceeaşi natură tuturor membrilor grupului în
interesul direct şi comun al acestora. Grupul independent nu poate efectua
livrări de bunuri, cu excepţia cazului în care aceste livrări de
bunuri sunt auxiliare prestărilor de servicii menţionate la acest
punct.
(5) Se interzice grupului
independent să efectueze operaţiuni către terţi. De
asemenea se interzice prestarea de servicii de către grupul independent
doar unuia dintre membrii sau numai pentru o parte a membrilor grupului.
(6) Serviciile prestate
de grupul independent în beneficiul tuturor membrilor săi vor fi decontate
fiecărui membru şi reprezintă contravaloarea cheltuielilor
comune aferente perioadei pentru care se efectuează decontarea. Urmare a
acestor decontări, grupul independent nu poate obţine nici un profit.
(7) Decontarea
menţionată la alin. (6) se efectuează în baza unui decont
justificativ întocmit de membrul desemnat să asigure conducerea
administrativă ce stabileşte:
a) cota-parte exactă
de cheltuieli comune pentru fiecare membru al grupului;
b) o evaluare exactă
a cotei părţi a fiecărui membru din cheltuielile comune, în baza
criteriilor obiective agreate între membrii grupului.
(8) Pentru aplicarea
alin. (7), grupul independent poate primi sume în avans de la membrii săi
cu condiţia ca valoarea totală a acestor avansuri să nu
depăşească suma totală a cheltuielilor comune angajate pe
perioada acoperită de fiecare decont justificativ.
(9) În vederea
implementării grupului independent se depune la Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice o
cerere semnată de către toţi membrii grupului, care să
cuprindă următoarele:
a) numele, adresa,
obiectul de activitate şi codul de înregistrare al fiecărui membru;
b) elementele care
să demonstreze că membrii îndeplinesc condiţiile de la alin.
(2);
c) numele membrului
desemnat să asigure conducerea administrativă.
(10) Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală va lua o decizie oficială
prin care să aprobe sau să refuze implementarea grupului independent
şi va comunica acea decizie grupului, precum şi fiecărui organ
fiscal în jurisdicţia căruia se află membrii grupului
independent, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii
menţionate la alin. (9).
(11) Implementarea
grupului independent va intra în vigoare în prima zi din cea de-a doua
lună următoare datei deciziei menţionate la alin. (10).
(12) Membrul desemnat
să asigure conducerea administrativă a grupului va notifica
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală oricare dintre următoarele
evenimente:
a) încetarea
opţiunii prevăzute la alin. (1) de a forma un grup independent, cu
cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului;
b) neîndeplinirea
condiţiilor prevăzute la alin. (2) care conduc la anularea
tratamentului persoanelor impozabile ca grup independent, în termen de 15 zile
de la producerea evenimentului care a generat această situaţie;
c) numirea unui alt
membru desemnat să asigure conducerea administrativă al grupului
independent cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.
(13) În situaţiile
prevăzute la alin. (12) lit. a) şi b) Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală va anula tratamentul
persoanelor impozabile ca grup independent astfel:
a) în cazul prevăzut
la alin. (12) lit. a), de la data 1 a lunii următoare celei în care a
încetat opţiunea;
b) în cazul prevăzut
la alin. (12) lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a
produs evenimentul care a generat această situaţie.
(14) Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală va putea, în urma
verificărilor efectuate de organele fiscale competente:
a) să anuleze
tratamentul unei persoane ca membru al unui grup independent în cazul în care
acea persoană nu mai întruneşte criteriile de eligibilitate pentru a
fi considerată un asemenea membru în condiţiile alin. (1).
Această anulare va intra în vigoare începând cu prima zi a lunii
următoare celei în care situaţia a fost constatată de organele
fiscale competente;
b) să anuleze
tratamentul persoanelor impozabile ca grup independent în cazul în care grupul
nu întruneşte criteriile de eligibilitate prevăzute la alin. (1) -
(8) pentru a fi considerate un asemenea grup. Această anulare va intra în
vigoare începând cu prima zi a lunii următoare celei în care situaţia
a fost constatată de organele fiscale competente.
(15) În situaţia în
care membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului
decontează costurile de administrare a grupului independent către
ceilalţi membri, acestea nu sunt scutite de taxă, în condiţiile art. 141 alin. (1) lit. q)
din Codul fiscal. Chiar dacă membrul desemnat să asigure conducerea
administrativă a grupului se înregistrează în scopuri de taxa pe
valoarea adăugată pentru activitatea de administrare, acesta poate
face parte din grup.
(16) În
cazul grupurilor independente toate achiziţiile efectuate de la terţi
sau alţi membri ai grupului în interesul direct al grupului vor fi
efectuate de membrul desemnat pentru conducerea administrativă a grupului,
care acţionează în numele şi pe contul grupului.
Norme
metodologice:
Art. 141 al.2
35. (1) Se cuprind în
sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal
şi împrumuturile acordate de asociaţii/acţionarii
societăţilor comerciale în vederea asigurării resurselor
financiare ale societăţii comerciale.
(2) Se cuprind în sfera
operaţiunilor scutite conform art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 5 din Codul fiscal şi transferul
şi/sau orice alte operaţiuni cu părţi sociale şi
acţiuni necotate la bursă.
(3) În
sensul art. 141
alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, serviciile auxiliare trebuie să
îndeplinească funcţiile caracteristice specifice şi
esenţiale ale serviciului principal pentru a se califica drept
operaţiuni scutite de taxă.
Norme metodologice:
Art. 141 al.2 e)
36. În
sensul art. 141
alin. (2) lit. e) pct. 3 din Codul fiscal, maşinile şi utilajele fixate
definitiv în bunuri imobile sunt cele care nu pot fi detaşate
fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea
imobilelor înseşi.
Norme metodologice:
Art. 141 al.2 f)
37. În
sensul art. 141
alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, terenul pe care este construit un bun
imobil urmează regimul bunului imobil ca proprietăţi
indivizibile.
Norme
metodologice:
Art. 141 al.3
38. (1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul
fiscal şi fără să contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal,
orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia
din operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e)
din Codul fiscal, în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a
acestuia, construit, achiziţionat, transformat sau modernizat la sau
după data aderării, în condiţiile prevăzute la alin. (2) -
(9). Pentru bunurile imobile sau părţi ale acestora, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării
se aplică prevederile tranzitorii de la art. 161 din Codul fiscal. În sensul prezentelor
norme sunt luate în considerare operaţiunile de transformare sau
modernizare care conduc la majorarea valorii bunului imobil.
(2) În aplicarea alin.
(1):
a) un bun imobil are
înţelesul prevăzut la art.
141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal;
b) un bun imobil sau o parte
a acestuia, este considerat ca fiind construit la sau după data
aderării, dacă acest bun imobil, sau o parte a acestuia, este prima
dată utilizat la data aderării sau după aderare;
c) un bun imobil sau o
parte a acestuia, este considerat ca fiind achiziţionat la sau după
data aderării dacă data la care se îndeplinesc toate
formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la
vânzător la cumpărător are loc la data aderării sau după
aderare;
d) un bun imobil sau o
parte a acestuia, este considerat ca fiind transformat sau modernizat la sau
după data aderării dacă se îndeplinesc următoarele
condiţii:
- bunul imobil sau partea
acestuia, astfel transformat sau modernizat este la prima utilizare la data
aderării sau după aderare;
- valoarea transformării
sau modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil,
sau părţii acestuia, astfel transformat sau modernizat, exclusiv
valoarea terenului.
(3) Opţiunea
prevăzută la alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe
formularul prezentat în anexa 1 la prezentele norme
metodologice şi se va exercita de la data depunerii
notificării sau de la o altă dată ulterioară înscrisă
în notificare. În situaţia în care opţiunea se exercită numai
pentru o parte din bunul imobil, această parte din bunul imobil care se
intenţionează a fi utilizat pentru operaţiuni taxabile,
exprimată în procente, se va comunica în notificarea transmisă
organului fiscal. Pentru bunurile imobile sau părţile din bunurile
imobile pentru care au fost încheiate contracte de leasing care sunt în
derulare la data de 1 ianuarie 2007, notificarea se va depune în termen de 90
de zile de la data aderării, în situaţia în care proprietarul bunului
doreşte să continue regimul de taxare pentru operaţiunea de
leasing cu bunuri imobile.
(4) Persoana
impozabilă neînregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
va solicita înregistrarea, dacă optează pentru taxare şi
concomitent va depune şi notificarea prevăzută în anexa 1 la prezentele
norme. Opţiunea de înregistrare în scopuri de taxă nu ţine loc
de opţiune de taxare a operaţiunilor prevăzute la alin. (1).
(5) Persoana
impozabilă care a optat pentru regimul de taxare în condiţiile alin. (1)
poate aplica regimul de scutire de taxă prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. e)
din Codul fiscal, de la data înscrisă în notificarea prevăzută
la alin. (7).
(6) Persoanele impozabile
care au optat tacit înainte de data aderării pentru închirierea,
concesionarea sau arendarea de bunuri imobile, trebuie să depună
notificarea prevăzută în anexa
1 la prezentele norme în termen de 90 de zile de la data
aderării. Persoanele impozabile care au depus notificări pentru
taxarea operaţiunilor de închiriere, concesionare sau arendare de bunuri
imobile, înainte de data aderării, nu mai au obligaţia să aplice
acest regim de taxare pe o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în
notificare, dacă depun notificarea pentru renunţarea la regimul de
taxare prevăzută la alin. (7) şi nu este necesară
modificarea notificării în sensul menţionării suprafeţei
bunului imobil, în loc de procent din bunul imobil, conform menţiunilor
din anexa 1 la
prezentele norme.
(7) Persoana
impozabilă va notifica la organele fiscale competente cu privire la
anularea opţiunii, prin formularul prezentat în anexa 2 la prezentele norme. Aplicarea
scutirii de taxă este permisă numai după depunerea
notificării cu privire la anularea opţiunii.
(8) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente imobilului sau
părţii din imobil care face obiectul opţiunii, persoana
impozabilă va efectua ajustarea o singură dată pentru întreaga
perioadă de ajustare în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. c)
şi alin. (5) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal.
(9) În cazul
anulării opţiunii prevăzută la alin. (1), persoana
impozabilă va efectua ajustarea taxei deduse conform art. 149 alin. (4) lit. a)
şi alin. (5) lit. a) din Codul fiscal.
39. (1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul
fiscal, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea
livrării bunurilor imobile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, în
condiţiile prevăzute la alin. (2) - (6). Pentru bunurile imobile sau
părţi ale acestora, construite, achiziţionate, transformate sau
modernizate înainte de data aderării se aplică prevederile
tranzitorii de la art. 161
din Codul fiscal. În sensul prezentelor norme sunt luate în considerare
operaţiunile de transformare sau modernizare care conduc la majorarea
valorii bunului imobil.
(2) Cu excepţia
situaţiilor în care se aplică prevederile art. 141 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal,
şi prin exceptare de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă
care şi-a exercitat opţiunea de taxare conform pct. 38 alin. (1),
pentru o construcţie, o parte a unei construcţii, sau a unui teren,
altul decât terenul construibil, nu poate aplica regimul de scutire
prevăzut la art. 141
lit. f) din Codul fiscal, până la sfârşitul anului calendaristic
următor celui în care s-a anulat opţiunea prevăzută la pct.
38 alin. (1), sau în care această opţiune şi-a încetat
aplicabilitatea din cauza livrării.
(3) În aplicarea alin.
(1):
a) un bun imobil are
înţelesul prevăzut la art.
141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal;
b) un bun imobil, sau o
parte a acestuia, este considerat ca fiind construit la sau după data
aderării, dacă acel bun imobil, sau o parte a acestuia, este prima
dată utilizat la data aderării sau după aderare;
c) un bun imobil, sau o
parte a acestuia, este considerat ca fiind cumpărat la sau după data
aderării dacă data la care se îndeplinesc toate
formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la
vânzător la cumpărător are loc la data aderării sau
după aderare;
d) un bun imobil sau o
parte a acestuia, este considerat ca fiind transformat sau modernizat la sau
după data aderării dacă se îndeplinesc următoarele
condiţii:
- bunul imobil, sau
partea acestuia, astfel transformat sau modernizat, este la prima utilizare la
data aderării sau după aderare;
- valoarea
transformării sau modernizării depăşeşte 20% din
valoarea bunului imobil, sau părţii acestuia, astfel transformat sau
modernizat, exclusiv valoarea terenului.
(4) Opţiunea
prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale locale pe
formularul prezentat în anexa 3
la prezentele norme metodologice şi se exercită pentru bunurile
imobile, menţionate în notificare. Opţiunea se poate exercita şi
numai pentru o parte a acestor bunuri.
(5) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se referă numai la o parte
a bunurilor imobile această parte care va fi vândută în regim de
taxare, identificată cu exactitate, va fi înscrisă în notificarea
prevăzută la alin. (4).
(6) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente bunului ce face obiectul
opţiunii, această persoană impozabilă va efectua ajustarea
prevăzută la art. 149
alin. (4) lit. c) şi alin. (5) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal.
Această ajustare va include taxa aferentă unui bun imobil sau a unei
părţi a acestuia, pentru care dreptul de deducere se născuse
parţial înainte de data aderării.
40. Cu
excepţia celor prevăzute la art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, persoanele
impozabile nu pot aplica taxarea pentru operaţiunile scutite
prevăzute de art. 141
din Codul fiscal. Instituţiile publice sunt tratate ca persoane impozabile
pentru activităţile scutite conform art. 141 din Codul fiscal. Scutirile se aplică
livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii realizate de
orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă
a facturat în mod eronat cu taxă livrări de bunuri şi sau prestări
de servicii scutite conform art.
141 din Codul fiscal, este obligată să storneze
facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operaţiuni nu au dreptul de
deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de
operaţiune scutită. Aceştia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului
stornarea facturii cu taxă şi emiterea unei noi facturi
fără taxă.
Norme
metodologice:
Art. 142 f)
41.
Scutirea prevăzută la art.
142 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal se acordă de
către birourile vamale de control şi vămuire, pe baza avizului
Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor şi
condiţiilor precizate în convenţiile de înfiinţare a acestor
organizaţii.
Norme metodologice:
Art. 142 h)
42. În sensul art. 142 alin. (1) lit. h)
din Codul fiscal, bunurile reimportate trebuie:
a) să fi rămas
în proprietatea persoanei care era proprietarul acestora în momentul
exportului;
b) să
fi fost supuse regimului normal de taxă pe piaţa internă a unui
Stat Membru şi să nu fi făcut obiectul unei rambursări în
virtutea exportului.
Norme
metodologice:
Art. 142 i)
43. (1) În sensul art. 142 alin. (1) lit. i)
din Codul fiscal scutirea parţială de la plata taxei, respectiv
pentru valoarea bunurilor în momentul exportului, se acordă pentru:
a) reimportul bunurilor
care au fost reparate în afara Comunităţii;
b) reimportul bunurilor
care au fost prelucrate în afara Comunităţii, inclusiv asamblate sau
montate;
c) reimportul de
părţi de bunuri sau piese de schimb care au fost exportate în afara
Comunităţii pentru a fi încorporate în aceste bunuri;
d) reimportul bunurilor
rezultate din transformarea bunurilor exportate în afara Comunităţii
în vederea acestei transformări.
(2) Scutirea
parţială menţionată la alin. (1) se acordă în
următoarele condiţii:
a) bunurile trebuie
să fi fost exportate din România în afara Comunităţii, după
plasarea acestora în regim de perfecţionare pasivă;
b) bunurile trebuie
să fi fost supuse regimului normal de taxă în România;
c) exportul şi
reimportul bunurilor trebuie efectuat de aceeaşi persoană.
(3) Baza de impozitare a
reimportului menţionat la alin. (1) este constituită din valoarea
bunurilor livrate şi a serviciilor prestate în afara
Comunităţii, la care se adaugă elementele care nu sunt deja
cuprinse în această valoare, conform art. 139 alin. (2) din Codul fiscal.
(4)
Scutirea totală se acordă pentru reimportul de bunuri care deja au
fost supuse în afara Comunităţii uneia sau mai multor operaţiuni,
în condiţiile în care aceleaşi operaţiuni efectuate în România
nu ar fi fost taxate.
Norme
metodologice:
Art. 142 l)
44.
Scutirea menţionată la art.
142 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, se acordă dacă
importatorul poate dovedi că importul este direct destinat unei
livrări intracomunitare a acestor bunuri, care este scutită de
taxă. În acest sens, declaraţia vamală de import va
menţiona codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de alt stat
membru persoanei căreia îi sunt livrate bunurile de către importator
în cazurile menţionate la art.
143 alin. (2) lit. a) şi d) din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 145
45. (1) În sensul art. 145 alin. (4) din Codul
fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă
taxa din momentul în care această persoană intenţionează
să desfăşoare o activitate economică, cu condiţia
să nu se depăşească perioada prevăzută la art. 1471 alin.
(2) din Codul fiscal. Intenţia persoanei trebuie evaluată în baza
elementelor obiective cum ar fi faptul că aceasta începe să angajeze
costuri şi/sau să facă investiţii pregătitoare
necesare iniţierii acestei activităţi economice.
(2) În cazul
operaţiunilor care înainte de data aderării nu au dat drept de
deducere, iar după data aderării dau drept de deducere, persoanele
impozabile pot să-şi exercite dreptul de deducere pentru taxa
nededusă înainte de data aderării aferentă serviciilor
neutilizate şi bunurilor de natura stocurilor achiziţionate în scopul
utilizării pentru aceste operaţiuni şi care sunt în stoc la data
aderării. Ajustarea se face o singură dată şi se înscrie în
primul decont de taxă care se va depune după data aderării, ca
taxă deductibilă. Taxa nededusă înainte de aderare aferentă
bunurilor de capital se ajustează în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal,
dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani. Prevederile acestui
alineat se aplică şi în cazul micilor întreprinderi care au
achiziţionat bunuri înainte de data aderării şi care se
înregistrează în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal la sau după data
aderării.
(3) În cazul
operaţiunilor care înainte de data aderării au dat drept de deducere,
iar după data aderării nu dau drept de deducere, persoanele
impozabile trebuie să-şi ajusteze taxa dedusă înainte de data
aderării aferentă serviciilor neutilizate şi bunurilor de natura
stocurilor achiziţionate în scopul utilizării pentru aceste
operaţiuni şi care sunt în stoc la data aderării. Ajustarea se
face o singură dată şi se înscrie în primul decont de taxă
care se va depune după data aderării, ca taxă datorată. Taxa
dedusă înainte de data aderării aferentă bunurilor de capital se
ajustează în condiţiile prevăzute la art. 149 din Codul fiscal, dar perioada de ajustare
este limitată la 5 ani.
(4) Pentru exercitarea
dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) şi (2) trebuie
îndeplinite următoarele cerinţe:
a) bunurile respective
urmează a fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere;
b) persoana
impozabilă trebuie să deţină o factură fiscală
sau un alt document legal aprobat prin care să justifice suma taxei pe
valoarea adăugată aferente bunurilor achiziţionate.
c) să
nu depăşească perioada prevăzută la art. 1471 alin.
(2) din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 146
46. (1) Justificarea
deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor
prevăzute la art. 146
alin. (1) din Codul fiscal sau cu alte documente care să conţină
cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu excepţia
facturilor simplificate prevăzute la pct. 78. În cazul pierderii,
sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de
justificare, beneficiarul va solicita furnizorului/prestatorului emiterea unui
duplicat al facturii pe care se va menţiona că înlocuieşte
factura iniţială.
(2) Pentru
carburanţii auto achiziţionaţi, deducerea taxei poate fi
justificată cu bonurile fiscale emise conform Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/2002, republicată, cu
modificările ulterioare, dacă sunt ştampilate şi au
înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de
înmatriculare a autovehiculului.
(3) Facturile sau alte
documente legale emise pe numele salariaţilor unei persoane impozabile
aflaţi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea
în hoteluri sau alte unităţi similare, sunt aceleaşi documente
prevăzute la alin. (1) pentru deducerea taxei pe valoarea
adăugată, însoţite de decontul de deplasare. Aceleaşi
prevederi se aplică şi în cazul personalului pus la dispoziţie
de o altă persoană impozabilă sau pentru administratorii unei
societăţi comerciale.
(4) Pentru
situaţiile prevăzute la art.
146 alin. (1) lit. b) pct. 2 lit. d), lit. e) pct. 2 şi
lit. f) din Codul fiscal, se vor aplica corespunzător prevederile art. 157 alin. (2) din Codul
fiscal, în ceea ce priveşte reflectarea taxei.
Norme
metodologice:
Art. 147
47. (1) În aplicarea art. 147 alin. (3) şi
alin. (4) din Codul fiscal, dacă bunurile sau serviciile
achiziţionate pot fi alocate parţial activităţii care nu
dă drept de deducere şi parţial activităţii care
dă drept de deducere, nu se aplică prevederile art. 147 alin. (5) din Codul
fiscal, respectiv deducerea taxei pe bază de pro rata.
Exemplu: o societate care
cumpără o clădire, cunoaşte din momentul
achiziţionării acesteia partea din clădire care va fi
alocată pentru închiriere în regim de scutire şi partea de
clădire care va fi alocată pentru închiriere în regim de taxare, va
deduce taxa corespunzătoare părţii din clădire care
urmează a fi utilizată pentru închiriere în regim de taxare şi
nu va deduce taxa aferentă părţii din clădire, care va fi
utilizată pentru închiriere în regim de scutire.
(2) În sensul art. 147 alin. (7) lit. c)
din Codul fiscal, operaţiunile imobiliare reprezintă operaţiuni
de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi alte
operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile imobile.
(3) O operaţiune
este accesorie activităţii principale dacă se îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a. realizarea acestei
operaţiuni necesită resurse tehnice limitate privind echipamentele
şi utilizarea de personal;
b. operaţiunea nu
este direct legată de activitatea principală a persoanei impozabile;
şi
c. suma achiziţiilor
efectuate în scopul operaţiunii şi suma taxei deductibile aferente
operaţiunii, sunt nesemnificative.
(4)
Persoanele impozabile cu regim mixt pot opta să nu aplice prevederile art. 147 în ce priveşte
posibilitatea exercitării dreptului de deducere, situaţie în care taxa
aferentă achiziţiilor de bunuri destinate operaţiunilor cu sau
fără drept de deducere nu va fi dedusă.
Norme
metodologice:
Art. 1471
48. În
aplicarea art. 1471
alin. (3), din Codul fiscal, persoana impozabilă va solicita deducerea
prin scrisoare recomandată, însoţită de facturi sau alte
documente justificative ale dreptului de deducere, în original, la organele
fiscale competente, care vor răspunde la cerere în termen de treizeci de
zile lucrătoare de la data scrisorii recomandate. Persoana impozabilă
îşi va exercita dreptul de deducere în decontul prevăzut la art. 1562 din
Codul fiscal, aferent perioadei fiscale în care respectiva persoană a
primit autorizarea de deducere a taxei de la autoritatea fiscală
competentă.
Norme
metodologice:
Art. 1472
49. (1) În
condiţiile prezentate şi în conformitate cu procedurile de la alin.
(4) - (14), persoana impozabilă prevăzută la alin. (3) poate
solicita rambursarea taxei facturată de alte persoane impozabile şi
achitată de aceasta pentru bunuri mobile ce i-au fost livrate sau
serviciile care i-au fost prestate în beneficiul sau în România, precum şi
a taxei achitate pentru importul bunurilor în România pe o perioadă de
minimum trei luni sau maxim un an calendaristic sau pe o perioadă mai
mică de trei luni rămasă din anul calendaristic. Prezentele
norme transpun Directiva a 8-a - 79/1072/EEC din data de 6 decembrie 1979.
(2) Prin exceptare de la
prevederile alin. (1) nu se acordă rambursarea taxei datorate sau achitate
de persoana impozabilă prevăzută la alin. (3) pentru:
a) achiziţiile de
bunuri a căror livrare este scutită sau care poate fi scutită
conform art. 143
alin. (2) din Codul fiscal;
b) achiziţii de
bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. a), sau prestări de
servicii a căror livrare/prestare este sau poate fi scutită de
taxă conform art. 141
- 1441 din Codul fiscal;
c) achiziţii de
bunuri/servicii pentru a căror livrare/prestare nu se acordă
deducerea taxei în România în condiţiile art. 145 alin. (2) sau (5) din Codul fiscal.
(3) Persoana
impozabilă prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. a) din Codul
fiscal este o persoană impozabilă care în perioada
prevăzută la alin. (1) nu este înregistrată şi nici nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de taxă în România
conform art. 153
din Codul fiscal, nu este stabilită, şi nici nu are un sediu fix în
România de la care sunt efectuate activităţi economice, şi care,
în acea perioadă, nu a efectuat livrări de bunuri şi
prestări de servicii în România, cu excepţia următoarelor:
a) servicii de transport
şi servicii accesorii transportului, scutite conform art. 143 alin. (1) lit. c)
sau art. 144 alin.
(1) din Codul fiscal, precum şi art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, în
măsura în care valoarea acestora din urmă este inclusă în baza
de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal;
b) livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii, în cazul în care taxa
aferentă este achitată de persoanele în beneficiul cărora
bunurile sunt livrate şi/sau serviciile sunt prestate, conform art. 150 alin. (1) lit. b) -
d), f) şi g) din Codul fiscal.
(4) Rambursarea taxei
prevăzute la alin. (1) se acordă persoanei impozabile prevăzute
la alin. (3) în măsura în care bunurile şi serviciile
achiziţionate sau importate în România, pentru care s-a achitat taxa, sunt
utilizate de către persoana impozabilă pentru:
a) operaţiuni
aferente activităţii sale economice pentru care persoana
impozabilă ar fi fost îndreptăţită să deducă taxa
dacă aceste operaţiuni ar fi fost efectuate în România sau
operaţiuni scutite conform art.
143 alin. (1) şi 144 alin. (1) lit. a) - c) din Codul fiscal;
b) operaţiuni
prevăzute la alin. (3) lit. b).
(5) Pentru a îndeplini
condiţiile pentru rambursare, orice persoană impozabilă
prevăzută la alin. (3) trebuie să îndeplinească
următoarele obligaţii:
a) să depună la
organele fiscale competente din România o cerere pe formularul al cărui
model este stabilit de Ministerul Finanţelor Publice, anexând toate
facturile şi/sau documentele de import în original, care să
evidenţieze taxa a cărei rambursare se solicită;
b) să facă
dovada că este o persoană impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA într-un stat membru, sub forma unui certificat emis de
autoritatea competentă din statul membru în care aceasta este
stabilită. Totuşi, atunci când autoritatea fiscală
competentă română posedă deja o astfel de dovadă, nu este
obligatoriu ca persoana impozabilă să aducă noi dovezi pe o
perioadă de un an de la data emiterii primului certificat de către
autoritatea competentă a statului în care este stabilită;
c) să confirme prin
declaraţie scrisă că în perioada la care se referă cererea
sa de rambursare nu a efectuat livrări de bunuri sau prestări de
servicii ce au avut loc sau au fost considerate ca având loc în România, cu
excepţia, după caz, a serviciilor prevăzute la alin. (3) lit. a)
şi b);
d) să se angajeze
să înapoieze orice sumă ce i-ar putea fi rambursată din
greşeală.
(6) Organele fiscale
competente nu îi pot impune persoanei impozabile ce solicită rambursarea
conform art. 1472
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, nici o altă obligaţie în plus
faţă de cele prevăzute la alin. (5). Prin excepţie,
organele fiscale competente pot solicita persoanei impozabile să prezinte
informaţii suplimentare necesare pentru a stabili dacă o cerere de
rambursare este justificată.
(7) Cererea de rambursare
prevăzută la alin. (5) lit. a) va fi aferentă facturilor pentru
achiziţionarea de bunuri sau servicii sau documentelor pentru importuri
efectuate în perioada prevăzută la alin. (1), dar poate fi
aferentă şi facturilor sau documentelor de import necuprinse
încă în cererile anterioare, în măsura în care aceste facturi sau
documente de import sunt aferente operaţiunilor realizate în anul
calendaristic la care se referă cererea.
(8) Cererea de rambursare
prevăzută la alin. (5) lit. a) trebuie depusă la organele
fiscale competente în termen de şase luni de la încheierea anului
calendaristic în care taxa devine exigibilă.
(9) Dacă o cerere se
referă la o perioadă:
a) mai scurtă decât
un an calendaristic dar nu mai mică de trei luni, suma pentru care se
efectuează cererea nu poate fi mai mică de 200 lei;
b) de un an calendaristic
sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic, suma pentru care se
efectuează cererea nu poate fi mai mică de 25 lei.
(10) Decizia privind
cererea de rambursare va fi emisă în termen de şase luni de la data
la care cererea, însoţită de documentele necesare pentru analizarea
cererii, se depune la organele fiscale competente. În cazul în care rambursarea
este respinsă parţial sau în totalitate, organele fiscale competente
vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestată
potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
(11) La cererea
solicitantului, rambursările se efectuează în lei într-un cont
indicat de persoana impozabilă fie în România, fie în statul membru în
care aceasta este stabilită. Orice comisioane bancare se vor suporta de
solicitant.
(12) Organele fiscale
competente vor marca documentaţia anexată la o cerere de rambursare
pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă cerere. Organele
fiscale competente vor returna această documentaţie solicitantului în
termen de o lună de la data deciziei prevăzute la alin. (10).
(13) În cazul în care o
rambursare este obţinută în mod fraudulos sau printr-o eroare
oarecare, organele fiscale competente vor solicita persoanei impozabile care a
beneficiat de rambursare restituirea sumelor rambursate în mod eronat şi
accesoriilor aferente. În caz de nerestituire a sumelor, organele fiscale
competente vor proceda la recuperarea acestora potrivit prevederilor
referitoare la asistenţa reciprocă privind rambursările de TVA.
(14) La
cererea unei persoana impozabile stabilite în România, cu excepţia
întreprinderilor mici cu regimul special prevăzut la art. 152 din Codul fiscal,
care doreşte să solicite rambursarea taxei în alt Stat Membru,
autoritatea fiscală competentă va emite un certificat conform alin.
(5) lit. b) din care să rezulte că persoana respectivă este
persoana impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 în România.
Norme metodologice:
Art. 1472 b)
50. (1) În
condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute la alin.
(4) - (17), persoana impozabilă prevăzută la alin. (3) poate
solicita rambursarea taxei ce i-a fost facturată de alte persoane
impozabile şi achitată de persoana respectivă pentru achiziţiile
în România de bunuri mobile sau servicii, precum şi taxa achitată de
aceasta pentru importul de bunuri în România, pe o perioadă de cel
puţin trei luni ce nu va depăşi un an calendaristic, sau pe o
perioadă mai mică de trei luni rămasă dintr-un an
calendaristic. Prezentele norme transpun Directiva 86/560/EEC din 17 noiembrie
1986.
(2) Prin exceptare de la
prevederile alin. (1), nu se va acorda rambursarea pentru taxa datorată
sau achitată de persoana impozabilă prevăzută la alin. (3)
pentru:
a) achiziţiile de
bunuri a căror livrare este scutită sau care poate fi scutită
conform art. 143
alin. (2) din Codul fiscal;
b) achiziţii de
bunuri, altele decât cele a căror livrare este sau poate fi scutită
de taxă conform art. 143
alin. (2) din Codul fiscal;
c) achiziţii de
bunuri, altele decât cele prevăzute la lit a), sau prestări de
servicii a căror livrare/prestare, este sau poate fi scutită de
taxă conform art. 141
- 1441 din Codul fiscal;
d) achiziţii de
bunuri/servicii pentru a căror livrare/prestare nu se acordă în
România nici o deducere a taxei în condiţiile art. 145 alin. (2) sau (6) din Codul fiscal.
(3) Persoana
impozabilă prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. b) din Codul
fiscal, este o persoană impozabilă care în perioada
prevăzută la alin. (1) nu este înregistrată şi nu este
obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România şi nu
este stabilită şi nici nu are un sediu fix în Comunitate, şi
care, în acea perioadă, nu a efectuat livrări de bunuri şi
prestări de servicii în România, cu excepţia următoarelor:
a) servicii de transport
şi accesorii transportului, scutite conform art. 143 alin. (1) lit. c) sau art. 144 alin. (1) lit. a) -
c) din Codul fiscal, precum şi art.
143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, în măsura în care
valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate
în conformitate cu art. 139
din Codul fiscal;
b) livrări de bunuri
sau prestări de servicii pentru care taxa aferentă este exclusiv
achitată de persoanele în beneficiul cărora se efectuează,
conform art. 150
alin. (1) lit. b) - d), f) şi g) din Codul fiscal.
(4) Rambursarea
prevăzută la alin. (1) se acordă pentru:
a) operaţiunile
legate de activitatea economică a persoanei impozabile care ar da drept de
deducere dacă ar fi realizate în România, care:
1. sunt prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal; sau
2. sunt scutite conform art. 143 alin. (1) şi
144 alin. (1) lit. a) - c) din Codul fiscal;
b) operaţiunile
prevăzute la alin. (3) lit. b).
(5) Pentru a îndeplini
condiţiile pentru rambursare, orice persoană impozabilă
prevăzută la alin. (3) trebuie să desemneze un reprezentant în
România în scopul rambursării.
(6) Reprezentantul
prevăzut la alin. (5) acţionează în numele şi în contul
persoanei impozabile pe care o reprezintă şi va fi ţinut
răspunzător individual şi în solidar alături de persoana
impozabilă prevăzută la alin. (3) pentru obligaţiile
şi drepturile persoanei impozabile cu privire la cererea de rambursare.
(7) Reprezentantul
trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii, în numele
şi în contul persoanei menţionate la alin. (3):
a) să depună la
organele fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul
Finanţelor Publice, anexând toate facturile şi/sau documentele de
import în original, care să evidenţieze taxa a cărei rambursare
se solicită;
b) să prezinte
documente din care să rezulte că persoana menţionată la
alin. (3) este angajată într-o activitate economică ce ar face-o
să fie considerată persoană impozabilă în condiţiile art. 127 din Codul fiscal,
dacă ar fi stabilită în România. Prin excepţie, în cazul în care
organele fiscale competente deţin deja o astfel de dovadă, nu este
obligatoriu ca persoana impozabilă să aducă noi dovezi pe o
perioadă de un an de la data prezentării respectivelor dovezi;
c) să prezinte o
declaraţie scrisă a persoanei menţionate la alin. (3) ca în
perioada la care se referă cererea de rambursare persoana respectivă
nu a efectuat livrări de bunuri sau prestări de servicii ce au avut
loc sau au fost considerate ca având loc în România, cu excepţia,
după caz, a serviciilor prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b).
(8) Pentru a se asigura
că o cerere de rambursare este justificată şi pentru a preveni
fraudele, organele fiscale competente îi vor impune împuternicitului ce
solicită o rambursare conform art. 1472 alin. (1) lit. b) din Codul
fiscal, orice alte obligaţii în plus faţă de cele prevăzute
la alin. (7).
(9) Cererea de rambursare
prevăzută la alin. (7) lit. a) va fi aferentă facturilor pentru
achiziţionarea de bunuri sau servicii sau documentelor pentru importuri
efectuate în perioada prevăzută la alin. (1), dar poate fi aferentă
şi facturilor sau documentelor de import necuprinse încă în cererile
anterioare, în măsura în care aceste facturi sau documente de import sunt
aferente operaţiunilor încheiate în anul calendaristic la care se
referă cererea.
(10) Cererea de
rambursare prevăzută la alin. (7) lit. a) trebuie depusă la
autoritatea fiscală competentă în termen de şase luni de la
sfârşitul anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.
(11) Dacă o cerere
se referă la o perioadă:
a) mai scurtă decât
un an calendaristic dar nu mai mică de trei luni, suma pentru care se
efectuează cererea nu poate fi mai mică de 200 lei;
b) de un an calendaristic
sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic, suma pentru care se
efectuează cererea nu poate fi mai mică de 25 lei.
(12) Decizia privind cererea
de rambursare va fi emisă în termen de şase luni de la data la care
cererea, însoţită de documentele necesare pentru analizarea cererii,
se primeşte de organele fiscale competente. În cazul în care rambursarea
este respinsă parţial sau în totalitate, organele fiscale competente
vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia poate fi contestată
potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
(13) Rambursările se
efectuează în lei într-un cont deschis în România şi indicat de
reprezentant. Orice comisioane bancare se vor suporta de către solicitant.
(14) Organele fiscale
competente vor marca documentaţia anexată la o cerere de rambursare
pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă cerere. Organele
fiscale competente vor returna această documentaţie reprezentantului
în termen de o lună de la data deciziei prevăzute la alin. (12).
(15) Atunci când s-a
obţinut o rambursare în mod fraudulos sau printr-o eroare oarecare,
organele fiscale competente vor proceda direct la recuperarea sumelor plătite
în mod eronat şi a oricăror accesorii aferente de la împuternicit.
(16) În cazul cererilor
frauduloase, organele fiscale competente vor respinge persoanei impozabile
respective orice altă rambursare pe o perioadă de maximum zece ani de
la data depunerii cererii frauduloase.
(17) La
cererea unei persoane impozabile stabilite în România, cu excepţia
întreprinderilor mici care aplică regimul special prevăzut la art. 152 din Codul fiscal,
care doreşte să solicite rambursarea taxei într-un stat terţ,
organele fiscale competente vor emite un certificat din care să rezulte
că persoana respectivă este persoana impozabilă
înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art. 1472 c)
51. (1) Pentru a avea
dreptul la rambursare, persoana prevăzută la art. 1472 alin.
(1) lit. c) din Codul fiscal va îndeplini următoarele obligaţii:
a) va depune la organele
fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor
Publice;
b) va anexa factura
şi - după caz - documentele de import în original, sau orice alt
document care să evidenţieze taxa achitată de această
persoană pentru achiziţia a cărei rambursare se solicită;
c) va prezenta dovezi
asupra faptului că mijlocul de transport:
1. a făcut obiectul
unei livrări intracomunitare scutite de taxă în condiţiile art. 143 alin. (2) din Codul
fiscal;
2. era un mijloc de
transport nou în condiţiile art.
1251 alin. (3) din Codul fiscal, la momentul
livrării care rezultă din documentele prevăzute la lit. b).
(2) Rambursarea se
efectuează în termenul prevăzut de normele procedurale în vigoare,
care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor
documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale
competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România indicat
de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare
vor cădea în sarcina solicitantului.
(3) Organele fiscale
competente vor marca factura, documentul de import sau orice alt document
anexat la o cerere de rambursare pentru a împiedica utilizarea acestora pentru
o altă cerere şi vor returna aceste documente solicitantului.
(4) În
cazul în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate,
organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia
poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
Norme metodologice:
Art. 1472 d)
52. (1) Pentru a avea
dreptul la rambursare, persoana impozabilă stabilită în România,
neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze
în scopuri de TVA, prevăzută la art. 1472 alin. (1) lit. d) din Codul
fiscal, va îndeplini următoarele obligaţii:
a) va depune la organele
fiscale competente o cerere pe modelul stabilit de Ministerul Finanţelor
Publice;
b) va anexa toate
facturile şi - după caz - documentele de import în original, sau
orice alt document care să evidenţieze taxa datorată sau
achitată de această persoană pentru achiziţiile efectuate
pentru care se solicită rambursarea;
c) va prezenta documente
din care să rezulte că taxa prevăzută la lit. b) este
aferentă operaţiunilor ce dau drept de deducere a taxei în
condiţiile art. 145
alin. (2) lit. d) din Codul fiscal.
(2) Rambursarea se
efectuează în termenul prevăzut de normele procedurale în vigoare,
care începe să curgă de la data depunerii cererii şi a tuturor
documentelor menţionate la alin. (1) lit. b) la organele fiscale
competente. Rambursarea se va efectua în lei într-un cont din România indicat
de persoana prevăzută la alin. (1) şi orice comisioane bancare
vor cădea în sarcina solicitantului.
(3) Organele fiscale
competente vor marca documentaţia anexată, la cererea de rambursare
pentru a împiedica utilizarea acestora pentru o altă cerere şi vor
returna aceste documente solicitantului.
(4) În
cazul în care rambursarea este respinsă parţial sau în totalitate,
organele fiscale competente vor prezenta motivele respingerii cererii. Decizia
poate fi contestată potrivit prevederilor legale în vigoare din România.
Norme
metodologice:
Art. 148
53. (1) Potrivit
prevederilor art. 148
din Codul fiscal, se ajustează numai taxa pe valoarea adăugată
deductibilă aferentă serviciilor şi bunurilor mobile care nu
sunt considerate bunuri de capital, astfel cum sunt definite la art. 149 alin. (1) din Codul
fiscal. Ajustarea taxei deductibile se efectuează numai în situaţia
în care nu are loc o livrare/prestare către sine efectuată de
persoana impozabilă, prevăzută la art. 128 alin. (4) sau art. 129 alin. (4) din Codul fiscal.
(2) În baza prevederilor art. 148 lit. a) din Codul
fiscal, persoana impozabilă poate să-şi ajusteze taxa
deductibilă aferentă serviciilor neutilizate şi a bunurilor de
natura stocurilor constatate pe bază de inventariere:
a) în orice situaţii
precum modificări legislative, modificarea obiectului de activitate,
anumite operaţiuni fără drept de deducere desfăşurate
de persoana impozabilă devin operaţiuni care dau drept de deducere,
b) în cazul în care
persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire,
prevăzut la art. 152
din Codul fiscal, se înregistrează potrivit legii în scopuri de TVA
conform art. 153
din Codul fiscal;
c) în situaţia în
care persoana impozabilă a alocat direct un anumit bun/serviciu pentru
operaţiuni care nu dau drept de deducere şi ulterior bunul/serviciul
respectiv este utilizat pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de
deducere,
Ajustarea în acest caz
reprezintă exercitarea dreptului de deducere.
(3) Pentru exercitarea
dreptului de deducere prevăzut la alin. (2) trebuie îndeplinite
următoarele cerinţe:
a) bunurile/serviciile
respective urmează a fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de
deducere;
b) persoana
impozabilă trebuie să deţină o factură sau un alt
document legal aprobat, prin care să justifice suma taxei pe valoarea
adăugată aferente bunurilor/serviciilor achiziţionate;
c) perioada
prevăzută la art. 1471
alin. (2) din Codul fiscal, să nu fie depăşită,
d) persoana
impozabilă trebuie să fie înregistrată în scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul
fiscal, la data la care solicită ajustarea taxei nededuse conform art. 148 din Codul fiscal.
(4) Conform art. 148 lit. b) din Codul fiscal, se ajustează taxa deductibilă, în situaţii precum:
a) cazurile
prevăzute la art. 138
lit. a) - c) şi e) din Codul fiscal;
b) când pro rata
definitivă, calculată la sfârşitul anului, diferă de pro
rata provizorie utilizată în cursul anului;
c) cazul în care persoana
impozabilă în mod eronat a dedus o sumă de taxă mai mare decât
avea dreptul sau mai mică.
(5) În
baza art. 148 lit.
c) din Codul fiscal, în orice situaţii în care persoana impozabilă
care desfăşoară operaţiuni care dau drept de deducere va
desfăşura operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum
şi în situaţia în care persoana impozabilă a alocat direct un
anumit serviciu pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi
ulterior serviciul respectiv este utilizat pentru realizarea de operaţiuni
care nu dau drept de deducere, persoana impozabilă poate să-şi
ajusteze taxa deductibilă aferentă serviciilor neutilizate la data
modificării intervenite. Ajustarea dreptului de deducere se
efectuează şi pentru bunurile mobile aflate în stoc, în situaţia
în care persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere şi nu
se aplică prevederile referitoare la livrările către sine.
Ajustarea reprezintă în această situaţie anularea dreptului de
deducere a taxei pe valoarea adăugată deduse iniţial.
Norme
metodologice:
Art. 149
54. (1) Ajustarea taxei
deductibile aferente bunurilor care fac obiectul închirierii, leasingului,
concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la
dispoziţia unei persoane, se efectuează de către persoana care
închiriază, dă în leasing sau pune la dispoziţia altei persoane
bunurile respective.
(2) Taxa pe valoarea
adăugată deductibilă aferentă transformării sau
modernizării unui bun imobil sau a unei părţi a acestuia, se
ajustează de către persoana la dispoziţia căreia este pus
bunul imobil sau o parte a acestuia în situaţia în care lucrările de
transformare sau modernizare sunt efectuate de către această
persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală după
transformare sau modernizare a bunului imobil sau a părţii de bun
imobil.
(3) În situaţia în
care în cursul perioadei de ajustare, expiră contractul de închiriere,
leasing, concesionare sau orice alt tip de contract prin care bunul imobil sau
o parte a acestuia a fost pus la dispoziţia altei persoane, taxa pe
valoarea adăugată deductibilă aferentă operaţiunilor
de transformare sau modernizare se ajustează o singură dată
pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în
care apare modificarea destinaţiei de utilizare.
(4) Ajustarea taxei
deductibile, prevăzută la art.
149 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, se efectuează în
cadrul perioadei de ajustare prevăzută la alin. (2), pentru o cincime
sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Prin
excepţie, dacă bunul de capital se utilizează integral în alte
scopuri decât activităţile economice sau pentru realizarea de
operaţiuni care nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se
face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de
utilizare;
Exemplu pentru
situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă cumpără o clădire pentru activitatea sa
economică la data de 23 iulie 2007. La 1 august 2009, această
persoană se decide să îşi utilizeze clădirea integral în
scop de locuinţă. Perioada de ajustare este de 20 de ani cu începere
de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea
trebuie să se efectueze pe perioada rămasă (2009 - 2026) şi
persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA
dedusă iniţial.
Exemplu pentru
situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal
achiziţionează un imobil în anul 2007 în vederea
desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere, şi
deduce integral taxa pe valoarea adăugată la data
achiziţionării. În anul 2009 închiriază în întregime imobilul în
regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare
este de 20 de ani cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul
2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pe perioada
rămasă (2009 - 2026) şi persoana respectivă trebuie să
restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial.
Exemplu pentru
situaţia prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal,
deţine un hotel care a fost cumpărat în anul 2007 şi s-a dedus
TVA de 6 milioane lei pentru cumpărarea acestui imobil. În anul 2010, la
parterul hotelului se amenajează un cazinou care ocupă 30% din
suprafaţa clădirii. Activitatea de jocuri de noroc fiind scutită
de TVA fără drept de deducere, persoana respectivă trebuie
să ajusteze taxa dedusă iniţial, proporţional cu suprafaţa
ocupată de cazinou. Perioada de ajustare este de 20 de ani cu începere de
la 1 ianuarie 2007 şi până la finele anului 2026. Ajustarea trebuie
să se efectueze anual pe perioada rămasă (2010 - 2026), astfel:
- pentru 2007, 2008,
2009, persoana impozabilă nu ajustează taxa dedusă iniţial,
aferentă acestor ani, care reprezintă 300.000 lei * 3 ani = 900.000
lei.
- pentru perioada 2010 -
2026, taxa se ajustează astfel:
- în 2010 - 300.000 lei *
30% = 90.000 lei - taxa nedeductibilă, care se înscrie în decontul de taxa
pe valoarea adăugată pentru ultima perioadă fiscală a
anului 2010;
- acelaşi calcul se
face şi în anii următori până în anul 2026. În situaţia în
care partea alocată cazinoului de 30% din clădire, se
măreşte sau se micşorează, la calculul prevăzut mai
sus se ţine cont de noul procent alocat activităţii
fără drept de deducere.
(5) Pentru cazul
prevăzut la art. 149
alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul
perioadei de ajustare prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o
cincime sau o douăzecime din taxa dedusă iniţial pentru fiecare
an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse.
Exemplu: O persoană
impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la data de 1
noiembrie 2008 în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adică 3800 lei. Pro
rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusă este de 1520
lei (3800 *40%). Pro rata definitivă calculată la sfârşitul
anului 2008 este de 30% .
La sfârşitul anului
2008 se realizează ajustarea taxei pe baza pro ratei definitive, respectiv
3800 * 30% = 1140 lei taxă de dedus, care se compară cu taxa
dedusă pe baza pro rata provizorie (1520), iar diferenţa de 380 se
înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă nedeductibilă. Această
ajustare a deducerii se referă la întreaga sumă dedusă
iniţial provizoriu şi prin urmare acoperă şi ajustarea
aferentă primei cincimi pentru bunurile de capital.
Ajustările pentru
anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se realizează astfel:
TVA deductibilă se
împarte la 5: 3800 / 5 = 760
TVA efectiv dedusă
în baza pro ratei definitive pentru prima perioadă se împarte la rândul
său la 5: 1140 / 5 = 228
Rezultatul lui 760
înmulţit cu pro rata definitivă pentru fiecare din perioadele
următoare se va compara apoi cu 228
Diferenţa
rezultată va constitui ajustarea deducerii fie în favoarea statului, fie a
persoanei impozabile.
Ajustarea pentru anul
2009
Pro rata definitivă
pentru anul 2009 este de 50% .
deducere autorizată:
760 X 50% = 380
deja dedus: 228
deducerea
suplimentară permisă: 380 - 228 = 152
Ajustarea pentru anul
2010
Pro rata definitivă
pentru anul 2010 este de 20% .
deducere autorizată:
760 X 20% = 152
deja dedus: 228
ajustare în favoarea
statului: 228 - 152 = 76
Ajustarea pentru anul
2011
Pro rata definitivă pentru
2011 este de 25% .
deducere autorizată:
760 X 25% = 190
deja dedus: 228
ajustare în favoarea
statului: 228 - 190 = 38
Ajustarea pentru anul
2012
Pro rata definitivă
pentru anul 2012 de 70% .
deducere autorizată:
760 X 70% = 532
deja dedus: 228
deducere
suplimentară permisă: 532 - 228 = 304
Orice modificare a pro
ratei în anii următori, respectiv după scurgerea ultimului an de
ajustare (2012) nu va mai influenţa deducerile efectuate pentru acest
utilaj. Dar pentru livrări către sine, nu există limită de
timp.
(6) Ajustarea
prevăzută la art. 149
alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, nu se efectuează în situaţia
în care sunt aplicabile prevederile art.
128 alin. (4) lit. a) şi b) din Codul fiscal, referitoare
la livrarea către sine.
(7) Ajustarea taxei
deductibile prevăzută la art.
149 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal, se efectuează o
singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării,
şi este de până la o cincime sau, după caz, o douăzecime pe
an, din valoarea taxei nededuse până la momentul ajustării, şi
se înscrie în decontul de taxă aferent perioadei fiscale în care apare
livrarea, sau orice altă operaţiune pentru care taxa aferentă
bunului de capital este deductibilă. Prevederile prezentului alineat se
completează cu cele de la pct. 38 şi 39.
Exemplu: O persoană
impozabilă cumpără un utilaj la data de 30 noiembrie 2007 în
valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1900), îl foloseşte pentru activitatea
sa economică (50%) şi pentru scop personal (50%). Prin urmare deduce
numai 950 lei. La 2 septembrie 2009, vinde utilajul pentru suma de 2500 lei +
TVA (19% = 475 lei).
În acest caz, este
teoretic o ajustare a deducerii în favoarea persoanei impozabile, în valoare de
trei cincimi din 950 lei (TVA nededusă iniţial), adică 570 lei.
Totuşi, ajustarea deducerii este oricum limitată la 2500 lei x 19% =
475 lei.
(8) Ajustarea taxei
deductibile prevăzută la art.
149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, se efectuează o
singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării,
şi este de până la o cincime sau, după caz, o douăzecime pe
an, din valoarea taxei deduse iniţial, fiind operat în decontul TVA
aferent perioadei fiscale în care bunurile de capital îşi încetează
existenţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (9).
Casarea unui bun de capital înainte de expirarea duratei normale de
funcţionare a acestuia nu este considerată livrare către sine,
dar se aplică prevederile referitoare la ajustare, întrucât bunul îşi
încetează existenţa în întreprindere. Aceleaşi prevederi se
aplică şi în cazul casării unui bun de capital după
expirarea duratei normale de funcţionare, dar în cursul perioadei de
ajustare.
Exemplul 1: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix
a cărui durată normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30
noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900), şi deduce
1.900 lei.
La data de
2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare
în favoarea statului, în valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv
760 lei. Exemplul 2: O persoană impozabilă cumpără un
mijloc fix a cărui durată de funcţionare este de 3 ani, la data
de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900
lei), şi deduce 1.900 lei. La data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix
este casat. În acest caz, există o ajustare în favoarea statului, în
valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv 760 lei.
(9) În sensul art. 149 alin. (4) lit. d)
din Codul fiscal, ajustarea taxei nu se efectuează în caz de distrugere a
bunurilor de capital ca urmare a unor calamităţi naturale sau altor
cazuri de forţă majoră prevăzute la pct. 6 alin. (8),
precum şi în orice alte situaţii în care se dovedeşte că
respectivul bun de capital a făcut obiectul unei livrări sau unei
livrări către sine pentru care taxa este deductibilă;
(10) Ajustarea taxei
deductibile aferente bunurilor de capital, conform art. 149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, se
efectuează în cazul în care furnizorul ajustează baza de impozitare
conform art. 138
lit. a), b) şi c) din Codul fiscal. Ajustarea se efectuează o
singură dată în perioada fiscală în care apar situaţiile
prevăzute la art. 138
lit. a), b) şi c) din Codul fiscal, pe baza facturii emise de furnizor.
Ajustările ulterioare prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. a) - d) din Codul fiscal se
vor efectua ţinând cont de taxa dedusă după efectuarea
ajustării prevăzute de prezentul alineat.
(11) În vederea
ajustării taxei deductibile aferente bunurilor de capital, persoanele impozabile
sunt obligate să ţină un Registru al bunurilor de capital, în
care să evidenţieze pentru fiecare bun de capital, astfel cum este
definit la art. 149
alin. (1) din Codul fiscal, următoarele informaţii:
a) data achiziţiei,
fabricării, construirii sau transformării/modernizării;
b) valoarea (baza de
impozitare) a bunului de capital;
c) taxa deductibilă
aferentă bunului de capital;
d) taxa dedusă;
e) ajustările
efectuate conform art. 149
alin. (4) din Codul fiscal.
(12) Prevederile
prezentului punct se completează cu cele ale pct. 38 şi 39,
referitoare la ajustarea taxei pe valoarea adăugată în cazul
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) şi f) din Codul fiscal.
(13) Prevederile art. 149 din Codul fiscal,
şi prezentului punct, se aplică şi de către persoanele
impozabile care efectuează operaţiuni imobiliare constând în
operaţiuni de livrare, închiriere, leasing, arendare, concesionare şi
alte operaţiuni similare efectuate în legătură cu bunurile
imobile.
(14) În
sensul art. 149
alin. (7) din Codul fiscal, nu se efectuează ajustarea taxei deductibile
aferente bunurilor de capital, în situaţia în care suma care ar rezulta ca
urmare a ajustării este mai mică de 1000 lei.
Norme
metodologice:
Art. 150
55. (1) În cazul
serviciilor prevăzute la art.
150 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, prestate de o
persoană impozabilă nestabilită în România, chiar dacă este
înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal, către o
persoană impozabilă aceasta va fi obligată la plata taxei,
dacă aceasta este datorată conform titlului VI din Codul fiscal. În cazul în
care beneficiarul este:
a) o instituţie
publică şi serviciile sunt utilizate pentru activitatea pentru care
instituţia publică nu are calitatea de persoană impozabilă
în conformitate cu prevederile art.
127 din Codul fiscal, instituţia publică nu este
obligată la plata taxei în România, indiferent dacă este sau nu
înregistrată în scopuri de taxă pentru alte operaţiuni conform art. 153 sau 1531 din Codul
fiscal;
b) o instituţie
publică şi serviciile sunt utilizate de instituţia publică
pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană
impozabilă, respectiv pentru operaţiunile taxabile, scutite cu drept de
deducere sau scutite fără drept de deducere, instituţia
publică este obligată la plata taxei în România, indiferent dacă
este sau nu înregistrată în scopuri de taxă pentru alte
operaţiuni conform art. 153
sau 1531
din Codul fiscal;
(2) Pentru serviciile
prevăzute la art. 150
alin. (1) lit. c) din Codul fiscal şi livrările de bunuri
prevăzute la art. 150
alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, dacă beneficiarul este o persoană
impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă
înregistrată în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 1531 din
Codul fiscal, serviciul sau livrarea de bunuri are locul în România conform art. 132 sau 133 din Codul fiscal,
şi prestatorul/furnizorul nu este stabilit în România, beneficiarul este
obligat la plata taxei chiar dacă nu a comunicat prestatorului/furnizorului
codul său de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Obligaţiile
referitoare la plata taxei prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, sunt
stabilite la pct. 2 alin. (15).
(4)
Prevederile art. 150
alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, nu se aplică în cazul vânzărilor
la distanţă realizate dintr-un stat membru în România de o
persoană nestabilită în România, pentru care locul livrării este
în România conform art. 132
alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, persoana nestabilită în România
fiind obligată să se înregistreze în România în scopuri de TVA
conform art. 153
din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 150 al.2
56. (1) Referitor la prevederile
art. 150 alin. (2)
din Codul fiscal, desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bază de
cerere depusă de persoana impozabilă nestabilită în România la
organul fiscal competent la care reprezentantul propus este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe. Cererea trebuie însoţită de:
a) declaraţia de
începere a activităţii, care va cuprinde: data, volumul şi
natura activităţii pe care o va desfăşura în România.
Ulterior începerii activităţii, volumul şi natura
activităţii pot fi modificate potrivit prevederilor contractuale,
aceste modificări urmând a fi comunicate şi organului fiscal
competent la care reprezentantul fiscal este înregistrat ca plătitor de
impozite şi taxe, conform art.
153 din Codul fiscal;
b) copie de pe actul de
constituire în străinătate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al
persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care aceasta se angajează
să îndeplinească obligaţiile ce îi revin conform legii şi
în care aceasta trebuie să precizeze natura operaţiunilor şi
valoarea estimată a acestora.
(2) Nu se admite decât un
singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaţiunilor taxabile sau
scutite cu drept de deducere, desfăşurate în România de persoana
impozabilă nestabilită în România. Nu se admite coexistenţa mai
multor reprezentanţi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca
reprezentanţi fiscali orice persoane impozabile stabilite în România
conform art. 1251
alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
(3) Organul fiscal
competent verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin.
(1) şi (2) şi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii
cererii, comunică decizia luată atât persoanei impozabile
nestabilită în România, cât şi persoanei propuse ca reprezentant
fiscal de aceasta. În cazul acceptării cererii, concomitent cu
transmiterea deciziei de aprobare se indică şi codul de înregistrare
în scopuri de TVA atribuit reprezentantului fiscal ca mandatar al persoanei
impozabile, care trebuie să fie diferit de codul de înregistrare în
scopuri de TVA atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul
respingerii cererii, decizia se comunică ambelor părţi, cu
motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul
fiscal, după ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat,
din punctul de vedere al drepturilor şi obligaţiilor privind taxa pe
valoarea adăugată, pentru toate operaţiunile efectuate în
România de persoana impozabilă nestabilită în România atât timp cât
durează mandatul său. În situaţia în care mandatul
reprezentantului fiscal încetează înainte de sfârşitul perioadei în
care, potrivit legii, persoana impozabilă nestabilită în România ar
avea obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată în
România, aceasta este obligată fie să prelungească mandatul
reprezentantului fiscal, fie să mandateze alt reprezentant fiscal pe
perioada rămasă sau să se înregistreze conform art. 153 alin. (4) sau art. 153 alin. (5) din Codul
fiscal, dacă este o persoană impozabilă stabilită în
Comunitate. Operaţiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele
persoanei impozabile nestabilite în România nu se evidenţiază în
contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal.
Prevederile art. 152
din Codul fiscal, cu privire la întreprinderile mici, nu sunt aplicabile
persoanelor impozabile nestabilite în România.
(5) Reprezentantul fiscal
poate să renunţe la angajamentul asumat printr-o cerere adresată
organului fiscal competent. În cerere trebuie să precizeze ultimul decont
de taxă pe valoarea adăugată pe care îl va depune în
această calitate şi să propună o dată ulterioară
depunerii cererii când va lua sfârşit mandatul său. De asemenea, este
obligat să precizeze dacă renunţarea la mandat se datorează
încetării activităţii în România a persoanei impozabile
nestabilite în România, sau se datorează înregistrării directe în
România, fără reprezentant fiscal, a persoanei impozabile stabilite
în Comunitate pe care o reprezintă.
(6) În cazul în care
persoana impozabilă nestabilită în România îşi continuă
operaţiunile taxabile în România, cererea poate fi acceptată numai
dacă persoana impozabilă nestabilită în România a întocmit toate
formalităţile necesare desemnării unui alt reprezentant fiscal,
iar acest nou reprezentant fiscal a fost acceptat ca atare de către
organul fiscal competent sau, după caz, în situaţia în care persoana
impozabilă, dacă este stabilită în Comunitate, optează
să se înregistreze în România fără să desemneze un
reprezentant fiscal.
(7) Persoana
impozabilă nestabilită în România mandatează reprezentantul
fiscal să emită factura destinată beneficiarului său.
Reprezentantul fiscal emite factura pentru livrările de bunuri şi/sau
prestările de servicii efectuate de persoana impozabilă nestabilită
în România, aplicând regimul de taxă corespunzător operaţiunilor
respective, pe care o transmite beneficiarului. Prezentele norme metodologice nu instituie obligaţii
privind moneda în care se fac decontările sau privind modalitatea în care
se realizează decontările, respectiv prin reprezentantul fiscal, sau
direct între persoana impozabilă nestabilită în România şi
clienţii/furnizorii acesteia.
(8) Factura emisă de
reprezentantul fiscal trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal.
(9) Reprezentantul fiscal
depune decontul de taxă prevăzut la art. 1562 pentru operaţiunile
desfăşurate în România de persoana impozabilă nestabilită
în România pe care o reprezintă. În situaţia în care reprezentantul
fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în
străinătate, trebuie să depună câte un decont de taxă
pentru fiecare persoană impozabilă nestabilită în România pe
care o reprezintă. Nu este permis reprezentantului fiscal să
evidenţieze în decontul de taxă depus pentru activitatea proprie,
pentru care este înregistrat în scopuri de TVA, operaţiunile
desfăşurate în numele persoanei impozabile nestabilite în România,
pentru care depune un decont de taxă separat.
(10) Pentru exercitarea
dreptului de deducere a taxei aferente achiziţiilor efectuate în numele
persoanei impozabile nestabilite în România, reprezentantul fiscal trebuie
să deţină documentele prevăzute de lege.
(11) Orice persoană
stabilită în scopuri de TVA în România, conform prevederilor art. 1251 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal, nu mai poate să îşi desemneze un
reprezentant fiscal în România. Această persoană se
înregistrează conform art.
153 din Codul fiscal, în scopuri de TVA, la organul fiscal
competent.
57.
Dacă ulterior desemnării unui reprezentant fiscal persoana
impozabilă devine stabilită în România în sensul art. 1251 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal, codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit
reprezentantului fiscal este preluat de persoana impozabilă care devine
înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, ca persoană
stabilită în România. Suma negativă de taxă sau taxa de
plată din ultimul decont de taxă depus de reprezentantul fiscal sunt
preluate de persoana impozabilă care a devenit stabilită în România.
Din punct de vedere al taxei operaţiunile realizate prin reprezentant
fiscal sunt operaţiuni aparţinând persoanei impozabile care
iniţial nu a fost stabilită în România, iar ulterior a devenit
stabilită în România.
Norme
metodologice:
Art. 150 al.3
58. (1) În sensul art. 150 alin. (3) din Codul
fiscal, orice persoană ce înscrie în mod eronat taxa într-o factură
sau un alt document asimilat unei facturi, va plăti această taxă
la bugetul statului, iar beneficiarul nu va avea dreptul să deducă
această taxa. În acest caz, beneficiarul poate solicita furnizorului sau
prestatorului corectarea facturii întocmite în mod eronat, prin emiterea unei
facturi cu semnul minus şi a unei facturi noi corecte.
(2)
Dacă furnizorul sau prestatorul este în imposibilitate de a corecta
factura întocmită în mod eronat datorită declanşării
procedurii de lichidare, faliment, radiere sau alte situaţii similare,
beneficiarul poate solicita rambursarea de la buget a sumei taxei achitată
şi nedatorată dacă face dovada că a plătit
această taxă furnizorului precum şi a faptului că
furnizorul a plătit taxa respectivă la bugetul statului.
Norme
metodologice:
Art. 1511
59. În aplicarea art. 1511 din
Codul fiscal, importatorul în scopul taxei este:
a) cumpărătorul
către care se expediază bunurile la data la care taxa devine exigibilă
la import sau, în absenţa acestui cumpărător, proprietarul
bunurilor la această dată. Prin exceptare de la această
prevedere, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru
calitatea de importator;
b) furnizorul bunurilor,
pentru livrările de bunuri care sunt instalate sau asamblate în interiorul
României de către furnizor sau în numele acestuia şi dacă
livrarea acestor bunuri are loc în România în condiţiile art. 132 alin. (1) lit. b)
din Codul fiscal;
c) proprietarul
bunurilor, pentru bunurile importate în vederea efectuării de
operaţiuni de închiriere sau leasing în România;
d) persoana care
reimportă în România bunurile exportate în afara Comunităţii,
pentru aplicarea scutirii prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal;
e) persoana
impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importă bunuri
în România;
1. în regim de
consignaţie sau stocuri la dispoziţia clientului, pentru verificarea
conformităţii sau pentru testare, cu condiţia ca bunurile
respective să fie cumpărate de persoana impozabilă
respectivă sau dacă persoana impozabilă nu le
achiziţionează să fie reexportate de către aceasta în afara
Comunităţii;
2. în
vederea reparării, transformării, modificării sau
prelucrării acestor bunuri, cu condiţia ca bunurile rezultate ca
urmare a acestor operaţiuni să fie reexportate în afara
Comunităţii sau achiziţionate de către persoana
impozabilă respectivă.
Norme
metodologice:
Art. 1512
60.
Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 1512 alin. (1) din Codul fiscal
nu afectează exercitarea dreptului de deducere în condiţiile
prevăzute la art. 145
din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 152
61. (1) Cursul de schimb
valutar prevăzut la art. 152
alin. (1) din Codul fiscal, este cursul de schimb valutar comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi este valabil
pentru persoanele impozabile care au luat fiinţă în cursul anului
2007 sau care au fost înfiinţate anterior aderării şi au
depăşit plafonul în cursul anului 2007. Pentru anii următori,
cursul de schimb valutar utilizat pentru calculul plafonului prevăzut la art. 152 alin. (1), este
cursul comunicat de Banca Naţională a României la începutul
fiecărui an calendaristic.
(2) În sensul art. 152 alin. (2) lit. b)
din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie activităţii
principale dacă se îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la
pct. 47 alin. (3).
(3) În sensul art. 152 alin. (3) din Codul
fiscal, persoana impozabilă care optează pentru aplicarea regimului
normal de taxă trebuie să solicite înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal,
şi să aplice regimul normal de taxă începând cu data
înregistrării.
(4) În sensul art. 152 alin. (3) şi
(7) coroborat cu condiţiile prevăzute la art. 145, 1451,
147, 148 şi 149 din Codul fiscal,
persoana impozabilă are dreptul/obligaţia la ajustarea taxei
deductibile aferente:
a) bunurilor aflate în
stoc şi serviciilor neutilizate în momentul trecerii la regimul normal de
taxare;
b) bunurilor de capital
definite la art. 149
alin. (1) din Codul fiscal, aflate încă în folosinţă, în scopul
desfăşurării activităţii economice în momentul
trecerii la regimul normal de taxă, cu condiţia ca perioada de
ajustare a deducerii prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi
expirat. Prevederile acestui alineat se completează cu prevederile de la
pct. 46.
(5) Ajustarea
prevăzută la alin. (4) trebuie comunicată organelor fiscale
competente, în termen de trei luni de la data trecerii la regimul normal de
taxă, prin depunerea unei liste de bunuri aflate în stoc şi serviciile
neutilizate, precum şi a bunurilor de capital aflate încă în
folosinţă în scopul desfăşurării activităţii
economice. Această listă se va întocmi în două exemplare şi
va cuprinde bunurile şi serviciile neutilizate pentru care se
efectuează ajustarea, data la care i-au fost livrate bunurile şi
prestate serviciile, baza de impozitare la data respectivă şi suma de
ajustat.
(6)
Persoana impozabilă va înscrie suma ajustată în primul decont ce se
va depune după primirea acordului din partea organului fiscal competent
asupra ajustării şi sumei acesteia.
Norme
metodologice:
Art. 152 al.6
62. (1) Persoanele care
aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din Codul fiscal, au obligaţia
să ţină evidenţa livrărilor de bunuri şi a prestărilor
de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică
întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum şi
evidenţa bunurilor şi serviciilor taxabile achiziţionate, cu
ajutorul jurnalului pentru cumpărări.
(2) În sensul art. 152 alin. (6) din Codul
fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a
depăşit plafonul de scutire şi nu a solicitat înregistrarea
conform art. 153
din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale
competente vor proceda după cum urmează:
a) în cazul în care
nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale
competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA
conform art. 153
din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana
impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal
în scopuri de taxă conform art.
153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data
la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de
taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege
înregistrarea şi data identificării nerespectării prevederilor
legale. Totodată organele de control vor înregistra din oficiu aceste
persoane în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal;
b) în
cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată
după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
organele fiscale competente vor solicita plata taxei pe care persoana
impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal
în scopuri de taxă conform art.
153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data
la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de
taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege
înregistrarea şi data la care a fost înregistrată.
Norme
metodologice:
Art. 1521
63. (1) În sensul art. 1521 din
Codul fiscal, călătorul poate fi o persoană impozabilă, o
persoană juridică neimpozabilă şi orice altă
persoană neimpozabilă.
(2) Abrogat.
(3) Regimul special nu se
aplică pentru serviciile prestate de agenţia de turism cu mijloace
proprii.
(4) În sensul art. 1521 alin.
(4) din Codul fiscal, următorii termeni se definesc astfel:
a) suma totală ce va
fi plătită de călător reprezintă tot ceea ce
constituie contrapartidă obţinută sau care va fi
obţinută de agenţia de turism din partea călătorului
sau de la un terţ pentru serviciul unic, inclusiv subvenţiile direct
legate de acest serviciu, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii cum ar fi
comisioanele şi cheltuielile de asigurare, dar fără a cuprinde
sumele prevăzute la art. 137
alin. (3) din Codul fiscal;
b) costurile
agenţiei de turism pentru livrările de bunuri şi prestările
de servicii în beneficiul direct al călătorului reprezintă
preţul, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de
furnizorii operaţiunilor specifice, precum servicii de transport,
hoteliere, catering şi alte cheltuieli precum asigurarea mijloacelor de
transport utilizate, taxe pentru viză, diurnă şi cazarea pentru
şofer, taxele de drum, taxe de parcare, combustibilul, cu excepţia
cheltuielilor generale ale agenţiei de turism care sunt incluse în costul
serviciului unic.
(5) Pentru a stabili
valoarea taxei colectate pentru serviciile unice efectuate într-o perioadă
fiscală, agenţiile de turism vor ţine jurnale de vânzări
sau, după caz, borderouri de încasări, în care se înregistrează
numai totalul de pe documentul de vânzare care include taxa. Aceste jurnale,
respectiv borderouri, se vor ţine separat de operaţiunile pentru care
se aplică regimul normal de taxare. De asemenea, agenţiile de turism
vor ţine jurnale de cumpărări separate în care se vor
evidenţia achiziţiile de bunuri şi/sau servicii cuprinse în
costurile serviciului unic. Baza de impozitare şi valoarea taxei
colectată pentru serviciile unice prestate într-o perioadă
fiscală vor fi stabilite în baza calculelor efectuate pentru toate
operaţiunile supuse regimului special de taxare în perioada fiscală
respectivă şi evidenţiate corespunzător în decontul de
taxă. La determinarea bazei impozabile nu vor fi luate în considerare
sumele încasate în avans pentru care nu pot fi determinate cheltuielile
aferente şi de asemenea nu pot fi scăzute cheltuielile aferente unor
livrări de bunuri sau prestări de servicii care nu au fost vândute
către client.
(6) În
sensul art. 152
alin. (7) coroborat cu art. 129
alin. (2) din Codul fiscal, atunci când agenţia de turism aplică
regimul normal de taxare va refactura fiecare componentă a serviciului
unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În
plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal
de taxă va cuprinde şi marja de profit a agenţiei de turism.
Norme
metodologice:
Art. 1522
64. (1) În sensul art. 1522 alin.
(1) lit. d) din Codul fiscal, bunurile second-hand includ orice obiecte vechi
care mai pot fi utilizate "ca atare" sau în urma unor reparaţii.
Bunurile second-hand includ de asemenea şi obiectele vechi care sunt
executate din metale preţioase şi pietre preţioase sau
semipreţioase, cum ar fi bijuteriile (clasice şi fantezie, obiectele
de aurărie şi argintărie şi toate celelalte obiecte vechi,
inclusiv uneltele, integral sau parţial formate din aur, argint,
platină, pietre preţioase şi/sau perle, indiferent de gradul de
puritate a metalelor şi pietrelor preţioase).
(2) Nu sunt considerate
bunuri second-hand în sensul art.
1522 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal:
a) Aurul, argintul
şi platina ce pot fi folosite ca materie primă pentru producerea
altor bunuri, fie pure fie în aliaj cu alte metale şi prezentate sub
formă de bare, plachete, lingouri, pulbere, foiţe, folie, tuburi,
sârmă sau în orice alt mod;
b) Aurul de investiţii
conform definiţiei de la art.
1523 alin. (1) din Codul fiscal;
c) Monedele din argint
sau platină care nu constituie obiecte de colecţie în sensul art. 1522 alin.
(1) lit. b) din Codul fiscal;
d) Reziduuri de obiecte
vechi formate din metale preţioase recuperate în scopul topirii şi
refolosirii ca materii prime;
e) Pietrele
preţioase şi semipreţioase şi perlele, indiferent dacă
sunt sau nu tăiate, sparte în lungul fibrei, gradate sau şlefuite însă
nu pe fir, montate sau fixate, ce pot fi utilizate pentru producerea de
bijuterii clasice şi fantezie, obiecte de aurărie şi
argintărie şi similare;
f) Bunuri vechi reparate
sau restaurate astfel încât nu se pot deosebi de bunuri noi similare;
g) Bunuri vechi care au
suferit înainte de revânzare o astfel de transformare încât la revânzare nu mai
este posibilă nici o identificare cu bunul în starea iniţială de
la data achiziţiei;
h) Bunuri care se
consumă la prima utilizare;
i) Bunuri ce nu mai pot
fi refolosite în nici un fel.
(3) Opţiunea
prevăzută la art. 1522
alin. (3) din Codul fiscal:
a) se exercită
pentru toate categoriile de bunuri prevăzute la respectivul alineat;
b) se notifică
organului fiscal competent şi rămâne în vigoare până la data de
31 decembrie a celui de-al doilea an calendaristic următor
exercitării opţiunii.
(4) În scopul
aplicării art. 1522
alin. (13) şi (14) din Codul fiscal:
a) baza de impozitare
pentru livrările de bunuri cărora li se aplică aceeaşi
cotă de taxă este diferenţa dintre totalul marjei de profit
realizată de persoana impozabilă revânzătoare şi valoarea
taxei aferente marjei respective;
b) totalul marjei
profitului pentru o perioadă fiscală, alta decât ultima perioadă
fiscală a anului calendaristic va fi egală cu diferenţa dintre:
1. suma totală,
egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 1522 alin.
(1) lit. g) pct. 1) din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri supuse
regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în
acea perioadă; şi
2. suma totală,
egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 1522 alin.
(1) lit. g) pct. 2) din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri
prevăzute la art. 1522
alin. (2) şi alin. (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana
impozabilă revânzătoare în acea perioadă;
c) totalul marjei
profitului pentru ultima perioadă fiscală a anului calendaristic va
fi egală cu diferenţa dintre:
1. suma totală,
egală cu preţurile de vânzare totale stabilite conform art. 1522 alin.
(1) lit. g) pct. 1) din Codul fiscal, a livrărilor de bunuri supuse
regimului special efectuate de persoana impozabilă revânzătoare în
acea perioadă; şi
2. suma totală,
egală cu preţurile de cumpărare totale stabilite conform art. 1522 alin.
(1) lit. g) pct. 2) din Codul fiscal, a achiziţiilor de bunuri
prevăzute la art. 1522
alin. (2) şi alin. (3) din Codul fiscal, efectuate de persoana
impozabilă revânzătoare în regim special în anul respectiv, plus
valoarea totală a bunurilor aflate în stoc la începutul anului calendaristic,
minus valoarea totală a bunurilor aflate în stoc la sfârşitul anului
calendaristic, plus valoarea marjelor de profit, pozitive sau negative, deja
declarate pentru perioadele fiscale anterioare ale anului respectiv.
(5) În cazul în care
totalul marjei profitului pentru o perioadă fiscală alta decât ultima
perioadă fiscală a anului calendaristic este negativă, marja se
reportează pe perioada fiscală următoare prin înregistrarea
acestei marje negative ca atare în jurnalul special prevăzut la alin. (7).
(6) În cazul în care
totalul marjei profitului pentru ultima perioadă fiscală a anului
calendaristic este negativă, marja nu poate fi reportată pentru anul
calendaristic următor.
(7) În scopul
aplicării art. 1522
alin. (13) şi (14) din Codul fiscal, persoana impozabilă
revânzătoare va îndeplini următoarele obligaţii:
a) va ţine un jurnal
special de cumpărări în care se înscriu toate bunurile supuse
regimului special;
b) va ţine un jurnal
special de vânzări în care se înscriu toate bunurile livrate în regim
special;
c) va ţine un
registru comparativ care permite să se stabilească, la finele
fiecărei perioade fiscale, alta decât ultima perioadă fiscală a
anului calendaristic, totalul bazei de impozitare pentru livrările efectuate
în respectiva perioadă fiscală şi, după caz, taxa
colectată;
d) va ţine
evidenţa separată pentru stocurile de bunuri supuse regimului
special;
e) va emite o
factură prin autofacturare către fiecare furnizor de la care
achiziţionează bunuri supuse regimului special şi care nu este
obligat să emită o factură sau orice alt document ce
serveşte drept factură. La factură se anexează
declaraţia furnizorului care confirmă că acesta nu a beneficiat
de nici o scutire sau rambursare a taxei pentru cumpărarea, importul sau
achiziţia intracomunitară de bunuri livrate de persoana
impozabilă revânzătoare. Factura emisă prin autofacturare
trebuie să cuprindă următoarele informaţii:
1. numărul de ordine
şi data emiterii facturii;
2. data achiziţiei
şi numărul cu care a fost înregistrată în jurnalul special de
cumpărări prevăzut la lit. a) sau data primirii bunurilor;
3. numele şi adresa
părţilor;
4. codul de înregistrare
în scopuri de TVA al persoanei impozabile revânzătoare;
5. descrierea şi
cantitatea de bunuri cumpărate sau primite;
6. preţul de
cumpărare, care se înscrie în factură la momentul
cumpărării pentru bunurile în regim de consignaţie;
(8) O întreprindere
mică care livrează bunuri unei persoane impozabile revânzătoare,
conform art. 1522
alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, va menţiona în factura emisă
că livrarea în cauză se referă la bunurile prevăzute la art. 1522 alin.
(1) lit. a) - d) din Codul fiscal, şi că aceste bunuri au fost
utilizate de întreprinderea mică ca active corporale fixe, aşa cum
sunt acestea definite la art.
1251 alin. (1) pct. 3) din Codul fiscal.
(9) În scopul
aplicării art. 1522
alin. (15) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrările de bunuri
second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie sau
antichităţi, efectuate de un organizator de vânzări prin
licitaţie publică, acţionând în nume propriu în cadrul unui
contract de comision la vânzare în contul persoanei prevăzute la art. 1522 alin.
(2) lit. a) - d) din Codul fiscal, este constituită din suma totală
facturată conform alin. (11), cumpărătorului de către
organizatorul vânzării prin licitaţie publică, din care se scad
următoarele:
1. suma netă de
plată sau plătită de organizatorul vânzării prin
licitaţie publică comitentului său, stabilită conform alin.
(10), şi
2. suma taxei colectate
de organizatorul vânzării prin licitaţie publică pentru livrarea
sa.
(10) Suma netă de
plată sau plătită de organizatorul vânzării prin
licitaţie publică comitentului său va fi egală cu
diferenţa dintre:
a) preţul bunurilor
la licitaţia publică, şi
b) valoarea comisionului,
inclusiv taxa aferentă, obţinut sau care va fi obţinut de
organizatorul vânzării prin licitaţie publică de la comitentul
său, în cadrul contractului de comision la vânzare.
(11) Organizatorul
vânzării prin licitaţie publică trebuie să emită
cumpărătorului o factură sau, după caz bonurile fiscale
emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, republicată, care nu trebuie
să menţioneze separat valoarea taxei dar care trebuie să
menţioneze următoarele informaţii:
a) preţul bunurilor
vândute la licitaţie;
b) impozitele, taxele
şi alte sume de plată;
c) cheltuielile accesorii
cum ar fi comisionul, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare,
percepute de organizator de la cumpărătorul de bunuri.
(12) Organizatorul
vânzării prin licitaţie publică căruia i-au fost transmise
bunuri în cadrul unui contract de comision la vânzare trebuie să
emită un document către comitentul său, care trebuie să
indice valoarea tranzacţiei, adică preţul bunurilor la
licitaţie, fără a cuprinde valoarea comisionului obţinut
sau ce va fi obţinut de la comitent şi pe baza căreia
comitentul, atunci când este persoana impozabilă, trebuie să
emită factura organizatorului vânzării prin licitaţie
publică conform art. 155
alin. (1) din Codul fiscal, sau care va servi drept factură pentru orice
alte persoane decât cele impozabile înregistrate conform art. 153 din Codul fiscal.
(13) Organizatorii de
vânzări prin licitaţie publică care livrează bunuri în
condiţiile prevăzute la alin. (9) trebuie să evidenţieze în
conturile de terţi (Debitori/Creditori diverşi) sumele obţinute
sau ce vor fi obţinute de la cumpărătorul de bunuri şi suma
plătită sau de plată vânzătorului de bunuri. Aceste sume
trebuie justificate corespunzător cu documente.
(14)
Livrarea de bunuri către o persoană impozabilă care este
organizator de vânzări prin licitaţie publică va fi
considerată ca fiind efectuată când vânzarea respectivelor bunuri
prin licitaţie publică este efectuată. Prin excepţie, în
situaţia în care o licitaţie publică are loc pe parcursul mai
multor zile, livrarea tuturor bunurilor vândute pe parcursul acelei
licitaţii publice se consideră a fi efectuată în ultima zi a
licitaţiei în cauză.
Norme
metodologice:
Art. 1523
65. (1) În scopul
implementării art. 1523
alin. (1) din Codul fiscal, greutăţile acceptate pe pieţele de
lingouri cuprind cel puţin următoarele unităţi şi
greutăţi:
Unitate
Greutăţi tranzacţionate
Kg
12,5 / 1
Gram
500
/ 250 / 100 / 50 / 20 / 10 / 5 / 2,5 / 2
Uncie (loz = 31,1035 g) 100 /
10 / 5 / 1 / 1/2 / 1/4
Tael (1 tael = 1,193 oz)
(unitate de măsură chinezească) 10 / 5 / 1
Tola (10 tolas = 3,75 oz)
(unitate de
măsură, indiană) 10
(2) În sensul art. 1523 alin.
(1) lit. b) pct. 2 din Codul fiscal, prin monede reconfecţionate după
anul 1800, se înţelege monedele care sunt bătute după anul 1800.
(3) Notificarea
prevăzută la art. 1523
alin. (7) din Codul fiscal, trebuie să fie efectuată anterior
operaţiunilor cărora le este aferentă şi trebuie să
cuprindă următoarele informaţii:
a) prevederile legale în
baza căruia este efectuată, precum şi dacă persoana
impozabilă exercită opţiunea în calitate de furnizor sau de
intermediar;
b) numele şi codul
de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile în beneficiul
căreia s-au efectuat sau se vor efectua livrările, precum şi
baza de impozitare a acestora.
(4)
Persoana desemnată prin art.
1523 alin. (10) din Codul fiscal, ca obligată la
plata taxei aferente achiziţiilor prevăzute la respectiva prevedere,
va păstra evidenţe separate pentru aceste achiziţii şi va
achita taxa datorată conform art.
157 alin. (2) din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 153
66. (1) În cazul în care
o persoană este obligată să solicite înregistrarea în
condiţiile art. 153
alin. (1), (2), (4), (5) sau (7) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei
persoane se va considera valabilă începând cu:
a) data comunicării
certificatului de înregistrare în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. a)
şi, după caz, alin. (2), (4), (5) sau (7) din Codul fiscal;
b) prima zi a lunii
următoare celei în care persoana impozabilă optează pentru
aplicarea regimului normal de taxă în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. c)
din Codul fiscal;
c) prima zi a lunii
următoare celei în care persoana impozabilă solicită
înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) şi, după caz,
la alin. (2) din Codul fiscal.
(2) În aplicarea art. 153 alin. (1) din Codul
fiscal, activitatea economică se consideră ca fiind începută din
momentul în care o persoană intenţionează să efectueze o
astfel de activitate. Intenţia persoanei trebuie apreciată în baza
elementelor obiective ca de exemplu faptul că aceasta începe să
angajeze costuri şi/sau să facă investiţii
pregătitoare necesare pentru iniţierea unei activităţi
economice.
(3) Persoana
impozabilă care este stabilită în România potrivit art. 1251 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal, prin structuri care au sau nu personalitate
juridică, se va înregistra în scopuri de TVA conform alin. (1).
(4) Persoana
impozabilă care nu este stabilită în România conform art. 1251 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal, şi care are sau nu un sediu fix în România
conform art. 1251
alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, se poate înregistra la autoritatea
fiscală competentă după cum urmează:
a) fie direct, fie prin
desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana este stabilită în
spaţiul comunitar. În cazul înregistrării directe, această
persoană va declara adresa din România la care pot fi examinate toate evidenţele
şi documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu prevederile
acestui titlu;
b) prin desemnarea unui
reprezentant fiscal, dacă persoana nu este stabilită în spaţiul
comunitar, chiar dacă aceasta dispune de un sediu fix în România conform art. 1251 alin.
(2) lit. a) din Codul fiscal.
(5) Toate sucursalele sau
alte subunităţi fără personalitate juridică ale unei
persoane impozabile trebuie înregistrate sub un singur cod de înregistrare în
scopuri de TVA. Persoana impozabilă care are sediul activităţii
în străinătate şi este stabilită în România în scopuri de
TVA conform art. 1251
alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal, prin structuri fără
personalitate juridică precum sucursale sau alte subunităţi
fără personalitate juridică, va desemna o sucursală sau o
subunitate care să depună decontul de taxă şi care va fi
responsabilă pentru toate obligaţiile în scopuri de TVA, conform
acestui titlu, ale tuturor subunităţilor stabilite în România.
(6) Persoanele impozabile
care au fost înregistrate în România înainte de data aderării prin sedii
permanente, sunt obligate să aplice prevederile alin. (5). În cursul lunii
ianuarie 2007, vor utiliza un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA
atribuit unuia dintre sediile permanente şi totodată va solicita
anularea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA a celorlalte sedii
permanente.
(7) Orice persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care în urma
înregistrării respective desfăşoară exclusiv
operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea
înregistrării în termen de 10 zile de la încheierea lunii în care se
desfăşoară exclusiv operaţiuni fără drept de
deducere.
(8) Anularea se va
efectua în prima zi a lunii următoare celei în care persoana
impozabilă a solicitat anularea înregistrării sau înregistrarea este
anulată în condiţiile art.
153 alin. (8) din Codul fiscal.
(9) Orice
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care
îşi încetează activitatea economică va solicita să fie
radiată în termen de 15 zile de la data documentelor ce
evidenţiază acest lucru. Persoanele impozabile care s-au înregistrat
în România conform art. 153
alin. (5) din Codul fiscal, pot solicita radierea în cazul în care nu mai
realizează achiziţii sau livrări intracomunitare în România
pentru care sunt obligate la plata taxei în România conform art. 151 din Codul fiscal.
Persoanele impozabile care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (4) din Codul
fiscal, pot solicita radierea în cazul în care nu mai realizează
livrări de bunuri/prestări de servicii în România pentru care sunt
obligate la plata taxei în România conform art. 150 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.
Radierea va fi valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care
s-a depus declaraţia de încetare a activităţii.
Norme
metodologice:
Art. 1531
67. (1) Persoanele
impozabile prevăzute la art.
126 alin. (4) din Codul fiscal, sunt obligate să solicite
înregistrarea în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 1531 alin.
(1) din Codul fiscal, dacă depăşesc plafonul pentru
achiziţii intracomunitare de 10.000 euro stabilit conform pct. 2 alin. (5)
- (7). În cazul în care o persoană este obligată să solicite
înregistrarea în condiţiile art.
1531 alin. (1) din Codul fiscal, înregistrarea
respectivei persoane conform acestui articol va fi considerată
valabilă de la data solicitării înregistrării.
(2) În cazul în care o
persoană solicită înregistrarea în scopuri de TVA în condiţiile art. 1531 alin.
(2) din Codul fiscal, respectiv prin opţiunea de a aplica regimul general
prevăzut la art. 126
alin. (3) lit. a) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane conform
acestui articol va fi considerată valabilă de la data
solicitării înregistrării.
(3) În cazul în care o persoană
solicită anularea înregistrării în condiţiile art. 1531 alin.
(5) sau (6) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei persoane se va
considera anulată din prima zi a anului calendaristic în care se face
cererea de anulare.
(4) Persoanele
înregistrate conform art. 1531
din Codul fiscal, nu pot comunica acest cod pentru livrările de bunuri sau
prestările de servicii efectuate către alte persoane, acesta fiind comunicat
altor persoane numai pentru achiziţii intracomunitare precum şi în
situaţiile prevăzute la art.
154 din Codul fiscal.
(5) Persoana
impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă care nu este
înregistrată conform art. 153
din Codul fiscal, şi care efectuează achiziţii intracomunitare
de bunuri accizabile, nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 1531 din
Codul fiscal, pentru plata taxei aferente respectivei achiziţii
intracomunitare.
(6) Orice persoană
care efectuează achiziţii intracomunitare de mijloace noi de
transport, care nu este înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, nu are obligaţia
să se înregistreze conform art.
1531 din Codul fiscal, pentru plata taxei aferente
respectivei achiziţii intracomunitare.
(7) Prevederile
prezentelor norme se completează cu prevederile pct. 2.
(8)
Instituţiile publice care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
pentru întreaga activitate sau numai pentru parte din structură, nu vor
solicita înregistrarea conform art.
1531 din Codul fiscal. Pentru toate achiziţiile
intracomunitare de bunuri vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA
acordat conform art. 153,
indiferent dacă achiziţiile sunt destinate utilizării pentru
activitatea desfăşurată în calitate de autoritate publică,
pentru care instituţia publică nu are calitatea de persoană
impozabilă, sau pentru activităţi pentru care instituţia
publică are calitatea de persoană impozabilă.
Norme
metodologice:
Art. 154
68. (1) În sensul art. 154. alin. (4) din Codul
fiscal, persoana impozabilă nestabilită în România poate fi
scutită de obligaţia înregistrării în scopuri de TVA când
efectuează în România una sau mai multe din operaţiunile
următoare pentru care este obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal:
a) servicii prestate
ocazional, dacă aceste operaţiuni nu sunt precedate de achiziţii
intracomunitare de bunuri efectuate în România;
b) livrări
ocazionale de bunuri în România, cu excepţia:
1. livrărilor intracomunitare
de bunuri scutite conform art. 143
alin. (2) din Codul fiscal;
2. vânzărilor la
distanţă;
3. livrărilor de
bunuri precedate de achiziţii intracomunitare de bunuri în România;
c) livrări de bunuri
scutite de taxă în condiţiile art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul
fiscal;
d) livrări de bunuri
scutite care sunt plasate într-un regim vamal suspensiv;
e) livrări sau
achiziţii de bunuri scutite care sunt plasate într-un regim de antrepozit
de TVA şi/sau care încă se află în acest regim;
f) prestări de
servicii scutite aferente bunurilor plasate în regim de antrepozitare TVA
şi/sau care încă se află în acest regim.
(2) În sensul alin. (1)
lit. a) şi b), livrările de bunuri şi prestările de servicii
sunt considerate ocazionale dacă sunt realizate o singură dată
în cursul unui an.
(3)
Persoanele nestabilite în România sunt obligate să facă plata taxei
datorate în România în condiţiile prevăzute la art. 157 alin. (6) din Codul
fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 155 al.1
69. (1) Prevederile art. 155 alin. (1) din Codul
fiscal, se aplică şi pentru situaţiile prevăzute la art. 132 alin. (3) din Codul
fiscal.
(2) Persoana
impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii scutită fără drept de deducere a taxei conform art. 141 alin. (1) şi
(2) din Codul fiscal, nu are obligaţia întocmirii unei facturi, dar operaţiunile
vor fi consemnate în documente potrivit legislaţiei contabile. Emiterea
facturii nu este interzisă fiind opţiunea persoanei impozabile de a
factura operaţiunile respective. În situaţia în care factura este
emisă aceasta trebuie să conţină informaţiile
prevăzute la art. 155
alin. (5) din Codul fiscal.
(3) Transferul
proprietăţii bunurilor în executarea creanţelor, în
situaţia în care bunurile au fost predate pe bază de înţelegere
între debitor şi creditor, se consemnează în facturi de către
debitor, dacă operaţiunea constituie livrare de bunuri.
(4) Regularizarea
facturilor emise pentru plăţi în avans se realizează prin
stornarea facturii de avans la data emiterii facturii pentru contravaloarea
integrală a livrării de bunuri şi/sau prestării de
servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaşi factură pe
care se evidenţiază contravaloarea integrală a livrării de
bunuri şi/sau prestării de servicii.
(5) În
cazul reducerilor de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de
bunuri potrivit prevederilor pct. 19 alin. (2), pe bază de cupoane
valorice, facturile de reducere se întocmesc direct pe numele
comercianţilor care au acceptat cupoanele valorice de la consumatorii
finali, chiar dacă iniţial facturile de livrare a bunurilor pentru
care se acordă aceste reduceri de preţ au fost emise de
producători/distribuitori către diverşi intermediari
cumpărători-revânzători. La rubrica
"Cumpărător" se înscriu datele de identificare ale
cumpărătorului care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii
finali. În plus în factura fiscală de reducere de preţ se va
menţiona "reducere de preţ acordată în baza cupoanelor
valorice".
Norme
metodologice:
Art. 155 al.2
70. (1) Autofactura
pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine
trebuie emisă numai dacă operaţiunile în cauză sunt
taxabile şi numai în scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea
următoarelor informaţii:
a) numărul facturii,
care va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai multor
serii, care identifică în mod unic o factură;
b) data emiterii;
c) numele, adresa şi
codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile, la rubrica
furnizor;
d) pentru situaţiile
prevăzute la art. 128
alin. (4) lit. a), c) şi d) din Codul fiscal, şi la prima teză a
art. 129 alin. (4)
lit. a) din Codul fiscal, la rubrica cumpărător se înscriu
informaţiile menţionate la lit. c);
e) numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA ale beneficiarului, la rubrica cumpărător, pentru situaţiile prevăzute la art. 128 alin. (4) lit. b), şi a doua teză a art. 129 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal;
f) denumirea şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
g) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa;
h) cota de taxă
aplicabilă;
i) valoarea taxei
colectate.
(2)
Informaţiile din factura emisă prin autofacturare se înscriu în jurnalele
pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în decontul de
taxă prevăzut la art.
1562 din Codul fiscal, ca taxă colectată.
Norme
metodologice:
Art. 155 al.4
71. (1) Persoana
înregistrată sau care ar fi fost obligată să se înregistreze în
scopuri de TVA în România conform art.
153 din Codul fiscal, este obligată să emită
facturi prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal, pentru fiecare
transfer pe care l-a efectuat în alt stat membru. Factura se emite numai în
scopul taxei, fiind obligatorie menţionarea următoarelor
informaţii:
a) numărul
autofacturii va fi un număr secvenţial acordat în baza uneia sau mai
multor serii, care identifică în mod unic o factură;
b) data emiterii;
c) numele, adresa şi
codul de înregistrare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile, la
rubrica furnizor;
d) numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de
autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care
realizează transferul, precum şi adresa exactă a locului în care
au fost transferate bunurile.
e) denumirea/numele,
adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 din Codul fiscal,
ale reprezentantului fiscal, în cazul în care persoana care realizează
transferul nu este stabilită în România şi şi-a desemnat un
reprezentant fiscal în România;
f) denumirea şi
cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi
particularităţile prevăzute la art. 1251 alin. (3) din Codul fiscal,
în definirea bunurilor în cazul transferului de mijloace de transport noi;
g) data la care au fost
transferate bunurile;
h) valoarea bunurilor
transferate;
(2)
Informaţiile din factura emisă prin autofacturare se înscriu în
jurnalele pentru vânzări şi sunt preluate corespunzător în
decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 155 al.5
72. (1) Factura prevăzută la art.
155 alin. (5) din Codul fiscal va fi întocmită în orice
limbă oficială a statelor membre ale Uniunii Europene, dar la
solicitarea organelor de control trebuie asigurată traducerea în limba
română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în valută, dar
dacă operaţiunea nu este scutită de taxă, suma taxei
trebuie înscrisă şi în lei. Pentru înregistrarea în jurnalele de
vânzări, baza impozabilă va fi convertită în lei utilizând
cursul de schimb prevăzut la art. 1391 din
Codul fiscal.
(2)
În situaţia în
care denumirea bunurilor
livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură
pagină, elementele prevăzute la art. 155 alin.
(5), cu excepţia informaţiilor prevăzute la lit. k), m), n)
şi p), din Codul fiscal se înscriu numai pe prima pagină a facturii.
În această situaţie este obligatorie înscrierea pe prima pagină
a facturii a numărului de pagini pe care le conţine factura
şi a numărului total de
poziţii cuprinse în factura respectivă. Pe
facturile emise şi achitate prin numerar pe bază de bonuri fiscale
emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, nu este
necesară menţionarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate,
fiind suficientă menţiunea «conform bon fiscal nr./data».
(3) În sensul art. 155 alin. (8) lit. a)
din Codul fiscal, factura centralizatoare se poate întocmi dacă se
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) să se refere la
livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii către
acelaşi client, pentru care faptul generator al taxei ia naştere
într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună
calendaristică;
b) toate documentele
emise la data livrării de bunuri sau prestării de servicii să
fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.
(4) În sensul art. 155 alin. (8) lit. b)
din Codul fiscal, factura se poate întocmi de către cumpărătorul
unui bun sau serviciu în următoarele condiţii:
a) părţile
să încheie un acord prin care să se prevadă această
procedură de facturare;
b) să existe o
procedură scrisă de acceptare a facturii;
c) cumpărătorul
să fie stabilit în Comunitate şi înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal;
d) atât
furnizorul/prestatorul, în cazul în care este înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal,
cât şi cumpărătorul să notifice prin scrisoare
recomandată organului fiscal competent aplicarea acestei proceduri de
facturare, cu cel puţin o lună calendaristică înainte de a o iniţia,
şi să anexeze la notificare acordul şi procedura de acceptare
prevăzute la lit. a) şi respectiv b);
e) factura să fie
emisă în numele şi în contul furnizorului/prestatorului de către
cumpărător, şi trimisă furnizorului/prestatorului;
f) factura să cuprindă
elementele prevăzute la art.
155 alin. (5) din Codul fiscal;
g) factura să fie
înregistrată într-un jurnal special de vânzări de către
furnizor/prestator, dacă este înregistrat în România conform art. 153 din Codul fiscal.
73. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. c)
din Codul fiscal, se pot transmite facturi prin mijloace electronice în
următoarele condiţii:
a) pentru operaţiuni
efectuate în România, inclusiv pentru livrări intracomunitare:
1. părţile
să încheie un acord prin care să se prevadă această
procedură de facturare;
2. furnizorul/prestatorul
şi/sau cumpărătorul, dacă sunt înregistraţi conform art. 153 din Codul fiscal,
să notifice, prin scrisoare recomandată, organul fiscal competent
că vor aplica o astfel de procedură de facturare, cu cel puţin o
lună calendaristică înainte de a o iniţia, şi să anexeze
la notificare acordul prevăzut la lit. a);
3. să se garanteze
autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin:
semnătură electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura
electronică, prin schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din
Recomandările Comisiei 1994/820/EC din 19 octombrie 1994 referitor la
aspectele legale ale schimbului electronic de date, sau orice alte mijloace
electronice agreate de Direcţia de tehnologia informaţiei din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice;
4. să existe un
document centralizator pe suport de hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor
transmise prin schimbul electronic de date EDI, într-o lună
calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată
conform art. 153
din Codul fiscal, sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună
calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în
cazul în care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal;
b) pentru
achiziţiile intracomunitare efectuate în România:
1. părţile
să încheie un acord prin care să se prevadă această
procedură de facturare;
2.
cumpărătorul, în cazul în care este persoana impozabilă sau
persoana juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA
conform art. 1531
din Codul fiscal, să notifice, prin scrisoare recomandată, organul
fiscal competent că va aplica o astfel de procedură de facturare, cu
cel puţin o lună calendaristică înainte de a o iniţia,
şi să anexeze la scrisoare acordul prevăzut la lit. a);
3. să existe un
document pe suport de hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor primite prin
schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de orice
persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă
înregistrată conform art.
1531 din Codul fiscal;
(2) În sensul alin. (1)
lit. b) condiţiile pentru facturarea prin mijloace electronice sunt
stabilite de ţara în care au loc livrările intracomunitare.
74. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. d)
din Codul fiscal, emiterea facturii poate fi externalizată, respectiv
factura se poate întocmi de un terţ în următoarele condiţii:
a) furnizorul/prestatorul
să notifice prin scrisoare recomandată organul fiscal competent
că emiterea de facturi va fi realizată de un terţ, cu cel
puţin o lună calendaristică înainte de a iniţia
această procedură, şi să anexeze la scrisoare numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA al terţului;
b) factura să fie
emisă de către terţ în numele şi în contul
furnizorului/prestatorului;
c) factura să
cuprindă toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal;
d) facturile să fie
puse la dispoziţia organelor fiscale competente fără nici o
întârziere, ori de câte ori se solicită acest lucru.
75. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. d)
din Codul fiscal, în cazul bunurilor supuse executării silite care sunt
livrate prin organele de executare silită, factura se va întocmi de
către organele de executare silită pe numele şi în contul
debitorului executat silit. În factură se face o menţiune cu privire
la faptul că facturarea este realizată de organul de executare
silită către care se fac şi plăţile de către
cumpărător. Originalul facturii se transmite
cumpărătorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea
se transmite debitorului executat silit. Prin organe de executare silită
se înţelege persoanele abilitate prin lege să efectueze procedura de
executare silită.
(2) Dacă organul de
executare silită încasează contravaloarea bunurilor inclusiv taxa de
la cumpărător sau de la adjudecatar, are obligaţia să
vireze la bugetul de stat taxa încasată de la cumpărător sau adjudecatar
în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit
executorie. Pe baza documentului de plată a taxei pe valoarea
adăugată transmis de organele de executare silită, debitorul
executat silit evidenţiază suma achitată, cu semnul minus, în
decontul de taxă pe valoarea adăugată la rândul de
regularizări taxa colectată din decontul de taxă prevăzut
la art. 1562
din Codul fiscal.
(3) Dacă, potrivit
legii, cumpărătorul sau adjudecatarul are obligaţia să
plătească la unităţile Trezoreriei Statului taxa aferentă
bunurilor cumpărate, organului de executare silită nu-i mai revin
obligaţii referitoare la plata taxei. Organul de executare silită
sau, după caz, cumpărătorul/adjudecatarul transmite o copie de
pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei debitorului executat silit.
Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru situaţiile
prevăzute la art. 160
din Codul fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea
inversă.
(4) Organele de executare
silită înregistrează taxa din facturile pentru operaţiuni de
executare silită emise în alte conturi contabile decât cele specifice
taxei pe valoarea adăugată. Dacă organul de executare
silită este persoană înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
nu va evidenţia în decontul de taxă operaţiunile respective.
(5) În situaţia în
care valorificarea bunurilor supuse executării silite a fost
realizată prin organele de executare silită, debitorul executat silit
trebuie să înregistreze în evidenţa proprie operaţiunea de
livrare de bunuri pe baza facturii de executare silită transmise de
organele de executare silită, inclusiv taxa colectată aferentă.
Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru situaţiile
prevăzute la art. 160
din Codul fiscal, fiind aplicabile regulile specifice referitoare la taxarea
inversă.
(6) Factura de executare
silită emisă de organul de executare silită va conţine pe
lângă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, numele şi
datele de identificare a organului de executare silită prin care se
realizează livrarea bunurilor şi menţiunea, "Factura pentru
operaţiuni de executare silită".
76. În sensul art. 155 alin. (8) lit. e)
din Codul fiscal, facturile emise şi primite se pot stoca prin orice
metode şi în orice loc în următoarele condiţii:
a) locul de stocare
să se afle pe teritoriul României, cu excepţia facturilor emise
şi primite prin mijloace electronice, care se pot stoca în orice loc
dacă, pe perioada stocării:
1. se garantează
accesul on-line la datele respective;
2. se garantează
autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor, precum
şi faptul că acestea sunt lizibile;
3. datele care
garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului
facturilor sunt de asemenea stocate;
b) facturile sau
conţinutul facturilor emise şi primite, în cazul stocării prin
mijloace electronice, să fie puse la dispoziţia organelor fiscale
competente fără nici o întârziere, ori de câte ori se solicită
acest lucru.
77.
Transmiterea şi stocarea prin mijloace electronice a facturilor
reprezintă transmiterea sau punerea la dispoziţia beneficiarului,
precum şi stocarea, prin echipamente electronice de procesare şi
stocarea de date, inclusiv compresia digitală, pe bază de cabluri
telegrafice, transmisie radio, tehnologiilor optice sau de alte mijloace
electromagnetice.
Norme
metodologice:
Art. 155 al.9
78. (1) Nu se pot emite
facturi simplificate pentru livrările intracomunitare de bunuri,
prevăzute la art. 143
alin. (2) din Codul fiscal.
(2) În
vederea emiterii de facturi simplificate, persoanele impozabile trebuie să
depună o solicitare la Direcţia de reglementări contabile din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Solicitările, însoţite
de avizul acestei direcţii, vor fi transmise Direcţiei generale
legislaţie impozite indirecte din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice în vederea consultării Comitetului TVA, conform prevederilor
Directivei a 6-a. Facturile simplificate se pot emite numai după
consultarea Comitetului şi transmiterea unui răspuns pozitiv
către solicitanţi.
Norme
metodologice:
Art. 156
79. (1) În sensul art. 156 alin. (4) din Codul
fiscal, fiecare persoană impozabilă va ţine următoarele
evidenţe şi documente:
a) evidenţe
contabile ale activităţii sale economice;
b) al doilea exemplar al
facturilor sau altor documente emise de aceasta şi legate de activitatea
sa economică, conform prevederilor de la pct. 76;
c) facturile sau alte
documente primite şi legate de activitatea sa economică;
d) documentele vamale
şi după caz cele privind accizele legate de importul, exportul,
livrarea intracomunitară şi achiziţia intracomunitară de
bunuri realizată de respectiva persoană;
e) facturile şi alte
documente emise sau primite de respectiva persoană pentru majorarea sau
reducerea contravalorii livrărilor de bunuri, prestărilor de
servicii, achiziţiilor intracomunitare sau importurilor;
f) un registru al
nontransferurilor de bunuri transportate de persoana impozabilă, sau de
altă persoană în contul acesteia în afara României dar în interiorul
Comunităţii pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (12) lit. f)
- h) din Codul fiscal, precum şi pentru alte situaţii în care se
aplică măsuri de simplificare aprobate prin ordin al ministrului
finanţelor publice. Registrul nontransferurilor va cuprinde: descrierea
bunurilor, cantitatea bunurilor, valoarea bunurilor, circulaţia bunurilor
şi descrierea bunurilor, care nu sunt returnate, cantitatea acestora
şi o menţiune referitoare la documentele emise în legătură
cu aceste operaţiuni, după caz, precum şi data emiterii acestor
documente. Nu trebuie completat acest registru pentru următoarele bunuri:
1. mijloacele de
transport înmatriculate în România;
2. paleţi,
containere şi alte ambalaje care circulă fără facturare;
3. bunurile necesare
desfăşurării activităţii de presă, radiodifuziune
şi televiziune;
4. bunurile necesare
exercitării unei profesii sau meserii dacă:
- preţul sau
valoarea normală pe fiecare bun în parte nu depăşeşte
nivelul de 1250 EURO la cursul de schimb din data la care bunul este
transportat sau expediat în alt stat membru, şi cu condiţia ca bunul
să nu fie utilizat mai mult de 7 zile în afara României; sau
- preţul sau
valoarea normală pe fiecare bun în parte nu depăşeşte
nivelul de 250 EURO la cursul de schimb din data la care bunul este transportat
sau expediat în alt stat membru, şi cu condiţia ca bunul să nu
fie utilizat mai mult de 24 de luni în afara României;
5. computerele portabile
şi alt material profesional similar care este transportat în afara
României în cadrul unei deplasări de afaceri de către personalul unei
entităţi economice sau de o persoană fizică
autorizată;
g) un registru pentru
bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru
al Comunităţii în România de către o persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în acel alt stat sau de
altă persoană în numele acesteia, sau care au fost importate în
România sau achiziţionate din România de persoana impozabilă
înregistrată în alt stat membru, şi care sunt date unei persoane impozabile
în România în scopul expertizării sau pentru lucrări efectuate asupra
acestor bunuri în România, cu excepţia situaţiilor în care prin ordin
al ministrului finanţelor publice nu se impune o asemenea obligaţie.
Registrul bunurilor primite nu trebuie ţinut în cazul bunurilor care sunt
plasate în regimul vamal de perfecţionare activă. Acest registru va
cuprinde:
1. un număr de
ordine;
2. data primirii
bunurilor;
3. numele şi adresa
primitorului;
4. codul de înregistrare
în scopuri de TVA al primitorului;
5. cantitatea bunurilor
primite;
6. descrierea bunurilor
primite;
7. data transportului
bunurilor supuse expertizării sau prelucrate transmise clientului;
8. cantitatea şi
descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9. cantitatea şi
descrierea bunurilor care sunt returnate clientului după prelucrare;
10. o menţiune
referitoare la documentele emise în legătură cu serviciile prestate,
precum şi data emiterii acestor documente.
(2) Jurnalele pentru
vânzări şi pentru cumpărări, registrele, evidenţele
şi alte documente similare ale activităţii economice a
fiecărei persoane impozabile se vor întocmi astfel încât să
permită stabilirea următoarelor elemente:
a) valoarea totală,
fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri şi/sau
prestărilor de servicii efectuate de această persoană în fiecare
perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1. livrările
intracomunitare de bunuri scutite;
2. exporturile de bunuri
şi alte operaţiuni scutite de taxă;
3. operaţiunile care
nu au loc în România;
4. livrările de
bunuri şi/sau prestările de servicii taxabile şi cărora li
se aplică cote diferite de taxă;
b) valoarea totală,
fără taxă, a tuturor achiziţiilor pentru fiecare
perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1. bunuri mobile
corporale;
2. servicii;
3. bunuri de capital;
4. achiziţii intracomunitare
de bunuri;
5. importuri pentru care
persoana impozabilă foloseşte derogarea prevăzută la art. 157 alin. (4) din Codul
fiscal;
6. celelalte
operaţiuni pentru care persoana impozabilă este obligată la plata
taxei în condiţiile art. 150
alin. (1) lit. b) - g) din Codul fiscal;
c) taxa colectată de
respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală;
d) taxa totală
deductibilă şi taxa dedusă pentru fiecare perioadă
fiscală;
e) calculul taxei
dedusă provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, a taxei
dedusă efectiv pentru fiecare an calendaristic şi al ajustărilor
efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro
rata, evidenţiind distinct:
1. taxa dedusă conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal;
2. taxa nededusă conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal;
3. taxa dedusă pe
bază de pro-rata conform art.
147 alin. (5) din Codul fiscal.
(3)
Documentele prevăzute la alin. (2) nu sunt formulare tipizate stabilite de
Ministerul Finanţelor Publice. Fiecare persoană impozabilă poate
să-şi stabilească modelul documentelor pe baza cărora
determină taxa colectată şi taxa deductibilă conform
specificului propriu de activitate, dar acestea trebuie să
conţină informaţiile minimale stabilite la alin. (2).
Norme
metodologice:
Art.1561
80. (1) În sensul art. 1561 alin.
(1) din Codul fiscal, echivalentul în lei a plafonului de 100.000 de euro se
determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru 31 decembrie al anului precedent
sau cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil
pentru data solicitării înregistrării prin opţiune.
(2) În sensul art. 1561 alin.
(7) din Codul fiscal, organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea
justificată a persoanei impozabile, o altă perioadă
fiscală, respectiv:
a) semestrul
calendaristic, dacă persoana impozabilă efectuează
operaţiuni impozabile numai pe maximum trei luni calendaristice dintr-un
semestru;
b) anul calendaristic,
dacă persoana impozabilă efectuează operaţiuni impozabile
numai pe maximum şase luni calendaristice dintr-o perioadă de un an
calendaristic.
(3)
Solicitarea prevăzută la alin. (2) se va transmite
autorităţilor fiscale competente până la data de 25 februarie a
anului în care se exercită opţiunea şi va fi valabilă pe
durata păstrării condiţiilor prevăzute la alin. (2).
Norme
metodologice:
81.(1) În scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul
fiscal, organele vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea
adăugată pentru importuri de bunuri persoanelor
care fac dovada că sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
Nu se aplică aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate
în scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 1531 din Codul fiscal,
care fac plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din
Codul fiscal.
(2) În cursul perioadei fiscale, importatorii care sunt persoane impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal reflectă taxa pe valoarea
adăugată aferentă acestor importuri în jurnalele pentru
cumpărări pe baza declaraţiei vamale de import sau, după
caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală. Contabil,
taxa aferentă importului se înregistrează
concomitent atât ca taxă colectată,
cât şi ca taxă deductibilă. În decontul de
taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidenţiază atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în
limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145,
146, 147 şi 1471
din Codul fiscal.
(3) În situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia
verificărilor efectuate, constată că nu s-au îndeplinit
obligaţiile prevăzute la art. 157 alin. (2)
sau, în cazul importurilor, la art. 157 alin. (5) din
Codul fiscal, vor proceda astfel:
a) dacă achiziţiile sunt destinate exclusiv realizării de
operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (2) din Codul
fiscal sau, în cazul importurilor, dispun aplicarea prevederilor art. 157 alin. (5) din
Codul fiscal, în perioada fiscală în care s-a finalizat controlul;
b) dacă achiziţiile sunt destinate realizării de
operaţiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre
taxa colectată şi taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă
la data efectuării operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în
cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea
diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie
aplicată. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în
care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei
menţionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată
pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel
stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în
vigoare;
c)
dacă achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni
care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de
stat, care va fi achitată în termenele prevăzute de normele
procedurale în vigoare.
(4) Pentru sumele evidenţiate în actele constatatoare emise de
organele vamale după data de 1 ianuarie 2007 pentru importuri realizate
anterior acestei date, se aplică prevederile art. 157 alin. (4) şi
(5) din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 160
82. (1) Condiţia
obligatorie prevăzută la art.
160 alin. (1) din Codul fiscal, pentru aplicarea măsurilor
de simplificare, respectiv a taxării inverse, este că atât
furnizorul/prestatorul, cât şi beneficiarul să fie persoane
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, şi operaţiunea
în cauză să fie taxabilă. Măsurile de simplificare se
aplică numai pentru operaţiuni realizate în interiorul
ţării astfel cum este definit la art. 1252 din Codul fiscal.
(2) În înţelesul art. 160 din Codul fiscal,
prin clădire se înţelege orice construcţie legată
nemijlocit de sol, având una sau mai multe încăperi, şi care
serveşte la adăpostirea de oameni, de animale şi/sau de bunuri
mobile corporale.
(3) Prin lucrări de
construcţii-montaj, în sensul art.
160 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se înţeleg
lucrările de construcţie, reparare, modernizare, transformare şi
demolare legate de un bun imobil.
(4) Bunurile care se
încadrează în categoria material lemnos, prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. d)
din Codul fiscal, sunt următoarele: masa lemnoasă pe picior, precum
şi materialul lemnos prevăzut la art. 2 lit. a) din Normele privind circulaţia
materialelor lemnoase şi controlul circulaţiei acestora şi al
instalaţiilor de transformat lemn rotund, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 427/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
(5) În cazul
livrărilor/prestărilor, prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv
pentru avansurile încasate, furnizorii/prestatorii emit facturi fără
taxă şi fac menţiunea "taxare inversă". Taxa se
calculează de către beneficiar asupra sumei plătite în avans
şi se înscrie în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată
atât ca taxă colectată cât şi ca taxă deductibilă în
decontul de taxă. Contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei
fiscale 4426 = 4427 cu suma taxei aferente.
(6) Înregistrarea
contabilă 4426 = 4427 la cumpărător este denumită
autolichidarea taxei pe valoarea adăugată, colectarea taxei pe
valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile este asimilată cu
plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile acestui alineat sunt
valabile pentru orice alte situaţii în care se aplică taxare
inversă.
(7) Persoanele impozabile
cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxării
inverse, conform art. 160
din Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi
în condiţiile stabilite la art.
145, 146,
147 şi 1471 din Codul
fiscal.
(8)
Furnizorii/prestatorii care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în
calculul pro-rata, ca operaţiuni taxabile, valoarea
livrărilor/prestărilor pentru care au aplicat taxare inversă.
(9) Neaplicarea
măsurilor de simplificare prevăzute de lege va fi
sancţionată de organele fiscale prin obligarea
furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la rectificarea
operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor
din prezentele norme.
(10) În situaţia în
care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate,
constată că pentru bunurile prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul
fiscal, nu au fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute de
lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de
furnizori, efectuarea înregistrării contabile 4426 = 4427 şi
înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit
la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de
regularizări. În situaţia în care beneficiarii sunt persoane
impozabile mixte, iar bunurile achiziţionate sunt destinate
realizării atât de operaţiuni cu drept de deducere, cât şi
fără drept de deducere, suma taxei deductibile se va determina pe
baza pro rata de la data efectuării achiziţiei bunurilor supuse
taxării inverse şi se va înscrie în rândul de regularizări din
decont, care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada
curentă.
(11) Orice situaţii
în care aplicarea taxării inverse implică dificultăţi de
încadrare a bunurilor sau serviciilor respective în prevederile art. 160 din Codul fiscal,
vor fi soluţionate de Comisia Centrală Fiscală.
(12) În
cazul operaţiunilor pentru care înainte de data aderării s-a aplicat
regimul normal de taxă pe valoarea adăugată, iar după
aderare se aplică măsurile de simplificare, şi pentru care au
fost încasate avansuri înainte de această dată, se aplică
taxarea inversă numai pentru diferenţa dintre valoarea
livrării/prestării şi valoarea avansurilor încasate înainte de
data aderării, precum şi pentru orice alte avansuri sau rate a
căror exigibilitate intervine după data aderării.
Norme
metodologice:
Art. 161
83. (1) Pentru aplicarea art. 161 alin. (2) şi
(4) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze
taxa dedusă pentru bunurile imobile achiziţionate, construite sau modernizate
în ultimii 5 ani, proporţional cu partea din fiecare bun imobil care va fi
utilizată pentru realizarea operaţiunilor scutite şi
proporţional cu numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim
de taxare. Ajustarea este operată într-o perioadă de 5 ani în cadrul
cărora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care
fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt
modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrări este operată,
de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data finalizării
fiecărei lucrări de modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pentru
fiecare an reprezintă o cincime din taxa dedusă aferentă
achiziţiei, construirii sau modernizării bunurilor imobile. Pentru
determinarea ajustării lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care
nu poate fi dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se
scade numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de
taxă, rezultatul se înmulţeşte cu ajustarea lunară.
Fracţiunile de lună se consideră lună întreagă. Taxa
nedeductibilă obţinută prin ajustare se înregistrează din
punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum şi în jurnalul pentru
cumpărări şi se preia corespunzător în decontul de
taxă pe valoarea adăugată pentru perioada fiscală în care
persoana impozabilă începe aplicarea regimului de scutire.
Exemplu de ajustare a
dreptului de deducere:
O persoană
impozabilă dobândeşte la data de 15 aprilie 2005, prin achiziţie
sau investiţii, un bun imobil având o valoare de 30.000.000 lei.
Activitatea persoanei impozabile cuprinde atât operaţiuni taxabile cât
şi operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere.
Taxa aferentă acestui imobil a fost de 5.700.000 lei, din care s-au dedus
4.560.000 lei conform pro-rata definitivă de 80% din anul 2005. La
sfârşitul anului 2006 taxa dedusă s-a recalculat, în funcţie de
pro-rata definitivă de 70% pentru anul 2006, rezultând din recalculare
suma de 570.000 lei care s-a înregistrat pe cheltuieli.
În anul 2006 au fost
efectuate lucrări de modernizare care au mărit valoarea bunului
imobil cu 1.000.000 lei (mai puţin de 20% din valoarea bunului imobil),
pentru care taxa aferentă este de 190.000 lei, din care s-a dedus suma de
133.000 lei, conform pro-rata definitivă de 70% din anul 2006.
Lucrările de modernizare au fost finalizate în data de 9 aprilie 2006.
În 2007 au fost executate
lucrări de modernizare care au mărit valoarea bunului imobil cu
5.000.000 lei (mai puţin de 20% din valoarea bunului imobil după
modernizare), pentru care taxa aferentă a fost de 950.000 lei, din care
s-au dedus 665.000 lei, conform pro ratei definitive de 70% aplicabilă în
2007. Lucrările de modernizare au fost finalizate la data de 20 aprilie
2007.
De la data de 15 aprilie
2005 până la 31 decembrie 2007, persoana impozabilă închiriază
imobilul astfel: 30% din bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din
bunul imobil optează pentru aplicarea regimului de taxare.
Pe data de 1 ianuarie
2008, persoana impozabilă renunţă la opţiunea de a taxa
partea de 70% din bunul imobil.
Ajustarea dreptului de
deducere se efectuează astfel.
A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil
- Taxa aferentă bunului
imobil
5.700.000 lei
- Taxa dedusă
iniţial
4.560.000 lei
- Diferenţa de taxă rezultată din
recalculare la sfârşitul anului
2006 570.000 lei
- Taxa dedusă efectiv pentru bunul
imobil (4.560.000 -
570.000)
3.990.000 lei
- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007:
33 luni
- 3.990.000 lei : 5 ani
=
798.000 lei
- 798.000 lei : 12 luni
=
66.500 lei
- 60 luni - 33 luni = 27 luni x 66.500 lei = 1.795.000 lei - taxa care se
ajustează
B. Ajustarea taxei deduse aferentă lucrării de modernizare din anul
2006
- Taxa
dedusă
133.000 lei
Ajustarea pentru perioada 9 aprilie 2006 - 31 decembrie 2007: 21 luni
- 133.000 lei : 5 ani
=
26.600 lei
- 26.600 lei : 12 luni
=
2.216,7 lei
- 60 luni - 21 luni = 39 luni x 2.216,7 lei = 86.451,3 lei - taxa care se
ajustează
C. Ajustarea taxei deduse aferentă lucrării de modernizare din anul
2007
- Taxa
dedusă
665.000 lei
Ajustarea pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007: 9 luni
- 665.000 lei : 5 ani
=
133.000 lei
- 133.000 lei : 12 luni
=
11.083,3 lei
- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 11.083,3 lei = 565.248,3 lei - taxa
de
ajustat
Sumele de 1.795.500 lei +
86.451,3 lei + 565.248,3 lei, rezultate din ajustările efectuate la lit.
A, B şi C, reprezintă diferenţa de taxă care va fi
înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din
luna ianuarie 2008, cu semnul minus, şi corespunzător va fi
preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru
perioada fiscală respectivă.
(2) Pentru aplicarea art. 161 alin. (5) din Codul
fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa
dedusă conform art. 149
din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările efectuate
după data aderării care depăşesc 20% din valoarea bunului
imobil, sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului,
după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal,
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (1) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani faţă de 5 ani, şi metoda de
ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi şi nu lunar. Pentru
taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau
transformărilor efectuate înainte de data aderării şi
modernizărilor sau transformărilor efectuate după data
aderării care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil, sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit
prevederilor art. 161
alin. (2) şi (4) din Codul fiscal.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă a făcut
lucrări de modernizare în 2007 în valoare de 20.000.000 lei în loc de
5.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului
imobil după transformare este de 56.000.000 lei şi întrucât valoarea
modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil,
ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să
fie făcută conform art.
149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de
ajustare.
Pentru taxa aferentă
bunului imobil şi a modernizării din anul 2006, ajustarea se
efectuează potrivit exemplului de la alin. (1), lit. A şi B.
(3) Pentru aplicarea art. 161 alin. (3) şi
(6) din Codul fiscal, persoanele impozabile pot deduce din taxa nededusă,
aferentă bunurilor imobile achiziţionate, construite sau modernizate
în ultimii 5 ani, proporţională cu partea din fiecare bun imobil care
va fi utilizată pentru aceste operaţiuni şi proporţional cu
numărul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxă.
Ajustarea se realizează într-o perioadă de 5 ani în cadrul
cărora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care
fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt
modernizate, ajustarea taxei nededuse aferente acestor lucrări este
operată, de asemenea, într-o perioadă de 5 ani de la data
finalizării fiecărei lucrări de modernizare. Pentru ajustare se
va ţine cont de suma taxei nededuse pentru fiecare an, care
reprezintă o cincime din taxa aferentă achiziţiei, construirii
sau modernizării bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustării
lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi
dedusă se calculează astfel: din perioada de 5 ani se scade
numărul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire,
iar rezultatul va fi înmulţit cu ajustarea lunară. Fracţiunile
de lună se consideră lună întreagă. Taxa dedusă se înregistrează
din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum şi în
jurnalul pentru cumpărări şi se preia corespunzător în
decontul de taxă pe valoarea adăugată pentru perioada
fiscală în care persoana impozabilă începe aplicarea regimului de
taxare.
Exemplu de ajustare a
dreptului de deducere:
Pe exemplul de la alin.
(1), persoana impozabilă optează pentru regimul de taxare a tuturor
operaţiunilor de închiriere de la data de 1 ianuarie 2008.
A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil
- Taxa aferentă bunului
imobil
5.700.000 lei
- Taxa dedusă
iniţial
4.560.000 lei
- Diferenţa de taxă rezultată din
recalculare la sfârşitul anului
2006 570.000 lei
- Taxa nededusă pentru bunul
imobil (5.700.000 -
3.990.000)
1.710.000 lei
Ajustarea pentru restul perioadei de cinci ani: 27 luni (60 luni - 33 luni):
- lei 1.710.000 : 5 ani
=
lei 342.000
- lei 342.000 : 12 luni
=
lei 28.500
- 27 luni x lei 28.500
=
lei 769.500
B. Ajustarea taxei nededuse aferente modernizării din anul 2006
Taxa
nededusă
57.000 lei
Ajustarea pentru restul perioadei de cinci ani: 60 luni - 21 luni (aprilie 6 -
31 decembrie 2007) = 39 luni
- lei 57.000 : 5 ani
=
lei 11.400
- lei 11.400 : 12 luni
=
lei 950
- 39 luni x lei 950
=
lei 37050
C. Ajustarea taxei nededuse aferente modernizării din anul 2007
Taxa
nededusă
285.000 lei
Ajustarea pentru restul perioadei de cinci ani: 60 luni - 9 luni (aprilie 2007
- 31 decembrie 2007) = 51 luni
- lei 285.000 : 5 ani
=
lei 57.000
- lei 57.000 : 12 luni
=
lei 4.750
- 51 luni x lei 4.750
=
lei 242.250
Sumele de 769.500 lei + 37050
lei + 242.250 lei, rezultate din ajustările efectuate la lit. A, B şi
C se înregistrează din punct de vedere contabil prin diminuarea
cheltuielilor, precum şi în jurnalul pentru cumpărări din luna
ianuarie 2008, cu semnul plus, şi se preiau corespunzător în decontul
de taxă pe valoarea adăugată respectiv.
(4) Pentru aplicarea art. 161 alin. (7) din Codul
fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa
dedusă conform art. 149
din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările efectuate
după data aderării care depăşesc 20% din valoarea bunului
imobil, sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului,
după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal,
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (1) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani faţă de 5 ani, şi metoda de
ajustare, care se face pe ani calendaristici întregi şi nu lunar. Pentru
taxa dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau
transformărilor efectuate înainte de data aderării şi
modernizărilor sau transformărilor efectuate după data
aderării care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil, sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit
prevederilor art. 161
alin. (3) şi (6) din Codul fiscal.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă a făcut
lucrări de modernizare în 2007 în valoare de 20.000.000 lei în loc de
5.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului
imobil după transformare este de 56.000.000 lei şi întrucât valoarea
modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil,
ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să
fie făcută conform art.
149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de
ajustare.
Pentru taxa aferentă
bunului imobil şi a modernizării din anul 2006, ajustarea se
efectuează potrivit exemplului de la alin. (3), lit. A şi B.
(5) Pentru aplicarea art. 161 alin. (8) şi
(10) din Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze
taxa dedusă conform art. 149
din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă vinde
clădirea pe 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pe taxarea aceleiaşi
vânzări.
A. Ajustarea taxei deduse aferente dobândirii bunului imobil: 2 / 5
- Taxa aferentă bunului
imobil
5.700.000 lei
- Taxa dedusă
iniţial
4.560.000 lei
- Diferenţa de taxă rezultată din
recalculare la sfârşitul anului
2006 570.000 lei
- Taxa dedusă pentru bunul
imobil (4.560.000 -
570.000)
3.990.000 lei
Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări) precum
şi anii 2006 şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008, pe
parcursul căruia se pierde dreptul de deducere, nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 3.990.000 lei x 2 / 5 = 1.596.000 lei
B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare din anul 2006:
3 / 5
- Taxa
dedusă
133.000 lei
Anul 2006 (anul în care se termină lucrările de modernizare) precum
şi anul 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008 pe parcursul
căruia se pierde dreptul de deducere nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 133.000 lei x 3 / 5 = 79.800 lei
C. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare din anul 2007:
4 / 5
- Taxa
dedusă
665.000 lei
Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este
luat în considerare.
Anul 2008 pe parcursul căruia se pierde dreptul de deducere nu se ia în
considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 665.000 lei x 4 / 5
= 532.000 lei
Sumele de 1.596.000 lei +
79.800 lei + 532.000 lei, rezultate din ajustările efectuate la lit. A, B
şi C, reprezintă diferenţa de taxă care va fi
înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din
luna ianuarie 2008, cu semnul minus, şi corespunzător va fi
preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru
perioada fiscală respectivă.
(6) Pentru aplicarea art. 161 alin. (11) din
Codul fiscal, persoanele impozabile au obligaţia să ajusteze taxa
dedusă conform art. 149
din Codul fiscal, pentru modernizările sau transformările efectuate
după data aderării care depăşesc 20% din valoarea bunului
imobil, sau a unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului,
după transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal,
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (5) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani faţă de 5 ani. Pentru taxa
dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau
transformărilor efectuate înainte de data aderării şi
modernizărilor sau transformărilor efectuate după data
aderării care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil, sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit
prevederilor art. 161
alin. (8) şi (10) din Codul fiscal.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă vinde
clădirea pe 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pe taxarea acelei
vânzări. Persoana impozabilă a făcut lucrări de modernizare
în 2007 în valoare de 20.000.000 lei în loc de 5.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului
imobil după transformare este de 56.000.000 lei şi întrucât valoarea
modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil,
ajustarea dreptului de deducere aferent modernizării trebuie să fie
făcută conform art. 149
din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de ajustare.
Pentru taxa aferentă
bunului imobil şi a modernizării din anul 2006, ajustarea se
efectuează potrivit exemplului de la alin. (5), lit. A şi B.
(7) Pentru aplicarea art. 161, alin. (9) şi
(12) din Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă
conform art. 149
din Codul fiscal, dar perioada de ajustare este limitată la 5 ani.
Valoarea suplimentară a taxei de dedus se limitează la valoarea taxei
colectate pentru livrarea bunului respectiv.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (2), în situaţia în care persoana impozabilă vinde
clădirea pe 1 ianuarie 2008 şi nu a optat pe taxarea acelei
vânzări.
A. Ajustarea taxei nededuse aferente dobândirii bunului imobil: 2 / 5
- Taxa aferentă bunului
imobil
5.700.000 lei
- Taxa dedusă
iniţial
4.560.000 lei
- Diferenţa de taxă rezultată din
recalculare la sfârşitul anului
2006 570.000 lei
- Taxa nededusă pentru bunul
imobil (5.700.000 -
3.990.000)
1.710.000 lei
Anul 2005 (anul achiziţiei şi al primei utilizări) precum
şi anii 2006 şi 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008 pe
parcursul căruia ia naştere dreptul de deducere nu se ia în
considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 1.710.000 lei x 2 / 5 = 684.000 lei
B. Ajustarea taxei nededuse aferente lucrării de modernizare din
anul 2006: 3 / 5
- Taxa
nededusă
57.000 lei
Anul 2006 (anul în care se termină lucrările de modernizare) precum
şi anul 2007 sunt luaţi în considerare. Anul 2008 pe parcursul
căruia ia naştere dreptul de deducere nu se ia în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 57.000 lei x 3 / 5 = 34.200 lei
C. Ajustarea taxei nededuse aferentă lucrării de modernizare din anul
2007: 4 / 5
- Taxa
nededusă
285.000 lei
Anul 2007 (anul în care se termină lucrările de modernizare) este
luat în considerare.
Anul 2008 pe parcursul căruia ia naştere dreptul de deducere nu se ia
în considerare.
Suma taxei ce trebuie ajustată: 285.000 lei x 4 / 5
= 228.000 lei
Sumele de 684.000 lei +
34.200 lei + 228.000 lei, rezultate din ajustările efectuate la lit. A, B
şi C, reprezintă diferenţa de taxă care va fi
înregistrată pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpărări din
luna ianuarie 2008, cu semnul plus, şi corespunzător va fi
preluată în decontul privind taxa pe valoarea adăugată pentru
perioada fiscală respectivă.
(8) Pentru aplicarea art. 161 alin. (13) din
Codul fiscal, persoanele impozabile ajustează taxa nededusă conform art. 149 din Codul fiscal,
pentru modernizările sau transformările efectuate după data
aderării care depăşesc 20% din valoarea bunului imobil, sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare. Ajustarea efectuată conform art. 149 din Codul fiscal,
diferă de ajustarea prevăzută la alin. (7) prin perioada de
ajustare, care este de 20 de ani faţă de 5 ani. Pentru taxa
dedusă aferentă bunului imobil, modernizărilor sau
transformărilor efectuate înainte de data aderării şi
modernizărilor sau transformărilor efectuate după data
aderării care nu depăşesc 20% din valoarea bunului imobil, sau a
unei părţi a acestuia, exclusiv valoarea terenului, după
transformare sau modernizare, ajustarea se efectuează potrivit
prevederilor art. 161
alin. (9) şi (12) din Codul fiscal. Valoarea suplimentară a taxei de
dedus se limitează la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului
respectiv.
Acelaşi exemplu ca
în alin. (1), în situaţia în care persoana impozabilă vinde
clădirea pe 1 ianuarie 2008 şi optează pe taxarea acelei
vânzări.
Persoana impozabilă
a făcut lucrări de modernizare în 2007 în valoare de 20.000.000 lei
în loc de 5.000.000 lei.
Întrucât valoarea bunului
imobil după transformare este de 56.000.000 lei şi întrucât valoarea
modernizării depăşeşte 20% din valoarea bunului imobil,
ajustarea dreptului de deducere aferentă modernizării trebuie să
fie făcută conform art.
149 din Codul fiscal, cu privire la perioada şi metoda de
ajustare.
Pentru taxa aferentă
bunului imobil şi a modernizării din anul 2006, ajustarea se
efectuează potrivit exemplului de la alin. (7), lit. A şi B.
84. În sensul art. 161 alin. (16) din
Codul fiscal, prin aplicarea reglementărilor în vigoare la data
intrării în vigoare a contractului de leasing, se înţelege că
bunurile respective vor fi importate din punct de vedere al taxei pe valoarea
adăugată la data finalizării contractelor şi se
datorează taxa pe valoarea adăugată la valoarea reziduală a
bunurilor. Taxa pe valoarea adăugată datorată pentru aceste
importuri, nu se plăteşte efectiv la organele vamale de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
ci se evidenţiază în decontul de taxă, conform prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul
fiscal.
85. În
sensul art. 161 alin.
(18) din Codul fiscal, nu este permisă suplimentarea certificatelor de
scutire după data de 1 ianuarie 2007. Totuşi, în situaţia în
care în cadrul aceleiaşi sume înscrise în certificatul de scutire se
modifică contractorii şi/sau subcontractorii, aceste corecţii
pot fi efectuate de către organele fiscale competente la solicitarea
beneficiarilor fondurilor nerambursabile, în certificatul deja eliberat.
Norme
metodologice:
Art. 1611
86. În cazul în care
bunurile aflate la data aderării în situaţiile descrise la art. 1611 alin.
(1) din Codul fiscal, sunt importate în România după această
dată, taxa pe valoarea adăugată datorată pentru
respectivele importuri, nu se plăteşte efectiv la organele vamale de
către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal,
ci se evidenţiază în decontul de taxă, conform prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul
fiscal.
87. Pentru bunurile
plasate în regimurile vamale suspensive prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a)
pct. 1 - 7 din Codul fiscal, nu se garantează taxa pe valoarea
adăugată.
ANEXA 1
la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI
din Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului ..............................................
2. Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal
.................................................................
3. Adresa ................................................................
4. Data de la care se optează pentru taxare (trebuie să fie
ulterioară depunerii notificării)
.......................................................
5. Bunurile imobile pentru care se aplică opţiunea (adresa
completă, dacă opţiunea se referă la bunul imobil integral,
sau dacă se referă la o parte din bunul imobil se va înscrie
suprafaţa din bunul imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu
bunuri imobile se va menţiona dacă opţiunea se referă la
bunul imobil integral, sau dacă se referă la o parte din bunul
imobil, pe lângă suprafaţă trebuie să se identifice cu
exactitate partea din bunul imobil care face obiectul contractului)
.......................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Confirm că datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ..............................., funcţia
.............
Semnătura şi ştampila
ANEXA 2
la normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VI din
Codul fiscal
NOTIFICARE
privind anularea opţiunii de taxare a
operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului ..............................................
2. Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal
.................................................................
3. Adresa ................................................................
4. Data de la care se anulează opţiunea de taxare
........................
5. Bunurile imobile pentru care se anulează opţiunea de taxare
(adresa completă, dacă opţiunea s-a referit la bunul imobil
integral, sau dacă s-a referit la o parte din bunul imobil se va înscrie
suprafaţa din bunul imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu
bunuri imobile se va menţiona dacă opţiunea s-a referit la bunul
imobil integral, sau dacă s-a referit la o parte din bunul imobil, pe
lângă suprafaţă trebuie să se identifice cu exactitate
partea din bunul imobil care face obiectul contractului)
................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Confirm că datele declarate sunt complete şi corecte.
Numele şi prenumele ........................, funcţia
....................
Semnătura şi ştampila
ANEXA 3
la normele metodologice
de aplicare a prevederilor titlului VI din
Codul fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor
prevăzute la art. 141
alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului ..............................................
2. Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal
.................................................................
3. Adresa ................................................................
4. Bunurile imobile (construcţii, terenuri) pentru care se aplică
opţiunea de taxare (adresa completă a bunului imobil, adresa
completă şi suprafaţa terenului, în cazul în care opţiunea
de taxare priveşte numai o parte a bunului imobil se va identifica cu
exactitate această parte a bunului imobil)
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Confirm că datele declarate sunt corecte şi complete.
Numele şi prenumele ........................, funcţia
....................
Semnătura şi ştampila
Norme
metodologice:
Art. 162
1. (1) Sumele
reprezentând accize se calculează în lei, pe baza cursului de schimb
stabilit în conformitate cu prevederile art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, după
cum urmează:
a) pentru bere:
A = C x K x R x Q
unde:
A = cuantumul accizei
C = numărul de grade
Plato
K = acciza unitară,
în funcţie de capacitatea de producţie anuală,
prevăzută la nr. crt. 1 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro
Q = cantitatea în
hectolitri
Concentraţia
zaharometrică exprimată în grade Plato, în funcţie de care se
calculează şi se virează la bugetul de stat accizele, este cea
înscrisă în specificaţia tehnică elaborată pe baza
standardului în vigoare pentru fiecare sortiment, care trebuie să fie
aceeaşi cu cea înscrisă pe etichetele de comercializare a
sortimentelor de bere. Abaterea admisă este de 0,5 grade Plato;
b) pentru vinuri
spumoase, băuturi fermentate spumoase şi produse intermediare:
A = K x R x Q
unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitară prevăzută la nr. crt. 2.2, 3.2 şi 4 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea în hectolitri
c) pentru alcool etilic:
A = C x K x R x Q
----------------
100
unde:
A = cuantumul accizei
C = concentraţia
alcoolică exprimată în procente de volum
K = acciza
specifică, în funcţie de capacitatea de producţie anuală,
prevăzută la nr. crt. 5 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro
Q = cantitatea în
hectolitri
d) pentru ţigarete:
Total acciza = A1 + A2
în care:
A1 = acciza
specifică
A2 = acciza ad valorem
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2
unde:
K1 = acciza specifică prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
K2 = acciza ad valorem prevăzută la nr. crt. 6 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preţul maxim de vânzare cu amănuntul
Q1 = cantitatea exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigarete
Q2 = numărul de
pachete de ţigarete aferente lui Q1
e) pentru
ţigări şi ţigări de foi:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea
exprimată în unităţi de 1.000 buc. ţigări
K = acciza unitară
prevăzută la nr. crt. 7 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro
f) pentru tutun de fumat
fin tăiat, destinat rulării în ţigarete şi pentru alte
tutunuri de fumat:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitară
prevăzută la nr. crt. 8 şi 9 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro
g) pentru produse
energetice:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea
exprimată în tone, 1000 litri sau gigajouli
K = acciza unitară
prevăzută la nr. crt. 10 - 17 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro
Pentru gazul natural,
determinarea conţinutului de energie furnizată se face în
conformitate cu Regulamentul de măsurare a cantităţilor de gaze
naturale tranzacţionate angro, aprobat prin decizia preşedintelui
Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor
Naturale.
h) pentru electricitate:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea de energie
electrică activă exprimată în MWh
K = acciza unitară
prevăzută la nr. crt. 18 din anexa nr. 1 la titlul VII - Accize din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare
R = cursul de schimb
leu/euro.
(2) Pentru băuturile
alcoolice - altele decât bere; vinuri; băuturi fermentate, altele decât
bere şi vinuri şi produse intermediare -, precum şi pentru
produsele din grupa tutunului prelucrat, se calculează contribuţia
pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate
prevăzută la art. 363 din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Pentru băuturile
alcoolice, ţigaretele, ţigările şi ţigările de
foi, se calculează cota de 1% datorată Agenţiei Naţionale
pentru Sport, prevăzută în Legea
educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu
modificările şi completările ulterioare, cotă care se
aplică asupra valorii accizelor determinată potrivit prevederilor
alin. (1), diminuată cu valoarea contribuţiei pentru finanţarea
unor cheltuieli de sănătate prevăzută la alin. (2).
(4)
Valoarea accizelor datorate bugetului de stat reprezintă diferenţa
între valoarea accizelor determinată potrivit prevederilor alin. (1) din
care se deduc: contribuţia prevăzută la alin. (2), cota de 1%
prevăzută la alin. (3) şi după caz, contravaloarea
marcajelor utilizate pentru marcarea produselor supuse acestui regim, conform
procedurii prevăzute la pct. 29.
Norme
metodologice:
Art. 163 b)
2. (1) În activitatea de
producţie este inclusă şi operaţiunea de extracţie a
produselor energetice, aşa cum sunt definite la art. 175 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2) Prin noţiunea
"activitate de producţie" se înţelege şi
operaţiunea de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile asupra
cărora s-au produs modificări.
(3) Operaţiunea
exclusivă de îmbuteliere şi ambalare a produselor accizabile, precum
şi operaţiunea exclusivă de aditivare a produselor energetice -
combustibil pentru motor -, nu reprezintă activitate de producţie
şi aceasta se poate realiza în regim suspensiv numai în antrepozite
fiscale de depozitare.
(4) Face
excepţie de la prevederile alin. (3), operaţiunea de îmbuteliere a
gazului petrolier lichefiat, care se poate realiza în locuri autorizate ca
antrepozite fiscale de producţie.
Norme
metodologice:
Art. 163 c)
21. (1) În
înţelesul prezentelor norme, autoritatea fiscală competentă
poate fi autoritatea fiscală centrală sau autoritatea fiscală
teritorială.
(2) Prin autoritate
fiscală centrală se înţelege Ministerul Finanţelor Publice.
(3) Prin
autoritate fiscală teritorială se înţelege, după caz,
direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene sau a
municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a
marilor contribuabili sau direcţiile regionale vamale.
Norme
metodologice:
Art. 167 c)
22. (1)
Noţiunea de "regim vamal suspensiv" are următoarele
semnificaţii:
a) tranzit extern,
b) antrepozit vamal,
c) perfecţionare
activă sub forma sistemului suspensiv,
d) transformare sub
supraveghere vamală
şi
e) admitere
temporară.
(2) Acciza se consideră
a fi suspendată atunci când produsele supuse accizelor sunt livrate între
România şi alte state membre via ţări AELS - Asociaţia
Europeană a Liberului Schimb -, sau între România şi o ţară
AELS sub o procedură intracomunitară de tranzit sau via una sau mai
multe ţări terţe nemembre AELS, în baza unui carnet TIR sau ATA.
(3) Acciza se consideră suspendată atunci când produsele supuse
accizelor provin din sau sunt destinate unor terţe ţări sau unor
teritorii menţionate la art. 1631 din
Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 168 al.2
3. În
afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile
pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se
poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un
operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator.
Norme
metodologice:
Art. 168 al.3
4. (1) Gospodăriile
individuale care produc pentru consumul propriu bere, vinuri şi
băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, au obligaţia
să se înregistreze la administraţia finanţelor publice în raza
căreia îşi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza
declaraţiei prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Prin
gospodăria individuală menţionată la alin. (1) se
înţelege gospodăria care aparţine unei persoane fizice
producătoare, a cărei producţie este consumată de
către aceasta şi membrii familiei sale.
Norme
metodologice:
Art. 169
41. (1)
Obligaţia depunerii declaraţiei pe propria răspundere privind
capacităţile de producţie instalate, pe care le deţin,
revine numai antrepozitarilor autorizaţi ca mici producători de bere.
(2) Mărirea
capacităţii de producţie ca urmare a achiziţionării de
noi capacităţi sau a extinderii celor existente, va fi
notificată atât la autoritatea fiscală teritorială, cât şi
la autoritatea fiscală centrală în termen de 5 zile de la producerea
acesteia.
(3) În
situaţia în care noua capacitate de producţie depăşeşte
limita de 200.000 de hl pe an, antrepozitarul autorizat este obligat să
calculeze şi să vireze la bugetul de stat accizele aferente
capacităţii totale de producţie, calculate cu cota standard,
începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în
funcţiune.
Norme
metodologice:
Art. 173
42. (1)
Gospodăria individuală care deţine în proprietate livezi de pomi
fructiferi şi suprafeţe viticole poate să producă pentru
consum propriu din propria recoltă ţuică şi rachiuri din
fructe, rachiuri din vin sau rachiuri din subproduse de vinificaţie,
denumite în continuare ţuică şi rachiuri, numai dacă
deţine în proprietate instalaţii corespunzătoare
condiţiilor tehnice minimale stabilite de Ministerul Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi avizate de Ministerul
Sănătăţii Publice. Instalaţiile trebuie să fie de
tip alambic.
(2) Gospodăria
individuală este gospodăria care aparţine unei persoane fizice
producătoare, a cărei producţie de ţuică şi
rachiuri este consumată de către aceasta şi membrii familiei
sale.
(3) Toate
gospodăriile individuale care deţin în proprietate instalaţii de
producţie de ţuică şi rachiuri au obligaţia de a se
înregistra la autoritatea fiscală teritorială prin administraţia
finanţelor publice în raza căreia îşi au domiciliul, iar cele
care realizează astfel de produse pentru consumul propriu au
obligaţia de a înscrie în declaraţie şi cantităţile
estimate a fi obţinute la nivelul unui an, potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 1.
(4) Instalaţiile de
producţie deţinute de către gospodăriile individuale
înregistrate potrivit alin. (3), vor purta obligatoriu sigiliile aplicate de
către administraţia finanţelor publice în raza căreia
îşi au domiciliul, pe toată perioada de nefuncţionare.
(5) Administraţiile
finanţelor publice vor înregistra într-un registru special,
gospodăriile individuale prevăzute la alin. (3). Registrul special va
cuprinde date cu privire la numele şi adresa gospodăriei individuale,
instalaţiile de producţie deţinute şi capacitatea acestora,
precum şi rubrici aferente operaţiunilor de desigilare şi
resigilare a instalaţiilor.
(6) Atunci când
gospodăria individuală intenţionează să producă
ţuică şi rachiuri din recolta proprie, aceasta va solicita în
scris administraţiei finanţelor publice în raza căreia îşi
are domiciliul desigilarea instalaţiei, menţionând totodată
cantitatea şi tipul de materie primă ce urmează a se prelucra,
perioada în care instalaţia va funcţiona, precum şi cantitatea
de produs estimată a se obţine. În acest caz producătorul
trebuie să deţină şi mijloacele legale necesare pentru
măsurarea cantităţii şi a concentraţiei alcoolice a
produselor obţinute.
(7) În prima zi
lucrătoare după expirarea perioadei de funcţionare a
instalaţiei de producţie de ţuică şi rachiuri,
administraţia finanţelor publice care a desigilat instalaţia, va
proceda la resigilarea acesteia - dacă producătorul nu a solicitat
modificarea perioadei de funcţionare a instalaţiei declarată
iniţial -, precum şi la calculul accizei datorate. În acest caz
acciza devine exigibilă la momentul resigilării instalaţiilor de
producţie iar termenul de plată este până la 25 a lunii imediat
următoare celei în care acciza a devenit exigibilă.
(8) Pentru cantitatea de
50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei gospodării
individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din cota standard a
accizei aplicată alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl alcool pur.
(9) Producţia de
ţuică şi rachiuri pentru consumul propriu al unei
gospodării individuale din recolta proprie, gospodărie care nu
deţine în proprietate instalaţii de producţie, poate fi
realizată în sistem de prestări de servicii numai în antrepozite
fiscale autorizate pentru producţia de ţuică şi rachiuri.
(10) În cazul
prevăzut la alin. (9), antrepozitele fiscale sunt obligate să
ţină o evidenţă distinctă care să cuprindă
următoarele informaţii: numele gospodăriei individuale,
cantitatea de materii prime dată spre prelucrare, cantitatea de produs
finit rezultat, cantitatea de produs finit preluat, din care pentru consum
propriu, data preluării şi semnătura persoanei care a preluat.
(11) Pentru ţuica
şi rachiurile destinate consumului propriu al gospodăriei individuale
realizate în sistem de prestări de servicii într-un antrepozit fiscal de
producţie, acciza datorată bugetului de stat va deveni exigibilă
la momentul preluării produselor din antrepozitul fiscal de
producţie. Beneficiarul prestaţiei, va plăti prestatorului pe
lângă tariful de prestare şi acciza aferentă
cantităţii de ţuică şi rachiuri preluată. Pentru
cantitatea de 50 de litri de produs destinată consumului propriu al unei
gospodării individuale, nivelul accizei datorate reprezintă 50% din
cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic, respectiv 375 euro/hl
alcool pur. Pentru cantitatea de produs care depăşeşte limita
prevăzută de Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, pentru consumul propriu, nivelul accizei datorate este nivelul
standard al accizei pentru alcoolul etilic, respectiv 750 euro/hl alcool pur.
(12) Prin
mică distilerie, în înţelesul prezentelor norme
metodologice, se înţelege mică distilerie care aparţine unei persoane
fizice sau juridice care realizează o producţie de alcool etilic
şi/sau distilate, inclusiv ţuică şi rachiuri, de până
la 10 hl alcool pur pe an - exclusiv cantităţile realizate în sistem
de prestări de servicii pentru gospodăriile individuale - şi
este autorizată ca antrepozit fiscal de producţie în condiţiile
prevăzute la pct. 91.
Norme
metodologice:
43.
În înţelesul prezentelor norme, prin
circulaţie comercială în vrac se înţelege
transportul produsului în stare vărsată fie prin cisterne, rezervoare
sau alte containere similare, care fac parte integrantă din mijlocul de
transport — camion-cisternă, vagon-cisternă, nave petroliere etc. —,
fie prin tancuri ISO. De asemenea, circulaţia comercială în
vrac include şi transportul produselor în stare vărsată
efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în volum.
Norme
metodologice:
Art. 175
5. (1) Produsele
energetice, altele decât cele de la alin. (3) al art. 175 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt supuse
unei accize, atunci când:
a) produsele sunt
realizate în scopul de a fi utilizate drept combustibil pentru încălzire
sau combustibil pentru motor;
b) produsele sunt puse în
vânzare drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
c) produsele sunt utilizate
drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2) Orice operator
economic aflat în una din situaţiile prevăzute la alin. (1), este
obligat ca înainte de producţie, de vânzare sau de utilizare a produselor
energetice, să adreseze o solicitare la Ministerul Finanţelor Publice
- Comisia cu atribuţii în autorizarea antrepozitelor fiscale, pentru
încadrarea produselor respective din punct de vedere al accizelor. Solicitarea
va fi însoţită obligatoriu de buletinul de analiză al produsului
respectiv, emis de un laborator agreat, de încadrarea tarifară a
produsului efectuată de Autoritatea Naţională a Vămilor
şi de avizul Ministerului Economiei şi Comerţului referitor la
asimilarea produsului respectiv cu un produs echivalent pentru care sunt
stabilite accize.
(3) Principiile stabilite
la alin. (2) se aplică şi în cazul produselor reglementate la alin.
(5) şi (6) ale art. 175
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(4) Pentru
produsele aflate într-una din situaţiile prevăzute la alineatele (4),
(5) şi (6) ale art. 175
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, pentru care operatorul economic nu îndeplineşte
obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3), în cazul
combustibilului pentru motor şi al aditivilor se datorează o
acciză egală cu acciza prevăzută pentru benzina cu plumb,
iar în cazul combustibilului pentru încălzire acciza datorată este
cea prevăzută pentru motorină.
Norme
metodologice:
Art. 1751 al.2
51. (1)
Înregistrarea operatorilor economici autorizaţi în domeniul gazelor
naturale se face la autoritatea fiscală centrală. Această
obligaţie revine operatorilor economici licenţiaţi de autoritatea
competentă în domeniul să distribuie sau să furnizeze gaz
natural direct consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii
prezentate în anexa nr. 2.
(2) În cazul
gazului natural provenit de la un distribuitor sau redistribuitor dintr-un stat
membru şi destinat a fi eliberat în consum în România, acciza va deveni
exigibilă la furnizarea către consumatorul final şi va fi
plătită de o societate desemnată în România de acel distribuitor
sau redistribuitor, societate care are, de asemenea, obligaţia de a se
înregistra la autoritatea fiscală centrală în calitatea sa de
reprezentant al furnizorului extern.
Norme
metodologice:
Art. 1752 al.2
51.1.
Operatorii economici autorizaţi pentru extracţia cărbunelui
şi operatorii economici producători de cocs se vor înregistra în
calitate de operatori economici cu produse accizabile, la autoritatea
fiscală centrală. Înregistrarea se face pe baza cererii
prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi operatorii
economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă
astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naştere la momentul
livrării produselor respective către beneficiari.
Norme
metodologice:
Art. 1753
51.2. (1) Nu
se consideră eliberare pentru consum - în cazul operatorilor economici
autorizaţi de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei
- consumul de electricitate înregistrat pentru producţia de energie
electrică, pentru producţia combinată de energie electrică
şi termică, pentru menţinerea capacităţii de a produce
energie electrică, precum şi consumul înregistrat pentru
operaţiuni de transport şi distribuţie de energie
electrică, în limitele stabilite pentru aceste operaţiuni de
către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
Energiei.
(2) Operatorii economici
autorizaţi în domeniul energiei electrice de către Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, se vor înregistra în
calitate de operatori economici cu produse accizabile la autoritatea
fiscală centrală. Această obligaţie revine operatorilor
economici autorizaţi care furnizează energie electrică direct
consumatorilor finali. Înregistrarea se face pe baza cererii prevăzute în anexa nr. 2.
(3) În
cazul energiei electrice provenite de la un distribuitor sau redistribuitor
dintr-un stat membru şi destinată a fi eliberată în consum în
România, acciza va deveni exigibilă la furnizarea către consumatorul
final şi va fi plătită de o societate desemnată în România
de acel distribuitor sau redistribuitor, societate care are, de asemenea,
obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală centrală în
calitatea sa de reprezentant al furnizorului extern.
Norme
metodologice:
Art. 1754
51.3 (1) Operatorii economici care
achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la
art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre
scopurile prevăzute la art. 1754 alin.
(1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din Codul fiscal vor depune în vederea
înregistrării o cerere la autoritatea fiscală teritorială.
Autoritatea fiscală eliberează o autorizaţie de utilizator
final, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20,
în care va fi menţionat ca temei legal art. 1754
din Codul fiscal. Circulaţia acestor produse de la antrepozitul
fiscal la utilizator va fi însoţită de documentul administrativ de
însoţire, potrivit procedurii prevăzute la pct. 14.
(2) Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an
de la data emiterii. Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o
autorizaţie de utilizator final poate fi suplimentată în
situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi perioade de
valabilitate a autorizaţiei.
(3) Operatorii economici care achiziţionează produse energetice,
altele decât cele prevăzute la alin. (2) al art. 175
din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre scopurile
prevăzute la art. 1754 alin.
(1) pct. 2 lit. a), b) şi e) se înregistrează la autoritatea
fiscală teritorială prin depunerea unei declaraţii pe propria
răspundere, întocmită în 3 exemplare, privind scopul în care
urmează a fi achiziţionate produsele respective. Din cele 3
exemplare, cu numărul de înregistrare la autoritatea fiscală, unul se
păstrează de către beneficiar, altul de către furnizor, iar
al treilea de către autoritatea fiscală.
(4) Atât în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al
declaraţiei pe propria răspundere, numărul autorizaţiei sau
declaraţiei atribuit de către autoritatea fiscală
teritorială va fi precedat de indicativul RO urmat de indicativul
judeţului. Acest număr este cel care, în cazul prevăzut la alin.
(1), se comunică antrepozitului fiscal
furnizor de către beneficiar, în vederea înscrierii în căsuţa
4 a documentului administrativ de însoţire.
(5) Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o
evidenţă a operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1)
şi (3) prin înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor
asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei
cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va fi
actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(6) În înţelesul prezentelor norme, prin costul unui
produs se înţelege suma tuturor achiziţiilor de bunuri şi
servicii la care se adaugă cheltuielile de personal şi consumul de
capital fix la nivelul unei activităţi, aşa cum este
definită la pct. 51.4. Acest cost este calculat ca un cost
mediu pe unitate. În înţelesul prezentelor norme, prin costul energiei
electrice se înţelege preţul efectiv de cumpărare al
energiei electrice sau costul de producţie al energiei electrice,
dacă este realizată în activitate.
(7)
În înţelesul prezentelor norme, prin
procese mineralogice se
înţelege procesele clasificate în
nomenclatura CAEN sub codul DI 26 «fabricarea altor produse din minerale
nemetalice», în conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3037/90 din 9
octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităţilor
economice în Comunitatea Europeană.
(8) În înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie
de produse energetice operaţiunile pe durata cărora sunt
obţinute mici cantităţi de produse energetice..
Norme
metodologice:
Art. 176 al.1
51.4. (1) În
cazul produselor energetice şi al electricităţii, utilizare în
scop comercial reprezintă utilizarea de către un operator economic -
consumator final, care, în mod independent, realizează, în orice loc,
furnizarea de bunuri şi servicii, oricare ar fi scopul sau rezultatele
unor astfel de activităţi economice.
(2)
Activităţile economice cuprind toate activităţile
producătorilor, comercianţilor şi persoanelor care
furnizează servicii, inclusiv activităţile agricole şi de
minerit şi activităţile profesiilor libere sau asimilate.
(3)
Autorităţile guvernamentale şi locale şi alte
instituţii publice nu vor fi considerate ca efectuând activităţi
economice, în cazul activităţilor sau tranzacţiilor în care se
angajează în calitate de autorităţi publice.
(4) În înţelesul
prezentelor norme, nu se consideră a fi operator economic o parte a unei
societăţi sau a unui organism juridic care din punct de vedere
organizaţional constituie o organizaţie independentă,
capabilă să funcţioneze prin mijloacele sale proprii.
(5) Utilizarea energiei
electrice pentru iluminatul public se consideră utilizare în scop comercial.
(6) Când are loc o
utilizare combinată între utilizarea în scop comercial şi utilizarea
în scop necomercial, accizarea se va aplica proporţional cu fiecare tip de
utilizare corespunzător.
(7) Pentru
semestrul I al anului 2007, structura accizei la ţigarete este 16,28
euro/1000 ţigarete + 29% aplicat la preţul maxim de vânzare cu
amănuntul declarat.
Norme
metodologice:
Art. 177 al.1
52. (1) În
vederea determinării accizei aferentă ţigaretelor din categoria
de preţ cea mai vândută, antrepozitarii autorizaţi, operatorii
înregistraţi şi importatorii autorizaţi de astfel de produse
sunt obligaţi să prezinte lunar, odată cu situaţia
utilizării marcajelor, situaţia livrărilor de ţigarete
efectuate în luna de raportare. Această situaţie va cuprinde
informaţii referitoare la cantităţile livrate în luna de
raportare, exprimate în 1000 de bucăţi ţigarete, aferente
fiecărei categorii de preţ practicate, potrivit modelului
prevăzut în anexa nr. 3.
(2) Situaţia
prevăzută la alin. (1) se întocmeşte în trei exemplare, cu
următoarele destinaţii: un exemplar rămâne la operatorul
economic, exemplarul al doilea se transmite autorităţii fiscale
competente cu aprobarea notelor de comandă iar exemplarul al treilea se
comunică autorităţii fiscale centrale - direcţiei cu
atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(3)
După determinarea accizei aferentă ţigaretelor din categoria de
preţ cea mai vândută, prin ordin al ministrului finanţelor
publice se va stabili valoarea în lei a accizei minime prin aplicarea cotei
procentuale prevăzută la alin. (1) al art. 177 din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Norme
metodologice:
Art. 177 al.5
6. (1) Preţurile
maxime de vânzare cu amănuntul pentru ţigarete se stabilesc de
către antrepozitarul autorizat pentru producţie, operatorul
înregistrat sau de către importatorul de astfel de produse şi se
notifică la autoritatea fiscală centrală - direcţia cu
atribuţii în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor.
(2) Înregistrarea de
către autoritatea fiscală centrală a preţurilor maxime de
vânzare cu amănuntul se face pe baza declaraţiei scrise a
antrepozitarului autorizat pentru producţie, a operatorului înregistrat
sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind prevăzut în anexa nr. 4.
(3) Declaraţia se va
întocmi în trei exemplare, care se vor înregistra la autoritatea fiscală
centrală - direcţia cu atribuţii în elaborarea legislaţiei
în domeniul accizelor. După înregistrare, un exemplar rămâne la
autoritatea fiscală centrală, exemplarul al doilea rămâne la
persoana care a întocmit-o, iar exemplarul al treilea se va transmite
autorităţii fiscale cu competenţă în aprobarea notelor de
comandă.
(4) Declaraţia, care
va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica preţurile
maxime, va fi depusă la autoritatea fiscală centrală cu minimum
două zile înainte de data practicării acestor preţuri.
(5) Cu minimum 24 de ore
înainte de data efectivă a intrării în vigoare, lista cuprinzând
preţurile maxime de vânzare cu amănuntul, cu numărul de
înregistrare atribuit de autoritatea fiscală centrală, va fi
publicată, prin grija antrepozitarului autorizat pentru producţie, a
operatorului înregistrat sau a importatorului, în două cotidiene de mare
tiraj.
(6) Ori de câte ori se
intenţionează modificări ale preţurilor maxime de vânzare
cu amănuntul, antrepozitarul autorizat pentru producţie, operatorul
înregistrat sau importatorul are obligaţia să redeclare preţurile
pentru toate sortimentele de ţigarete, indiferent dacă modificarea
intervine la unul sau la mai multe sortimente. Redeclararea se face pe baza
aceluiaşi model de declaraţie prevăzut la alin. (2) şi cu
respectarea termenelor prevăzute la alin. (4) şi (5).
(7) După primirea
declaraţiilor privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul,
şi după publicarea acestora în două cotidiene de mare tiraj,
autoritatea fiscală centrală va publica aceste liste pe site-ul propriu.
(8) Antrepozitarul
autorizat pentru producţia de ţigarete, operatorul înregistrat sau
importatorul autorizat de astfel de produse, care renunţă la
producţia, achiziţia sau importul unui anumit sortiment de
ţigarete, are obligaţia de a comunica acest fapt
autorităţii fiscale centrale şi de a înscrie în continuare
preţurile aferente acestor sortimente, în declaraţia preţurilor
maxime de vânzare cu amănuntul, pe perioada de până la epuizare, dar
nu mai puţin de 3 luni.
(9) În
situaţia în care un operator neînregistrat achiziţionează
ţigarete dintr-un alt stat membru, acesta va urma procedura
prevăzută la alineatele (1) - (6).
Norme
metodologice:
Art. 178
7. (1) Într-un antrepozit
fiscal de producţie şi depozitare se pot produce şi depozita
numai produsele accizabile aparţinând uneia din următoarele grupe de
produse:
a) alcool etilic şi
băuturi alcoolice prevăzute la art. 162 lit. a) - e) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice
(11) Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare
producţia şi/sau depozitarea de arome alimentare; extracte şi
concentrate alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 1,2% în volum.
(2) Nu intră sub
incidenţa regimului de antrepozitare micii producători de vinuri
liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an,
precum şi gospodăriile individuale prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, care produc pentru
consumul propriu.
(3) În înţelesul
prezentelor norme, prin mici producători de vinuri liniştite se
înţelege operatorii economici producători de vin liniştit, care
din punct de vedere juridic şi economic sunt independenţi faţă
de orice alt operator economic producător de vin, utilizează mijloace
proprii pentru producerea vinului, folosesc spaţii de producţie
diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de vin
şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator
economic producător de vin.
(4) În cazul în care prin
circuitul economic nu se poate face dovada că produsele accizabile
deţinute în scopuri comerciale provin de la un antrepozit fiscal, operator
înregistrat, operator neînregistrat sau de la un importator, acciza se
datorează de către persoana la care se întrerupe acest circuit, în
termen de cinci zile de la data la care s-a făcut constatarea.
(5) Nu se consideră
vânzare cu amănuntul:
a) livrările de
produse energetice către avioane şi nave;
b) livrările de
produse accizabile din magazinele duty free;
c) acele livrări
care indiferent de tipul destinatarului - consumator final sau nu -, se
efectuează prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care
fac parte integrată din mijlocul de transport care efectuează
livrarea.
d)
livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 1754
alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal.
(51) Persoanele care intenţionează să fie
autorizate ca antrepozitari de depozitare şi care efectuează
operaţiuni exclusive de îmbuteliere băuturi spirtoase trebuie să
deţină în proprietate sau să deţină contracte de
leasing pentru instalaţiile de îmbuteliere.
(6) În cazul
antrepozitelor fiscale autorizate exclusiv pentru producţia de vinuri
liniştite şi/sau spumoase, nu se consideră vânzare cu
amănuntul vânzarea buteliilor de vin din cramele sau expoziţiile din
interiorul antrepozitului.
(7) Magazinele autorizate
potrivit legii să comercializeze produse în regim duty-free sunt asimilate
antrepozitelor fiscale de depozitare în care pot fi depozitate atât
băuturi alcoolice cât şi tutunuri prelucrate. Aceste magazine primesc
produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaţiilor de duty-free
şi pentru aceste produse nu se datorează accize atunci când sunt
achiziţionate de persoane care se deplasează în afara spaţiului
comunitar.
(8) Producătorii de
vinuri liniştite care intenţionează să producă în
vederea comercializării o cantitate medie anuală mai mică de 200
hl de vin, trebuie să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială
prin administraţia finanţelor publice în raza căreia îşi au
sediul/domiciliul şi să depună trimestrial o declaraţie
privind cantitatea de vin liniştit produsă şi
comercializată în luna de raportare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 5.
(9) În cazul în care în
timpul anului, producătorul înregistrează o producţie mai mare
de 200 hl de vin şi dacă doreşte să continue această
activitate, este obligat ca în termen de 15 zile de la data înregistrării
să depună cerere de autorizare ca antrepozitar autorizat. Până
la obţinerea autorizaţiei, producătorul poate
desfăşura numai activitate de producţie, dar nu şi de
comercializare. După obţinerea autorizaţiei de antrepozit
fiscal, indiferent de producţia realizată în perioada următoare,
producătorul nu mai poate reveni la statutul de mic producător de
vinuri liniştite.
(10) În situaţia în
care cererea de autorizare este respinsă, activitatea de producţie
încetează iar valorificarea stocurilor se poate efectua numai cu aprobarea
autorităţii fiscale teritoriale, sub supraveghere fiscală.
(11) În situaţia în
care producătorul de vinuri liniştite nu respectă prevederile
alin. (8) se consideră că producţia de vinuri se realizează
în afara unui antrepozit fiscal, fapt ce atrage oprirea activităţii
şi aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
(12) Micii
producători pot comercializa în vrac vinuri liniştite, în sistem
angro, către magazine specializate în vânzarea vinurilor, către
unităţi de alimentaţie publică sau către antrepozite
fiscale.
(13) În
situaţia în care micii producători de vinuri liniştite fac
tranzacţii intracomunitare, acestora le revine obligaţia de a informa
autoritatea fiscală centrală - în vederea atribuirii codului de
acciză - şi se vor supune cerinţelor prevăzute la pct. 14.
Norme
metodologice:
Art. 179
8. (1) Un antrepozit
fiscal poate funcţiona doar în baza unei autorizaţii emise de
autoritatea fiscală centrală, prin comisia instituită în acest
scop prin ordin al ministrului finanţelor publice, denumită în
continuare Comisie.
(2) Pentru a obţine
o autorizaţie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat propus
trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală
teritorială.
(3) Cererea trebuie
să conţină informaţiile şi să fie
însoţită de documentele specificate în modelul prevăzut în anexa nr. 6, inclusiv de
manualul de procedură în care este descris procesul de producţie.
(4) Persoanele, care
intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari pentru
producţie sau depozitare de produse accizabile, trebuie să
deţină în proprietate sau să aibă drept de
folosinţă a clădirilor şi a terenurilor. Documentele care
atestă deţinerea în proprietate sau în folosinţă a
clădirilor şi a terenurilor sunt:
a) pentru clădiri,
extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate
sau, după caz, a procesului-verbal de recepţie, atunci când acestea
au fost construite în regie proprie sau copia actului care atestă dreptul
de folosinţă sub orice formă legală;
b) pentru terenuri,
extrasul de carte funciară însoţit de copia titlului de proprietate
sau copia actului care atestă dreptul de folosinţă sub orice
formă legală.
(5) Persoanele care
intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari de
producţie de produse accizabile, trebuie să deţină în
proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru
instalaţiile şi echipamentele care contribuie direct la
producţia de produse accizabile pentru care urmează să fie
autorizat.
(6) Nu intră sub
incidenţa prevederilor alin. (4) şi (5) unităţile de
cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementărilor Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi
funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile
agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de
Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti",
cu modificările şi completările ulterioare.
(7) În cazul
producţiei de produse energetice, antrepozitarul autorizat propus trebuie
să depună documentaţia conform prevederilor prezentelor norme metodologice, după ce a fost avizată
din punct de vedere tehnic de Ministerul Economiei şi Comerţului.
Documentaţia va cuprinde şi lista cu semifabricatele şi
produsele finite înscrise în nomenclatorul de fabricaţie, domeniul de
utilizare al acestora, precum şi acciza aferentă fiecărui
produs, după ce această listă a fost verificată şi
avizată din punct de vedere al încadrării pe poziţii tarifare de
către Autoritatea Naţională a Vămilor. Documentaţia
specifică trebuie să conţină: descrierea detaliată a
produselor care să permită identificarea acestora; compoziţia
produselor stabilită inclusiv pe bază de analiză de laborator,
cu menţionarea metodei de expertizare utilizată, precum şi alte
date şi elemente care să permită Autorităţii
Naţionale a Vămilor să verifice dacă a fost corect
stabilită clasificarea tarifară.
(8) Prevederile alin. (7)
vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de
fabricaţie.
(9) Autoritatea
fiscală teritorială verifică realitatea şi exactitatea
informaţiilor şi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat
propus. Se au în vedere în special îndeplinirea condiţiilor prevăzute
la art. 180 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi capacitatea antrepozitarului
autorizat propus de a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 183 alin. (1) lit. b),
c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare.
(10) Antrepozitarul
autorizat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare să
asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a acesteia.
(11) În acţiunea de
verificare, autoritatea fiscală poate solicita sprijinul organelor cu
atribuţii de control şi, după caz, al Ministerului
Administraţiei şi Internelor, pentru furnizarea unor elemente de
preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de
autorizare a fiecărui solicitant.
(12) În termen de 30 de
zile de la depunerea cererilor, documentaţiile vor fi înaintate
autorităţii fiscale centrale, însoţite de un referat care
să cuprindă punctul de vedere asupra oportunităţii emiterii
autorizaţiei de antrepozitar autorizat şi, după caz, aspectele
sesizate privind neconcordanţa cu datele şi informaţiile
prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor purta
semnătura şi ştampila autorităţii fiscale teritoriale.
(13) Autoritatea
fiscală centrală poate să solicite antrepozitarului autorizat
propus orice informaţie şi documente pe care le consideră
necesare, cu privire la:
a) amplasarea şi
natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile şi
cantităţile de produse accizabile ce urmează a fi produse
şi/sau depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea
antrepozitarului autorizat propus;
d)
capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanţia.
Norme metodologice:
Art. 180 al.1 a)
9. (1) Un loc poate fi
autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când cantitatea
depozitată în acesta corespunde unui volum mediu trimestrial al
ieşirilor de produse accizabile înregistrate în ultimul an calendaristic,
care depăşeşte limitele prevăzute mai jos:
a) bere - 150.000 litri;
b) vin şi
băuturi fermentate - 150.000 litri;
c) produse intermediare -
150.000 litri;
d) băuturi spirtoase
- 25.000 litri de alcool pur;
e) alcool etilic - 400.000
litri de alcool pur;
f) băuturi alcoolice
în general - 30.000 litri de alcool pur;
g) ţigarete - o
cantitate a cărei valoare la preţul maxim de vânzare cu
amănuntul să nu fie mai mică de 2.500.000 euro;
h) produse
energetice — 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este
obligatorie în cazul antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv
aprovizionării aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a
ambarcaţiunilor;
i) arome
alimentare, extracte şi concentrate alcoolice — 1.500 litri de alcool pur.
(2) În situaţia unui
antrepozit fiscal nou autorizat pentru depozitare, cantitatea minimă
prevăzută la alin. (1) va fi estimată.
(3) În
situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei
perioade continue de 6 luni nu respectă prevederile alin. (1),
autorizaţia se revocă. Revocarea autorizaţiei se face de
către autoritatea fiscală centrală.
(4) Limitele
prevăzute la alin. (1) nu sunt obligatorii pentru:
a) antrepozitele fiscale
autorizate în exclusivitate pentru a efectua operaţiuni de
distribuţie a băuturilor alcoolice şi de tutunuri prelucrate
destinate consumului sau vânzării la bordul navelor şi aeronavelor;
b) antrepozitele fiscale
de depozitare de băuturi alcoolice şi tutunuri prelucrate situate în
porturi şi aeroporturi şi care funcţionează în
exclusivitate în regim duty free;
c) rezerva de stat
şi de mobilizare.
(5) Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare vor înregistra în
evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind
achiziţiile şi livrările de produse accizabile şi vor depune
lunar la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi
au domiciliul fiscal câte o situaţie centralizatoare a acestor
operaţiuni, până pe data de 15 a lunii următoare celei
la care se referă situaţia.
Modelul situaţiei centralizatoare este similar celui prevăzut
în anexa nr. 14.
Norme
metodologice:
Art. 180 al.2
91. (1) Locul
trebuie să fie strict delimitat - acces propriu, împrejmuire -, iar
activitatea ce se desfăşoară în acest loc să fie
independentă de alte activităţi desfăşurate de
societatea care solicită autorizarea ca antrepozit fiscal.
(2) Locurile destinate
producţiei de alcool etilic şi de distilate ca materie primă
şi locurile destinate producţiei de băuturi alcoolice
obţinute exclusiv din prelucrarea alcoolului şi a distilatelor,
trebuie să fie dotate cu mijloace de măsurare legală pentru
determinarea concentraţiei alcoolice, avizate de Biroul Român de
Metrologie Legală.
(3) În cazul
antrepozitelor fiscale de producţie de alcool şi de distilate,
coloanele de distilare, rafinare, trebuie să fie dotate cu contoare pentru
determinarea cantităţii de produse obţinute, avizate de Biroul
Român de Metrologie Legală.
(4) În cazul
antrepozitelor fiscale - mici distilerii - care utilizează pentru
realizarea producţiei instalaţii tip alambic, acestea trebuie să
fie dotate cu vase litrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(5) În cazul
antrepozitelor fiscale prevăzute la alin. (4), pe perioada de
nefuncţionare se va aplica procedura de sigilare şi desigilare,
prevăzută la pct. 42.
(6) Locurile destinate
producţiei de alcool etilic şi distilate, ca materie primă,
trebuie să fie dotate cu un sistem de supraveghere prin camere video a
punctelor unde sunt amplasate contoarele şi rezervoarele de alcool şi
distilate, precum şi a căilor de acces în antrepozitul fiscal.
Abrogat: Sistemele de
supraveghere vor purta sigiliile organului fiscal competent, iar schimbarea
casetelor se va face numai în prezenţa reprezentanţilor
autorităţii fiscale competente.
Stocarea imaginilor
culese prin intermediul camerelor video se face pe casete video sau în memoria
sistemului, durata de stocare a imaginilor înregistrate fiind de minim 10 zile.
Nu intră sub incidenţa acestor prevederi micile distilerii a
căror producţie nu depăşeşte 10 hl de alcool pur pe
an.
(7) Într-un antrepozit
fiscal de depozitare se pot depozita produse din grupa băuturilor
alcoolice, în stare îmbuteliată, în locuri compartimentate distinct,
respectiv bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere şi
vinuri, produse intermediare, băuturi spirtoase.
(8) Un loc poate fi
autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare de alcool etilic şi de
distilate în stare vărsată numai dacă deţine în proprietate
rezervoare calibrate avizate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(9) În vederea
înregistrării producţiei de bere obţinute, fiecare antrepozitar
autorizat pentru producţie este obligat:
a) să înregistreze
producţia de bere rezultată la sfârşitul procesului tehnologic,
prin aparatura adecvată de măsurare a butoaielor, sticlelor,
navetelor, paleţilor sau a berii filtrate la vasele de depozitare, şi
să înscrie aceste date în rapoartele de producţie şi gestionare,
cu specificarea capacităţii ambalajelor şi a
cantităţii de bere exprimată în litri;
b) să determine
concentraţia zaharometrică a berii, conform standardelor în vigoare
privind determinarea concentraţiei exprimate în grade Plato a berii,
elaborate de Asociaţia de Standardizare din România, şi să
elibereze buletine de analize fizico-chimice. La verificarea
realităţii concentraţiei zaharometrice a sortimentelor de bere
se va avea în vedere concentraţia înscrisă în specificaţia
tehnică internă, elaborată pe baza standardului în vigoare
pentru fiecare sortiment.
(10) Un loc poate fi
autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare produse energetice numai dacă
este echipat cu rezervoare standardizate distincte pentru fiecare tip de produs
în parte, calibrate de Biroul Român de Metrologie Legală.
(11) Locurile destinate
producţiei de produse energetice trebuie să fie dotate cu mijloace de
măsurare a debitului volumic sau masic.
(12) Locurile destinate
producerii de produse energetice pentru care se datorează accize numai în
euro/tonă sau euro/1000 kg, locurile destinate producerii combustibililor
al căror cod tarifar se încadrează la art. 175 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi locurile destinate îmbutelierii gazului petrolier lichefiat
vor fi dotate cu mijloace de măsurare a masei.
(13) Orice
ieşire în regim suspensiv a alcoolului şi distilatelor în stare
vărsată, precum şi a produselor energetice din rezervoarele
antrepozitului fiscal va fi comunicată înainte de producerea acesteia
autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea antrepozitul respectiv, pe baza unei
proceduri stabilită prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
Norme
metodologice:
Art. 180 al.3
92. (1) Rezerva
de stat şi rezerva de mobilizare va fi autorizată ca un singur
antrepozit fiscal de depozitare, indiferent de numărul locurilor de
depozitare pe care le deţine.
(2) Pentru
obţinerea autorizaţiei, instituţiile care gestionează
rezerva de stat şi rezerva de mobilizare vor depune o cerere la
autoritatea fiscală centrală, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6.
Norme
metodologice:
Art. 181 al.1
10. (1) Comisia
instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice emite decizii
de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat propus,
după analizarea documentaţiilor complete depuse de solicitant.
(2) La lucrările
comisiei va fi invitat, după caz, câte un reprezentant din partea
Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Ministerului Economiei
şi Comerţului şi a Ministerului Agriculturii, Pădurilor,
Apelor şi Mediului, precum şi câte un reprezentant al patronatelor
producătorilor de produse accizabile sau al depozitarilor de astfel de
produse, legal înfiinţate.
(3) Autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal are ca dată de emitere data de 1 a lunii
următoare celei în care a fost aprobată de către comisie cererea
de autorizare.
(4) În cazul pierderii
autorizaţiei de antrepozit fiscal, titularul autorizaţiei va anunţa
pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(5) În
baza documentului care atestă că anunţul referitor la pierdere a
fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial, autoritatea fiscală
emitentă a autorizaţiei va elibera la cerere un duplicat al acesteia.
Norme
metodologice:
Art. 181 al.6
101. (1)
Perioada de valabilitate a autorizaţiei de antrepozit fiscal de
producţie este de 5 ani, iar cea pentru antrepozit fiscal de depozitare
este de 3 ani.
(2) În cazul
antrepozitarului propus care îndeplineşte condiţiile pentru
autorizare ca antrepozit fiscal de depozitare şi se încadrează în
limitele prevăzute la pct. 9, acesta va prezenta şi o declaraţie
privind capacitatea maximă de depozitare.
(3)
Antrepozitarii autorizaţi pot solicita autorităţii fiscale
centrale modificarea autorizaţiei atunci când constată erori în
redactarea autorizaţiei de antrepozit fiscal sau în alte situaţii în
care se justifică acest fapt.
Norme metodologice:
Art. 183 al.1 a)
11. (1) Garanţia pentru
circulaţia produselor accizabile se constituie pentru produsele deplasate
în regim suspensiv şi este valabilă pe întreg teritoriul
Comunităţii Europene.
(2) Nu sunt supuse
obligaţiei de a constitui garanţie produsele energetice supuse accizelor
care sunt transportate în interiorul comunităţii exclusiv pe mare sau
prin conducte.
111.
*** Abrogat
Norme metodologice:
Art. 183 al.1 l)
12. (1) Antrepozitarii
autorizaţi trebuie să deţină un sistem computerizat de
evidenţă a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau
ieşite, a celor pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum şi
a accizelor aferente acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor
fiscale de producţie pentru alcool etilic şi distilate ca materie
primă, sistemul trebuie să asigure şi evidenţa materiilor
prime introduse în fabricaţie, precum şi a semifabricatelor aflate pe
linia de fabricaţie.
(2) Nu intră sub
incidenţa prevederilor alin. (1) antrepozitele fiscale - mici distilerii
-, care utilizează pentru realizarea producţiei instalaţii tip
alambic.
Abrogat:
(3) Antrepozitele fiscale de producţie pentru alcool etilic şi
produse alcoolice, precum şi antrepozitele fiscale de producţie de
ţuică şi de rachiuri de fructe au obligaţia de a
deţine registre speciale în care se vor înscrie datele menţionate la
alin. (1), iar în cazul antrepozitelor de producţie pentru alcool,
registrul va conţine şi rubrici aferente operaţiunilor de
denaturare a acestuia.
Norme
metodologice:
Art. 185
121. (1) Măsura suspendării — cu excepţia cazului
de la alin. (4) —, a revocării sau a anulării autorizaţiilor se
va dispune de către Comisia instituită în cadrul
autorităţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de
organele de specialitate, prin care s-au consemnat încălcări ale
prevederilor legale care atrag aplicarea acestor măsuri.
(2) Actele de
control prevăzute la alin. (1), temeinic justificate, vor fi înaintate, în
termen de 2 zile lucrătoare de la finalizare, comisiei instituită în
cadrul autorităţii fiscale centrale, care va analiza propunerea
organului de control şi va dispune în consecinţă.
(3) Decizia comisiei
instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale va fi
adusă la cunoştinţă antrepozitarului autorizat
sancţionat şi organului fiscal teritorial.
(4) În situaţia
neplăţii accizelor la termenele prevăzute de lege, măsura
suspendării autorizaţiilor se va dispune la momentul
constatării, de către autoritatea fiscală teritorială.
(5) Atunci
când deficienţele care atrag măsura revocării nu au
consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile
lucrătoare de la data comunicării actului de control de către
organele cu atribuţii în acest sens, acestea vor comunica operativ
comisiei instituite în cadrul autorităţii fiscale centrale faptul
că deficienţele au fost remediate, situaţie în care această
comisie nu va mai dispune măsura de revocare
(6) Abrogat.
(7) În
toate situaţiile privind suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei, aceasta atrage suspendarea activităţii şi,
după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie,
operaţiune care va fi efectuată de autoritatea fiscală
teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea antrepozitarul autorizat
(8) Antrepozitarii
autorizaţi a căror autorizaţie a fost suspendată,
revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în
stoc - materii prime, semifabricate, produse finite -, numai cu acordul
autorităţii fiscale care a dispus măsura de sancţionare.
(9) În toate cazurile,
valorificarea produselor înregistrate în stoc se efectuează sub
supraveghere fiscală, astfel:
a) fie către alte
antrepozite fiscale, în regim suspensiv de accize;
b) fie către
alţi operatori economici la preţuri cu accize.
(10) În cazul anulării sau revocării autorizaţiei, cererea
pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o
perioadă de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare
sau revocare a autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor
administrative de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti
definitive şi irevocabile.
(11) Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor
menţiona şi motivele acesteia, se depune la organul fiscal
teritorial. Organul fiscal teritorial are obligaţia de a verifica
dacă la data depunerii cererii antrepozitarul autorizat deţine
stocuri de produse accizabile şi dacă au fost respectate prevederile
legale în materie. După verificare, cererea de renunţare,
însoţită de actul de verificare, va fi transmisă
autorităţii fiscale centrale.
Norme
metodologice:
Art. 1851
122. (1)
Operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică
autorizată în exercitarea activităţii acesteia, să
primească produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la
antrepozitari autorizaţi alţii decât cei de pe teritoriul României.
(2) Operatorul înregistrat
poate funcţiona numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea
fiscală centrală prin Comisie.
(3) În vederea
obţinerii autorizaţiei de operator înregistrat, persoana care
intenţionează să fie operator înregistrat trebuie să
depună o cerere la autoritatea fiscală teritorială.
(4) Cererea trebuie
să conţină informaţiile şi să fie
însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 7. Pentru a fi autorizat, fiecare
operator înregistrat propus trebuie să aibă declarată cel puţin
o locaţie în care urmează să realizeze recepţia de produse
supuse accizelor provenite de la antrepozitari autorizaţi din alte state
membre.
(5) În situaţia în
care recepţia produselor supuse accizelor se realizează în mai multe
locaţii, cererea va fi însoţită de o declaraţie privind
locaţiile în care urmează a se realiza recepţia produselor
accizabile.
(6) Cererea care nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) se
consideră a fi nulă.
(7) Autoritatea
fiscală teritorială poate să solicite operatorului înregistrat
propus orice informaţie şi documente pe care le consideră
necesare, după caz, cu privire la:
a) identitatea
operatorului înregistrat propus;
b) amplasarea şi
capacitatea maximă de depozitare a locurilor unde se
recepţionează produsele accizabile;
c) tipurile de produse
accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
d) capacitatea
operatorului înregistrat propus de a asigura garanţia conform prevederilor
pct. 20.
(8) În acţiunea de
verificare, autoritatea fiscală teritorială poate solicita sprijinul
organelor cu atribuţii de control pentru furnizarea unor elemente de
preinvestigare în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de
autorizare a fiecărui solicitant.
(9) Atunci când în termen
de 30 de zile de la depunerea documentaţiei, autoritatea fiscală
teritorială, după verificarea realităţii datelor şi
informaţiilor prezentate de operatorul înregistrat propus, constată
că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi autorizat, va
comunica în scris, operatorului înregistrat propus decizia de respingere a
cererii, cu motivaţia corespunzătoare.
(10) Nu va fi
autorizată ca operator înregistrat, persoana care a fost condamnată
printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau
într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
legislaţia vamală sau fiscală.
(11) Operatorul
înregistrat propus este obligat ca pe durata acţiunii de verificare
să asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a
acesteia.
(12) Autoritatea
fiscală teritorială, are obligaţia ca în termen de 30 de zile de
la depunerea cererii şi a documentaţiei complete, să
transmită Comisiei dosarul însoţit de un referat privind
oportunitatea emiterii autorizaţiei de operator înregistrat.
(13) Comisia va comunica
în scris solicitantului, decizia de autorizare ca operator înregistrat, sau,
după caz, decizia de respingere a cererii. De asemenea, Comisia, va
înştiinţa autoritatea fiscală teritorială despre modul de
soluţionare a cererii.
(14) În cazul
autorizării ca operator înregistrat, Comisia va emite autorizaţia
care va conţine următoarele elemente: codul de accize, elementele de
identificare ale operatorului înregistrat, tipul produselor supuse accizelor
care urmează a fi recepţionate, nivelul şi forma garanţiei,
precum şi perioada de valabilitate a autorizaţiei.
(15)
Autorizaţia de operator înregistrat are valabilitate 5 ani, cu
începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care operatorul
înregistrat face dovada constituirii garanţiei în cuantumul şi în
forma aprobate de autoritatea fiscală competentă.
(16) În
situaţia în care intervin modificări faţă de datele
iniţiale menţionate în autorizaţie, operatorul înregistrat are
obligaţia de a solicita Comisiei modificarea acesteia, după cum
urmează:
a) pentru fiecare
nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de
produse supuse accizelor, operatorul înregistrat va depune o cerere la
autoritatea fiscală teritorială, însoţită de
declaraţia prevăzută la alin. (5), cu cel puţin 15 zile
înainte de recepţia produselor;
b) dacă se
modifică datele de identificare ale operatorului înregistrat, în termen de
30 de zile de la data înregistrării modificării;
c) dacă
modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse
accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.
(17) Operatorul
înregistrat nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor, într-o
locaţie dacă nu face dovada înregistrării acesteia la
autoritatea fiscală teritorială unde este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe şi nu are atribuit codul de accize.
Autoritatea fiscală teritorială va transmite în termen de 5 zile
lucrătoare o copie a declaraţiei pentru noua locaţie la Comisie
în vederea atribuirii codului de accize.
(18) După atribuirea
codului de accize, în termen de 3 zile lucrătoare, o copie a
declaraţiei pe care este înscris acest cod se va transmite
autorităţii fiscale a operatorului înregistrat în vederea aducerii
atât la cunoştinţa acestuia cât şi la cunoştinţa
autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia se află noua
locaţie, după caz.
(19) Produsele supuse
accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul înregistrat sunt
însoţite de documentul administrativ de însoţire, conform procedurii
prevăzute la pct. 14.
(20) Autorizaţia de
operator înregistrat poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu
respectă una din condiţiile prevăzute la art. 1851 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(21) Autorizaţia de
operator înregistrat poate fi revocată şi în situaţia în care
operatorul înregistrat autorizat săvârşeşte o infracţiune
la reglementările vamale sau fiscale.
(22) Decizia de revocare
se comunică operatorului înregistrat şi îşi produce efecte de la
data la care a fost adusă la cunoştinţă acestuia.
(23) În cazuri
excepţionale când interesele legitime ale operatorului înregistrat impun
aceasta, Comisia poate decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de
revocare, la o dată ulterioară.
(24) Operatorul
înregistrat nemulţumit poate contesta decizia de revocare a
autorizaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare.
(25) Contestarea deciziei
de revocare a autorizaţiei de operator înregistrat, suspendă efectele
juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării
contestaţiei în procedură administrativă.
(26) În
cazul în care operatorul înregistrat doreşte să renunţe la
autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt
Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care
renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
Norme
metodologice:
Art. 1852
123. (1)
Operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică
autorizată în exercitarea profesiei sale, să primească cu titlu
ocazional produse supuse accizelor în regim suspensiv provenite de la antrepozitari
autorizaţi, alţii decât cei de pe teritoriul României.
(2) Operatorul
neînregistrat nu poate deţine sau expedia produse supuse accizelor în
regim suspensiv.
(3) Un operator
neînregistrat poate efectua achiziţii intracomunitare de produse supuse
accizelor numai în baza autorizaţiei emise de autoritatea fiscală
teritorială la care acesta este înregistrat ca plătitor de impozite
şi taxe, prin compartimentul cu atribuţii în domeniul
autorizării.
(4) În vederea
obţinerii autorizaţiei de operator neînregistrat, persoana care
intenţionează să fie un astfel de operator trebuie să
depună o declaraţie la autoritatea fiscală teritorială.
(5) Declaraţia
trebuie să conţină informaţiile şi să fie
însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 8.
(6) Declaraţia care
nu conţine toate informaţiile solicitate se consideră a fi
nulă.
(7) Înainte de
înregistrarea declaraţiei, operatorul neînregistrat trebuie să
constituie o garanţie la nivelul cuantumului accizelor aferente produselor
ce urmează a fi recepţionate, în contul Ministerului Finanţelor
Publice şi să o aducă la cunoştinţa
autorităţii fiscale teritoriale.
(8) Autorizaţia de
operator neînregistrat se emite pentru fiecare operaţiune de achiziţionare
de produse accizabile în regim suspensiv potrivit prevederilor alin. (1)
(9) În vederea emiterii
autorizaţiei, autoritatea fiscală teritorială poate să
solicite operatorului neînregistrat propus orice informaţie şi
documente pe care le consideră necesare, după caz, cu privire la:
a) identitatea
operatorului neînregistrat propus;
b) locul unde se
recepţionează produsele accizabile;
c) tipurile de produse
accizabile ce urmează a fi recepţionate.
(10) Autorizaţia de
operator neînregistrat va fi emisă în termen de maxim 5 zile
lucrătoare de la depunerea documentaţiei complete, în două
exemplare.
(11) Un exemplar al
autorizaţiei rămâne la autoritatea fiscală emitentă iar cel
de-al doilea exemplar se eliberează operatorului neînregistrat. Pentru
fiecare operaţiune în parte o copie a autorizaţiei se transmite
antrepozitului fiscal expeditor şi va însoţi transportul până la
destinaţie, fiind anexat documentului administrativ de însoţire.
(12) Nu va primi
calitatea de operator neînregistrat, persoana care a comis o infracţiune
gravă sau infracţiuni repetate la reglementările vamale sau
fiscale.
(13) Operatorul
neînregistrat are obligaţia să ţină evidenţe distincte
privind cantităţile de produse recepţionate în regim suspensiv.
Informaţiile privind produsele vor fi înregistrate într-un registru
special în care se vor menţiona următoarele informaţii:
ţara şi denumirea antrepozitului fiscal expeditor, denumirea
produselor, unitatea de măsură, cantitatea recepţionată, numărul
de înregistrare al autorizaţiei, numărul documentului administrativ
de însoţire aferent, cuantumul accizelor plătite şi numărul
documentului de plată.
(14) Produsele supuse
accizelor, primite în regim suspensiv de către operatorul neînregistrat
sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire, conform
procedurii prevăzute la pct. 14.
(15) Operatorul
neînregistrat este obligat ca la primirea produselor accizabile să
anunţe autoritatea fiscală în raza căreia au fost primite
produsele şi să păstreze produsele accizabile în locul de
recepţie cel puţin 48 de ore, în vederea verificării acestora
şi a certificării documentului administrativ de însoţire de
către reprezentantul acestei autorităţi.
(16) În
cazul în care recepţia produselor accizabile se face într-un loc situat în
raza teritorială a altei autorităţi fiscale decât cea care i-a
eliberat autorizaţia, autoritatea fiscală de la locul primirii
produselor va informa operativ autoritatea fiscală emitentă a
autorizaţiei despre acest fapt.
Norme
metodologice:
Art. 186 al.2 d)
13. (1) Containerele în
care sunt deplasate produsele accizabile în regim suspensiv trebuie să
poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor.
(2) În înţelesul prezentelor norme metodologice, prin container se
înţelege orice recipient care serveşte la transportul în
cantităţi angro al produselor accizabile sau în cazul
circulaţiei comerciale în vrac, orice cisternă aferentă
camioanelor, vagoanelor, navelor sau altor mijloace de transport, ori o
cisternă ISO.
(3) În
cazul deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un
antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul
deplasării către un birou vamal de ieşire din teritoriul
comunitar, containerele în care se deplasează produsele respective trebuie
să poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de
autoritatea fiscală teritorială din raza căreia pleacă
produsul sau de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, în
situaţiile în care se impun desigilarea şi resigilarea containerelor.
În situaţia în care vămuirea se efectuează la un birou vamal din
teritoriul comunitar, sigiliile aplicate de reprezentantul
autorităţii fiscale vor fi înlocuite, după caz, cu sigiliile
vamale
(4) În cazul
deplasării produselor accizabile între un birou vamal de intrare în
teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, containerele în
care se află produsele trebuie să poarte şi sigiliile biroului
vamal sau ale autorităţii competente din statul membru, în
situaţia în care se impune desigilarea şi resigilarea containerelor.
(5) Sigiliile
prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt de unică folosinţă
şi trebuie să poarte însemnele celor care le aplică.
(6) Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică
şi circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cotă
zero care nu au fost eliberate în consum.
Norme
metodologice:
Art. 187
14. (1) Documentul
administrativ de însoţire este un instrument de verificare a originii, a
livrării, a transportului şi a admiterii produselor accizabile
deplasate în regim suspensiv de la un antrepozit fiscal către un alt
antrepozit fiscal sau către un operator înregistrat ori un operator
neînregistrat.
(2) Modelul documentului
administrativ de însoţire este în conformitate cu legislaţia
comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 9.
(3) Documentul
administrativ de însoţire se întocmeşte de regulă în 4
exemplare, vizate de autoritatea fiscală a locului de expediere, din care:
a) primul exemplar
rămâne la antrepozitul fiscal expeditor,
b) exemplarele 2, 3
şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul
deplasării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul
înregistrat sau operatorul neînregistrat.
(4) La sosirea produsului
în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul
neînregistrat, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale
documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului
şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să
solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia,
care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi
certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.
(5) Din cele 3 exemplare
certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale
teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor, de
operatorul înregistrat sau de operatorul neînregistrat la antrepozitul fiscal
expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autorităţii fiscale teritoriale
în raza căreia primitorul îşi desfăşoară activitatea.
Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal primitor.
(6) În cazul României,
documentul administrativ de însoţire se întocmeşte în 5 exemplare,
iar exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor la
momentul expedierii produselor către autoritatea fiscală
teritorială în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea, atât pe suport de hârtie cât şi în format electronic.
(7) În cazul
antrepozitarului autorizat pentru producţia de alcool etilic şi
pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului
administrativ de însoţire vor fi vizate la rubrica aferentă
autorităţii fiscale de expediere de către reprezentantul fiscal
desemnat de această autoritate. În situaţia în care antrepozitele
fiscale de producţie pentru alcool etilic şi de prelucrare a acestuia
se află în localităţi diferite, trebuie să se procedeze ca
la alin. (4), (5) şi (6).
(8) Prin excepţie,
atunci când antrepozitele fiscale de producţie de alcool etilic şi de
prelucrare a acestuia se află în acelaşi loc, documentul
administrativ de însoţire se întocmeşte în 3 exemplare, din care
primul exemplar se păstrează la antrepozitul fiscal de
producţie, exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal de prelucrare,
iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în
raza căreia îşi desfăşoară activitatea. În
această situaţie, exemplarele 2 şi 3 se completează de
către antrepozitul fiscal de prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar
certificarea se face de către reprezentantul fiscal.
(9) În cadrul
livrărilor intracomunitare în regim suspensiv, antrepozitarul autorizat
expeditor, sau reprezentantul său, poate să modifice conţinutul
căsuţelor 4, 7, 7a, 13, 14 şi/sau 17 din documentul
administrativ de însoţire pentru a înscrie noul destinatar - antrepozitar
autorizat sau operator înregistrat -, precum şi noul loc de
destinaţie a livrării. În acest caz, autoritatea fiscală
competentă a expeditorului va fi imediat informată iar noul destinatar
sau locul de livrare vor fi înscrise pe versoul documentului administrativ de
însoţire.
(10) La emiterea
documentului de însoţire în cadrul circulaţiei intracomunitare a
produselor energetice pe cale maritimă sau fluvială, antrepozitarul
autorizat expeditor poate să nu completeze căsuţele 4, 7, 7a,
13, 14 şi/sau 17 ale acestuia, dacă la momentul expedierii
produselor, nu cunoaşte destinatarul, dar numai cu condiţia ca:
a) autoritatea
fiscală teritorială să autorizeze antrepozitului fiscal
expeditor, ca înaintea livrării produselor să nu completeze
căsuţele respective;
b) antrepozitul fiscal
expeditor să comunice autorităţii fiscale teritoriale
informaţiile corespunzătoare cu privire la denumirea şi adresa
primitorului, codul de accize al acestuia şi statul membru de destinaţie,
imediat ce acestea sunt cunoscute sau cel târziu atunci când produsele ajung la
destinaţie.
(11) În cazul
circulaţiei intracomunitare de produse accizabile în regim suspensiv,
antrepozitul fiscal expeditor dintr-un stat membru poate utiliza în locul
documentului administrativ de însoţire un document comercial prevăzut
în legislaţia acelui stat membru, care să conţină
aceleaşi informaţii cu cele din documentul administrativ de
însoţire.
(12) Prevederile alin. (1) al art. 187 din Codul fiscal
nu sunt aplicabile în cazul prevăzut la alin. (2) şi (3) ale
pct. 22.
(13) Circulaţia intracomunitară a produselor accizabile supuse
marcării potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt
stat membru către România, produse care sunt destinate vânzării în
România, va fi însoţită de documentul administrativ de însoţire.
Norme
metodologice:
Art. 188
141.
Obligaţia certificării documentului administrativ de însoţire de
către autoritatea fiscală competentă nu este aplicabilă în
cazul produselor accizabile deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe.
Norme
metodologice:
Art. 1891
142. (1)
Termenul de primire a documentului administrativ de însoţire certificat,
este de 45 de zile lucrătoare de la data expedierii produsului.
(11)
Obligaţiile de a înştiinţa
autoritatea fiscală competentă de neprimirea în termen de
către antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ de
însoţire certificat, precum şi de a plăti accizele corespunzătoare
revin antrepozitarului autorizat.
(2) În
situaţia în care documentul administrativ de însoţire certificat este
primit de către expeditor după expirarea termenului prevăzut la
alin. (1), acesta poate solicita restituirea accizelor plătite, în termen
de 12 luni de la certificarea documentului. În acest caz expeditorul va depune
o cerere la autoritatea fiscală la care este înregistrat ca plătitor
de impozite şi taxe, cererea fiind însoţită de documentele
justificative.
Norme
metodologice:
Art. 191
15. (1) Indiferent de
formalităţile din legislaţia vamală, deplasarea unui produs
accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de
ieşire din teritoriul comunitar în vederea exportului este însoţită
de documentul administrativ de însoţire. Acest document se întocmeşte
în 5 exemplare.
(2) Pe durata
deplasării acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) produsul este
însoţit de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ de
însoţire;
b) ambalajul în care este
deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate
tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care
este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este
însoţit de dovada constituirii unei garanţii de către
antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(3) Primul exemplar al
documentului administrativ de însoţire rămâne la antrepozitul fiscal expeditor,
iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea fiscală teritorială în
raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.
(4) După scoaterea
definitivă a produselor de pe teritoriul comunitar şi întocmirea
documentului administrativ unic prevăzut la alin. (5), exemplarele 2, 3
şi 4 ale documentului administrativ de însoţire se confirmă de
biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar. Exemplarul 2 rămâne
la biroul vamal iar exemplarele 3 şi 4 se transmit de către acesta
antrepozitului fiscal expeditor şi, respectiv, autorităţii
fiscale teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară
activitatea expeditorul.
(5) În situaţia
deplasării unui produs accizabil între un birou vamal de intrare în
teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) produsul accizabil
este însoţit de 3 exemplare ale documentului administrativ unic
reglementat de legislaţia vamală, document care în această
situaţie înlocuieşte documentul administrativ de însoţire şi
are acelaşi rol ca şi acesta;
b) ambalajul în care este
deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică cu claritate
tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care
este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor pct. 13;
d) produsul este
însoţit de dovada constituirii de către antrepozitul fiscal primitor
a unei garanţii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(6) Cele 3 exemplare ale
documentului administrativ unic însoţesc produsele accizabile până la
antrepozitul fiscal primitor.
(7) După
certificarea celor 3 exemplare de către antrepozitul fiscal primitor, un
exemplar se reţine de către acesta, al doilea exemplar este transmis
înapoi la biroul vamal de intrare în teritoriul comunitar, iar cel de-al
treilea exemplar se transmite autorităţii fiscale teritoriale în raza
căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal
primitor.
(8) Dovada constituirii
garanţiei de către antrepozitul fiscal pentru plata accizelor
aferente produsului deplasat va fi reprezentată de confirmarea scrisă
a autorităţii fiscale teritoriale privind garanţia depusă,
în conformitate cu prevederile art.
183 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(9) În cazurile în care
se utilizează documentul administrativ unic, la completarea acestuia se
vor avea în vedere următoarele reguli:
a) în căsuţa 33
a documentului administrativ unic, se va completa codul NC corespunzător;
b) în căsuţa 44
se va indica clar că este vorba despre o livrare de produse supuse
accizelor;
c) o copie a exemplarului
1 al documentului va fi păstrată de către expeditor;
d) o copie a exemplarului
5 al documentului vizat va fi restituită expeditorului de către beneficiar.
151.
*** Abrogat
Norme
metodologice:
Art. 192 al.2
16. În cazul pierderilor
sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci
când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) pot fi dovedite prin
procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor;
b) se încadrează în
limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor şi
instalaţiilor şi/sau în actele normative în vigoare; şi
c) sunt
evidenţiate şi înregistrate în contabilitate.
Norme
metodologice:
Art. 192 al.7
17. (1) În toate
situaţiile prevăzute la art.
192 alin. (3), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, acciza se plăteşte în termen de 5 zile de la data la care
a devenit exigibilă.
(2) În cazul pierderilor
înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producţia
şi/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize,
acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează
într-una din situaţiile prevăzute la art. 192 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se
calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal
respectiv.
(3) În
cazul unui produs energetic pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilă şi care, prin schimbarea destinaţiei iniţiale,
este oferit spre vânzare sau utilizat drept combustibil ori carburant, acciza
devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre
vânzare, obligaţia plăţii accizei revenind vânzătorului,
sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant,
obligaţia plăţii accizei revenind utilizatorului.
Norme
metodologice:
Art. 192 al.8
18. Rata
de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilită potrivit
prevederilor art. 218
din Codul fiscal.
Norme
metodologice:
Art. 1921
181. (1)
Pentru produsele supuse accizelor armonizate, returnate în antrepozitele
fiscale de producţie în vederea reciclării, recondiţionării
sau distrugerii, accizele plătite ca urmare eliberării în consum a
acestor produse, pot fi restituite la cererea antrepozitului fiscal primitor.
(2) Antrepozitul fiscal
primitor va depune cererea de restituire a accizelor aferente
cantităţilor de produse accizabile înainte de a fi returnate în
antrepozitul fiscal de producţie, la autoritatea fiscală
teritorială unde este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe.
(3) Cererea de restituire
va fi însoţită de următoarele documente:
a) un memoriu în care
să justifice cauzele şi cantităţile de produse accizabile
care fac obiectul returului în antrepozitul fiscal de producţie,
b) documentele
justificative care confirmă cauzele care determină returnarea
produselor accizabile în antrepozitul fiscal de producţie;
c) documentele care
justifică faptul că produsele respective au fost realizate de
antrepozitul fiscal primitor.
(4) Autoritatea
fiscală teritorială va analiza cererea şi documentaţia
depusă de antrepozitul fiscal primitor şi va decide asupra
restituirii accizelor.
(5) Restituirea accizelor
va fi efectuată potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală.
(6) Nu
intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) produsele supuse accizelor
care au fost eliberate în consum cu mai mult de 2 ani înainte de data depunerii
cererii.
Norme
metodologice:
Art. 1922
182. (1) În
cazul pierderilor sau lipsurilor de produse intervenite pe parcursul transportului
intracomunitar al produselor supuse accizelor în regim suspensiv, autoritatea
competentă a statului membru în care s-au stabilit respectivele pierderi
sau lipsuri, trebuie să menţioneze despre aceasta pe exemplarul de
returnat al documentului de însoţire.
(2) La sosirea produselor
în statul membru de destinaţie, autoritatea competentă a
respectivului stat membru trebuie să indice dacă acordă scutire
parţială sau nu acordă scutire pentru pierderile sau lipsurile
stabilite.
(3) În cazurile
menţionate la alin. (1) şi (2) autoritatea competentă a statului
membru de destinaţie, trebuie să specifice baza de calcul a accizei.
(4) Autoritatea
competentă a statului membru de destinaţie trebuie să
trimită autorităţii competente a statului membru în care s-au
constatat pierderile sau lipsurile, o copie a exemplarului de returnat al
documentului de însoţire.
(5) Acciza
datorată se calculează de către autoritatea competentă a
statului membru în care s-au stabilit ori s-au constatat pierderile sau
lipsurile, pe baza cotelor accizelor aplicabile în acest stat, la momentul în
care pierderile s-au produs ori dacă este necesar, când lipsa a fost
înregistrată.
Norme
metodologice:
Art. 1924
al.3.
182.1.
— (1) Pentru aromele alimentare, extractele şi
concentratele alcoolice, accizele
plătite de către comerciantul din
România ca urmare a achiziţiei de la un furnizor dintr-un alt stat membru
pot fi restituite la cererea comerciantului care s-a conformat cerinţelor
prevăzute la alin. (5) al art. 1924 din Codul
fiscal.
(2) Cererea
de restituire va fi însoţită de:
a) documentul care să ateste că acciza a fost
plătită; şi b) copia documentelor care atestă că
livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie
băuturi alcoolice la preţuri fără accize; sau
c) copia documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat
către un operator economic producător de băuturi nealcoolice ori
produse alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de
accize».
Norme
metodologice:
Art. 1925
183. (1)
Documentul de însoţire simplificat se utilizează în cazul produselor
supuse accizelor care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru
şi care circulă între acest stat membru şi România pentru a fi
utilizate în scop comercial.
(2) Documentul de
însoţire simplificat este utilizat şi în cazul circulaţiei
intracomunitare a alcoolului complet denaturat.
(3) Modelul documentului
de însoţire simplificat este în conformitate cu legislaţia
comunitară şi este prevăzut în anexa nr. 10.
(4) În
cazurile menţionate la alin. (1) şi (2) pentru produsele accizabile
deja eliberate în consum într-un stat membru şi care sunt destinate a fi
utilizate în scop comercial în alt stat membru, statele membre pot utiliza un document
comercial care să conţină aceleaşi informaţii ca
şi cele din documentul de însoţire simplificat.
Norme
metodologice:
Art. 1926
184. (1)
Înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor va înştiinţa
autoritatea fiscală teritorială despre intenţia de a solicita
restituirea accizelor pentru produsele ce urmează a fi expediate pentru
consum într-un alt stat membru şi să facă dovada că pentru
acele produse accizele au fost plătite.
(2) După
recepţia produselor de către destinatar şi plata accizei în
statul membru de destinaţie, comerciantul expeditor va depune la
autoritatea fiscală teritorială cererea de restituire, al cărei
model este prevăzut în anexa
nr. 11. Cererea de restituire va fi însoţită de
documentele prevăzute de Codul fiscal.
(3) Acciza de restituit
va fi aferentă cantităţilor expediate şi efectiv
recepţionate.
(4) Restituirea accizelor
se face potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală.
(5) Pentru produsele
supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România,
şi care sunt destinate consumului în alt stat membru, accizele se pot
restitui de către autoritatea fiscală teritorială numai în
limita unei valori corespunzătoare valorii accizelor aferente
cantităţii de produse expediate. Dezlipirea marcajelor se face sub
supraveghere fiscală, la solicitarea comerciantului expeditor.
(6) În
situaţia în care un comerciant din România urmează să
primească produse supuse accizelor eliberate în consum în alt stat membru,
înainte de expedierea produselor de către furnizor acesta va face o
declaraţie cu privire la acest fapt la autoritatea fiscală
teritorială. Pe baza acestei declaraţii, autoritatea fiscală
teritorială va lua act de operaţiunea care urmează a se
desfăşura şi pentru care exigibilitatea accizelor ia
naştere la momentul recepţiei produselor, termenul de plată
fiind prima zi lucrătoare imediat următoare celei în care s-au
recepţionat produsele.
Norme
metodologice:
Art. 1927
185. (1)
Pentru stabilirea destinaţiei comerciale a produselor accizabile
achiziţionate dintr-un alt stat membru, de persoanele fizice, se vor avea
în vedere următoarele cerinţe:
a) statutul comercial al
deţinătorului şi motivele deţinerii produselor;
b) locul în care se
află produsele, sau, dacă este cazul, mijlocul de transport utilizat;
c) orice alt document cu
privire la produsele respective;
d) natura produselor;
e) cantitatea de produse.
(2) Se consideră
achiziţii pentru uz propriu produsele cumpărate şi transportate
de persoane fizice până în următoarele limite cantitative:
A) Tutunuri prelucrate:
1) ţigarete - 800
bucăţi;
2) ţigări (cu o
greutate maximă de 3 grame/bucată) - 400 bucăţi
3) ţigări de
foi - 200 bucăţi
4) tutun de fumat - 1 kg
B) Băuturi alcoolice
1) băuturi spirtoase
- 10 litri
2) produse intermediare -
20 litri
3) vinuri şi
băuturi fermentate - 90 litri
4) bere - 110 litri.
(3) Produsele
achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare
limitelor stabilite la alin. (2) se consideră, dacă nu se
dovedeşte contrariul, a fi achiziţionate în scopuri comerciale,
şi pentru acestea se vor respecta prevederile art. 1924 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4)
Autoritatea fiscală competentă poate stabili pe baza criteriilor
prevăzute la alin. (1) dacă produsele deţinute în
cantităţi inferioare sau egale limitelor prevăzute la alin. (2)
sunt destinate scopurilor comerciale.
Norme
metodologice:
Art. 1928
186. (1)
Persoana care nu are calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator
înregistrat sau neînregistrat şi care cumpără produse supuse
accizelor pentru a le expedia sau transporta direct sau indirect într-un alt
stat membru, în alt scop decât cel comercial, trebuie să se înregistreze
în acest sens la autoritatea fiscală unde acesta îşi are sediul.
(2) Persoanele
menţionate la alin. (1) trebuie să ţină o
evidenţă strictă a tuturor livrărilor de produse în cazul
vânzării la distanţă, în care trebuie să înregistreze
pentru fiecare livrare:
a) numărul de ordine
corespunzător livrării;
b) data livrării;
c) numărul facturii
sau al altui document comercial care înlocuieşte factura;
d) ţara de
destinaţie;
e) datele de identificare
ale destinatarului: denumirea, adresa;
f) grupa de produse
expediate, inclusiv codurile NC corespunzătoare;
g) cantitatea de produse
expediată, exprimată în unităţi de măsură
corespunzătoare regulilor de calcul al accizei;
h) nivelul garanţiei
constituită în statul de destinaţie;
i) dovada primirii
produselor de către destinatar;
j) dovada
plăţii accizelor în statul membru de destinaţie;
k) cuantumul accizelor
pentru care se solicită restituirea;
l) referire la trimestrul
din anul în care se solicită restituirea.
(3) Vânzătorul va
solicita autorităţii fiscale în raza căreia îşi are sediul,
o cerere de rambursare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 12,
menţionând livrările efectuate în cadrul vânzării la
distanţă, pentru care s-au plătit accizele pe teritoriul
statelor membre de destinaţie, pe parcursul unui trimestru.
(4) Cererea se va
prezenta în primele 20 de zile ale lunii următoare încheierii trimestrului
în care au fost plătite accizele în statele membre de destinaţie
şi va cuprinde informaţii referitoare la cantităţile de
produse accizabile şi numerele de ordine corespunzătoare
livrărilor pentru care se solicită rambursarea, precum şi suma
totală de rambursat.
(5) Operaţiunea care
generează dreptul de rambursare o constituie momentul plăţii
accizelor în statul membru de destinaţie.
(6) Vânzătorul are
obligaţia să păstreze la dispoziţia autorităţii
fiscale pe o perioadă de 5 ani, facturile şi toate documentele care
atestă atât plata accizelor pe teritoriul naţional pentru produsele
expediate cât şi plata accizelor în statele membre de destinaţie.
(7) Autoritatea
fiscală analizează cererea şi documentele prezentate de
vânzător şi dacă acestea se justifică, va rambursa accizele
solicitate.
(8) Valoarea accizelor
rambursate nu poate depăşi valoarea accizelor plătite prin
preţul de achiziţie al produselor accizabile.
(9) Atunci când statul
membru de destinaţie este România, acciza se datorează de către
vânzător şi se achită în România de către vânzător,
obligatoriu prin reprezentantul fiscal desemnat de acesta în România.
(10)
Termenul de plată al accizelor îl constituie ziua lucrătoare imediat
următoare celei în care a avut loc recepţia mărfurilor de
către destinatar.
Norme
metodologice:
Art. 1929
187. (1)
Antrepozitarul autorizat expeditor dintr-un alt stat membru poate, înainte de
efectuarea unei livrări către un operator înregistrat sau
neînregistrat din România, să desemneze un reprezentant fiscal.
(2) Reprezentantul fiscal
trebuie să fie stabilit în România şi să fie autorizat de
către autoritatea fiscală centrală.
(3) În scopul obţinerii
autorizaţiei, reprezentantul fiscal va depune la autoritatea fiscală
centrală o cerere însoţită de următoarele documente:
a) actul constitutiv al
reprezentantului fiscal, care îi permite desfăşurarea acestei
activităţi;
b) contractul de
reprezentare încheiat cu antrepozitarul autorizat expeditor.
(4) Modelul cererii de
autorizare a reprezentantului fiscal este prevăzut în anexa nr. 13.
(5) Autorizarea ca
reprezentant fiscal, nu poate fi acordată decât persoanelor care oferă
garanţiile necesare pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor
legale şi pentru care măsurile de urmărire şi control
necesare pot fi asigurate fără a fi necesare cheltuieli
administrative suplimentare.
(6) Cererea de autorizare
nu poate fi aprobată în cazul persoanelor care au săvârşit o
infracţiune gravă sau încălcări repetate ale
reglementărilor vamale sau fiscale.
(7) Decizia de neacordare
a autorizaţiei va fi comunicată în scris, odată cu motivele ce
au condus la acest fapt.
(8) Autorizaţia este
revocată sau modificată atunci când una sau mai multe condiţii
prevăzute pentru emiterea acesteia nu au fost sau nu mai sunt îndeplinite.
(9) Autorizaţia
poate fi revocată atunci când titularul acesteia nu se conformează
unei obligaţii care îi revine, după caz, din deţinerea acestei
autorizaţii.
(10) Autorizaţia se
revocă în cazul în care după emiterea acesteia se
săvârşeşte una din faptele prevăzute la alin. (6).
(11) Revocarea sau
modificarea autorizaţiei se aduce la cunoştinţa titularului
acesteia.
(12) Revocarea sau
modificarea autorizaţiei produce efecte de la data la care ea a fost
adusă la cunoştinţă. Totuşi, în cazuri
excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale
titularului autorizaţiei impun aceasta, autoritatea fiscală
competentă poate stabili o dată ulterioară pentru producerea
efectelor.
(13) Aceeaşi
procedură se aplică şi în cazul reprezentantului fiscal desemnat
de vânzătorul care efectuează vânzarea la distanţă.
(14) Reprezentantul
fiscal plăteşte accizele pentru produsele recepţionate, potrivit
informaţiilor primite de la operatorul înregistrat, operatorul
neînregistrat sau de la vânzătorul la distanţă.
(15)
Momentul recepţionării mărfurilor îl reprezintă data
documentului întocmit pentru recepţia mărfurilor.
Norme metodologice:
Art. 19210
188. (1)
Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi
reprezentanţii fiscali vor înregistra în evidenţele proprii toate
operaţiunile efectuate privind achiziţiile şi livrările de
produse accizabile.
(2) Operatorii
înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi
reprezentanţii fiscali vor depune lunar la autoritatea fiscală
teritorială în raza căreia îşi au sediul social, câte o
situaţie centralizatoare a achiziţiilor şi livrărilor de
produse accizabile, până pe data de 15 a lunii următoare celei la
care se referă situaţia.
(3)
Modelul situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (2) este
prevăzut în anexa nr. 14.
Norme metodologice:
Art. 19211
189.
Antrepozitarilor şi operatorilor înregistraţi, precum şi
locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se atribuie de către
autoritatea fiscală competentă un cod de accize a cărui
configuraţie este stabilită prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
Norme
metodologice:
Art. 193
1810.
Pentru produsele accizabile pentru care se datorează contribuţia
pentru sănătate în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii, cu modificările şi completările
ulterioare, sumele reprezentând contribuţia se virează în contul
Ministerului Sănătăţii Publice de către
plătitorii de accize: antrepozitarii persoane juridice - autorizaţi
pentru producţie ori antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare
cărora le-au fost expediate produsele, precum şi importatorii
autorizaţi, operatorii înregistraţi şi operatorii
neînregistraţi.
Norme
metodologice:
Art. 194
1811.
Operatorii înregistraţi, operatorii neînregistraţi şi
reprezentanţii fiscali vor depune declaraţiile de accize la
autoritatea fiscală competentă, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei la care se referă declaraţia.
Norme
metodologice:
Art. 195
19. (1) Orice
plătitor de acciză, care livrează produse accizabile către
o altă persoană, are obligaţia de a emite către
această persoană o factură. Această factură trebuie să
conţină toate elementele prevăzute la art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru livrările
de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale, cu excepţia
livrărilor în regim suspensiv, factura trebuie să cuprindă
distinct valoarea accizei pentru fiecare produs sau, dacă nu se
datorează accize în urma unei scutiri, menţiunea "scutit de
accize".
(3) Pentru livrările
de ţigarete, factura va cuprinde şi o rubrică aferentă
preţului maxim de vânzare cu amănuntul declarat de către
producător, importator, operator înregistrat sau operator neînregistrat,
după caz.
(4) Persoana care emite
factura în care se înscrie acciza are obligaţia de a păstra un
exemplar din fiecare factură şi de a prezenta acest exemplar la
cererea autorităţilor fiscale.
(5) În cazul produselor
accizabile marcate, cu excepţia situaţiei în care produsele
circulă în regim suspensiv, transportul acestora de la antrepozitul fiscal
de producţie către alte locuri proprii de depozitare ale
antrepozitarului autorizat, sau transportul de la locaţia de recepţie
a produselor de către operatorul înregistrat sau neînregistrat către
alte locaţii proprii ale acestora, se va utiliza avizul de însoţire,
în care se va înscrie şi valoarea accizei aferente cantităţilor
de produse accizabile transferate.
(6) Avizul de
însoţire în care acciza se evidenţiază distinct se
utilizează şi în cazul altor produse accizabile pentru care acciza
devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul suspensiv,
fără a interveni schimbul de proprietate. Prin ieşire din regim
suspensiv se înţelege şi cazurile în care produsele accizabile sunt
transferate către un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în
aceeaşi locaţie fizică sau la aceeaşi adresă cu
spaţiul de producţie.
(7) În situaţiile
prevăzute la alin. (5) şi (6) nu este obligatorie înscrierea
accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor
menţiona cuvintele "accize plătite".
(8) Mişcarea
produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită întotdeauna de
documentul administrativ de însoţire. În cazul deplasării produselor
accizabile în regim suspensiv de la un birou vamal de intrare în teritoriul
comunitar către un antrepozit fiscal, acestea trebuie să fie
însoţite de documentul administrativ unic emis de acel birou vamal.
(9) Pe parcursul
circulaţiei intracomunitare a produselor achiziţionate în România,
pentru care acciza a fost plătită în statul membru de expediţie,
documentele care vor însoţi transportul sunt factura şi documentul de
însoţire simplificat reglementat la pct. 183 sau un alt
document comercial care să conţină aceleaşi informaţii
conţinute în documentul de însoţire simplificat.
(10) Documentul
administrativ de însoţire şi documentul de însoţire simplificat
sunt documente cu regim special şi se tipăresc de Compania
Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
(11)
Documentele prevăzute la alin. (10) se achiziţionează contra
cost de la autoritatea fiscală teritorială în baza notei de comandă
prevăzută în anexa
nr. 15. Nota de comandă va fi aprobată numai dacă
solicitantul justifică necesitatea achiziţionării acestor
documente.
Norme
metodologice:
Art. 197
191. (1) În
înţelesul prevederilor art.
197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, prin noţiunea de
materii prime se înţelege materia primă de bază necesară
fabricării produsului accizabil iar produsele finite vor fi raportate pe
grupe de produse.
(2)
Modelul situaţiei prevăzut la art. 197 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare este
prevăzut în anexa nr. 16
şi va fi întocmit pe grupe de produse.
Norme
metodologice:
Art. 198
20. (1) Orice
antrepozitar autorizat trebuie să asigure o garanţie care să
acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse
şi/sau depozitate în fiecare antrepozit fiscal.
(2) Orice antrepozitar
autorizat trebuie să asigure o garanţie care să acopere riscul
neplăţii accizelor pentru produsele accizabile deplasate în regim
suspensiv.
(3) Orice operator
înregistrat şi operator neînregistrat trebuie să asigure o
garanţie care să acopere riscul neplăţii accizelor pentru
produsele accizabile achiziţionate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt
stat membru.
(4) Orice reprezentant
fiscal desemnat în România trebuie să asigure o garanţie care să
acopere riscul neplăţii accizelor pentru produsele accizabile livrate
de către un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru către un
operator înregistrat ori un operator neînregistrat sau în cazul unei
vânzări la distanţă.
(5)
Garanţia poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii
personale.
(6) În cazul unui depozit
în numerar se aplică următoarele reguli:
a) se consemnează
mijloace băneşti la unitatea Trezoreriei Statului la care este
arondat organul fiscal, la nivelul garanţiei;
b) orice dobândă
plătită de trezorerie în legătură cu depozitul
aparţine antrepozitarului autorizat.
(7) În cazul garanţiei personale se aplică următoarele
reguli:
a) garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul
comunitar;
b) să existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea
autorităţii fiscale la care operatorul economic este înregistrat ca
plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.
(8) Un antrepozitar
autorizat pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de produse
accizabile, are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare
unei cote de 6% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de
produse accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.
(81) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), un
antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau
depozitare de tutunuri prelucrate are obligaţia de a depune o
garanţie corespunzătoare unei cote de 8,33% din suma accizelor
aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile din
antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani
calendaristici.
(82) În toate situaţiile, valoarea accizelor care
constituie baza de calcul pentru stabilirea garanţiei se determină
prin aplicarea cotelor de acciză în vigoare la momentul constituirii
garanţiei.
(83) În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (81),
nivelul garanţiei se reduce după cum urmează:
a) cu 50%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul
autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 3 ani
consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor
legale privind accizele;
b) cu 75%, în cazul în care Comisia instituită în cadrul
autorităţii fiscale centrale stabileşte că în ultimii 5 ani
consecutivi de activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat
prevederilor legale privind accizele.
(9)
Orice antrepozitar autorizat prevăzut la alin. (8) şi (81)
are obligaţia constituirii unei garanţii corespunzătoare unei
cote de 2,5% din suma accizelor aferente cantităţilor de produse
accizabile deplasate în regim suspensiv către un alt stat membru în anul
anterior constituirii garanţiei.
(10) În situaţia în care suma garanţiei constituite potrivit
prevederilor alin. (8) şi (81) este mai mare decât suma
garanţiei constituite potrivit prevederilor alin. (9), aceasta din
urmă se va considera deja constituită.
(11) Orice operator înregistrat are obligaţia de a depune o
garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33% în cazul
tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor
achiziţionate în anul anterior.
(12) În
situaţia unui nou antrepozitar autorizat sau a unui nou operator
înregistrat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33% în cazul tutunului
prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi
realizate ori achiziţionate pe parcursul unui an.
(13) Abrogat
(14) Orice operator
neînregistrat şi reprezentant fiscal, are obligaţia de a depune o
garanţie echivalentă cu valoarea accizelor aferente fiecărei
operaţiuni privind achiziţia de produse accizabile. Garanţia va
fi constituită înainte de livrarea produselor de către expeditor.
(15) Garanţiile
constituite la momentul autorizării sunt valabile atât timp cât nu sunt
executate de organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de
impozite, taxe şi alte contribuţii, antrepozitarul autorizat şi
operatorul înregistrat.
(16) În cazul
garanţiilor executate, neconstituirea unei noi garanţii în termen de
30 zile la nivelul prevăzut în prezentele norme, atrage după sine
interzicerea derulării operaţiunilor cu produse accizabile în regim
suspensiv.
(17) Garanţiile
constituite de către antrepozitarii autorizaţi se depun la
autoritatea fiscală teritorială în termen de 15 zile de la data când
devine valabilă autorizaţia. Autoritatea fiscală
teritorială, în termen de 5 zile lucrătoare, va transmite originalul
documentului care atestă constituirea garanţiei la organul fiscal la
care este înregistrat antrepozitarul autorizat ca plătitor de impozite,
taxe şi alte contribuţii, iar o copie a documentului va fi
transmisă la autoritatea fiscală care a emis autorizaţia.
(18)
Nivelul garanţiei se analizează anual de către autoritatea
fiscală teritorială, în vederea actualizării în funcţie de
schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea
antrepozitarului/operatorului înregistrat sau în nivelul accizei datorate. În
acest sens, antrepozitarul autorizat/operatorul înregistrat trebuie să
depună anual, până la data de 15
ianuarie a anului următor, la autoritatea
fiscală teritorială o declaraţie privind informaţiile
necesare analizei. Cuantumul garanţiei
stabilit prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/
operatorului înregistrat prin decizie emisă de autoritatea fiscală
teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de
antrepozit fiscal. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va
fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.
(19)
Orice antrepozitar autorizat sau operator înregistrat, poate să asigure,
la cerere, o singură garanţie care să acopere toate
antrepozitele fiscale ale acelui antrepozitar autorizat, sau toate locurile
desemnate de operatorul înregistrat pentru recepţia produselor accizabile,
precum şi garanţia aferentă deplasării produselor
accizabile. Valoarea garanţiei totale va fi egală cu suma garanţiilor
aferente fiecărui antrepozit fiscal deţinut de către
antrepozitarul autorizat, inclusiv garanţia aferentă deplasării
în regim suspensiv a produselor accizabile, sau suma garanţiilor aferente
fiecărui loc de recepţie desemnat de operatorul înregistrat.
Norme
metodologice:
Art. 199
21.
21.1. (1) Scutirile de la
plata accizelor prevăzute la art.
199 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, se acordă direct
atunci când beneficiarul achiziţionează produsele accizabile de la un
antrepozit fiscal, denumit în continuare furnizor, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la pct. 21.2, 21.3 şi 21.4.
(2) Beneficiază de
scutire şi contractanţii forţelor armate aparţinând
oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de
Nord, aşa cum sunt definiţi în acordurile speciale
(NATO/SOFA), precum şi Ministerul Apărării Naţionale când
achiziţionează produse accizabile pentru/sau în numele forţelor
NATO.
(3) Pentru aplicarea
scutirilor prevăzute la art.
199 alin. (1) lit. a), b) şi d) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, beneficiarul scutirii - persoana juridică, se va adresa
Ministerului Afacerilor Externe, în vederea stabilirii cantităţilor
de produse accizabile care pot fi achiziţionate în regim de scutire, pe
grupe de produse, aşa cum sunt prevăzute la art. 162 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(4) În cazul scutirii
prevăzută la art. 199
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, beneficiarul scutirii -
persoană juridică, se va adresa Ministerului Apărării
Naţionale, în vederea determinării cantităţilor de produse,
aşa cum sunt prevăzute la art.
162 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare.
(5) Cantităţile
solicitate potrivit prevederilor de la alin. (3) şi (4) vor reprezenta
necesarul estimat la nivelul unui an, sau, după caz, necesarul aferent
perioadei de staţionare pe teritoriul României atunci când această
perioadă este mai mică de un an.
(6) După stabilirea
cantităţilor de produse accizabile, Ministerul Afacerilor Externe sau
Ministerul Apărării Naţionale, după caz, vor transmite
autorităţilor fiscale teritoriale care deservesc beneficiarul -
persoana juridică, o situaţie centralizatoare cuprinzând cantităţile
stabilite pentru fiecare beneficiar.
(7) Pentru fiecare
operaţiune de achiziţie de pe teritoriul României de produse
accizabile în regim de scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire
al cărui model este prevăzut în anexa nr. 17.
(8) Pentru fiecare operaţiune
de achiziţie intracomunitară de produse accizabile în regim de
scutire, beneficiarul va utiliza certificatul de scutire reglementat de
Regulamentul Comisiei nr. 31/1996, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18.
(9) În situaţiile
prevăzute la alin. (7) şi (8) certificatul de scutire reprezintă
actul doveditor pentru antrepozitarul autorizat pentru scutirea de la plata
accizelor a bunurilor destinate instituţiilor, conform art. 199 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(10) Certificatul de
scutire se întocmeşte de către destinatar şi se certifică
de autoritatea competentă a statului membru gazdă al acestuia înainte
de expedierea produselor accizabile. În cazul României, autoritatea
competentă pentru ştampilarea certificatelor de scutire, este
autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul.
(11) În situaţia în
care beneficiarul scutirii se află pe teritoriul României, certificatul de
scutire se întocmeşte în 2 exemplare:
a) un exemplar se
păstrează de către expeditor, ca parte a documentaţiei
sale;
b) exemplarul al doilea
însoţeşte transportul de la furnizor la beneficiar şi se
păstrează de către beneficiarul scutirii.
(12) Antrepozitarul
autorizat expeditor are obligaţia de a înregistra în evidenţele sale
certificatele de scutire de accize, aferente fiecărei operaţiuni în
parte.
(13) Transportul
produselor accizabile de la furnizor la beneficiar este însoţit, pe
lângă certificatul de scutire de accize şi de documentul
administrativ de însoţire prevăzut la pct. 14.
(14) La sosirea
produsului la beneficiar, acesta trebuie să completeze toate cele 3
exemplare ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente
primitorului şi, înainte de desigilarea şi descărcarea
produsului, să solicite autorităţii fiscale care îl
deserveşte, desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48
de ore trebuie să efectueze verificarea şi certificarea datelor
înscrise în cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire.
(15) Din cele 3 exemplare
certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale care
deserveşte beneficiarul, exemplarul 3 se transmite de către
beneficiar antrepozitului fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite
autorităţii fiscale care deserveşte beneficiarul. Exemplarul 2
rămâne la beneficiar.
21.2. (1) În cazul
carburanţilor auto achiziţionaţi prin staţiile de
distribuţie, scutirea de la plata accizelor se va acorda prin restituire.
(2) Beneficiarii
scutirilor de la plata accizelor prevăzuţi la art. 199 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, se vor adresa Ministerului Afacerilor Externe
sau, după caz, Ministerului Apărării Naţionale, pentru
determinarea cantităţilor anuale de carburanţi, defalcate pe
luni, ce urmează a fi achiziţionate în regim de scutire de accize,
pentru fiecare autoturism şi persoană în parte.
(3) Ministerul Afacerilor
Externe şi Ministerul Apărării Naţionale vor transmite
autorităţii fiscale ce deserveşte beneficiarul, lista cuprinzând
cantităţile de carburanţi determinate potrivit alin. (2).
(4) Cu ocazia
fiecărei aprovizionări cu carburanţi auto de la staţiile de
distribuţie, beneficiarul scutirii va solicita bonul fiscal emis prin
aparatul de marcat electronic fiscal. Bonul fiscal va fi ştampilat de
vânzător, care va înscrie pe verso numărul de înmatriculare al
autoturismului şi denumirea/numele cumpărătorului.
(5) În vederea
restituirii sumelor reprezentând accize, beneficiarii scutirilor -
instituţii, organizaţii - vor depune inclusiv pentru personalul
angajat, până la finele lunii următoare celei pentru care se
solicită restituirea, la autoritatea fiscală ce deserveşte beneficiarul,
următoarele documente:
a) cererea de restituire,
potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 19;
b) un centralizator în
care vor fi enumerate bonurile fiscale şi cantităţile de
carburanţi achiziţionate în luna pentru care se face solicitarea, la
care se vor ataşa bonurile fiscale certificate în mod corespunzător
de vânzător, în copie şi în original.
(6) În cazul în care
solicitantul scutirii de accize beneficiază şi de scutire de taxa pe
valoarea adăugată pentru carburanţi auto, cererea de restituire
de accize se va depune odată cu cererea de restituire a taxei pe valoarea
adăugată.
(7) Compartimentul de
specialitate din cadrul autorităţii fiscale care deserveşte
beneficiarul, va verifica informaţiile înscrise în cererea de restituire,
confruntându-le cu datele din bonurile fiscale, după care va determina
suma accizelor de restituit pentru fiecare solicitant în parte.
(8) Restituirea accizelor
se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii
documentaţiei complete.
(9) După
soluţionarea cererii, documentele originale vor fi restituite
beneficiarului.
21.3. (1) În cazul
importului de produse accizabile dintr-o ţară terţă,
regimul de scutire de accize se acordă direct în baza certificatului de
scutire prevăzut în anexa
nr. 17.
(2) Certificatul de
scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare vizate de
autoritatea fiscală care deserveşte beneficiarul, pentru fiecare
operaţiune în parte.
(3) Un exemplar al
certificatului de scutire de accize, împreună cu documentul vamal,
însoţesc transportul produselor accizabile de la biroul vamal de intrare
în România până la beneficiar şi se păstrează de către
acesta.
(4) Al doilea exemplar se
păstrează de biroul vamal.
(5) În cazul în care
importul se realizează printr-un alt birou vamal de intrare în teritoriul
comunitar decât cel prevăzut la alineatul (3), transportul produselor
accizabile va fi însoţit de documentul vamal şi de exemplarul
certificatului de scutire al beneficiarului.
(6) Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor
scutirilor în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17
şi în cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator
pentru care accizele au fost plătite de acesta în vamă.
(7)
Certificatul de scutire se întocmeşte de beneficiar în două
exemplare vizate de autoritatea fiscală care
deserveşte beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.
(8) Un exemplar al certificatului de scutire de accize însoţeşte
transportul produselor accizabile de la importator către beneficiar
şi se păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se
păstrează de către importator.
(9)
Importatorul livrează beneficiarului scutirii produsele
accizabile la preţuri
fără accize şi va
solicita compensarea/restituirea accizelor aferente cantităţilor
astfel livrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(10) În
vederea restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune
până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se
solicită restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele
documente:
a) cererea
de restituire de accize;
b) copia facturilor de livrare către beneficiarul scutirii, în care
este înscrisă menţiunea „scutit de accize;
c) dovada
plăţii accizelor în vamă;
d) copia certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.
(11)
Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa
nr. 19.
21.4. (1) În cazul
electricităţii şi gazului natural, regimul de scutire se
acordă în baza certificatului de scutire al cărui model este
prevăzut în anexa nr. 17,
întocmit de beneficiar şi vizat de autoritatea fiscală care deserveşte
beneficiarul.
(2) Certificatul de
scutire de accize va avea valabilitate 12 luni consecutive.
(3) Certificatul de
scutire de accize se întocmeşte în două exemplare. Un exemplar
rămâne la beneficiar iar al doilea se va prezenta operatorului economic de
gaz natural şi de electricitate ce realizează furnizarea direct
către beneficiar şi va rămâne la acesta.
(4) În
baza certificatului de scutire de accize furnizorul de gaz natural şi
furnizorul de electricitate vor emite beneficiarului facturi la preţuri
fără accize.
Norme
metodologice:
Art. 199 al.3
211. (1) Sunt
scutite de la plata accizelor la import, produsele accizabile aflate în bagajul
personal al călătorilor, provenind din ţări terţe, cu
condiţia ca importul să nu aibă caracter comercial.
(2) Procedura şi
condiţiile pentru acordarea scutirii prevăzută la alin. (1) sunt
stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(3) Sunt
asimilate produselor accizabile aflate în bagajul personal al
călătorilor şi loturile mici cu caracter necomercial expediate
de către persoane fizice dintr-o ţară terţă unor
persoane fizice din România.
Norme
metodologice:
Art. 200
22. (1) Alcoolul etilic
se consideră a fi complet denaturat atunci când denaturarea se face cu denaturanţii
notificaţi de către fiecare stat membru la Comisia Europeană
şi acceptaţi de către aceasta şi celelalte state membre.
(2) În cazul României,
produsele admise a fi utilizate pentru denaturarea completă a alcoolului,
la un hectolitru de alcool pur, sunt:
a) 1 gram de benzoat de
denatoniu,
b) 2 litri de
metiletilcetonă (butanonă) şi
c) 0,2 grame de albastru
de metilen.
(3) În cazul alcoolului
etilic destinat a fi utilizat pe teritoriul României pentru fabricarea de
produse ce nu sunt destinate consumului uman, substanţele admise pentru
denaturarea acestuia sunt cel puţin una din următoarele:
a) pentru industria cosmetică
1.
Dietilftalat
0,1% în vol.
2. Ulei de
mentă
0,15% în vol.
3. Ulei de lavandă 0,15%
în vol.
4. Benzoat de benzil 5,00% în vol.
5.
Izopropanol
2,00% în vol.
6. 1,2 propandiol
2,00% în vol.
b) pentru alte industrii
1. Alcooli superiori 0,4 kg/1000 l
2. Violet de metil 1,0
g/1000 l
3. Benzină extracţie 0,6
kg/1000 l
4. Monoetilen glicol 3,5 kg/1000 l
5. Salicilat de etil/metil 0,6 kg/1000 l
6.
Fenolftaleină
12 g/1000 l
7. Albastru de metilen 3,5 g/1000 l
(4) Producătorii
care din motive sanitare, tehnice sau comerciale, nu pot folosi alcoolul
complet denaturat şi nici cel parţial denaturat cu substanţele
prevăzute la alin. (2) şi (3), vor solicita autorităţii
fiscale competente aprobarea utilizării ca denaturant a substanţelor
pe care ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele
pentru care este necesară aprobarea acelui denaturant specific, şi
descrierea componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi
declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte
componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu
intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi,
astfel încât să anuleze denaturarea.
(5) În cazul scutirii
prevăzute la art. 200
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, prin consum uman se
înţelege consum uman alimentar.
(6) Denaturarea
completă a alcoolului etilic se realizează numai în antrepozite
fiscale pentru producţia de alcool etilic, sub supravegherea
autorităţii fiscale.
(7) Operaţiunea de
denaturare a alcoolului se poate realiza astfel:
a) fie prin
adăugarea succesivă a substanţelor denaturante admise în
cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată;
b) fie prin adăugarea
în cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată a unui amestec
realizat în prealabil din substanţele denaturante admise.
(8) Denaturarea
alcoolului se realizează potrivit următoarei proceduri:
a) cu cel puţin 5
zile lucrătoare înainte de a efectua operaţiunea de denaturare,
antrepozitul fiscal solicită, în scris, pentru aceasta, acordul
autorităţii fiscale teritoriale;
b) în cererea de
solicitare a acordului, antrepozitarul autorizat trebuie să
menţioneze cantitatea de alcool ce urmează a fi denaturată,
denaturantul ce urmează a fi utilizat, procedura de denaturare, data
şi ora operaţiunii de denaturare, destinaţia alcoolului
denaturat justificată prin comenzile primite din partea utilizatorilor
şi copiile autorizaţiilor de utilizatori finali;
c) în funcţie de
rezultatele verificării datelor cuprinse în documentaţia depusă,
autoritatea fiscală teritorială decide asupra acceptării
operaţiunii de denaturare şi desemnează reprezentantul său
care va supraveghea efectuarea acestei operaţiuni. În situaţia în
care datele cuprinse în documentaţia prezentată nu corespunde
realităţii, autoritatea fiscală teritorială respinge
solicitarea de efectuare a operaţiunii de denaturare;
d) operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru
special, care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor
înscrie: data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată,
substanţele şi cantităţile utilizate pentru denaturare,
precum şi numele şi semnătura reprezentantului
autorităţii fiscale.
(9) În cazul
scutirii prevăzută la art.
200 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este scutit
numai alcoolul etilic utilizat pentru producţia de medicamente aşa
cum sunt definite în Directivele 2001/82/CEE şi 2001/83/CEE.
(10) În toate
situaţiile prevăzute la art.
200 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, scutirea de la plata
accizelor se acordă numai utilizatorului, cu condiţia ca
aprovizionarea să fie efectuată direct de la un antrepozit fiscal.
(11) Atunci când
utilizatorul face achiziţii intracomunitare de alcool etilic în vederea
utilizării în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, trebuie să deţină şi calitatea de operator
înregistrat sau de operator neînregistrat.
(12) În cazul alcoolului
etilic importat dintr-o ţară terţă în vederea
utilizării în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. b) - g) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, importatorul trebuie să fie şi utilizatorul materiei
prime.
(13) Scutirea se
acordă direct pentru:
a)
situaţiile prevăzute la art.
200 alin. (1) lit. a), b), d), f)
şi g) din Codul fiscal
b) antrepozitarii
autorizaţi pentru producţia de alcool etilic care utilizează
alcoolul etilic ca materie primă în scopurile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a),
b), c) şi e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare;
c) alcoolul etilic
denaturat şi alte produse alcoolice denaturate, importate şi
utilizate de către importatori în procesul de producţie.
(14) În toate
situaţiile de scutire directă, scutirea se acordă pe baza
autorizaţiei de utilizator final. Această autorizaţie se
eliberează tuturor utilizatorilor care achiziţionează produse în
regim de scutire de la plata accizelor.
(15) Autorizaţia de
utilizator final se emite de către autoritatea fiscală
teritorială în raza căreia îşi are sediul solicitantul.
(16) Modelul
autorizaţiei de utilizator final este prezentat în anexa nr. 20.
(17) Autorizaţia de
utilizator final se emite în trei exemplare, cu următoarele
destinaţii:
a) primul exemplar se
păstrează de către utilizatorul final;
b) al doilea exemplar se
păstrează de către autoritatea fiscală teritorială
emitentă;
c) exemplarul trei se
păstrează de către antrepozitul fiscal expeditor.
(18) Autorizaţia de
utilizator final se eliberează la cererea scrisă a beneficiarului,
însoţită de:
a) actul de constituire -
în copie şi original - din care să rezulte că societatea
desfăşoară o activitate care necesită consumul de alcool
etilic şi de alte produse alcoolice;
b) fundamentarea
cantităţii ce urmează a fi achiziţionată în regim de
scutire de la plata accizelor la nivelul unui an pentru fiecare produs în
parte, identificat prin codul NC şi denumirea comercială;
c) dovada constituirii unei garanţii în favoarea autorităţii
fiscale, care să reprezinte 3% din accizele aferente
cantităţii aprobate. Această dovadă
se depune la autoritatea fiscală emitentă în termen de 15
zile de la data aprobării autorizaţiei. Forma şi modul de
constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la pct. 20 alin. (5), (6)
şi (7). Garanţia nu se constituie în cazul antrepozitarilor
autorizaţi care funcţionează în sistem integrat.
d) orice informaţie
şi documente pe care autoritatea fiscală teritorială le
consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiei.
(19) Eliberarea
autorizaţiei este condiţionată de depunerea garanţiei.
(20) După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile
fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora
prin înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori
finali eliberate în domeniul alcoolului etilic şi produselor alcoolice. De
asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor
Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va
fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.
(21) În toate
situaţiile de scutire directă, livrarea produselor se face la
preţuri fără accize, iar deplasarea acestora este obligatoriu
însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului administrativ
de însoţire, prevăzut la pct. 14.
(22) La sosirea
produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze
toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la
rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi
descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale
teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie
să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în
documentul administrativ de însoţire.
(23) Din cele 3 exemplare
certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale
teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite
autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul
îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la operatorul
economic utilizator.
(24) În cazul scutirilor
directe, dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea
produsului, antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului
administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest
fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5
zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3
zile realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi
reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va decide
asupra măsurii de executare a garanţiei constituită de
beneficiarul scutirii.
(25) În situaţia în
care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neîndeplinirea prevederii
de la alin. (24), operaţiunea respectivă se consideră eliberare
pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine
exigibilă.
(26) Cantitatea de
produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final de
alcool etilic şi de alte produse alcoolice, poate fi suplimentată în
situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de valabilitate
a autorizaţiei.
(27) Operatorii economici
care deţin autorizaţie de utilizator final au obligaţia de a
transmite autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei, lunar,
până la data de 15 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea,
o situaţie privind achiziţiile de alcool etilic în regim de scutire
directă, care va cuprinde: cantitatea de alcool etilic
achiziţionată, cantitatea de alcool etilic utilizată în scopul
pentru care a fost acordată scutirea, stocul de alcool etilic la
sfârşitul lunii cantitatea de produs finit rezultată.
(28) Neprezentarea
situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (27) atrage anularea
autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata
accizelor aferente cantităţilor achiziţionate şi utilizate
în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia de utilizator final.
(29) Autorizaţia de
utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor
date inexacte sau incomplete şi:
a) dacă solicitantul
cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul
inexact sau incomplet; şi
b) dacă
autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi
complete.
(30) Decizia de anulare a
autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului
şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.
(31) Nu se
eliberează autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a
comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la
reglementările vamale sau fiscale.
(32) Autorizaţia de
utilizator final are valabilitate 12 luni consecutive.
(33) În situaţiile
de scutire indirectă, livrarea produselor se face la preţuri cu
accize, urmând ca operatorii economici utilizatori să solicite
compensarea/restituirea accizelor, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală.
(34) Pentru restituirea
accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală
teritorială, cererea de scutire de accize, însoţită de:
a) copia facturii de
achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie
evidenţiată distinct;
b) dovada
plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de
plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c) dovada
cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea,
constând într-o situaţie centralizatoare a cantităţilor efectiv
utilizate şi a documentelor aferente.
(35) Modelul cererii de scutire
de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(36) Depozitele
farmaceutice achiziţionează alcoolul etilic la preţuri cu accize
şi îl livrează către spitale şi farmacii la preţuri
fără accize. În aceste condiţii, preţul de vânzare al
alcoolului etilic va fi stabilit de către depozitul farmaceutic pe baza
preţului de achiziţie al acestui produs care nu are inclusă
acciza, astfel încât spitalele şi farmaciile să beneficieze de
facilitatea prevăzută de Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(37) Pentru
cantităţile de alcool etilic livrate la preţuri fără
accize spitalelor şi farmaciilor, depozitele farmaceutice pot solicita
compensarea/restituirea accizelor. În acest sens, depozitele farmaceutice vor
depune la autoritatea fiscală teritorială, cererea de scutire de
accize, însoţită de:
a) copia facturii de
achiziţie a alcoolului etilic, în care acciza să fie
evidenţiată distinct;
b) dovada
plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de
plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c) dovada
cantităţii de alcool etilic livrată spitalelor şi
farmaciilor la preţuri fără accize, constând într-o
situaţie centralizatoare a documentelor aferente cantităţilor
efectiv livrate.
Norme
metodologice:
Art.2001
221. (1)
Tutunul prelucrat reprezentând ţigarete, este scutit de plata accizelor
atunci când este destinat unor teste ştiinţifice sau unor teste de
piaţă, cu condiţia ca testarea să nu se realizeze prin comercializarea
acestor produse, ci prin mijloace specifice cercetării
ştiinţifice sau cercetării de piaţă.
(2)
Loturile destinate scopului prevăzut la alin. (1) nu pot depăşi
cantitatea de 200.000 de bucăţi ţigarete pe semestru.
Norme
metodologice:
Art. 201
23.1. (1) În
situaţiile prevăzute la art.
201 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
scutirea se acordă direct cu condiţia ca aprovizionarea să se
efectueze numai de la un antrepozit fiscal.
(2) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv
utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave la preţuri
de livrare fără accize:
a) operatorii economici care deţin
certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse
aeronautice civile şi/sau de contracte de prestări de servicii cu
societăţi deţinătoare de certificate de autorizare ca
distribuitor expres pentru produse aeronautice civile;
b) persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.
(3) Certificatele
prevăzute la alin. (2) se eliberează de Regia Autonomă
"Autoritatea Aeronautică Civilă Română".
(4) Se pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv
utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele
comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare la
preţuri de livrare fără accize:
a)
operatorii economici care deţin
autorizaţii ca distribuitori de combustibil pentru motor pentru
navigaţie; b) persoana care deţine certificat de autorizare pentru
navigaţie.
(5)
Operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (4)
lit. a) trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare.
Această obligaţie revine operatorilor economici
care dispun de spaţii
de depozitare corespunzătoare şi efectuează
operaţiuni de alimentare cu combustibil pentru motor a aeronavelor, precum
şi a navelor şi ambarcaţiunilor.
(6) Zilnic antrepozitele
fiscale de producţie vor înscrie toate cantităţile de
combustibil pentru motor livrate cu destinaţia utilizării exclusive
pentru aeronave, respectiv nave, în jurnale speciale întocmite potrivit
modelului prevăzut în anexa
nr. 21.
(7) Jurnalele menţionate
la alin. (6) se vor întocmi pentru fiecare lună calendaristică în
baza documentelor de evidenţă operativă şi vor fi
prezentate în termen de 5 zile de la expirarea lunii, autorităţii
fiscale teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea
antrepozitul fiscal, în vederea înregistrării şi vizării de
către aceasta.
(8)
Operatorii economici prevăzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic
toate cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind
intrările şi ieşirile de combustibil pentru motor destinate
utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 22.
(9) Jurnalele
menţionate la alin. (8) se vor întocmi pentru fiecare lună
calendaristică în baza documentelor de evidenţă operativă
şi vor fi prezentate în termen de 15 zile de la expirarea lunii
autorităţii fiscale teritoriale în care îşi
desfăşoară activitatea operatorul economic, în vederea
înregistrării şi vizării de către aceasta.
(10) Lunar, până la
25 a lunii următoare celei de raportare, autorităţile fiscale
teritoriale au obligaţia să transmită Direcţiei generale de
tehnologie a informaţiei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
datele din jurnalele prevăzute la alin. (7) şi (9) în vederea
centralizării acestora la nivel naţional.
(11) Direcţia
generală de tehnologie a informaţiei va transmite lunar, până la
sfârşitul lunii următoare, situaţia centralizatoare pe
ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor
utilizate exclusiv pentru aeronave precum şi situaţia centralizatoare
pe ţară privind cantităţile de combustibil pentru motor
utilizate exclusiv pentru nave, Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală - Direcţia antifraudă fiscală şi Garda
financiară.
(12) Situaţiile
centralizatoare prevăzute la alin. (11) vor fi verificate lunar de
către autorităţile fiscale teritoriale cu atribuţii de
control.
(13) Verificarea va avea
în vedere cantităţile livrate şi respectiv aprovizionate,
după caz, precum şi utilizarea efectivă a acestora în scopul
declarat.
(14) Deplasarea combustibilului
pentru motor între antrepozite fiscale va fi însoţită obligatoriu de
documentul administrativ de însoţire potrivit procedurii
prevăzută la pct. 14.
23.2 (1) În
situaţiile prevăzute la art.
201 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal,
scutirea se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică
să provină de la operatori economici
autorizaţi de Autoritatea
Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE),
iar produsele energetice să fie aprovizionate direct de la un antrepozit
fiscal, de la un operator înregistrat, de la un importator, din operaţiuni
proprii de import, de la companii de extracţie a cărbunelui sau
alţi operatori economici care comercializează acest produs ori de la
un distribuitor autorizat, în cazul gazului natural.
(2) Pentru
aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie
electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi
termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor
energetice prevăzute la art. 201alin. (1)
lit. h) din Codul fiscal vor solicita autorităţii fiscale teritoriale
în raza căreia îşi au sediul autorizaţii de utilizator final
pentru produse energetice.
(3) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia
electrică şi gazul natural.
(4)
Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a beneficiarului, însoţită de:
a) actul de
constituire — în copie şi original — din care să rezulte că
societatea desfăşoară o activitate de producţie de energie
electrică sau producţie combinată de energie electrică
şi termică;
b)
fundamentarea cantităţilor ce urmează
a fi achiziţionate în regim de scutire de plata accizelor.
(5) Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală
teritorială, potrivit modelului prevăzut în anexa
nr. 20, şi au o valabilitate de 3 ani.
(6)
Autorizaţiile de utilizator
final se emit în 3 exemplare, cu
următoarele destinaţii:
a) primul exemplar se păstrează de către utilizatorul final;
b) al doilea exemplar se păstrează de către autoritatea
fiscală teritorială emitentă;
c) al treilea exemplar se păstrează de către antrepozitul
fiscal expeditor, de către operatorul înregistrat sau de către
importator.
(7) Cantităţile de produse scutite de plata accizelor, înscrise
într-o autorizaţie pentru fiecare an de valabilitate a acesteia, vor
reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3
ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani,
cantităţile vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a
producţiei preconizate a se realiza.
(8) După
eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor
ţine o evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în
registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în
domeniul produselor energetice.
(9) Beneficiarii
scutirilor vor ţine evidenţe contabile privind intrările şi
consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(10) Livrarea produselor energetice
şi a electricităţii se face la preţuri fără
accize.
(11) Deplasarea
produselor energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic
utilizator este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4
ale documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14.
(12) La sosirea
produsului la operatorul economic utilizator, acesta trebuie să completeze
toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire la
rubricile aferente primitorului şi, înainte de desigilarea şi
descărcarea produsului, să solicite autorităţii fiscale
teritoriale în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore trebuie
să efectueze verificarea şi certificarea datelor înscrise în
documentul administrativ de însoţire.
(13) Din cele 3 exemplare
certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale
teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite
autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul
îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la
operatorul economic utilizator.
(14) Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea
produsului antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului
administrativ de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest
fapt autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5
zile. Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3
zile realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi
reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va dispune
încasarea accizelor aferente cantităţilor înscrise în document.
(15) În
situaţia în care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică
neîndeplinirea prevederii de la alin. (14), operaţiunea respectivă se
consideră eliberare pentru consum şi după expirarea termenului
de 5 zile acciza devine exigibilă.
(16) Trimestrial,
până la data de 15 a lunii imediat următoare trimestrului,
deţinătorii de autorizaţii de utilizator final sunt
obligaţi să prezinte autorităţii fiscale emitente a
autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind
cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui
trimestru, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării
activităţilor pentru care se acordă scutirea şi stocul de
produse energetice rămas neutilizat.
(17) Neprezentarea
situaţiilor prevăzute la alin. (16) atrage anularea
autorizaţiilor.
(18) Operatorii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici
care achiziţionează produse energetice în vederea livrării în
regim de scutire directă către centralele de producţie de
energie electrică sau producţie combinată de energie
electrică şi termică vor livra produsele către aceste
centrale la preţuri fără accize şi vor solicita
autorităţii fiscale competente restituirea accizelor aferente
cantităţilor livrate cu această destinaţie, care au fost
plătite la momentul recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu
intră sub incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care
utilizează produse energetice provenite din operaţiuni proprii de
import, pentru care scutirea se acordă direct.
(19) În
vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin.
(18), operatorul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la
autoritatea fiscală competentă la care a efectuat plata o cerere de
scutire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului
finanţelor publice. Cererea va fi
însoţită de copia autorizaţiei de utilizator final a
centralei beneficiare a scutirii şi de documentul care atestă plata
accizelor de către operatorul înregistrat, importator sau operatorul
economic.
(20) Autorizaţia de
utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor
date inexacte sau incomplete şi:
a) dacă solicitantul
cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul
inexact sau incomplet; şi
b) dacă
autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi
complete.
(21) Decizia de anulare a
autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului
şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.
(22) Abrogat.
(23) Atunci când în
situaţiile prevăzute la art.
201 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
centralele de producţie de energie electrică sau centralele de
producţie combinată de energie electrică şi termică,
preiau produse energetice cu titlu de împrumut de la rezerva de stat în baza
unor acte normative speciale, preluarea se face în baza autorizaţiei de
utilizator final. Atât achiziţionarea de produse energetice de la un
antrepozit fiscal autorizat, în vederea stingerii obligaţiei, cât şi
restituirea efectivă a cantităţilor astfel preluate se
efectuează în regim de scutire de la plata accizelor, în baza
autorizaţiei de utilizator final.
23.3 (1) În situaţia
prevăzută la art. 201
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă
direct, cu condiţia ca produsele să fie achiziţionate direct de
la operatorii economici înregistraţi la autoritatea fiscală
centrală în calitate de furnizori de produse energetice, ori - în cazul
gazului natural provenit dintr-un stat membru - direct de la un distribuitor/furnizor
autorizat/licenţiat de autoritatea competentă din acel stat membru.
(2) Produsele energetice
- respectiv gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, sunt
scutite de la plata accizelor, atunci când sunt furnizate consumatorilor
casnici, precum şi organizaţiilor de caritate.
(3) În înţelesul
prezentelor norme metodologice
organizaţiile de caritate sunt organizaţiile care au înscrise în
obiectul de activitate şi care desfăşoară efectiv
activităţi caritabile cu titlu gratuit în domeniul
sănătăţii, al protecţiei mamei şi copilului, al
protecţiei bătrânilor, al persoanelor cu handicap, al persoanelor
care trăiesc în sărăcie sau în cazuri de calamităţi
naturale.
(4) În
cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza
autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală
teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului
natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei
autorizaţii
(5) Autorizaţiile de
utilizator final se eliberează la cererea scrisă a organizaţiei
de caritate, însoţită de:
a) actul de constituire -
în copie şi original - din care să rezulte că societatea
desfăşoară una din activităţile prevăzute la
alin. (3);
b) fundamentarea
cantităţilor ce urmează a fi achiziţionate în regim de
scutire de la plata accizelor, la nivelul unui an calendaristic;
c) orice informaţie
şi documente pe care autoritatea fiscală teritorială le
consideră necesare pentru eliberarea autorizaţiilor.
(6) Autorizaţiile de
utilizator final se emit de autoritatea fiscală teritorială,
după modelul prevăzut în anexa nr. 20 şi au o valabilitate de 3 ani
consecutivi.
(7) Autorizaţiile de
utilizator final se emit în trei exemplare, cu următoarele
destinaţii:
a) primul exemplar se
păstrează de către utilizatorul final;
b) al doilea exemplar se
păstrează de către autoritatea fiscală teritorială
emitentă;
c) exemplarul trei se
păstrează de către furnizorul produselor energetice.
(8) După eliberarea
autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o
evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele
speciale a autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul
produselor energetice.
(9) Beneficiarii
scutirilor vor ţine evidenţe contabile privind intrările şi
consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(10) Anual, până la
data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent, fiecare
organizaţie de caritate care deţine autorizaţie de utilizator
final este obligată să prezinte autorităţii fiscale
emitente a autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind
cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui
an calendaristic, cantităţile utilizate în scopul desfăşurării
activităţilor caritabile şi stocul de produse energetice
rămas neutilizat.
(11) Neprezentarea
situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (10), atrage anularea
autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata
accizelor aferente cantităţilor achiziţionate şi utilizate
în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia de utilizator final.
(12) Autorizaţia de
utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor
date inexacte sau incomplete şi:
a) dacă solicitantul
cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul
inexact sau incomplet; şi
b) dacă
autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi
complete.
(13) Decizia de anulare a
autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului
şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.
(14) Nu se eliberează
autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a comis o
infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la
reglementările vamale sau fiscale.
23.4. (1) În
situaţiile prevăzute la art.
201 alin. (1) lit. f) şi g) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
scutirea se acordă indirect, cu condiţia ca aprovizionarea să se
efectueze de la un antrepozit fiscal.
(2) Înainte de fiecare
achiziţie de combustibil pentru motor în regim de scutire, utilizatorul va
face o cerere la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia
îşi desfăşoară activitatea. Cererea va fi
însoţită de un memoriu în care va fi descrisă operaţiunea
pentru care este necesar consumul de combustibil pentru motor şi se vor
menţiona: perioada de desfăşurare a operaţiunii,
numărul orelor de funcţionare ale motoarelor şi ale
instalaţiilor de dragare şi consumul normat de combustibil pentru
motor.
(3) Trimestrial,
operatorii economici pot solicita compensarea/restituirea accizelor potrivit
prevederilor Codului de procedură fiscală.
(4) Pentru restituirea
accizelor, utilizatorii vor depune la autoritatea fiscală
teritorială, cererea de scutire de accize, însoţită de:
a) copia facturii de
achiziţie a combustibilului pentru motor, în care acciza să fie
evidenţiată distinct;
b) dovada
plăţii accizelor către furnizor, constând în documentul de
plată confirmat de banca la care utilizatorul are contul deschis;
c) dovada
cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea,
constând în copia documentului care atestă realizarea operaţiunilor
de dragare - certificată de autoritatea competentă în acest sens.
(5) Modelul cererii de
scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(6) În înţelesul
prezentelor norme, combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul
producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei
aeronavelor şi vapoarelor înseamnă inclusiv combustibili pentru motor
utilizaţi în domeniul testării şi mentenanţei motoarelor ce
echipează aeronavele şi vapoarele.
23.5. În cazul scutirii
de la art. 201
alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, în înţelesul
prezentelor norme metodologice:
a) "rezervor
standard" înseamnă:
- rezervoarele fixate
definitiv de producător pe toate autovehiculele de acelaşi tip ca
şi vehiculul în cauză şi a căror montare definitivă
permite carburantului să fie utilizat direct, atât pentru propulsie cât
şi pentru funcţionarea în timpul transportului, dacă este cazul,
a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme. De asemenea, sunt considerate
rezervoare standard rezervoarele de gaz montate pe autovehicule destinate
utilizării directe a gazului ca şi carburant, precum şi
rezervoarele adaptate altor sisteme cu care poate fi echipat vehiculul;
- rezervoarele fixate
definitiv de producător pe toate containerele de acelaşi tip ca
şi containerul în cauză şi a cărui montare definitivă
permite carburantului să fie utilizat direct pentru funcţionarea, în
timpul transportului, a sistemelor frigorifice şi a altor sisteme cu care
pot fi echipate containerele speciale;
b) "containere
speciale" înseamnă orice container echipat cu dispozitive special
destinate sistemelor frigorifice, de oxigenare, de izolare termică sau
altor sisteme.
23.6. În situaţia
prevăzută la art. 201
alin. (1) lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, scutirea se acordă
direct, în baza actelor normative emise pentru gratuităţi în scop de
ajutor umanitar.
23.7. (1) În
situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
scutirea se acordă direct atunci când aprovizionarea se efectuează de
la un antrepozit fiscal. Scutirea se acordă direct şi în cazul
furnizării gazului natural.
(2)
Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de
autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în
cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei
autorizaţii
(3) Autorizaţia de
utilizator final se emite în trei exemplare, cu următoarele
destinaţii:
a) primul exemplar se
păstrează de către utilizatorul final;
b) al doilea exemplar se
păstrează de către autoritatea fiscală teritorială
emitentă;
c) exemplarul trei se
păstrează de către operatorul economic furnizor.
(4) Cantităţile
de produse scutite de plata accizelor, înscrise în autorizaţii, vor
reprezenta media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3
ani. Pentru operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani, cantităţile
vor fi estimate pe baza datelor determinate în funcţie de perioada de
utilizare a combustibilului pentru încălzire şi de parametrii tehnici
ai instalaţiilor.
(5) După eliberarea
autorizaţiilor, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o
evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele
speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali eliberate în domeniul
produselor energetice.
(6) Beneficiarii
scutirilor vor ţine evidente contabile privind intrările şi
consumurile efective de produse achiziţionate în regim de scutire.
(7) Livrarea produselor
energetice se face la preţuri fără accize.
(8) Deplasarea produselor
energetice de la antrepozitul fiscal către operatorul economic utilizator
este obligatoriu însoţită de exemplarele 2, 3 şi 4 ale
documentului administrativ de însoţire, prevăzut la pct. 14.
(9) La sosirea produsului
la utilizator, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare ale
documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente primitorului
şi, înainte de desigilarea şi descărcarea produsului, să
solicite autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia,
care în maximum 48 de ore trebuie să efectueze verificarea şi
certificarea datelor înscrise în documentul administrativ de însoţire.
(10) Din cele 3 exemplare
certificate de către reprezentantul autorităţii fiscale
teritoriale, exemplarul 3 se transmite de operatorul economic utilizator la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite
autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia primitorul
îşi desfăşoară activitatea. Exemplarul 2 rămâne la
operatorul economic utilizator.
(11) Dacă în termen
de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului, antrepozitul fiscal
expeditor nu primeşte copia documentului administrativ de însoţire
certificat, va înştiinţa despre acest fapt autoritatea fiscală
emitentă a autorizaţiei în termen de 5 zile. Autoritatea fiscală
emitentă va verifica în următoarele 3 zile realitatea
informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi reală, va
analiza motivele care au generat acest fapt şi va stabili obligaţia
de plată a accizelor în sarcina utilizatorului.
(12) În situaţia în
care antrepozitul fiscal expeditor nu comunică neîndeplinirea prevederii
de la alin. (11), operaţiunea respectivă se consideră eliberare
pentru consum şi după expirarea termenului de 5 zile acciza devine
exigibilă.
(13) În înţelesul
prezentelor norme metodologice prin
lăcaşuri de cult se înţeleg lăcaşurile aşa cum
sunt definite potrivit legislaţiei în domeniul cultelor.
(14) Trimestrial,
până la data de 15 a lunii imediat următoare trimestrului,
deţinătorii de autorizaţii de utilizator final sunt
obligaţi să prezinte autorităţii fiscale emitente a
autorizaţiei, o situaţie centralizatoare privind
cantităţile de produse energetice achiziţionate în decursul unui
trimestru, cantităţile utilizate în scopul
desfăşurării activităţilor pentru care se acordă
scutirea şi stocul de produse energetice rămas neutilizat.
(15) Neprezentarea
situaţiei centralizatoare prevăzute la alin. (14) atrage anularea
autorizaţiei de utilizator final şi odată cu aceasta plata
accizelor aferente cantităţilor achiziţionate şi utilizate
în scopul pentru care a fost emisă autorizaţia de utilizator final.
(16) Autorizaţia de
utilizator final se anulează dacă ea a fost emisă pe baza unor
date inexacte sau incomplete şi:
a) dacă solicitantul
cunoştea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască caracterul
inexact sau incomplet; şi
b) dacă
autorizaţia nu a fost emisă pe baza unor elemente exacte şi
complete.
(17) Decizia de anulare a
autorizaţiei de utilizator final se comunică deţinătorului
şi produce efecte începând cu data emiterii autorizaţiei.
(18) Nu se
eliberează autorizaţie de utilizator final atunci când persoana a
comis o infracţiune gravă sau infracţiuni repetate la
reglementările vamale sau fiscale.
(19) În cazul produselor
energetice achiziţionate de la importatori sau de la alţi operatori
economici, scutirea de la plata accizelor se acordă indirect, prin
restituire.
(20) Pentru restituirea
accizelor, beneficiarul scutirii va depune la autoritatea fiscală
teritorială cererea de scutire de accize, însoţită de:
a) copia facturii de
achiziţie a produselor energetice;
b) dovada
cantităţii utilizate în scopul pentru care se acordă scutirea.
(21) Modelul cererii de
scutire de accize va fi aprobat prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
23.8. (1) În
situaţia prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
atunci când produsele energetice utilizate drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor denumit şi biocarburant, sunt
produse în totalitate din biomase, scutirea este totală.
(2) Prin
"biomasă" se înţelege fracţiunea biodegradabilă a
produselor, deşeurilor şi reziduurilor provenite din agricultură
- inclusiv substanţe vegetale şi animale -, silvicultură şi
industriile conexe, precum şi fracţiunea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi urbane.
(3) Prin
"biocarburanţi" se înţelege combustibilii lichizi sau
gazoşi pentru transport, produşi din biomasă.
(4) Produsele considerate
biocarburanţi sunt prevăzute la art. 3
din Hotărârea Guvernului nr. 1844/2005 privind promovarea utilizării
biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru
transport.
(5) Amestecul în vrac
dintre biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali în
conformitate cu legislaţia specifică se poate realiza numai în
antrepozite fiscale sub supraveghere fiscală.
(6) Atunci când produsele
energetice conţin un procent de minim 2% în volum produse obţinute
din biomase, potrivit prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1844/2005 privind promovarea utilizării
biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru
transport, se practică o acciză redusă după cum urmează:
- benzină cu plumb - 536,06 euro/tonă
- 412,77 euro/1000 litri
- benzină fără plumb - 416,56 euro/tonă
- 320,74 euro/1000 litri
- motorină -
301,44 euro/tonă
- 254,71 euro/1000 litri
(7) Ori de câte ori
procentul minim de produse obţinute din biomase conţinut obligatoriu
de produsele energetice se va modifica, Guvernul la propunerea Ministerului
Finanţelor Publice va stabili nivele corespunzătoare ale accizelor
reduse ce urmează a fi practicate pentru carburanţi.
23.9. În cazul scutirii
de la plata accizelor a energiei electrice prevăzută la art. 201 alin. (1) lit. m)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare, în înţelesul prezentelor norme
metodologice "surse regenerabile de energie" sunt:
eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, energia
hidro-, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, gaz de fermentare a
nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi
biogaz.
23.10. (1) Scutirile de
la plata accizelor pentru motorina şi kerosenul utilizate drept
combustibil pentru motor în situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) din Legea
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, se acordă cu condiţia ca aceste produse
să fie marcate potrivit prevederilor Directivei nr. 95/60/CE privind
marcarea fiscală a motorinei şi kerosenului, precum şi celor din
legislaţia naţională specifică în domeniu.
(2) Marcarea motorinei
şi a kerosenului se face numai în antrepozite fiscale, sub supraveghere
fiscală, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
23.11. (1)
În toate situaţiile în care se eliberează autorizaţii de
utilizator final, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o
evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele
speciale a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul
produselor energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul
Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori
economici, listă care va fi actualizată lunar până la data de 15
a fiecărei luni.
(2) Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie
de utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în
situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de
valabilitate a autorizaţiei.
(3) În toate situaţiile în care scutirea de la plata accizelor este
condiţionată de constituirea garanţiei, forma şi modul de
constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi
(7) de la pct. 20.
Norme
metodologice:
Art. 202
24. (1) Nu intră sub
incidenţa sistemului de marcare:
a) alcoolul etilic
denaturat cu substanţe specifice destinaţiei, alta decât consumul
uman, astfel încât să nu poată fi utilizat la obţinerea de
băuturi alcoolice;
b) alcoolul etilic tehnic
rezultat exclusiv ca produs secundar din procesul de obţinere a alcoolului
etilic rafinat şi care datorită compoziţiei sale nu poate fi
utilizat în industria alimentară;
c) băuturile slab
alcoolizate, cu o concentraţie alcoolică ce nu
depăşeşte 6% în volum;
d) produsele din
producţia internă destinate exportului;
e) produsele de natura
celor supuse marcării, provenite din import, aflate în regim de tranzit
sau de import temporar.
f) aromele
alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.
(2) ***
Abrogat
Norme
metodologice:
Art. 203
25. (1) Autorizaţia
de antrepozit fiscal şi de operator înregistrat atestă şi
dreptul de marcare a produselor supuse acestui regim.
(2) Dreptul de marcare a
produselor supuse acestui regim revine importatorului de astfel de produse din
ţări terţe, precum şi operatorului neînregistrat care
achiziţionează produse supuse marcării din alte state membre, în
baza autorizaţiilor emise de autoritatea fiscală competentă în
vederea realizării acestor achiziţii.
(3) Autorizaţia de
importator se acordă de către autoritatea fiscală centrală
în conformitate cu prevederile pct. 27, modelul cererii de acordare a acestei
autorizaţii fiind prevăzut în anexa nr. 23.
(4) În vederea
realizării achiziţiilor de produse din tutun prelucrat din alte state
membre, timbrele procurate de operatorii înregistraţi sau de operatorii
neînregistraţi, se expediază pe adresa antrepozitului fiscal de
producţie care urmează să le aplice pe produse.
(5) În vederea
realizării achiziţiilor de băuturi alcoolice supuse
marcării din alte state membre, banderolele procurate de operatorii înregistraţi
sau de operatorii neînregistraţi, se expediază pe adresa
antrepozitului fiscal de producţie sau a unui antrepozit fiscal desemnat
de către acesta, care urmează să le aplice pe produse.
(6) În vederea
realizării importurilor de produse supuse marcării, timbrele sau
banderolele, după caz, procurate de importatori se expediază pe
adresa producătorului extern care urmează să le aplice pe
produse.
(7) În situaţiile
prevăzute la alin. (4), (5) şi (6) expedierea marcajelor se face în
maximum 15 zile de la executarea comenzii de către unitatea
autorizată cu tipărirea.
(8) După expirarea
termenului de 15 zile, operatorii înregistraţi, operatorii
neînregistraţi sau importatorii autorizaţi sunt obligaţi să
returneze unităţii specializate autorizate cu tipărirea, în
vederea distrugerii, marcajele neexpediate în termen.
(9) În cazul importurilor
de produse accizabile supuse marcării, expedierea marcajelor către
producătorii externi se face numai ca bagaj neînsoţit, cu depunerea
în vamă a documentului vamal de export temporar. Documentul vamal de
export temporar trebuie să fie însoţit de:
a) documentul de
transport internaţional, din care să rezulte că destinatarul
este producătorul mărfurilor ce urmează a fi importate;
b) o copie de pe contractul
încheiat între importator şi producătorul extern sau reprezentantul
acestuia;
c) o copie de pe
autorizaţia de importator.
(10) Cu ocazia
importului, odată cu documentul vamal de import, se depune un document
vamal de reimport, pentru marcajele aplicate, în vederea încheierii regimului
acordat la scoaterea temporară din ţară a acestora.
(11) În
cazul antrepozitelor fiscale de depozitare de produse supuse marcării,
acestea solicită marcajele, atât în situaţia în care marcajele se
aplică de către producător, cât şi în situaţia în care
marcarea se realizează în antrepozitul fiscal de depozitare, dacă a
fost autorizat în acest sens.
Norme
metodologice:
Art. 204
26. (1) Dimensiunile
marcajelor sunt prezentate în anexa
nr. 24.
(2) Marcajele sunt hârtii
de valoare cu regim special şi se tipăresc de către Compania
Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
(3) Timbrele pentru
marcarea produselor din tutun prelucrat sunt inscripţionate cu
următoarele elemente:
a) denumirea operatorului
economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b) denumirea
generică a produsului, respectiv: ţigarete, ţigări,
ţigări de foi, tutun de fumat;
c) seria şi
numărul care identifică în mod unic timbrul.
(4) Banderolele pentru
marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic vor avea
inscripţionate următoarele elemente:
a) denumirea operatorului
economic cu drept de marcare şi codul de marcare atribuit acestuia;
b) denumirea
generică a produsului, respectiv: alcool, băuturi slab alcoolizate -
după caz, băuturi spirtoase, ţuică, rachiuri din fructe,
produse intermediare;
c) seria şi
numărul care identifică în mod unic banderola;
d) indicele de aplicare
în formă de "U" sau "L";
e) cantitatea
nominală exprimată în litri de produs conţinut;
f) concentraţia
alcoolică.
(5) Inscripţionarea
pe marcaje a elementelor prevăzute la alin. (3) şi (4) se poate face
codificat, modalitatea de citire a codului fiind pusă la dispoziţia
organelor în drept de către Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" S.A., la solicitarea acestora.
(6) Banderolele se
aplică pe sistemul de închidere a buteliilor sau cutiilor de tetra pak,
tetra brik şi altele asemenea, în formă de "U" sau
"L". Sunt supuse marcării prin banderole inclusiv buteliile
şi cutiile ce depăşesc capacitatea de 1 litru, dar nu mai mult
de 3 litri.
(7) În accepţia
prezentelor norme metodologice, comercializarea alcoolului etilic şi a
băuturilor alcoolice de natura celor supuse marcării, în butelii sau
în cutii ce depăşesc capacitatea de 3 litri, se consideră
comercializare în vrac.
(8) În situaţia în
care dimensiunile marcajelor nu permit includerea în întregime a denumirilor
operatorilor economici cu drept de marcare, se vor inscripţiona
prescurtările sau iniţialele stabilite de fiecare operator economic
în parte, de comun acord cu Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" - S.A.
(9)
Fiecărui operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de
marcare de 13 caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al
operatorilor înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În
cazul importatorilor autorizaţi şi al operatorilor
neînregistraţi, codul de marcare este format din două caractere
alfanumerice aferente codului de ţară, conform standardului ISO 3166,
din care se face importul sau achiziţia intracomunitară, după
caz, urmate de codul de identificare fiscală format din 11 caractere
alfanumerice. Atunci când codul de identificare fiscală nu conţine 11
caractere alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra «0», astfel încât
numărul total de caractere să fie de 11. Codul de marcare se va
regăsi inscripţionat pe marcajele tipărite ce vor fi aplicate pe
produsele destinate comercializării pe teritoriul României.
(10)
În cazul operatorilor economici importatori autorizaţi care nu au
contracte încheiate direct cu producătorul extern, ci cu un reprezentant
al acestuia, marcajele vor fi expediate producătorului extern, iar codul
atribuit va conţine indicativul ţării din care se face efectiv
importul.
Norme
metodologice:
Art. 205 al.2 a)
27. (1) Persoana care
intenţionează să obţină autorizaţie de importator
depune la autoritatea fiscală centrală o cerere conform modelului
prezentat în anexa nr. 17,
însoţită de următoarele documente prezentate în fotocopii
certificate de autoritatea fiscală teritorială pentru conformitate cu
originalul:
a) documentele legale de
constituire ale persoanei, cu toate modificările intervenite până la
data solicitării autorizaţiei;
b) cazierele judiciare
ale administratorilor şi directorilor executivi, eliberate de
instituţiile abilitate din România;
c) contractele încheiate
direct între importator şi producătorul extern sau reprezentantul
acestuia. În cazul în care contractul este încheiat cu un reprezentant al
producătorului extern, se va prezenta o declaraţie a
producătorului extern care să ateste relaţia contractuală
dintre acesta şi furnizorul extern al deţinătorului de
autorizaţie de importator;
d) scrisoare de bonitate
bancară;
e) declaraţia
solicitantului privind sediul social şi orice alte locuri în care
urmează să-şi desfăşoare activitatea de import, precum
şi adresele acestora;
f) situaţia
întocmită de autoritatea fiscală teritorială din care să
rezulte modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale faţă de
bugetul de stat.
(2) În vederea
eliberării autorizaţiilor de importator, autoritatea fiscală
centrală solicită avizul autorităţii vamale centrale.
(21) Orice importator are obligaţia de a constitui o
garanţie corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33%, în cazul
tutunului prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor
importate în anul anterior. În situaţia unui nou importator autorizat,
garanţia va reprezenta 6% sau 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din
accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi importate pe
parcursul unui an. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt
cele prevăzute la alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.
(3)
Autorizaţia de importator se eliberează de către autoritatea
fiscală centrală în termen de 60 de zile de la data depunerii
documentaţiei complete.
Norme
metodologice:
Art. 205 al.3
28. (1) Pentru fiecare
solicitare de marcaje, antrepozitarul autorizat pentru producţie sau
pentru depozitare, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi
importatorul autorizat depun nota de comandă la autoritatea fiscală
teritorială la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite
şi taxe.
(2) Modelul notei de
comandă este prevăzut în anexa nr. 25.
(3) În cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi
al importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă —
total sau parţial — de către autoritatea fiscală competentă
prevăzută la alin. (1), în funcţie de:
a) datele din situaţia
lunară privind evidenţa
achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor,
prezentată de solicitant la autoritatea fiscală, potrivit alin. (9);
b) livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60
de zile faţă de data solicitării unei noi note de comandă;
c) garanţia stabilită la autorizare, în cazul băuturilor
alcoolice supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor
aferente cantităţilor de produse pentru care s-au comandat banderole.
Pentru antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat, nivelul
garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (8),
(11) şi (12) ale pct. 20, iar pentru importatorul autorizat, nivelul
garanţiei stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (21)
al pct. 27. Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de
garanţie reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul
de stat, determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când
valoarea acestor accize depăşeşte garanţia stabilită
la autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu
condiţia constituirii de către solicitantul banderolelor a unei
garanţii suplimentare care să acopere diferenţa de accize.
(4) În
situaţia în care se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât
media lunară a livrărilor din ultimele 60 de zile, se va depune un
memoriu justificativ în care vor fi explicate motivele
care au generat necesităţile
suplimentare.
(5) În cazul operatorului
neînregistrat nota de comandă de marcaje se aprobă de către
autoritatea fiscală competentă în baza garanţiei constituite la
un nivel egal cu valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse
pentru care s-au comandat marcaje.
(6) Notele de
comandă se întocmesc de către solicitant în 3 exemplare.
(7) Notele de
comandă se aprobă în termen de 7 zile lucrătoare de la data
înregistrării la autoritatea fiscală competentă. După
aprobare, cele 3 exemplare ale notelor de comandă au următoarele
destinaţii: primul exemplar se păstrează de către
solicitant, al doilea exemplar se transmite Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" -S.A. şi al treilea exemplar se
păstrează de către autoritatea fiscală competentă care
aprobă notele de comandă.
(8) Operatorii economici
cu drept de marcare au obligaţia utilizării marcajelor aprobate prin
notele de comandă în termen de 6 luni consecutive de la eliberarea
acestora de către Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" S.A. După expirarea acestui termen marcajele
neutilizate vor fi restituite Companiei Naţionale "Imprimeria
Naţională" S.A., în vederea distrugerii, operaţiune care se
va desfăşura sub supraveghere fiscală, pe cheltuiala
operatorului economic cu drept de marcare.
(9) Antrepozitarii
autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii
autorizaţi de produse supuse marcării sunt obligaţi să
prezinte lunar, până la data de 15 a fiecărei luni,
autorităţii fiscale competente cu aprobarea notelor de comandă
de marcaje, situaţia privind marcajele utilizate în luna anterioară
celei în care se face raportarea, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 26. În cazul
banderolelor, această situaţie se va întocmi pe fiecare tip de
banderolă, potrivit dimensiunilor şi caracteristicilor
inscripţionate pe acestea. În vederea confirmării
realităţii datelor înscrise în documentele justificative privind
utilizarea marcajelor pentru import, aceste documente vor fi certificate de
către Autoritatea Naţională a Vămilor.
(10) Procentul maxim
admis de marcaje distruse în procesul de producţie şi care nu pot fi
recuperate pentru a fi evidenţiate este de 0,5% din numărul
marcajelor utilizate.
(11) Pentru cantitatea de
marcaje distruse în procesul de producţie peste limita maximă
admisă prevăzută la alin. (10), se datorează accizele
aferente cantităţilor de produse care ar fi putut fi marcate.
(12) În situaţia
prevăzută la alin. (11) acciza devine exigibilă în ultima zi a
lunii în care s-a înregistrat distrugerea, iar termenul de plată al
acesteia este până la data de 25 a lunii imediat următoare.
(13) Antrepozitarii
autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatorii
autorizaţi de produse supuse marcării vor ţine o
evidenţă distinctă a marcajelor distruse, precum şi a celor
deteriorate, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27.
(14) Toate marcajele
deteriorate vor fi lipite la sfârşitul fiecărei zile pe un formular
special, destinat pentru aceasta, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 28.
(15) Semestrial,
până la data de 15 a lunii următoare semestrului, marcajele
deteriorate evidenţiate în anexa
nr. 28, vor fi distruse de către antrepozitarul autorizat,
operatorul înregistrat sau importatorul autorizat, pe cheltuială acestora,
în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu, obligatoriu
sub supraveghere fiscală.
(16) În cazul marcajelor
pierdute sau sustrase, antrepozitarii autorizaţi, operatorii
înregistraţi, operatorii neînregistraţi şi importatorii
autorizaţi au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la înregistrarea
declaraţiei, procesului-verbal de constatare sau a sesizării scrise a
persoanei care a constatat dispariţia marcajelor, să anunţe
autoritatea fiscală competentă cu aprobarea notelor de comandă
de marcaje în vederea stabilirii obligaţiei de plată privind
accizele.
(17) În
situaţia depăşirii termenului prevăzut la alin. (16),
acciza devine exigibilă în ziua imediat următoare depăşirii
termenului şi se va plăti în 3 zile lucrătoare de la data
depăşirii termenului respectiv.
Norme
metodologice:
Art. 205 al.5
29. (1) După
aprobarea notelor de comandă de marcaje de către autoritatea
fiscală competentă, exemplarul 2 al notei de comandă se va
transmite de către operatorul economic cu drept de marcare către
Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
şi va fi însoţit de dovada achitării contravalorii marcajelor
comandate în contul acestei companii.
(2) Eliberarea marcajelor
se face de către Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" - S.A.
(3) În cazul
importatorilor autorizaţi, eliberarea marcajelor se face sub supraveghere
vamală.
(4) Marcajele se
realizează de către Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" - S.A. prin emisiuni identificate printr-un cod
şi o serie de emisiune aprobate de către direcţia
specializată cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Termenul de executare
a comenzilor de către Compania Naţională "Imprimeria
Naţională" - S.A. este de 15 zile lucrătoare de la data
primirii şi înregistrării notelor de comandă aprobate de
autoritatea fiscală competentă.
(6) Până la
eliberarea marcajelor către beneficiari, acestea se depozitează la
Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
în condiţii de deplină securitate.
(7) Contravaloarea
marcajelor se asigură de la bugetul de stat din valoarea accizelor
aferente produselor accizabile supuse marcării, astfel:
a) antrepozitarii
autorizaţi, lunar, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu
titlu de accize, determinată potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1,
vor deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de
produse efectiv eliberate în consum. Contravaloarea marcajelor ce urmează
a se deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără
T.V.A.;
b) operatorul înregistrat
şi neînregistrat, cu ocazia fiecărei operaţiuni, din suma ce
urmează a se vira bugetului de stat cu titlu de accize, determinată
potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor deduce numai contravaloarea
marcajelor aferente cantităţilor de produse efectiv
recepţionate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se deduce din
accize se determină pe baza preţurilor fără T.V.A.;
c)
importatorul autorizat, cu ocazia fiecărei operaţiuni de import de
produse marcate, din suma ce urmează a se vira bugetului de stat cu titlu
de accize, determinată potrivit prevederilor alin. (4) al pct. 1, vor
deduce numai contravaloarea marcajelor aferente cantităţilor de
produse efectiv importate. Contravaloarea marcajelor ce urmează a se
deduce din accize se determină pe baza preţurilor fără
T.V.A.
Norme
metodologice:
Art. 206 al.2
30. (1) Repartizarea
fiecărui lot de produse de tutun prelucrat confiscat - altele decât cele
din nomenclatoarele operatorilor economici cu drept de marcare -, către
antrepozitarii autorizaţi se face proporţional cu cota de piaţă
deţinută.
(2) Trimestrial,
situaţia privind cotele de piaţă se comunică de către
autoritatea fiscală centrală - prin direcţia cu atribuţii
în elaborarea legislaţiei în domeniul accizelor -, autorităţilor
fiscale teritoriale, direcţiilor cu atribuţii de control din
subordinea Ministerului Finanţelor Publice, Autorităţii
Naţionale a Vămilor şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor.
(3) În toate
situaţiile prevăzute la art.
206 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, predarea
cantităţilor de produse din tutun prelucrat confiscate se face pe
baza unui proces-verbal de predare-primire, ce va fi semnat atât de
reprezentanţii organului care a procedat la confiscarea produselor, cât
şi de reprezentanţii operatorilor economici cu drept de marcare, care
le preiau.
(4) Distrugerea
produselor din tutun prelucrat se va efectua prin metode specifice, care
să asigure denaturarea acestora, dincolo de orice posibilitate de
reconstituire, sortare, pliere sau orice altă modalitate de recuperare a
materiilor prime ce intră în componenţa acestor produse. Distrugerea
va avea loc, în baza aprobării date de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală - prin direcţia de specialitate cu
atribuţii de control, la cererea operatorului economic cu drept de
marcare, în prezenţa unei comisii de distrugere constituite special în
acest scop. Din această comisie vor face parte un reprezentant al
organelor de poliţie şi un reprezentant al direcţiei cu
atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
(5)
Nepreluarea cantităţilor de produse din tutun prelucrat de către
operatorii economici cu drept de marcare potrivit prevederilor alin. (3), în
termen de 30 de zile de la data înştiinţării, atrage suspendarea
autorizaţiei care asigură dreptul de marcare până la încadrarea
în prevederile legale.
Norme
metodologice:
Art. 208
301. (1)
Accizele pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau
fără motor pentru agrement sunt:
_____________________________________________________________________________
|Nr.
|
Denumire
|Acciza|
|crt.
|
| (%) |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
1 | Bărci gonflabile, cu lungime cuprinsă între 8 şi
12 m | 5 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
2 | Bărci gonflabile, cu lungime de peste 12
m
| 7 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
3 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă
între 8 - 12 m | 7 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
4 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă
între 12 - 16 m | 9 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
5 | Nave cu vele, fără motor, cu lungime cuprinsă
între 16 - 24 m | 10 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
6 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 8 - 12
m | 9 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
7 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 12 - 16
m | 10 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
8 | Nave cu vele, cu motor, cu lungime cuprinsă între 16 - 24
m | 12 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
9 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat,
cu | |
|
| lungime cuprinsă între 8 - 12
m
| 9 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
10 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat,
cu | |
|
| lungime cuprinsă între 12 - 16
m
| 10 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
11 | Nave cu motor, altele decât cele cu motor suspendat,
cu | |
|
| lungime cuprinsă între 16 - 24
m
| 12 |
|______|_______________________________________________________________|______|
|
12 | Alte nave şi ambarcaţiuni pentru agrement sau pentru
sport | |
|
| din
care:
| |
|______|_______________________________________________________________|______|
| 12.1 |
Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 8 - 12 m
| 9 |
|______|_______________________________________________________________|______|
| 12.2 |
Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 12 - 16 m |
10 |
|______|_______________________________________________________________|______|
| 12.3 |
Nave cu motor suspendat, cu lungime cuprinsă între 16 - 24 m |
12 |
|______|_______________________________________________________________|______|
| 12.4 |
Skyjet-uri
| 15 |
|______|_______________________________________________________________|______|
(2) Accizele pentru
motoarele cu capacitatea de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave
şi ambarcaţiuni pentru agrement sunt:
_____________________________________________________________________________
|Nr.
|
Tipul de
motor
|Acciza|
|crt.|
| (%) |
|____|_________________________________________________________________|______|
|
1 | Motoare cu capacitatea între 25 CP şi 60
CP
| 5 |
|____|_________________________________________________________________|______|
|
2 | Motoare cu capacitatea între 60 CP şi 120
CP
| 7 |
|____|_________________________________________________________________|______|
|
3 | Motoare cu capacitatea peste 120
CP
| 9 |
|____|_________________________________________________________________|______|
Norme
metodologice:
Art. 209
302. (1)
Operatorul economic - persoană fizică sau juridică
autorizată - în exercitarea activităţii acestuia, poate
achiziţiona din alte state membre ale Uniunii Europene, produse supuse
accizelor de natura celor prevăzute la art. 207 din Codul fiscal, cu condiţia
deţinerii unei autorizaţii pentru achiziţii intracomunitare de
astfel de produse emise de autoritatea fiscală teritorială la care
este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe.
(2) Pentru obţinerea
autorizaţiei prevăzute la alin. (1) operatorul economic trebuie
să depună o cerere care să conţină informaţiile
şi să fie însoţită de documentele prevăzute în anexa nr. 29.
(3) Autoritatea
fiscală teritorială poate să solicite operatorului economic
solicitant al autorizaţiei orice informaţie şi documente pe care
le consideră necesare, după caz, cu privire la:
a) identitatea operatorului
economic;
b) amplasarea locurilor
unde se recepţionează produsele accizabile;
c) tipurile de produse
accizabile ce urmează a fi recepţionate în fiecare locaţie;
d) capacitatea
operatorului economic de a asigura garanţia financiară.
(4) Nu va fi autorizată
pentru achiziţii intracomunitare persoana care a fost condamnată
printr-o hotărâre judecătorească definitivă în România sau
într-un alt stat pentru o infracţiune dintre cele reglementate de
legislaţia vamală sau fiscală.
(5) Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii
intracomunitare are valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii
următoare celei în care operatorul economic face dovada constituirii
garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea fiscală
competentă. Orice astfel de operator are obligaţia de a depune o
garanţie corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a
accizelor aferente produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul
unui nou operator, garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate,
aferente produselor ce urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an.
Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la
alin. (5), (6) şi (7) de la pct. 20.
(6) În situaţia în
care intervin modificări faţă de datele iniţiale
menţionate în autorizaţie, operatorul economic are obligaţia de
a solicita autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei
modificarea acesteia, după cum urmează:
a) pentru fiecare
nouă locaţie în care urmează a se realiza recepţia de
produse supuse accizelor, cu cel puţin 15 zile înainte de recepţia
produselor;
b) dacă se
modifică datele de identificare ale operatorului economic, în termen de 30
de zile de la data înregistrării modificării;
c) dacă
modificările intervenite se referă la tipul produselor supuse
accizelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de recepţia produselor.
(7) Operatorul economic
nu poate realiza recepţia de produse supuse accizelor, într-o locaţie
dacă nu face dovada înregistrării acesteia la autoritatea
fiscală teritorială.
(8) Produsele supuse
accizelor, primite de către operatorul economic sunt însoţite de
documentul comercial care atestă achiziţia intracomunitară.
(9) Autorizaţia
poate fi revocată în situaţia în care operatorul economic
săvârşeşte o infracţiune la reglementările vamale sau
fiscale.
(10) Decizia de revocare
se comunică operatorului economic şi îşi produce efecte de la
data la care a fost adusă la cunoştinţa operatorului economic.
(11) În cazuri
excepţionale când interesele legitime ale operatorului economic impun
aceasta, autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei poate
decala termenul de intrare în vigoare a deciziei de revocare, la o dată
ulterioară.
(12) Operatorul economic
nemulţumit poate contesta decizia de revocare a autorizaţiei,
potrivit legislaţiei în vigoare.
(13) Contestarea deciziei
de revocare a autorizaţiei de operator economic pentru achiziţii
intracomunitare, suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe
perioada soluţionării contestaţiei în procedură
administrativă.
(14) În
cazul în care operatorul economic doreşte să renunţe la
autorizaţie, acesta are obligaţia să notifice acest fapt
Comisiei cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care
renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
Norme
metodologice:
Art. 210
31. (1) În cazul
exportatorilor de cafea prăjită obţinută din
operaţiuni proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de
către aceştia, restituirea accizelor plătite în vamă,
aferente cantităţilor de cafea verde utilizată ca materie
primă pentru cafeaua exportată, se face pe baza prezentării de
către exportator autorităţii fiscale teritoriale în raza
căreia îşi desfăşoară activitatea a următoarelor
documente justificative:
a) documentul vamal de
import al cafelei verzi;
b) documentul care
atestă plata accizelor în vamă, confirmat de bancă la care
plătitorul are contul deschis;
c) documentul vamal de
export al cafelei prăjite.
(2) Restituirea accizelor
se efectuează potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală.
(3) În
cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1),
nu se beneficiază de regimul de restituire.
Norme
metodologice:
31a. Persoanele fizice care
achiziţionează din teritoriul comunitar arme de natura celor
prevăzute la art. 207 lit. h) din Codul fiscal
efectuează plata accizelor la unităţile Trezoreriei Statului din
cadrul unităţilor fiscale în raza cărora îşi au domiciliul,
iar în cazul importului, la organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului
în raza căreia funcţionează primul birou vamal de intrare în
ţară.
Norme
metodologice:
Art. 2141
311. (1) Taxa specială se aplică atât autoturismelor
şi autovehiculelor comerciale noi, cât şi celor rulate.
(2) Vechimea
autovehiculului rulat se calculează în funcţie de anul de
fabricaţie.
(3) Pentru autoturismele
şi autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România
se realizează după data de 1 ianuarie 2007, şi pentru care
accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a
achiziţionării de pe piaţa internă în cursul anului 2006,
taxa specială nu se mai datorează.
(4) Pentru autoturismele
introduse în România pe baza unor contracte de leasing iniţiate înainte de
1 ianuarie 2007 şi a căror încheiere se va realiza după
această dată, se datorează bugetului de stat accizele în vigoare
la momentul iniţierii contractului de leasing. În acest caz nu
datorează taxa specială prevăzută la art. 2141 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(5) În înţelesul
prezentelor norme, hibridele reprezintă autovehiculele cu propulsie
dublă, astfel cum sunt reglementate de legislaţia în domeniu.
(6) În înţelesul
prezentelor norme, autoturismele special echipate pentru persoanele cu handicap
reprezintă autoturismele care sunt destinate exclusiv utilizării de către
aceste persoane.
(7) În
înţelesul prezentelor norme, autovehiculele istorice sunt cele pentru care
Registrul Auto Român înscrie în cartea lor de identitate menţiunea:
"vehicul istoric".
Norme
metodologice:
Art. 2142
312. (1) Taxa
specială se plăteşte cu ocazia primei înmatriculări în
România, cu excepţia autovehiculelor care sunt înmatriculate temporar în
România pe o perioadă de timp egală cu durata de valabilitate a
asigurării internaţionale (cartea verde).
(2) Taxa specială se
plăteşte de către persoana fizică sau juridică care
face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de
plată pentru trezoreria statului (OPT), la unităţile trezoreriei
statului din cadrul unităţilor fiscale în a căror
evidenţă aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de
impozite şi taxe, răspunderea privind suma de plată
aferentă taxei speciale revenind plătitorului. În documentul de
plată la rubrica "Reprezentând" se va înscrie obligatoriu seria
cărţii de identitate a autoturismului sau a autovehiculului.
(3) În
măsura în care aplicarea prevederilor privind taxa specială vor
impune precizări suplimentare, acestea vor fi emise prin ordin al
ministrului finanţelor publice sau ordin comun al ministrului
finanţelor publice, ministrului transporturilor, construcţiilor
şi turismului şi al ministrului administraţiei şi
internelor, după caz.
Norme
metodologice:
Art. 215
32. Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se
plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care impozitul devine exigibil.
Norme
metodologice:
Art. 219
33. (1) Evidenţierea
în contabilitate a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din
producţia internă se efectuează conform reglementărilor
contabile aplicabile de către operatorii economici.
(2) Sumele datorate drept
accize şi impozit la ţiţeiul din producţia internă, se
virează de către plătitori în conturile corespunzătoare de
venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei
statului din cadrul unităţilor fiscale în a căror evidenţă
aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe,
cu excepţia accizelor datorate pentru importuri de produse accizabile care
se achită în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de
stat deschise la unităţile trezoreriei statului în raza cărora
funcţionează birourile vamale prin care se derulează
operaţiunile de import. Codurile IBAN aferente conturilor de venituri ale
bugetului de stat în care se achită aceste obligaţii sunt publicate
pe pagina de web a Ministerului Finanţelor Publice, la adresa:
www.mfinante.ro/Portal/ANAF/Asistenta contribuabililor.
34. Pentru produsele
scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se
face de către unităţile deţinătoare ale acestor
stocuri la livrarea produselor către beneficiari.
35. (1) Produsele
accizabile deţinute de agenţii economici care înregistrează
obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de
executare silită de organele competente, potrivit legii, astfel:
a) produsele accizabile
destinate utilizării ca materii prime se valorifică în regim
suspensiv numai către un antrepozit fiscal de producţie. În cazul
valorificării produselor accizabile, în cadrul procedurii de executare
silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe
bază de factură fiscală specifică şi de document
administrativ de însoţire. Documentul administrativ de însoţire se
obţine de la antrepozitul fiscal beneficiar;
b) produsele accizabile
marcate se valorifică la preţuri cu accize către agenţii
economici comercianţi. În cazul valorificării produselor accizabile
marcate, în cadrul procedurii de executare silită, prin vânzare
directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură
fiscală specifică, în care acciza va fi evidenţiată
distinct.
(2)
Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin.
(1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege,
după caz.
Norme
metodologice:
Art. 220
36. (1) În cadrul
sistemului de compensare intră şi compensările admise de actele
normative, efectuate între agenţii economici.
(2) Decontările
între agenţii economici furnizori de produse accizabile şi
agenţii economici cumpărători ai acestor produse se fac integral
prin unităţi bancare în cazul livrărilor efectuate de către
agenţii economici producători şi importatori de astfel de
produse, cu excepţiile prevăzute la art. 220 alin. (2) din Codul fiscal.
361.
*** Abrogat
Norme
metodologice:
Art. 221
37. (1) Eliberarea în consum
a produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectuează numai în
momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată
care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată.
(2) Ordinele de
plată pentru trezoreria statului care atestă virarea la bugetul de
stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi
facturată, prezentate de către cumpărători antrepozitarilor
autorizaţi, trebuie să fie confirmate prin ştampila şi
semnătura autorizată a unităţii bancare care a debitat
contul plătitorului cu suma respectivă şi copie de pe extrasul
de cont.
(3) Accizele aferente
produselor energetice livrate din antrepozitele fiscale se achită de
către cumpărători în contul corespunzător de venituri al
bugetului de stat, deschis la unităţile trezoreriei statului în raza
cărora îşi au sediul antrepozitarii autorizaţi, în conformitate
cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor
nr. 246/2005 pentru aprobarea normelor metodologice privind utilizarea
şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT).
(4) Livrarea de produse
energetice se face numai pe baza de comandă depusă de
cumpărător.
(5) Pe baza comenzii
depuse de cumpărător, antrepozitarii autorizaţi emit
cumpărătorilor o factură pro forma (cod 14-4-10/aA) în care vor
fi menţionate: denumirea produsului, cantitatea, valoarea accizei
datorate, precum şi informaţii cu privire la denumirea şi codul
de identificare fiscală al antrepozitarului autorizat, în numele
căruia se efectuează plata accizelor, precum şi cele privind
unitatea trezoreriei statului în raza căreia acesta îşi are sediul.
(6) În cazul în care
cantităţile livrate se determină prin cântărire, se
solicită comenzi exprimate în tone. Pentru transformarea în litri la
temperatura de +15 grade C se vor utiliza densităţile aferente
temperaturii de +15 grade C.
(7) În cazul în care
livrările se fac în vase calibrate şi/sau cantităţile se
determină prin metoda volum-densitate, se solicită comenzi exprimate în
litri, care să corespundă cu capacitatea din documentul de calibrare.
(8) Cantitatea din
comanda, exprimată în litri la temperatura efectivă, se va corecta cu
densitatea la temperatura de +15 grade C, rezultând cantitatea exprimată
în litri la temperatura de +15 grade C.
(9) Valoarea accizei
datorate de cumpărător conform facturii pro forma va fi cantitatea
exprimată în litri la temperatura de +15 grade C, determinată
potrivit prevederilor alin. (9), înmulţită cu acciza pe litru.
(10) La livrarea efectivă
se recalculează acciza conform procedeului de mai sus, iar valoarea
obţinută va fi evidenţiată distinct.
(11) Pentru celelalte
tipuri de produse energetice calculul valorii accizei datorate se face pe baza
densităţilor înscrise în registrul de densităţi în momentul
întocmirii facturii pro forma, recalculate la temperatura de +15 grade C,
după cum urmează:
- acciza
(euro/tonă): 1.000 = acciza (euro/kg) x densitatea la +15 grade C
(kg/litru) = acciza (euro/litru);
- cantitatea în kg:
densitatea la +15 grade C = cantitatea în litri la +15 grade C;
- valoarea accizei =
cantitatea în litri la +15 grade C x acciza (euro/litru).
(12) Eventualele
diferenţe între valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către
beneficiar, conform facturii pro forma, şi valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de antrepozitarii
autorizaţi, conform facturii fiscale, determinate de variaţia de
densitate, se vor regulariza cu ocazia depunerii declaraţiei lunare privind
obligaţiile de plată la bugetul de stat.
(13) Unităţile
trezoreriei statului vor elibera zilnic, la solicitarea antrepozitarilor
autorizaţi, copii ale extraselor contului de venituri al bugetului de stat
în care au fost evidenţiate accizele virate în numele acestora, fără
de care furnizorul nu poate efectua livrarea.
38. (1) Toţi
agenţii economici producători de produse accizabile prevăzute la
art. 162 din Codul
fiscal, deţinători de autorizaţii eliberate în conformitate cu
prevederile Legii nr. 521/2002 privind regimul
de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi
circulaţiei unor produse supuse accizelor, cu valabilitate până la
data de 31 decembrie 2003, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la
publicarea prezentelor norme metodologice în
Monitorul Oficial al României, Partea I, să depună la autoritatea
fiscală teritorială listele de inventar ale produselor înregistrate
în stoc la data de 31 decembrie 2003.
(2) Listele de inventar
se întocmesc în două exemplare care se certifică de autoritatea
fiscală teritorială. Primul exemplar astfel certificat se
păstrează de către agentul economic, iar cel de-al doilea se
păstrează de autoritatea fiscală teritorială.
(3) Listele de inventar
vor fi însoţite obligatoriu de declaraţia agentului economic privind
achiziţiile de produse accizabile din ultimele două luni, utilizate
ca materie primă.
(4) Declaraţia se
întocmeşte în două exemplare, din care primul exemplar se
păstrează de agentul economic, iar al doilea exemplar se
păstrează la autoritatea fiscală teritorială împreună
cu listele de inventar.
(5) Agenţii
economici care la data de 31 decembrie 2003 au înregistrat stocuri de produse
accizabile, realizate până la această dată, şi care nu
îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi
potrivit prevederilor titlului VII din
Codul fiscal vor putea valorifica produsele din stoc până la data de 31
decembrie 2004 în baza unei aprobări speciale emise de autoritatea
fiscală emitentă a autorizaţiei, dată în baza Legii nr. 521/2002, cu plata accizelor,
după caz. Regimul privind plata accizelor se stabileşte de
autoritatea fiscală emitentă a aprobării speciale. Agenţii
economici producători de alcool etilic şi de distilate - ca materii
prime - vor vinde aceste produse numai către beneficiarii autorizaţi
în condiţiile prevăzute la titlul VII din Codul
fiscal. După data de 31 decembrie 2004, cantităţile rămase
în stoc nu mai pot fi comercializate.
(51)
Cantităţile de produse accizabile provenite din stocul înregistrat la
data de 31 decembrie 2004, deţinute de agenţii economici
prevăzuţi la alin. (5), care nu mai au dreptul potrivit legii de a fi
comercializate, pot fi predate sub supraveghere fiscală, în vederea
distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.
(6) Antrepozitarii
autorizaţi ca producători de produse din grupa alcool etilic, care
deţin în stoc alcool etilic şi distilate - ca materii prime -,
achiziţionate la preţuri cu accize, nu mai plătesc accize pentru
produsele obţinute exclusiv din prelucrarea acestor materii prime şi
nici pentru astfel de produse înregistrate în stoc la 31 decembrie 2003, cu
condiţia ca accizele aferente materiilor prime să fi fost
plătite furnizorului. Această prevedere se va aplica până la
data de 30 iunie 2004, după această dată urmând a se aplica
prevederile titlul VII din Codul
fiscal.
(7) Pentru produsele
accizabile aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 în alte locaţii
decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat pentru care acciza
nu a fost plătită, acciza devine exigibilă la momentul
livrării produselor.
(8) Băuturile slab
alcoolizate din grupa alcoolului etilic, a căror concentraţie
alcoolică depăşeşte 1,2% în volum, nemarcate cu banderole,
provenite din stocurile de astfel de produse înregistrate la 31 decembrie 2003,
deţinute de către antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie sau de către importatorii autorizaţi în
condiţiile Codului fiscal, vor putea fi
comercializate fără a fi supuse marcării numai sub supravegherea
fiscală asigurată de autoritatea fiscală unde sunt
înregistraţi ca plătitori de accize. În acest scop, până la data
de 5 a fiecărei luni, agenţii economici vor întocmi în două
exemplare o situaţie a livrărilor produselor provenite din stocurile
înregistrate la 31 decembrie 2003, efectuate în luna anterioară, din care
exemplarul al doilea se va transmite autorităţii fiscale. Modelul
situaţiei este prezentat în anexa nr. 22.
(9) Agenţii
economici comercianţi care deţin băuturi alcoolice de natura
celor menţionate la alin. (8), nemarcate prin banderole, care provin de la
agenţi economici producători legali sau importatori legali, pot
comercializa aceste băuturi până la epuizarea cantităţilor
de astfel de produse, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2004. După
această dată se interzice comercializarea băuturilor alcoolice
respective.
(10) Agenţii
economici autorizaţi după data de 1 ianuarie 2004 în calitate de
antrepozitari autorizaţi pentru producţia de ţuică şi
rachiuri din fructe, care obţin astfel de produse din prelucrarea
fructelor, marcurilor din fructe sau a altor semifabricate preluate de la
persoane fizice în anii 2003 şi 2004, pot livra produsele respective
persoanelor fizice de la care au preluat materia primă, fără
plata accizelor, numai când produsele sunt destinate consumului propriu, în
baza declaraţiei pe propria răspundere a persoanelor fizice în
cauză. Modelul declaraţiei este prezentat în anexa
nr. 23.
(11) În anul 2004
ţuica şi rachiurile naturale din fructe pot fi produse în scopul
consumului propriu al persoanelor fizice "în sistem de prestări de
servicii" fără plata accizelor şi de către alţi
agenţi economici - autorizaţi potrivit prevederilor
Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi
economice în mod independent. Prestarea de servicii, în acest caz, se poate
realiza numai în baza confirmării scrise a autorităţii fiscale
teritoriale, potrivit căreia persoana fizică a înştiinţat
în scris această autoritate despre cantitatea de fructe ce urmează a
fi dată pentru prelucrare, cine va efectua prestarea de servicii şi a
declarat că produsele obţinute sunt destinate consumului propriu.
(12) Agenţii
economici - antrepozitari autorizaţi pentru producţia de produse
accizabile, altele decât cele din grupa alcoolului etilic - care deţin
stocuri de materii prime provenite din achiziţii efectuate până la
data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu accize, la eliberarea pentru
consum din antrepozitul fiscal a produselor accizabile rezultate din
prelucrarea acestor stocuri, pot compensa acciza datorată bugetului de
stat cu suma reprezentând acciza aferentă cantităţii de materie
primă ce se regăseşte în produsul
final accizabil. Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, cererea de compensare va fi
însoţită de dovada achitării sumelor reprezentând accizele
aferente materiilor prime în contul furnizorului de astfel de materii
prime. De asemenea, compensarea va fi condiţionată de existenţa
agentului economic furnizor. Pot face obiectul compensării numai accizele
aferente materiilor prime achiziţionate direct de la agenţii
economici producători interni sau importatori. Accizele aferente
materiilor prime pot face obiectul compensării numai în limita accizelor
aferente produselor finale livrate.
(13) Agenţii
economici care deţin stocuri de materii prime provenite din achiziţii
legale efectuate până la data de 31 decembrie 2003 la preţuri cu
accize şi care realizează din prelucrarea acestor stocuri produse
care nu intră sub incidenţa accizelor sau produse pentru care acciza
este "0" pot solicita compensarea ori restituirea, după caz, a
accizelor aferente materiei prime incluse în produsele finale rezultate,
potrivit Codului de procedură fiscală,
precum şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Compensarea sau
restituirea se va realiza pe măsura vânzării produselor finale
rezultate din prelucrare şi numai în baza documentelor care justifică
achiziţionarea materiei prime la preţuri cu accize, plata acestora în
contul furnizorului, prelucrarea materiei prime, precum şi vânzarea
produselor finale rezultate.
(14) Produsele alcoolice
de natura celor definite la art.
169 - 173 din Codul fiscal şi produsele din tutun care nu
îndeplinesc condiţiile legale de comercializare, deţinute de antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie şi/sau depozitare, precum şi de
către agenţii economici comercianţi, pot fi predate sub
supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile
prevăzute de legislaţia în domeniu. Supravegherea fiscală va fi
asigurată de către autoritatea fiscală în a cărei rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea agentul
economic.
39. (1) Documentele
fiscale aflate în stoc la data de 31 decembrie 2003 se pot utiliza şi
după această dată.
(2) Toţi
agenţii economici care au avut obligaţia utilizării documentelor
fiscale speciale prevăzute în actele normative privind regimul accizelor,
care s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Codului
fiscal, în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României,
Partea I, vor depune la autoritatea fiscală teritorială o
declaraţie privind stocul de astfel de documente, înregistrat la data de
31 decembrie 2003. Declaraţia se întocmeşte în două exemplare,
din care primul se păstrează de agenţii economici.
40. (1) Pentru perioada 1
octombrie - 31 decembrie 2003, agenţii economici producători de
ţigarete şi produse din tutun vor deduce din valoarea accizelor
datorate la data de 25 ianuarie 2004 contravaloarea timbrelor determinată
pe baza preţului fără taxa pe valoarea adăugată,
aferente livrărilor de astfel de produse efectuate în această
perioadă. În acelaşi timp, agenţii economici vor vira în contul
Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A.
contravaloarea timbrelor respective stabilită pe baza preţului cu
taxa pe valoarea adăugată.
(2) Agenţii
economici producători interni de ţigarete şi produse din tutun,
care nu au primit autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data
de 1 ianuarie 2004, au obligaţia ca în termen de 10 zile de la data
publicării prezentelor norme metodologice
în Monitorul Oficial al României, Partea I, să predea spre distrugere
Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională" - S.A.
timbrele neutilizate existente în stoc la data de 31 decembrie 2003.
Aceşti agenţi economici au, de asemenea, obligaţia să
vireze contravaloarea acestor timbre în contul Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" - S.A. Sumele ce urmează a fi
virate în contul Companiei Naţionale "Imprimeria
Naţională" - S.A. se stabilesc printr-un act de control încheiat
de organul fiscal teritorial în raza căruia îşi
desfăşoară activitatea agentul economic în cauză, la
solicitarea autorităţii fiscale centrale.
(3) Agenţii
economici producători interni de produse accizabile supuse marcării,
altele decât ţigaretele şi produsele din tutun, care nu au primit
autorizaţie de antrepozitar autorizat începând cu data de 1 ianuarie 2004,
sau agenţii economici producători de produse care începând cu această
dată nu mai intră sub incidenţa marcării au obligaţia
ca în termen de 10 zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României,
Partea I, să predea spre distrugere Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" - S.A. marcajele neutilizate.
41. (1) În termen de 10
zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme
metodologice, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie
şi importatorii de uleiuri minerale sunt obligaţi să
transmită Ministerului Economiei şi Comerţului lista cuprinzând
semifabricatele şi produsele finite din nomenclatorul lor de
fabricaţie sau de import, încadrarea pe poziţii tarifare, domeniul de
utilizare şi acciza propusă pentru acestea. Listele vor fi
însoţite de fişele tehnice ale fiecărui produs finit.
(2) După verificarea
listelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, în termen de 10 zile de
la primirea acestora, le va transmite în vederea avizării Ministerului
Finanţelor Publice - Comisia centrală de autorizare a antrepozitelor
fiscale.
(3) Prevederile alin. (1)
şi (2) vor fi aplicate oricărui nou produs intrat în nomenclatorul de
fabricaţie sau de import al antrepozitarului autorizat pentru
producţie sau importatorului de uleiuri minerale.
411.
Agenţii economici care desfăşoară activitate de furnizare
de energie electrică sunt obligaţi ca până la data de 30
septembrie 2005 să depună cererile şi documentaţia
întocmită în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice, în vederea autorizării ca
antrepozitari.
412. (1) Un
contract de leasing se consideră a fi iniţiat la momentul în care
beneficiarul contractului de leasing a încheiat prin semnare un contract ferm
cu societatea de leasing, în baza căruia urmează să se deruleze
operaţiunea de leasing.
(2) În cazul contractelor
de leasing iniţiate înainte de data de 1 aprilie 2005, acciza
datorată la închiderea regimului vamal de import se calculează în
funcţie de starea autoturismelor la momentul introducerii lor în
ţară şi pe baza cotelor de acciză în vigoare la momentul
iniţierii contractului de leasing, în condiţiile prevăzute de
legislaţia în domeniu aplicabilă până la data de 1 aprilie 2005.
(3) Prevederile alin. (1)
şi (2) se aplică şi în cazul altor produse supuse accizelor,
cuprinse la art. 208
din Codul fiscal, introduse în ţară în baza unor contracte de
leasing.
42*). (1) Anexele nr. 1, 2, 10,
13, 22 şi 23 se abrogă.
(2) Anexele
nr. 1 - 29 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
(3) Anexele
nr. 3, 4, 5, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 şi 21 se înlocuiesc cu anexele
nr. 4, 6, 9, 15, 17, 20, 23, 24, 25, 26, 27 şi 28 la prezentele norme
metodologice.
------------
*) Punctul 42
este reprodus aşa cum a fost modificat prin art. I lit. G (Titlul
VII "Accize şi alte taxe speciale") pct. 56 din Hotărârea
Guvernului nr. 1861/2006. Pentru a fi în concordanţă cu actualele
referiri la anexele aferente acestui titlu, anexele nr. 1 - 21 din
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, în forma anterioară
modificării efectuate prin Hotărârea
Guvernului nr. 1861/2006, au fost înlocuite cu anexele nr. 1 - 29 din
Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006.
NOTĂ:
Reproducem mai jos
prevederile art. I lit. G (Titlul VII
"Accize şi alte taxe speciale") pct. 57 - 64 din Hotărârea
Guvernului nr. 1861/2006.
"57. Antrepozitarii
autorizaţi pentru producţia de produse accizabile supuse
marcării şi importatorii de astfel de produse, cărora
autorizaţia le-a fost revocată sau anulată, şi care la
momentul revocării sau anulării autorizaţiei, deţin marcaje
neutilizate, deteriorate sau înregistrează marcaje distruse, sunt
obligaţi să plătească în termen de 15 zile de la data
revocării sau anulării, în contul Companiei Naţionale
"Imprimeria Naţională" S.A., contravaloarea tuturor
marcajelor achiziţionate, precum şi a celor executate şi aflate
în stoc la Compania Naţională "Imprimeria Naţională
S.A.", neachitate până la acea dată. După data
achitării, în termen de 15 zile marcajele neutilizate vor fi returnate
petru distrugere Companiei Naţionale "Imprimeria Naţională"
S.A., iar cheltuielile legate de distrugere vor fi suportate de către
operatorii economici în cauză.
58. (1)
Autorizaţiile de utilizator final emise în anul 2006, în cazul scutirilor
directe de la plata accizelor, cu valabilitate până la data de 31
decembrie 2006, îşi menţin valabilitatea până la data de 1 martie
2007, exclusiv, în limita unor cantităţi determinate la nivelul a
două luni din cantitatea totală aprobată înscrisă în
autorizaţie.
(2) Începând de la 1
martie 2007, aceste autorizaţii de utilizator final îşi pierd
valabilitatea, scutirea directă urmând a se acorda potrivit prevederilor
pct. 22 şi 23.
(3) În
cazul scutirilor directe de la plata accizelor, pentru care s-au eliberat
autorizaţii de utilizator final în anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie
2007 au intrat sub incidenţa prevederilor art. 1754 alin. (1)
pct. 2 lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind
prelungită până la data de 1 martie 2007, după această
dată se aplică prevederile pct. 51.3. Beneficiarii regimului de
neaccizare care au achiziţionat produsele energetice la preţuri cu
accize au dreptul la restituirea accizelor plătite către furnizori.
(4)
Beneficiarii scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la
pct. 23, care după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data
obţinerii autorizaţiei de utilizator final au achiziţionat
produse energetice la preţuri cu accize, pot solicita restituirea
accizelor plătite către furnizori. De asemenea, pot solicita
restituirea accizelor şi operatorii economici care au achiziţionat
după data de 1 ianuarie 2007 produse energetice la preţuri cu accize
pe care le-au livrat la preţuri fără accize, până la
obţinerea autorizaţiei de utilizator final de către beneficiarul
scutirii.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea
accizelor se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală,
în baza unei cereri depuse la autoritatea fiscală teritorială,
însoţită de:
a) copia facturii de achiziţie a produselor energetice în care acciza
este evidenţiată distinct, dovada plăţii accizelor
către furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a
produselor respective la preţuri fără accize;
sau
b) documentul de plată a accizelor la momentul importului şi
copia facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri
fără accize.
59. Toate
gospodăriile individuale, producătoare de ţuică, rachiuri
de fructe, rachiu de vin şi rachiuri din subproduse de vinificaţie,
care la data de 1 ianuarie 2007 deţin stocuri de astfel de produse
destinate consumului propriu, vor declara aceste stocuri la autoritatea
fiscală teritorială prin administraţia finanţelor publice
în raza căreia îşi au domiciliul, odată cu înregistrarea
instalaţiilor deţinute pentru producerea de astfel de produse.
60. Documentele
administrative de însoţire înregistrate în stoc la data de 1 ianuarie 2007
atât la antrepozitarii autorizaţi cât şi la C.N. Imprimeria
Naţională" S.A. pot fi utilizate în continuare până la
epuizarea acestora, dar numai pentru mişcarea produselor accizabile în
regim suspensiv pe teritoriul României.
61. (1)
Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31
decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1
ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie 2007,
inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul autorităţii
fiscale centrale nivelul garanţiei determinate
potrivit alin. (8) şi (81) ale pct. 20 şi datele care au stat la baza
stabilirii acestui nivel, în vederea actualizării garanţiilor deja
constituite. Comisia va stabili pentru fiecare antrepozitar autorizat nivelul
garanţiei actualizate şi, după caz, al garanţiei reduse,
precum şi diferenţa de constituit ce va fi comunicată
antrepozitarului. Diferenţa de garanţie astfel stabilită va fi
constituită de antrepozitarul autorizat în termen de 30 de zile de la data
aducerii la cunoştinţa acestuia de către Comisie.
(2) Importatorii autorizaţi de produse accizabile supuse
marcării, care deţin autorizaţii valabile după data de
1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până la data de 31 martie
2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în cadrul
autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei determinate
potrivit alin. (21) al pct. 27 şi datele care au stat la baza calculului
acestui nivel, în vederea stabilirii nivelului garanţiei de constituit.
Garanţia stabilită va fi constituită de importatorul autorizat
în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa acestuia de
către Comisie.
(3)
Antrepozitarii autorizaţi până
la data de 31 decembrie
2006, exclusiv pentru activitatea de îmbuteliere a
băuturilor alcoolice, care deţin autorizaţii valabile după
data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor alin.
(3) al pct. 2 până la data de 30 septembrie 2007.
(4)
Toţi antrepozitarii autorizaţi până la data de 31
decembrie 2006, care deţin autorizaţii valabile după data de 1
ianuarie 2007, au obligaţia de a se conforma prevederilor pct. 8 alin. (5)
şi (51) până la data de 30 septembrie 2007.
62. (1) Pentru acele
tranzacţii cu produse accizabile cu statele membre care au început înainte
de data de 1 ianuarie 2007 şi care sunt terminate după această
dată, se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii
tranzacţiei.
(2) Mişcarea
produselor accizabile care a început şi care se află intrate în
birourile vamale de ieşire din Comunitate înainte de 1 ianuarie 2007
şi sunt supuse regimului vamal comunitar aşa cum este stabilit la
art. 5 al Directivei 92/12/CEE la data aderării, va continua să fie
supusă acelui regim până la încheierea lui în Comunitatea
lărgită.
(3) Pentru
operaţiunile de import de produse accizabile supuse marcării, care au
început înainte de data de 1 ianuarie 2007, care sunt terminate după
această dată şi pentru care accizele au fost deja plătite,
se vor aplica reglementările în vigoare la data începerii operaţiunii
de import.
(4)
Marcajele achiziţionate de la Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» — S.A. de către antrepozitarii autorizaţi
şi importatorii autorizaţi pentru produse accizabile supuse
marcării, în baza notelor de comandă aprobate de autoritatea
fiscală competentă în anul 2006, vor putea fi utilizate până la
epuizare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2007. Intră sub incidenţa
acestor prevederi şi banderolele destinate marcării buteliilor sau
cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri şi, implicit,
comercializarea de către producători şi importatori a
băuturilor alcoolice astfel marcate. După această dată se
interzice comercializarea de către producători şi importatori a
băuturilor alcoolice astfel marcate, iar banderolele neutilizate vor fi
predate către Compania Naţională «Imprimeria Naţională»
— S.A. în vederea distrugerii. Cheltuielile legate de
distrugere se suportă de către antrepozitarul autorizat sau
importatorul autorizat.
(5)
Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de băuturi alcoolice,
precum şi importatorii de astfel de produse, care la data intrării în
vigoare a prezentelor norme deţin în stoc banderole neutilizate sau au
expediate către furnizorul extern banderole destinate marcării
buteliilor ori cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri, au
obligaţia ca în termen de 15 zile de la această dată să
prezinte autorităţii fiscale teritoriale la care sunt
înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe o situaţie
care să cuprindă numărul de banderole neutilizate/expediate,
precum şi stocul de produse marcate şi îmbuteliate în butelii mai
mari de 3 litri înregistrat de către producător/importator, inclusiv
cel existent la furnizorul extern.
63. Operatorii economici
producători de produse supuse accizelor armonizate, pentru care începând
cu data de 1 ianuarie 2007 intervine obligaţia autorizării locului de
producţie ca antrepozit fiscal, pot desfăşura în continuare
activitatea de producţie până la autorizarea locului respectiv ca
antrepozit fiscal de producţie, dar nu mai târziu de 31 martie 2007.
64. Condiţia
prevăzută la pct. 23.10 devine obligatorie începând cu data de 1
aprilie 2007."
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ......... | Data .............. |
|__________________________|____________________________|______________________|
DECLARAŢIE
pentru
înregistrarea gospodăriei individuale care realizează băuturi
alcoolice destinate consumului propriu
______________________________________________________________________________
| 1.
Numele şi prenumele
|
|
|
persoanei fizice
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul .................... Sectorul ......... |
|
| Localitatea ................................... |
|
| Strada .................... Nr. ..... Bloc .... |
|
| Scara .... Etaj .... Ap. .... Cod poştal ...... |
|___________________________|__________________________________________________|
| 3.
Telefon
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 4.
Codul numeric personal
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 5.
Descrierea activităţii |
Producţie
|
| ce
urmează a se desfăşura | _
_
_
_ _
_ |
|
| |_| |_| |_|
|_| |_|
|_| |
|
| Bere Vinuri Băuturi Ţuică Rachiuri
Alte |
|
|
fermentate
spirtoase|
|
|
altele
|
|
| decât
bere
|
|
|
şi vinuri
|
|_____________________________|________________________________________________|
| 6.
Menţionaţi cantitatea
|
|
| (în
litri) estimată a fi
|
|
|
obţinută la nivelul unui an
|
|
|
şi perioada de desfăşurare
|
|
| a
activităţii:
|
|
|
6.1. -
bere
|
|
|
6.2. - vinuri
|
|
|
6.3. - băuturi
|
|
|
fermentate, altele decât
|
|
|
bere şi vinuri
|
|
|_____________________________|________________________________________________|
| 7.
Menţionaţi instalaţiile
|
|
| de
producţie deţinute
pentru|
|
|
producţie de ţuică şi
|
|
|
rachiuri de fructe*)
|
|
|
7.1. -
ţuică
|
|
|
7.2. - rachiuri
|
|
|
7.3. - alte spirtoase
|
|
|_____________________________|________________________________________________|
| 8.
Menţionaţi cantitatea
|
|
|
estimată a fi obţinută la
|
|
|
nivelul unui an, în litri
|
|
|
şi concentraţia alcoolică,
|
|
| precum
şi perioada de
|
|
|
desfăşurare a activităţii:
|
|
|
8.1. -
ţuică
|
|
|
8.2. - rachiuri
|
|
|
8.3. - alte spirtoase
|
|
|_____________________________|________________________________________________|
NOTĂ:
*) se vor anexa şi copiile autorizaţiilor pentru deţinerea
instalaţiilor pentru producţie de ţuică şi rachiuri de
fructe.
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în
acest formular sunt corecte şi complete.
..........................
..........
Semnătura
solicitantului
Data
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ......... | Data .............. |
|__________________________|____________________________|______________________|
CERERE
privind
înregistrarea operatorului economic autorizat: furnizor de gaz natural/pentru
extracţia cărbunelui/pentru producţie de cocs/furnizor de
energie electrică
______________________________________________________________________________
| 1.
Numele operatorului
|
|
|
economic
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul .................... Sectorul ......... |
|
| Localitatea ................................... |
|
|
Strada .................... Nr. ..... Bloc .... |
|
| Scara .... Etaj .... Ap. .... Cod poştal ...... |
|___________________________|__________________________________________________|
| 3.
Telefon
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 4.
Fax
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 5.
Adresa e-mail
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 6.
Codul de identificare
|
|
|
fiscală
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 7.
Numele şi numărul de
|
|
|
telefon
al
|
|
|
reprezentantului legal
|
|
| sau al
altei persoane de |
|
|
contact
|
|
|___________________________|__________________________________________________|
| 8.
Descrierea activităţii |
_
_
_
_ |
|
economice desfăşurate în |
|_|
|_|
|_|
|_| |
| România
| Furnizare Extracţie
Producţie Furnizare |
|
| gaz natural cărbune
cocs energie |
|
|
electrică |
|___________________________|__________________________________________________|
| 9.
Anexaţi copia legalizată a autorizaţiei eliberate de autoritatea
de |
|
reglementare în
domeniu
|
|______________________________________________________________________________|
| 10.
Anexaţi confirmarea autorităţii fiscale cu privire la calitatea
de |
|
plătitor de
accize
|
|______________________________________________________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în
acest formular sunt corecte şi complete.
..............................
..........
Semnătura
solicitantului
Data
sau a reprezentantului fiscal
SITUAŢIA
livrărilor de ţigarete
în luna ...... anul ......
Denumirea
antrepozitarului autorizat pentru producţie/
antrepozitarului autorizat pentru depozitare/
operatorului înregistrat/
importatorului autorizat
.........................................................................
Sediul:
Judeţul ................. Sectorul ......... Localitatea ................
Strada .................... Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Codul poştal ............... Telefon/fax ................................
Cod de accize ...........................................................
Cod de identificare fiscală .............................................
______________________________________________________________________________
|Nr.
| Sortimentul | Preţul
maxim | Cantitatea | Acciza | Acciza |
|crt.|
| de vânzare | livrată |
(RON) | (EUR) |
|
|
|
cu amănuntul | (mii buc.)
| |
|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|
0 |
1
| 2
| 3
| 4 |
5 |
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
|
|
TOTAL
|
|
|
| |
|____|_____________________|______________|______________|__________|__________|
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat/
operatorului autorizat/importatorului autorizat
...................................
Data .......................
Semnătura ..................
(Anexa nr. 3 la normele metodologice de
aplicare a prevederilor titlului VII din Codul
fiscal)
Denumirea antrepozitului autorizat pentru producţie/operatorul
înregistrat/operatorului neînregistrat/importatorului
..............................................................
Numărul de înmatriculare în registrul comerţului/anul ........
Judeţul ......................... Sectorul ...................
Localitatea ..................................................
Strada ........................................ Nr. ..........
Bloc ........ Scară .......... Etaj ............ Ap. .........
Cod poştal ...................................................
Codul de accize ..............................................
Codul de identificare fiscală ................................
DECLARAŢIE
privind preţurile maxime de vânzare cu amănuntul pe sortimente de
ţigarete
Începând cu data de ............ preţurile maxime de vânzare cu
amănuntul, practicate pe sortimente, vor fi următoarele:
_______________________________________________________________________________
Nr.
Denumirea
Numărul
Preţul maxim de vânzare
crt.
sortimentului
ţigaretelor/pachet cu
amănuntul (lei/pachet)
_______________________________________________________________________________
0 1 2 3
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
Director general, Director economic,
................. ..................
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ......... | Data .............. |
|__________________________|____________________________|______________________|
DECLARAŢIE
privind
producţia de vinuri liniştite realizată în calitate de mic
producător
trimestrul .......... anul ..........
______________________________________________________________________________
| 1.
Numele persoanei juridice/ |
|
|
persoanei fizice autorizate
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul ............. Sectorul ......... |
|
| Localitatea ............................ |
|
| Strada ....................... Nr. ..... |
|
| Bloc ..... Scara .... Etaj .... Ap. .... |
|
| Cod poştal ............................. |
|__________________________________|___________________________________________|
| 3.
Telefon
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 4.
Codul de identificare
fiscală/|
|
| Codul
numeric personal
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 5.
Cantitatea realizată în
|
|
|
trimestrul de raportare
|
|
| (în
litri):
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 6.
Cantitatea realizată cumulată
|
|
| de la
începutul anului (în litri)|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 7.
Cantitatea livrată în
|
|
|
trimestrul de raportare, către:
|
|
|
7.1. magazine specializate în
|
|
|
vânzarea
vinurilor
|
|
|
7.2. unităţi de alimentaţie
|
|
|
publică
|
|
|
7.3. antrepozite fiscale
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 8.
Total cantitate livrată în
|
|
|
trimestrul de raportare
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în
acest formular sunt corecte şi complete.
.........................
..........
Semnătura
declarantului
Data
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ......... | Data .............. |
|__________________________|____________________________|______________________|
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de antrepozit fiscal
(ataşaţi numărul suplimentar de pagini necesar pentru a asigura
informaţiile complete)
______________________________________________________________________________
| I.
INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITARUL AUTORIZAT
PROPUS
|
|______________________________________________________________________________|
| 1.
Numele
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul ............. Sectorul ......... |
|
| Localitatea ............................ |
|
|
Strada ....................... Nr. ..... |
|
| Bloc ..... Scara .... Etaj .... Ap. .... |
|
| Cod poştal ............................. |
|__________________________________|___________________________________________|
| 3.
Telefon
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 4.
Fax
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 5.
Adresa
e-mail
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 6.
Codul de identificare fiscală
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 7.
Numele şi numărul de telefon
|
|
| al
reprezentantului legal sau al
|
|
| altei
persoane de contact
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 8.
Activităţile economice
|
|
|
desfăşurate în
România
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 9.
Numele, adresa şi codul
fiscal|
|
| al
persoanelor afiliate cu
|
|
|
antrepozitarul
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 10.
Dacă antrepozitarul este
|
|
|
persoana juridică: numele,
|
|
| adresa
şi codul numeric personal
|
|
| al
fiecărui administrator; se
vor|
|
| anexa
şi cazierele judiciare ale
|
|
|
administratorilor
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 11.
Arătaţi dacă antrepozitarul (sau în cazul în
care |
_ _ |
|
antrepozitarul este persoană juridică, oricare
dintre | |_|
|_| |
|
administratorii săi) a fost condamnat definitiv în ultimii
| Da Nu |
| 5 ani
pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală
|
|
|____________________________________________________________|_________________|
| 12.
Anexaţi certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul
de rol |
|
privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, precum şi cazierul
fiscal al |
|
antrepozitarului
|
|______________________________________________________________________________|
| 13.
Anexaţi copia situaţiilor financiare anuale (bilanţ) din ultimii
doi |
|
ani
|
|______________________________________________________________________________|
| 14.
Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de
plătitor |
| de
accize
|
|______________________________________________________________________________|
| 15.
Anexaţi un certificat constatator, eliberat de Oficiul
Registrului |
|
Comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii,
obiectul de |
|
activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de
înregistrare |
|
eliberat potrivit reglementărilor legale în
vigoare
|
|______________________________________________________________________________|
| II.
INFORMAŢII PRIVIND ANTREPOZITUL
FISCAL
|
|
(pentru fiecare antrepozit fiscal se depune separat câte o parte a
II-a |
| precum
şi orice alte informaţii
necesare)
|
|______________________________________________________________________________|
| 1.
Adresa antrepozitului fiscal | Judeţul ............. Sectorul
......... |
|
| Localitatea ............................ |
|
| Strada ....................... Nr. ..... |
|
| Bloc ..... Scara .... Etaj .... Ap. .... |
|
| Cod poştal ............................. |
|__________________________________|___________________________________________|
| 2.
Descrierea activităţilor ce
|
|
|
urmează a se desfăşura
în
|
|
|
antrepozitul fiscal (inclusiv
|
|
| natura
activităţilor şi tipurile
|
|
| de
produse accizabile)
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 3.
Arătaţi dacă anterior a fost
|
|
|
respinsă, revocată sau anulată
|
|
| vreo
autorizaţie de antrepozit
|
|
| fiscal
pentru locul respectiv
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 4.
Enumeraţi tipurile şi
|
|
|
cantităţile de produse
accizabile|
|
|
produse şi/sau depozitate în
|
|
| locul
respectiv în fiecare din | |
|
ultimele 12 luni (dacă este
|
|
|
cazul), precum şi tipurile şi
|
|
|
cantităţile estimate pentru
|
|
|
fiecare din următoarele 12 luni.
|
|
|
|
|
|
Tipurile de produse accizabile
|
|
|
urmează a fi detaliate în
funcţie|
|
| de
acciza unitară pe produs.
|
|
|
|
|
|
Codificarea tipurilor de produse | Tip produs ........ - (cod şi
.......... |
|
| (denumire produs) subcod)
|
|
|
|
|
|
Tip produs ........ - (cod şi .......... |
|
| (denumire produs) subcod)
|
|
|
|
|
|
.................
|
|
|
|
|
| Tip produs ........ - (cod şi .......... |
|
| (denumire produs)
subcod)
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 5. În
cazul unui loc care
urmează|
|
| a fi
folosit exclusiv pentru
| |
|
depozitarea
produselor
|
|
|
accizabile,
specificaţi
|
|
|
capacitatea maximă de depozitare
|
|
|
(cantitatea de produse
accizabile|
|
| care
poate fi depozitată la un
|
|
| moment
dat în locul respectiv)
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 6.
Anexaţi un plan de amplasare a antrepozitului
fiscal
|
|______________________________________________________________________________|
| 7. Anexaţi
copiile licenţelor, autorizaţiilor sau avizelor
privind |
|
desfăşurarea activităţilor din antrepozitul
fiscal
|
|______________________________________________________________________________|
| 8.
Dacă locul se afla în proprietatea antrepozitarului autorizat,
anexaţi |
| copia
actelor de
proprietate
|
|______________________________________________________________________________|
| 9.
Dacă locul se afla în proprietatea altei persoane, anexaţi
următoarele: |
| Copia
contractului de leasing sau dovada deţinerii sub orice formă
legală. |
| O
declaraţie semnată de proprietar care confirmă permisiunea de
acces pentru |
|
personalul cu atribuţii de
control. |
|______________________________________________________________________________|
| III.
INFORMAŢII PRIVIND
GARANŢIA
|
|______________________________________________________________________________|
| 1.
Tipul de garanţie propusă
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 2.
Suma propusă pentru garanţia
|
|
| pentru
fiecare antrepozit fiscal
|
|
|
(şi descrierea metodei de
calcul)|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 3. În
cazul unui depozit în bani, anexaţi scrisoarea de bonitate
bancară |
|______________________________________________________________________________|
| 4. În
cazul unei garanţii bancare, anexaţi
următoarele:
|
|
Numele, adresa şi telefonul garantului
propus.
|
|
Declaraţia garantului propus cu privire la intenţia de a asigura
garanţia |
|
bancară pentru o sumă şi perioada de timp specificată.
(Scrisoare de |
|
garanţie bancară). |
|______________________________________________________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest
formular sunt corecte şi complete.
.............................
..........
Semnătura
solicitantului
Data
sau a reprezentantului fiscal
______________________________________________________________________________
| CERERE
DE
AUTORIZARE
| Nr. ......... |
|
OPERATOR
ÎNREGISTRAT
|_______________________|
|
casetă rezervată |
|
autorităţii
|
|
fiscale teritoriale |
|______________________________________________________________________________|
| 1.
Nume şi prenume sau | Codul unic de înregistrare
|
|
|
denumirea societăţii şi
|____________________________|_______________________|
| adresa
exactă |
Număr de identificare
|
|
|
|
TVA
|
|
|
|____________________________|_______________________|
|
| Număr de
telefon
|
|
|
|____________________________|_______________________|
|
| Număr de
fax
|
|
|
|____________________________|_______________________|
|
| Adresa de e_mail
|
|
|_________________________|____________________________|_______________________|
| 2. În
cazul persoanelor juridice, se va înscrie numele, adresa şi
codul |
|
numeric personal al fiecărui
administrator:
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
| 3.
Adresa locaţiei/locaţiilor de recepţie a
produselor:
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
| 4.
Natura produselor şi cantitatea medie lunară de produse estimată
a fi |
|
recepţionată într-un an, după
caz:
|
|
______
_________
|
|
|//////|
|/////////|
|
|
|//////| băuturi
alcoolice
|/////////| produse energetice
|
|
|______|
|_________|
|
|
______
_________
|
|
|______| bere ____________ litri |_________|
combustibili ______ litri |
|
______
_________
|
|
|______| vin liniştit ____ litri |_________|
carburanţi ________ litri |
|
______
_________
|
|
|______| vin spumos ______ litri
|/////////|
|
|
______
|/////////| tutun
prelucrat |
|
|______|
produse
|_________|
|
|
intermediare ____ litri
_________
|
|
______
|_________| ţigarete __________ bucăţi |
|
|______|
băuturi
_________
|
|
fermentate
|_________| ţigări şi ţigări
|
|
liniştite _______
litri
de foi ____________ bucăţi |
|
______
_________
|
|
|______|
băuturi
|_________| tutun de fumat ____ kg |
|
fermentate
|
|
spumoase ________
litri
|
|
______
|
|
|______|
băuturi
|
|
alcoolice
|
|
spirtoase _______ litri
__________________________________
|
|______________________________________________________________________________|
| 5
Dacă sunteţi deja titularul unei autorizaţii eliberată de
autoritatea |
|
fiscală competentă, vă rugăm să indicaţi data
şi obiectul autorizaţiei: |
|
|
|
Număr _____________ din ______________
_______________________ |
|
|
|
Număr _____________ din
______________
_______________________ |
|
|
|
1
|
|______________________________________________________________________________|
| 6. În
cazul în care anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo
|
|autorizaţie
de operator înregistrat, precizaţi acest
fapt:
|
|______________________________________________________________________________|
| 7.
Documente de
anexat:
|
|
______
|
|
|______| certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul de
rol |
|
privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, precum şi
cazierul |
|
fiscal al
solicitantului
|
|
______
|
|
|______| cazierele judiciare ale
administratorilor
|
|
______
|
|
|______| bilanţul pe ultimii doi
ani
|
|
______
|
|
|______| confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plătitor
de |
|
accize
|
|
______
|
|
|______| certificatul constatator, eliberat de Oficiul
Registrului |
|
Comerţului, din care să rezulte: capitalul social,
asociaţii, |
|
obiectul de activitate, administratorii, punctele de lucru în care |
|
urmează a se realiza recepţia produselor accizabile, precum
şi |
|
copia certificatului de înregistrare eliberat
potrivit
|
|
reglementărilor legale în
vigoare
|
|
______
|
|
|______| copia contractelor încheiate direct între operatorul
înregistrat |
|
propus şi persoana autorizată din alt stat
membru
|
|
______
|
|
|______| lista cantităţilor de produse accizabile recepţionate
în fiecare |
|
lună din anul
precedent
|
|
______
|
|
|______| scrisoarea de bonitate bancară, în cazul în care garanţia
se |
|
constituie prin consemnarea de mijloace băneşti la
Trezoreria |
|
statului
|
|
______
|
|
|______| numele, adresa şi telefonul garantului propus, precum şi
declaraţia |
|
garantului cu privire la intenţia de a asigura garanţia
bancară |
|
pentru o sumă şi o perioadă de timp specificată (scrisoarea
de |
|
garanţie bancară), atunci când se constituie o garanţie
bancară |
|______________________________________________________________________________|
|
Cunoscând dispoziţiile art. 292 privind
falsul în declaraţii, din Codul |
| penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete |
|______________________________________________________________________________|
|
Prevăzut pentru validarea semnăturii | Data, numele şi calitatea
acestuia |
|
responsabilului
societăţii
| (proprietar,
asociat) |
|
2 |
|
|______________________________________|_______________________________________|
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ......... | Data .............. |
|__________________________|____________________________|______________________|
DECLARAŢIE
pentru obţinerea autorizaţiei de operator neînregistrat
______________________________________________________________________________
| 1.
Denumirea societăţii
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul ............. Sectorul ......... |
|
| Localitatea ............................ |
|
| Strada ....................... Nr. ..... |
|
| Bloc ..... Scară .... Etaj .... Ap. .... |
|
| Cod poştal ............................. |
|__________________________________|___________________________________________|
| 3.
Telefon/Fax
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 4.
Codul de identificare fiscală
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 5.
Numărul de
TVA
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 6.
Numele şi numărul de telefon
|
|
| al
reprezentantului legal sau al
|
|
| altei
persoane de contact
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 7.
Perioada în care urmează a se
|
|
|
realiza operaţiunea
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 8.
Anexaţi copiile licenţelor,
|
|
|
autorizaţiilor sau avizelor cu |
|
|
privire la
desfăşurarea
|
|
|
activităţii
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 9.
Precizaţi adresa la care | Judeţul
............. Sectorul ......... |
|
urmează să fie primite produsele | Localitatea
............................ |
|
accizabile
| Strada ....................... Nr. ..... |
|
| Bloc ..... Scară .... Etaj .... Ap. .... |
|
|
Cod poştal ............................. |
|__________________________________|___________________________________________|
| 10.
Denumirea şi adresa
|
|
|
antrepozitului fiscal furnizor
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 11.
Categoria şi cantitatea de
|
|
|
produse
accizabile
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
| 12.
Nivelul garanţiei
constituite|
|
|
Anexaţi scrisoare de bonitate
|
|
|
bancară
|
|
|__________________________________|___________________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în
acest formular sunt corecte şi complete.
.........................
..........
Semnătura
declarantului
Data
(Anexa nr. 5 la normele metodologice de
aplicare a prevederilor titlului VII din Codul
fiscal)
PRODUSE
ACCIZABILE
DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
____________________________________________________________________________
| 1 | 1
Expeditor
| 2 Cod accize | 3 Nr.
| |
_
| expeditor |
referinţă
|____________|
|_|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|Exemplar
|
| 4 Cod accize | 5 Nr.
|pentru |
| primitor |
factură
|expeditor
|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|
|
| 6 Data facturii
|
|
|
|
|____________________________|__________________________________
| | 7
Primitor
| 8 Autoritatea competentă
|
|
| a locului de expediere
|
|
|
|
|
|
| | 7a
Locul
|
|
|
livrării
|__________________________________
|
|
| 10 Garanţia
|
|____________________________|
| | 9
Transportator
|__________________________________
|
|
| 12 Ţara de | 13 Ţara de
|
|
| expediţie |
primire
|
|____________________________|__________________|_______________
| | 11 Alte
informaţii | 14
Reprezentantul
|
| privind transportul
| fiscal
|
|
|
|____________|____________________________|__________________________________
| 1 | 15 Locul de | 16
Data | 17 Durata transportului
|
| expediere| expedierii|
___|____________|_____________|______________|__________________________________
18a
|
| 19a Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20a | 21a Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
| |______________________
tipul
|
| | 22a Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18b
|
| 19b Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20b | 21b Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22b Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18c
|
| 19c Codul
produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20c | 21c Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22c Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
| 23 Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi
| spirtoase, mici producători de bere şi mici
distilerii)
|
|_______________________________________________________________
| A
Înregistrarea
| 24 Căsuţele 1 - 22 certificarea
|
controalelor.
| completării corecte
| Se completează
de
|__________________________________
|
autorităţile
| Societatea semnatară şi
|
competente.
| nr. de telefon
|
|
|
|__________________________________
|
| Numele semnatarului
|
|
|
|__________________________________
|
| Locul şi data
|
|
|
|__________________________________
| Continuă pe verso
| Semnătura
| (exemplarele 2, 3 şi 4) |
|____________________________|__________________________________
Instrucţiuni de completare
1. Observaţii generale
1.1. Documentul administrativ de însoţire este utilizat în scopul
aplicării accizelor, potrivit prevederilor art. 18 şi 19 din
Directiva Consiliului nr. 92/12/CEE, din 25 februarie 1992
1.2. Documentul trebuie completat în mod lizibil în aşa fel încât
înscrisurile să nu poată fi şterse. Informaţiile pot fi
pretipărite. Nu sunt permise ştersături sau tăieturi.
1.3. Caracteristicile generale ale documentului şi dimensiunile
căsuţelor sunt cele prevăzute în Jurnalul Oficial al
Comunităţii Europene nr. C 164 din 1.07.1989 pag. 3.
Hârtia trebuie să fie de culoare albă pentru toate exemplarele
şi să aibă formatul 210 x 297 mm; este admisă o
toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus în ceea ce
priveşte lungimea.
1.4. Orice spaţiu neutilizat în căsuţele 18a - 22c va fi
barat, astfel încât să nu mai poată fi adăugiri. În document,
pot fi introduse trei descrieri distincte ale produselor, care trebuie să
fie din aceeaşi categorie de accize. Aceste categorii sunt produse
energetice, produse din tutun şi alcool/băuturi alcoolice.
1.5. Documentul de însoţire constă în 5 exemplare:
exemplarul 1 trebuie păstrat de expeditor
exemplarul 2 trebuie păstrat de primitor;
exemplarul 3 trebuie returnat expeditorului pentru descărcare a
operaţiunii
împreună cu certificatul sau aprobarea autorităţii fiscale
competente din Statul membru de destinaţie, dacă este necesar;
exemplarul 4 trebuie prezentat de către primitor autorităţii
competente a
Statului membru de destinaţie;
exemplarul 5 trebuie transmis de către expeditor autorităţii
sale fiscale,
la momentul expedierii produselor.
1.6. Exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului trebuie să
însoţească produsele pe parcursul transportului.
1.7. În situaţiile în care acest document este utilizat pentru
circulaţia prin conducte fixe, exemplarele 2, 3 şi 4 se transmit
primitorului prin mijloacele cele mai rapide de care dispune antrepozitarul
expeditor. În toate cazurile, documentul trebuie să sosească la locul
livrării în termen de 24 de ore de la primirea produselor la care se referă.
2. Rubrici
Căsuţa 1. Expeditor: numele şi adresa, complete.
Căsuţa 2. Codul de acciză al expeditorului: codul de
înregistrare pentru
accize atribuit expeditorului de către autoritatea fiscală
competentă.
Căsuţa 3. Nr. referinţă: numărul de
referinţă care identifică expedierea
în înregistrările expeditorului (ex. nr. facturii poate fi
utilizat în acest sens).
Căsuţa 4. Codul de acciză al primitorului: în cazul
unui antrepozitar sau
operator înregistrat, codul de înregistrare al accizei. În cazul
unui operator neînregistrat se va indica numărul de autorizare
al expediţiei atribuit de către autoritatea sa fiscală.
Căsuţa 5. Nr. factură: numărul facturii
aferentă produselor. Dacă nu,
numărul avizului de expediţie sau orice alt document de
transport.
Căsuţa 6. Data facturii: data emiterii documentului
indicat la căsuţa
nr. 5.
Căsuţa 7. Primitor: numele şi adresa complete iar în
cazul în care
destinatarul este un operator neînregistrat, numărul de
identificare TVA. În cazul mărfurilor exportate, trebuie indicat
numele persoanei care acţionează în contul expeditorului la
locul exportului.
Căsuţa 7a. Locul livrării: locul unde se livrează
efectiv produsele, dacă
produsele nu sunt livrate în adresă indicaţi, la căsuţa 7.
În cazul produselor exportate se va menţiona "EXPORT în AFARA
COMUNITĂŢII" şi locul de export. Pentru produsele care
urmează a
fi plasate într-o procedură vamală comunitară (alta decât
punerea în libera circulaţie), se va înscrie menţiunea "ÎN
PROCEDURA VAMALĂ" precum şi locul în care produsele vor fi
supuse unui control vamal.
Căsuţa 8. Autoritatea competentă a locului de
expediere: numele şi adresa
autorităţii fiscale competente responsabile cu controlul privind
accizele la locul de expediere.
Căsuţa 9. Transportator: numele şi adresa persoanei
responsabile cu primul
transport, dacă ea este alta decât expeditorul.
Căsuţa 10. Garanţia: datele de identificare a
părţii sau părţilor
responsabile pentru garanţie.
Se va indica numai "expeditor", "transportator" sau
"primitor".
Căsuţa 11. Alte informaţii privind transportul: numele
transportatorului,
mijlocul de transport, numărul de înmatriculare al vehiculului,
numărul, tipul şi identificarea eventualelor sigilii comerciale.
Căsuţa 12. Ţara de expediţie. Statul membru din care
pleacă transportul. Se
utilizează o abreviere:
BE Belgia LU Luxemburg
BG Bulgaria HU Ungaria
CZ Cehia MT Malta
DK Danemarca NL Olanda
DE Germania AT Austria
EE Estonia PL Polonia
GR Grecia PT Portugalia
ES Spania RO România
FR Franţa SI Slovenia
IE Irlanda SK Slovacia
IT Italia FI Finlanda
CY Cipru SE Suedia
LV Letonia GB Regatul Unit al Marii
Britanii.
LT Lituania
Căsuţa 13. Ţara de primire: statul membru în care se
încheie transportul.
Se vor utiliza aceleaşi abrevieri prevăzute la căsuţa 12.
Căsuţa 14. Reprezentant fiscal: dacă expeditorul a
desemnat un reprezentant
fiscal în statul membru de destinaţie, se va înscrie în
căsuţă
numele sau adresa, numărul de identificare, TVA şi codul de
acciză (dacă este cazul).
Căsuţa 15. Locul de expediere: numărul de înregistrare al
antrepozitului
(dacă există).
Căsuţa 16. Data expedierii: data, şi dacă se
solicită de autorităţile
fiscale ale statului de plecare, ora la care produsele părăsesc
antrepozitul expeditorului.
Căsuţa 17. Durata transportului: perioada de timp normală,
necesară pentru
a efectua traseul, având în vedere mijlocul de transport şi
distanţa.
Căsuţa 18a. Colete şi descrierea produselor: numere de
identificare şi
numărul de colete (ex. containere); numărul de ambalaje din
interiorul coletelor (ex. canoane) şi descrierea comercială a
produselor. Descrierea poate continua pe o pagină separată
ataşată fiecărui exemplar. O listă a ambalajelor poate fi
utilizată în acest scop.
Alcoolul şi băuturile alcoolice, altele decât berea, trebuie să
aibă o concentraţie alcoolică prevăzută (procent în
volum de
20 grade C).
Pentru bere, concentraţia alcoolică va fi menţionată fie în
grade Plato, fie procente în volum la 20 grade C, fie amândouă,
potrivit solicitării statului membru de destinaţie şi a statului
membru de expediere. Pentru uleiuri minerale se va menţiona
densitatea la 15 grade C.
Căsuţa 19a. Codul produsului: codul NC.
Căsuţa 20a. Cantitatea:
- numărul produselor exprimate în mii (ţigarete)
- greutatea netă (ţigări şi ţigări de foi)
- litri de produs la (temperatura de 20 grade C cu două zecimale
(alcool şi băuturi alcoolice)
- litri la temperatura de 15 grade C (uleiuri minerale cu
excepţia păcurii).
Căsuţa 21a. Greutatea brută: greutatea brută a transportului.
Căsuţa 22a. Greutate netă: se va indica greutatea fără
ambalaje a produselor
accizabile în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice,
uleiurilor minerale şi în cazul produselor din tutun cu excepţia
ţigaretelor.
Căsuţele 18b - 22b şi 18c - 22c se utilizează dacă
transportul
conţine produse diferite de cele descrise la căsuţele 18a - 22a.
Căsuţa 23. Certificate: acest spaţiu este rezervat pentru
anumite
certificate care sunt cerute numai pe exemplarul 2.
1. În cazul anumitor vinuri, atunci când se consideră necesar,
certificatul referitor la originea şi calitatea produselor,
conform legislaţiei comunitare.
2. În cazul anumitor băuturi spirtoase, certificatul referitor
la locul de producţie, conform legislaţiei comunitare.
3. În cazul berii produsă de micii producători independenţi
conform definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind
structura accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru care
se intenţionează solicitarea unei cote reduse a accizei în
statul membru de destinaţie, certificarea expeditorului
astfel: "Prin prezenta se certifică faptul că produsul descris a
fost fabricat de o mică berărie independentă cu o producţie
a
anului anterior de ..... hectolitri de bere."
4. În cazul alcoolului etilic produs de o mică distilerie,
conform definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind
structura accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru care
se intenţionează
solicitarea unei cote reduse a accizei în
statul membru de destinaţie, certificarea expeditorului astfel:
"Prin prezenta se certifică faptul că produsul descris a fost
fabricat de o mică distilerie cu o producţie a anului anterior
de ....... hectolitri de alcool pur.
Căsuţa 24. Societatea semnatarului etc.: documentul se
completează de
către, sau în numele expeditorului. Societatea semnatarului
documentului trebuie să fie identificată. Documentul trebuie
semnat, cu excepţia cazului în care expeditorul a fost autorizat
să înlocuiască semnătura cu o ştampilă specială.
În acest caz se
face menţiunea
"DISPENSA DE SEMNĂTURA".
Căsuţa A Înregistrarea controalelor:
autorităţile competente
înregistrează controalele efectuate pe exemplarele 2, 3 şi 4.
Dacă spaţiul este insuficient pe faţa documentului,
înregistrările pot continua pe verso. Toate menţiunile trebuiesc
semnate, datate şi ştampilate de funcţionarul competent.
Dacă produsele sunt supuse unui regim vamal, controalele
efectuate trebuiesc înregistrate de funcţionarul competent. În
cazul în care a fost autorizată o dispensă de semnătură,
ştampila specială se aplică, de asemenea, în colţul din
dreapta
sus al căsuţei A.
Căsuţa B Dacă, pe parcursul transportului se
modifică destinaţia
produselor faţă de cea menţionată la căsuţele 7
sau 7a,
expeditorul sau agentul său de livrare trebuie să indice la
Căsuţa B noul loc de livrare. În plus, expeditorul trebuie să
notifice imediat la autoritatea fiscală competentă, schimbarea
locului de livrare.
Căsuţa C Certificat de recepţie, acest
certificat trebuie emis de către
destinatar. Atunci când recepţia produselor într-un antrepozit
este supusă unui control fiscal sau atunci când produsele sunt
exportate sau plasate într-un regim vamal comunitar (altul decât
punerea în libera circulaţie), autoritatea fiscală sau biroul
vamal, după caz, va elibera certificatul pentru conformitate. Se
recomandă ca recepţia produselor să fie, de asemenea,
certificată pe verso-ul exemplarului 2, care urmează a se
păstra de către destinatar. Astfel, în cazul pierderii
exemplarului 3 cu ocazia retransmiterii către expeditor, acesta
din urmă poate solicita închiderea transportului, prin
intermediul unei copii a certificării de pe exemplarul 2.
PRODUSE
ACCIZABILE
DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
____________________________________________________________________________
| 2 | 1
Expeditor Cod unic de | 2 Cod
acciză | 3 Nr.
| |
_
înregistrare | expeditor
| referinţă
|____________|
|_|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|Exemplar
|
| 4 Cod acciză | 5 Nr.
|pentru
|
| primitor |
factură
|primitor
|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|
|
| 6 Data facturii
|
|
|
|
|____________________________|__________________________________
| | 7
Primitor Cod unic de | 8 Autoritatea competentă
|
|
înregistrare | a locului de expediere
|
|
|
|
|
|
| | 7a
Locul
|
|
| livrării
|__________________________________
|
|
| 10 Garanţia
|
|____________________________|
| | 9
Transportator
|__________________________________
|
|
| 12 Ţara de | 13 Ţara de
|
|
| expediţie |
primire
|
|____________________________|__________________|_______________
| | 11 Alte
informaţii | 14
Reprezentantul
|
| privind transportul
| fiscal
|
|
|
|____________|____________________________|__________________________________
| 2 | 15 Locul de | 16
Data | 17 Durata transportului
|
| expediere| expedierii|
___|____________|_____________|______________|__________________________________
18a
|
| 19a Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20a | 21a Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
| |______________________
tipul
|
| | 22a Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18b
|
| 19b Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20b | 21b Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22b Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18c
|
| 19c Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20c | 21c Greutate
identificare,
| |
Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22c Greutate
ambalajelor
|
| |
netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
| 23 Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi
| spirtoase, mici producători de bere şi mici
distilerii)
|
|_______________________________________________________________
| A Menţiuni privind | 24
Căsuţele 1 - 22 certificarea
|
verificarea.
| completării corecte
| Se completează de
|__________________________________
| autoritatea fiscală
| Societatea semnatară şi
|
competentă.
| nr. de telefon
|
|
|
|__________________________________
|
| Numele semnatarului
|
|
|
|__________________________________
|
| Locul şi data
|
|
|
|__________________________________
| Continuă pe verso
| Semnătura
| (exemplarele 2, 3 şi 4) |
|____________________________|__________________________________
______________________________________________________________________________
|
|
| B
SCHIMBAREA LOCULUI
LIVRĂRII
|
|
Noua
adresă
Trebuie informată imediat |
|
autoritatea indicată
la |
|
căsuţa
8
|
|
|
|
|
| |
|
Numele
semnatarului
|
|
|
|
|
|
Locul şi
data
Semnătura
|
|
|
|
|
|_______________________________________________|______________________________|
|
|
| C CERTIFICAREA
RECEPŢIEI SAU
EXPORTULUI
|
|
_
|
|
|_| Produse
primite
|
|
de destinatar
|
|
Data ................ Locul ............. Nr.
referinţă .......... |
|
|
|
Descrierea produselor | Plusuri
|
Minusuri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
_
|
|
|
|
|_| Transport
verificat
|
|
|
|
Mijloc de transport ........... |
|
_
|
|
|_| Produse exportate*/plasate
într-o
|
|
procedură vamală comunitară
(alta
|
|
decât punerea în libera
circulaţie)*
|
|
Data
................
|
|
_
|
|
|_| Numele semnatarului ............... Locul şi data
.................. |
|
Societatea
semnatarului
Semnătura
|
|
...................................
|
|
_
|
|
|_| Autoritatea fiscală sau biroul vamal Aprobat de autoritatea
fiscală |
|
Nume
sau de biroul
vamal
|
|
Adresa
|
|
|
|
* tăiaţi varianta care nu se
aplică
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| A
Înregistrarea controalelor
(continuare)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
PRODUSE
ACCIZABILE
DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
_____________________________________________________________________________
| 3 | 1 Expeditor
Cod unic de | 2 Cod acciză | 3 Nr.
|
| _
înregistrare | expeditor
| referinţă
|_____________|
|_|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|Exemplar de
|
| 4 Cod acciză | 5 Nr.
|returnat
|
| primitor |
factură
|expeditorului|
|
|
|
| |__________________|_______________
|
|
| 6 Data facturii
|
|
|
|
|____________________________|__________________________________
| | 7
Primitor Cod unic de | 8 Autoritatea competentă
|
|
înregistrare | a locului de expediere
|
|
|
|
|
|
| | 7a
Locul
|
|
|
livrării
|__________________________________
|
|
| 10 Garanţia
|
|____________________________|
| | 9
Transportator
|__________________________________
|
|
| 12 Ţara de | 13 Ţara de
|
|
| expediţie |
primire
| |____________________________|__________________|_______________
| | 11
Alte informaţii | 14
Reprezentantul
|
| privind transportul
| fiscal
|
|
|
|_____________|____________________________|__________________________________
| 3 | 15 Locul de |
16 Data | 17 Durata transportului
|
| expediere| expedierii|
__|_____________|_____________|______________|__________________________________
18a
|
| 19a Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20a | 21a Greutate
identificare,
|
|
Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22a Greutate
ambalajelor
|
| |
netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18b
|
| 19b Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20b | 21b Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
| |______________________
tipul
|
| | 22b Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18c
|
| 19c Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20c | 21c Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22c Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
| 23 Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi
| spirtoase, mici producători de bere şi mici
distilerii)
|
|_______________________________________________________________
| A Menţiuni privind | 24
Căsuţele 1 - 22 certificarea
|
verificarea.
| completării corecte
| Se completează de
|__________________________________
| autoritatea fiscală
| Societatea semnatară şi
| competentă.
| nr. de telefon
|
|
|
|__________________________________
|
| Numele semnatarului
|
|
|
|__________________________________
|
| Locul şi data
|
|
|
|__________________________________
| Continuă pe verso
| Semnătura
| (exemplarele 2, 3 şi 4) |
|____________________________|__________________________________
______________________________________________________________________________
|
|
| B
SCHIMBAREA LOCULUI
LIVRĂRII
|
|
Noua adresă
Trebuie informată imediat |
|
autoritatea
indicată la |
|
căsuţa
8
|
|
|
|
|
|
|
|
Numele
semnatarului
|
|
|
|
|
|
Locul şi
data
Semnătura
|
|
|
|
|
|_______________________________________________|______________________________|
|
|
| C
CERTIFICAREA RECEPŢIEI SAU
EXPORTULUI
|
|
_
|
|
|_| Produse
primite
|
|
de
destinatar
|
|
Data ................ Locul ............. Nr.
referinţă .......... |
|
|
|
Descrierea produselor |
Plusuri
|
Minusuri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
_
|
|
|
|
|_| Transport verificat
|
|
|
|
Mijloc de transport ........... |
|
_
|
|
|_| Produse exportate*/plasate
într-o
|
|
procedură vamală comunitară
(alta
|
|
decât punerea în libera
circulaţie)*
|
|
Data
................
|
|
_
|
|
|_| Numele semnatarului ............... Locul şi data
.................. |
|
Societatea
semnatarului
Semnătura
|
|
...................................
|
|
_
|
|
|_| Autoritatea fiscală sau biroul vamal Aprobat de autoritatea
fiscală |
|
Nume
sau de biroul
vamal
|
|
Adresa
|
|
|
|
* tăiaţi varianta care nu se
aplică
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| A
Înregistrarea controalelor
(continuare)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
PRODUSE
ACCIZABILE
DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
_____________________________________________________________________________
| 4 | 1
Expeditor Cod unic de | 2 Cod
acciză | 3 Nr.
|
| _
înregistrare | expeditor
| referinţă
|_____________|
|_|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|Exemplar
|
| 4 Cod acciză | 5 Nr.
|pentru
|
| primitor |
factură
|autoritatea
|
|
|
|fiscală a
|
|__________________|_______________
|primitorului
|
| 6 Data facturii
|
|
|
|
|____________________________|__________________________________
| | 7
Primitor Cod unic de | 8 Autoritatea competentă
|
|
înregistrare | a locului de expediere
|
|
|
|
|
|
| | 7a
Locul
|
|
|
livrării
|__________________________________
|
|
| 10 Garanţia
|
|____________________________|
| | 9
Transportator
|__________________________________
|
|
| 12 Ţara de | 13 Ţara de
|
|
| expediţie |
primire
|
|____________________________|__________________|_______________
| | 11
Alte informaţii | 14
Reprezentantul
|
| privind transportul
| fiscal
|
|
|
|_____________|____________________________|__________________________________
| 4 | 15 Locul de |
16 Data | 17 Durata transportului
|
| expediere| expedierii|
__|_____________|_____________|______________|__________________________________
18a
|
| 19a Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20a | 21a Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
| |______________________
tipul
|
| | 22a Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18b
|
| 19b Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20b | 21b Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22b Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18c
|
| 19c Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20c | 21c Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
|
| 22c Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
| 23 Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi
|
spirtoase, mici producători de bere şi mici distilerii)
|
|_______________________________________________________________
| A Menţiuni privind | 24
Căsuţele 1 - 22 certificarea
|
verificarea.
| completării corecte
| Se completează de
|__________________________________
| autoritatea fiscală
| Societatea semnatară şi
| competentă.
| nr. de telefon
|
|
|
|__________________________________
|
| Numele semnatarului
|
|
|
|__________________________________
|
| Locul şi data
|
|
|
|__________________________________
| Continuă pe verso
| Semnătura
| (exemplarele 2, 3 şi 4) |
|____________________________|__________________________________
______________________________________________________________________________
|
|
| B
SCHIMBAREA LOCULUI LIVRĂRII
|
|
Noua
adresă
Trebuie informată imediat |
|
autoritatea indicată la |
|
căsuţa
8
|
|
|
|
|
|
|
|
Numele
semnatarului
|
|
|
|
|
|
Locul şi
data
Semnătura
|
|
|
|
|
|_______________________________________________|______________________________|
|
|
| C
CERTIFICAREA RECEPŢIEI SAU
EXPORTULUI
|
|
_
|
|
|_| Produse
primite
|
|
de
destinatar
|
|
Data ................ Locul ............. Nr.
referinţă .......... |
|
|
|
Descrierea produselor |
Plusuri
|
Minusuri
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
_
|
|
|
|
|_| Transport
verificat
|
|
|
|
Mijloc de transport
........... |
|
_
|
|
|_| Produse exportate*/plasate
într-o
|
|
procedură vamală comunitară
(alta
|
|
decât punerea în libera
circulaţie)*
|
|
Data
................
|
|
_
|
|
|_| Numele semnatarului ............... Locul şi data
.................. |
|
Societatea
semnatarului
Semnătura
|
|
...................................
|
|
_
|
|
|_| Autoritatea fiscală sau biroul vamal Aprobat de autoritatea
fiscală |
|
Nume
sau de biroul
vamal
|
|
Adresă
|
|
|
|
* tăiaţi varianta care nu se aplică
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| A
Înregistrarea controalelor
(continuare)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
PRODUSE ACCIZABILE
DOCUMENT ADMINISTRATIV DE ÎNSOŢIRE
_____________________________________________________________________________
| 5 | 1
Expeditor Cod unic de | 2 Cod
acciză | 3 Nr.
|
| _ înregistrare
| expeditor |
referinţă
|_____________|
|_|
|
|
|
|
|__________________|_______________
|Exemplar
|
| 4 Cod acciză | 5 Nr.
|pentru
|
| primitor |
factură
|autoritatea
|
|
|
|fiscală a
|
|__________________|_______________
|expeditorului|
| 6 Data facturii
|
|
|
|
|____________________________|__________________________________
| | 7
Primitor Cod unic de | 8 Autoritatea competentă
| |
înregistrare | a locului de expediere
|
|
|
|
|
|
| | 7a
Locul
|
|
|
livrării
|__________________________________
|
|
| 10 Garanţia
|
|____________________________|
| | 9
Transportator
|__________________________________
|
|
| 12 Ţara de | 13 Ţara de
|
|
|
expediţie | primire
|
|____________________________|__________________|_______________
| | 11
Alte informaţii | 14
Reprezentantul
|
| privind transportul
| fiscal
|
|
|
|_____________|____________________________|__________________________________
| 5 | 15 Locul de |
16 Data | 17 Durata transportului
|
| expediere| expedierii|
__|_____________|_____________|______________|__________________________________
18a
|
| 19a Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20a | 21a Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22a Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18b
|
| 19b Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20b | 21b Greutate
identificare,
|
|
Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22b Greutate
ambalajelor
|
| |
netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
18c
|
| 19c Codul produsului (cod NC)
Descrierea
|
|
produselor,
|
|________________|_____|_____|_____
numere
de
|
| 20c | 21c Greutate
identificare,
|
| Cantitate | brută (kg)
cantitatea
şi
|
|
|______________________
tipul
|
| | 22c Greutate
ambalajelor
|
|
| netă (kg)
________________|____________________________|___________|______________________
| 23 Certificate
(pentru unele vinuri şi băuturi
| spirtoase, mici producători de bere şi mici
distilerii)
|
|_______________________________________________________________
| A Menţiuni privind | 24
Căsuţele 1 - 22 certificarea
|
verificarea.
| completării corecte
| Se completează de
|__________________________________
| autoritatea fiscală |
Societatea semnatară şi
|
competentă.
| nr. de telefon
|
|
|
|__________________________________
|
|
Numele semnatarului
|
|
|
|__________________________________
|
| Locul şi data
|
|
|
|__________________________________
| Continuă pe verso
| Semnătura
| (exemplarele 2, 3 şi 4) |
|____________________________|__________________________________
DOCUMENT DE ÎNSOŢIRE SIMPLIFICAT
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
-
faţă -
______________________________________________________________________________
|
1 | 1. Expeditor
nr. de TVA | 2. Număr de referinţă
al |
|_________|
(Nume şi
adresă)
|
operaţiunii
|
|Exemplar
|
|
|
|pentru
|
|___________________________________|
|expeditor|
| 3. Autoritatea competentă a |
|
|
| statului de
destinaţie |
|
|________________________________| (Nume şi
adresă)
|
|
| 4. Primitor nr. de TVA
|
|
|
| (Nume şi
adresă)
|
|
|
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
|
| 5. Transportator/mijloace de | 6. Numărul de
referinţă şi data |
|
|
transport
| declaraţiei
|
|
|
|
|
|
|________________________________|
|
|_________|
7. Locul
livrării
|
|
|
1
|
|
|
|_________|________________________________|___________________________________|
| 8. Mărci şi număr
de | 9. Codul
produsului (codul NC) |
| identificare, nr. şi tipul
|
|
| ambalajelor, descrierea
|___________________________________|
|
bunurilor
| 10. Cantitate | 11. Greutatea |
|
|
| brută (kg) |
|
|
|
|
|
|
|___________________|
|
|
| 12. Greutatea |
|
|
| netă (kg) |
|
|
|
|
|
|_______________|___________________|
|
| 13. Preţul de facturare/valoarea |
|
|
comercială
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
| 14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase,
mici |
| fabrici de bere, mici
distilerii)
|
|
|
|____________________________________________________________________|
| A. Menţiuni
privind | 15.
Căsuţele 1 - 13 corect |
| verificarea. Se completează |
completate
|
| de autoritatea competentă |
Restituirea exemplarului 3 |
|
|
_
_ |
|
| solicitată Da |_| Nu |_| (*) |
|
|___________________________________|
|
| Societatea semnatară şi numărul de|
|
|
telefon
|
|
|
|
|
|___________________________________|
|
| Numele
semnatarului
|
|
|
|
|
|___________________________________|
|
| Locul şi
data
|
|
|
|
|
|___________________________________|
| Continuarea pe
verso |
Semnătura
|
| (exemplarele 2 şi
3)
|
|
|________________________________|___________________________________|
(*)
Bifaţi căsuţa corespunzătoare
INSTRUCŢIUNI DE COMPLETARE
(verso-ul exemplarului 1)
Circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor care au
fost eliberate în consum în statul membru de livrare
1. Observaţii generale
1.1. Documentul de însoţire simplificat este utilizat în scopul
aplicării accizelor, potrivit prevederilor art. 7 din Directiva
Consiliului nr. 92/12/CEE din 25 februarie 1992.
1.2. Documentul trebuie completat în mod lizibil în aşa fel încât
înscrisurile să nu poată fi şterse. Informaţiile pot fi
pretipărite. Nu sunt permise ştersături sau tăieturi.
1.3. Caracteristicile generale ale documentului şi dimensiunile
căsuţelor sunt cele prevăzute în Jurnalul Oficial al
Comunităţii Europene nr. C 164 din 1 iulie 1989 pagina 3.
Hârtia trebuie să fie de culoare albă pentru toate exemplarele
şi să aibă formatul 210 mm pe 297 mm; este admisă o
toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus în ceea ce
priveşte lungimea.
1.4. Orice spaţiu neutilizat trebuie să fie barat, astfel încât
să nu se mai poată face adăugiri.
1.5. Documentul de însoţire constă în 3 exemplare:
exemplarul 1 trebuie păstrat de expeditor
exemplarul 2 însoţeşte produsele şi trebuie păstrat de
primitor;
exemplarul 3 însoţeşte produsele şi trebuie să se returneze
expeditorului,
cu certificarea primirii confirmată de către persoana
menţionată la căsuţa 4 dacă expeditorul solicită
aceasta în
scopul restituirii accizelor;
2. Rubrici
Căsuţa 1. Expeditor: numele şi adresa complete,
numărul de TVA (dacă
există) al persoanei care livrează produse într-un alt stat
membru. Dacă există un număr de accize trebuie de asemenea
indicat.
Căsuţa 2. Număr de referinţă al
operaţiunii: numărul de referinţă comunicat
de persoana care livrează produsele şi care va identifica
mişcarea cu înregistrările sale comerciale. În mod normal, acesta
va fi numărul şi data facturii.
Căsuţa 3. Autoritatea competentă a statului de
destinaţie: numele şi adresa
autorităţii din statul membru de destinaţie, căreia i-a
fost
declarată anticipat expediţia.
Căsuţa 4. Primitor: numele şi adresa complete,
numărul de TVA (dacă există)
al persoanei care primeşte produsele. Dacă există un număr
de
accize trebuie de asemenea indicat.
Căsuţa 5. Transportator/mijloc de transport: se
completează cu "expeditor",
"primitor" sau numele şi adresa persoanei responsabile cu prima
expediere, dacă este diferită de persoanele indicate în
căsuţa 1
sau căsuţa 4, se va indica de asemenea mijlocul de transport.
Căsuţa 6. Număr de referinţă şi data
declaraţiei:
Declaraţia şi/sau autorizaţia care trebuie dată de
autoritatea
competentă din statul membru de destinaţie înainte de începerea
expediţiei.
Căsuţa 7. Locul livrării: adresa livrării dacă
este diferită de cea din
căsuţa 4.
Căsuţa 8. Descrierea completă a produselor, marcaje
şi numere şi tipul
ambalajelor: marcaje şi numerele exterioare ale pachetelor, ex.
containere; numărul pachetelor din interior, ex. cartoane; şi
descrierea comercială a produselor. Descrierea poate continua pe
o pagină separată ataşată fiecărui exemplar. O
listă a
ambalajelor
poate fi utilizată în acest scop.
Pentru alcoolul şi băuturile alcoolice, altele decât berea,
trebuie să se precizeze concentraţia alcoolică (procent în volum
la 20 grade C).
Pentru bere, concentraţia alcoolică va fi
menţionată fie în grade
Plato, fie procente în volum la 20 grade C, fie amândouă,
potrivit solicitării statului membru de destinaţie şi a statului
membru de expediere.
Pentru uleiuri minerale se va menţiona densitatea la 15 grade C.
Căsuţa 9. Codul produsului: codul NC.
Căsuţa 10. Cantitate: numărul, greutatea sau volumul, după
caz, în funcţie
de accizele din statul membru de destinaţie, de exemplu:
- ţigarete, numărul de bucăţi, exprimat în mii,
- ţigări şi ţigări de foi, greutatea netă,
- alcool şi băuturi alcoolice, litri la temperatura de 20 grade C
cu două zecimale,
- produse energetice cu excepţia păcurii, litri la temperatura de
15 grade C.
Căsuţa 11. Greutate brută: greutatea brută a transportului.
Căsuţa 12. Greutate netă: se va indica greutatea fără
ambalaje a produselor.
Căsuţa 13. Preţul facturii/valoarea comercială: suma
totală a facturii care
include şi acciza. În cazul în care circulaţia nu are nici o
legătură cu vânzarea, trebuie introdusă şi valoarea
comercială.
În acest caz se adaugă menţiunea "nu în scop de vânzare".
Căsuţa 14. Certificate: acest spaţiu este rezervat pentru
anumite
certificate care sunt cerute numai pe exemplarul 2.
1. În cazul anumitor vinuri, atunci când se consideră necesar,
certificatul referitor la originea şi calitatea produselor,
conform legislaţiei comunitare.
2. În cazul anumitor băuturi spirtoase, certificatul referitor la
locul de producţie, conform legislaţiei
comunitare.
3. În cazul berii produsă de micii producători independenţi
conform definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind
structura accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru
care se intenţionează solicitarea unei cote reduse a accizei
în statul membru de destinaţie, certificarea expeditorului
astfel: "Prin prezenta se certifică faptul că berea a fost
produsă de o mică berărie independentă cu o producţie
a anului
anterior de ........ hectolitri de bere."
4. În cazul alcoolului etilic produs de o mică distilerie,
conform definiţiei din directiva specifică a Comisiei privind
structura accizelor la alcool şi băuturi alcoolice, pentru
care se intenţionează solicitarea unei cote reduse a accizei
în statul membru de destinaţie, certificarea expeditorului
astfel: "Prin prezenta se certifică faptul că produsul descris
a fost fabricat de o mică distilerie cu o producţie a anului
anterior de ........ hectolitri de alcool pur.
Căsuţa 15. Societatea semnatarului etc.: documentul trebuie completat
de
către sau în numele persoanei responsabile pentru circulaţia
produselor. Dacă expeditorul solicită să i se returneze
exemplarul 3 cu un certificat de recepţie, acesta va fi
menţionat.
Căsuţa A Menţiuni privind verificarea:
autorităţile competente trebuie să
înregistreze pe exemplarele 2 şi 3 controalele efectuate. Toate
observaţiile trebuie să fie semnate, datate şi ştampilate
de
către funcţionarul responsabil.
Căsuţa B Certificat de primire: trebuie să fie
transmis de către primitor
şi trebuie returnat expeditorului dacă acesta din urmă îl
solicită expres în scopul restituirii accizelor.
DOCUMENT DE ÎNSOŢIRE SIMPLIFICAT
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
-
faţă -
______________________________________________________________________________
|
2 | 1. Expeditor
nr. de TVA | 2. Număr de referinţă
al |
|_________|
(Nume şi
adresă)
|
operaţiunii
|
|Exemplar
|
|
|
|pentru
|
|___________________________________|
|primitor
|
| 3. Autoritatea competentă a |
|
|
| statului de
destinaţie |
|
|________________________________| (Nume şi
adresă)
|
|
| 4. Primitor nr. de TVA
|
|
|
| (Nume şi
adresă)
|
|
|
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
|
| 5. Transportator/mijloace de | 6. Numărul de
referinţă şi data |
|
|
transport
| declaraţiei
|
|
|
|
|
|
|________________________________|
|
|_________|
7. Locul
livrării
|
|
|
2
|
|
|
|_________|________________________________|___________________________________|
| 8. Mărci şi număr
de | 9. Codul
produsului (codul NC) |
| identificare, nr. şi tipul
|
|
| ambalajelor, descrierea
|___________________________________|
|
bunurilor
| 10. Cantitate | 11. Greutatea |
|
|
| brută (kg) |
|
|
|
|
|
|
|___________________|
|
|
| 12. Greutatea |
|
|
| netă (kg) |
|
|
|
|
|
|_______________|___________________|
|
| 13. Preţul de facturare/valoarea |
|
|
comercială
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
| 14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase,
mici |
| fabrici de bere, mici
distilerii)
|
|
|
|____________________________________________________________________|
| A. Menţiuni
privind | 15.
Căsuţele 1 - 13 corect |
| verificarea. Se completează |
completate
|
| de autoritatea competentă
| Restituirea exemplarului 3 |
|
|
_
_ |
|
| solicitată Da |_| Nu |_| (*) |
|
|___________________________________|
|
| Societatea semnatară şi numărul de|
|
|
telefon
|
|
|
|
|
|___________________________________|
|
| Numele
semnatarului
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
|
| Locul şi data
|
|
|
|
|
|___________________________________|
| Continuarea pe
verso |
Semnătura
|
| (exemplarele 2 şi
3)
|
|
|________________________________|___________________________________|
(*) Bifaţi căsuţa corespunzătoare
- verso -
______________________________________________________________________________
|
|
| B.
CERTIFICAREA
RECEPŢIEI
|
|
|
|
Produse recepţionate de
primitor
|
|
|
| Data
.............. Locul .............. Numărul de referinţă
.............. |
|
|
|
|
|
Accizele au fost plătite*)/declarate pentru plată
autorităţii competente |
|
|
|
|
| Data ....................
Numărul de referinţă ............................. |
|
|
|
|
| Alte
observaţii ale
primitorului:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Locul/Data ...................... Numele semnatarului ...................... |
|
Semnătura ................................ |
|
|
| *)
Tăiaţi menţiunea
inutilă
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| A.
Menţiuni privind verificarea
(continuare)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
DOCUMENT
DE ÎNSOŢIRE SIMPLIFICAT
pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile
deja eliberate pentru consum
- faţă -
______________________________________________________________________________
|
3 | 1. Expeditor
nr. de TVA | 2. Număr de referinţă al
|
|_________|
(Nume şi
adresă)
|
operaţiunii
|
|Exemplar
|
|
|
|de
|
|___________________________________|
|returnat
|
| 3. Autoritatea competentă a |
|expedito-|
| statului de
destinaţie |
|rului
|________________________________| (Nume şi
adresă)
|
|
| 4. Primitor nr. de TVA
|
|
|
| (Nume şi
adresă)
|
|
|
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
|
| 5. Transportator/mijloace de | 6. Numărul de
referinţă şi data |
|
|
transport
| declaraţiei
|
|
|
|
|
|
|________________________________|
|
|_________|
7. Locul
livrării
|
|
|
3
|
|
|
|_________|________________________________|___________________________________|
| 8. Mărci şi număr
de | 9. Codul
produsului (codul NC) |
| identificare, nr. şi tipul
|
|
| ambalajelor, descrierea
|___________________________________|
|
bunurilor
| 10. Cantitate | 11. Greutatea |
|
|
| brută (kg) |
|
|
|
|
|
|
|___________________|
|
|
| 12. Greutatea |
|
|
| netă (kg) |
|
| |
|
|
|_______________|___________________|
|
| 13. Preţul de facturare/valoarea |
|
|
comercială
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
| 14. Certificate (pentru unele vinuri şi băuturi spirtoase,
mici |
| fabrici de bere, mici
distilerii)
|
|
|
|____________________________________________________________________|
| A. Menţiuni
privind | 15.
Căsuţele 1 - 13 corect |
| verificarea. Se completează |
completate
|
| de autoritatea competentă
| Restituirea exemplarului 3 |
|
|
_
_ |
|
| solicitată Da |_| Nu |_| (*) |
|
|___________________________________|
|
|
Societatea semnatară şi numărul de|
|
| telefon
|
|
|
|
|
|___________________________________|
|
| Numele semnatarului
|
|
|
|
|________________________________|___________________________________|
|
| Locul şi
data
|
|
|
|
|
|___________________________________|
| Continuarea pe
verso |
Semnătura
|
| (exemplarele 2 şi
3)
|
|
|________________________________|___________________________________|
(*) Bifaţi căsuţa corespunzătoare
- verso -
______________________________________________________________________________
|
|
| B.
CERTIFICAREA
RECEPŢIEI
|
|
|
|
Produse recepţionate de
primitor
|
|
|
| Data ..............
Locul .............. Numărul de referinţă .............. |
|
|
|
|
|
Accizele au fost plătite*)/declarate pentru plată
autorităţii competente |
|
|
|
|
| Data
.................... Numărul de referinţă
............................. |
|
|
|
|
| Alte
observaţii ale
primitorului:
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Locul/Data ...................... Numele semnatarului ...................... |
|
Semnătura ................................ |
|
|
| *)
Tăiaţi menţiunea
inutilă
|
|______________________________________________________________________________|
|
|
| A.
Menţiuni privind verificarea
(continuare)
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|______________________________________________________________________________|
Denumirea operatorului economic
.................................................................
Sediul:
Judeţul ............ Sectorul ...... Localitatea ................
Strada ............ Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Codul poştal ............... Telefon/fax ........................
Codul de identificare fiscală ...................................
CERERE
de restituire a accizelor
în luna ........ anul ..........
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Simbolul statului membru de destinaţie
B - Cantitatea recepţionată
C - Codul NC al produsului
D - Cantitatea*)
E - Nivelul accizei**)
F - Data plăţii
G - Numărul şi documentul care atestă plata
______________________________________________________________________________
|N |Numărul
| A|Denumirea
|Descrierea|Data
|B|Date |Suma de |
|r.|documentului|
|destinatarului|produselor|recepţiei | |privind |restituit|
|
|de însoţire | |şi codul de |expediate |produselor|
|plata
| |
|c
|simplificat | |identificare
|
| | |accizelor
| |
|r
| |
|fiscală
|
| | |în statul |
|
|t.|
| |
|
| | |membru de
| |
|
| |
|
|
| |
|destinaţie| |
|
| |
|
|__________| |
|__________| |
|
| |
|
|C | D | E | | | F
| G | |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
|
0| 1 |
2| 3 |4 | 5 |
6 | 7 |8| 9 | 10
| 11 |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
|
| |
|
| | |
| | |
|
| |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
|
| |
|
| | |
| | |
|
| |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
|
| |
|
| | |
| | |
|
| |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
|
| TOTAL |
|
| | |
| | | |
| |
|__|____________|__|______________|__|___|___|__________|_|___|______|_________|
*) Pentru produsele energetice volumul va fi măsurat la temperatura de 15
grade C; pentru alcool şi băuturi alcoolice volumul se
stabileşte la 20 grade C; în cazul ţigaretelor se va menţiona pe
un rând numărul de pachete de ţigarete şi pe următorul
valoarea acestora în lei, cu un singur număr de ordine şi
fără a repeta datele comune.
**) Se va consemna nivelul efectiv suportat. În cazul în care acesta este
imposibil de stabilit, se va aplica nivelul accizelor în vigoare în ultimele 3
luni anterioare datei la care s-a realizat plata în statul membru de
destinaţie.
.....................
...............
Semnătura şi ştampila
Data
Denumirea operatorului economic
.................................................................
Sediul:
Judeţul ............ Sectorul ...... Localitatea ................
Strada ............ Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Codul poştal ............... Telefon/fax ........................
Codul de identificare fiscală ...................................
CERERE
de rambursare a accizelor în cazul vânzării la distanţă
în trimestrul ........ anul ............
______________________________________________________________________________
|Nr. |
Statul membru | Numărul de ordine|
PRODUSE
|
|crt.|
de destinaţie | corespunzător
|______________________________________|
|
|
| livrării | Codul NC al|
Cantitatea*)| Suma |
|
|
|
| produsului |
| solicitată|
|
|
|
|
| | a
fi |
|
|
|
|
| |
rambursată|
|
|
|
|
| | **)
|
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
0 | 1
|
2 |
3 |
4 |
5 |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
|
|
|
|
| |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
|
|
|
|
| |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
|
|
|
|
| |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
|
|
|
|
| |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
|
|
|
|
|
|
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
|
| TOTAL
|
| |
| |
|____|_______________|__________________|____________|_____________|___________|
*) Pentru produsele energetice volumul va fi măsurat la temperatura de 15
grade C; pentru alcool şi băuturi alcoolice volumul se
stabileşte la 20 grade C; în cazul ţigaretelor se va menţiona pe
un rând numărul de pachete de ţigarete şi pe următorul
valoarea acestora în lei, cu un singur număr de ordine şi
fără a repeta datele comune.
**) Se va consemna suma efectiv suportată. În cazul în care aceasta nu se
poate determina cu exactitate, se va calcula prin aplicarea nivelului accizelor
în vigoare în ultimele 3 luni anterioare de la data plăţii în statul
membru de destinaţie.
.....................
...............
Semnătura şi
ştampila
Data
______________________________________________________________________________
|
| Nr. înregistrare ........| Data ....................|
|________________________|__________________________|__________________________|
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de reprezentant fiscal
______________________________________________________________________________
| 1.
Numele
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 2.
Adresa
| Judeţul ................. Sectorul ....... |
|
| Localitatea .............................. |
|
|
Strada ........................ Nr. ...... |
|
| Bloc ..... Scară ..... Etaj .... Ap. ..... |
|
| Cod poştal ............................... |
|_________________________________|____________________________________________|
| 3.
Telefon
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 4.
Fax
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 5.
Adresă
e-mail
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 6.
Codul de identificare
fiscală|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 7.
Numele şi numărul de telefon
|
|
|
al reprezentantului legal
sau|
|
|
al altei persoane de contact
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 8.
Descrierea activităţilor
|
|
|
economice desfăşurate în
|
|
|
România
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
| 9.
Numele, adresa şi codul
|
|
|
fiscal al persoanelor
|
|
|
afiliate cu solicitantul
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
|10.
Dacă solicitantul este
|
|
|
persoană juridică, numele, |
|
|
adresa şi codul numeric
|
|
|
personal al fiecărui
|
|
|
administrator; se vor anexa |
|
|
şi cazierele judiciare ale
|
|
|
administratorilor
|
|
|_________________________________|____________________________________________|
|11.
Arătaţi dacă solicitantul (sau în cazul în care
solicitantul | _ _ |
|
este persoană juridică, oricare dintre administratorii săi) a |
|_| |_| |
|
fost condamnat definitiv în ultimii 5 ani pentru infracţiunile|
Da Nu |
|
prevăzute în legislaţia
fiscală
| |
|__________________________________________________________________|___________|
|12.
Anexaţi actul constitutiv al societăţii care îi permite
desfăşurarea |
|
activităţii de reprezentant
fiscal
|
|______________________________________________________________________________|
|13.
Anexaţi copia contractului de reprezentare încheiat cu
antrepozitarul |
|
autorizat
expeditor
|
|______________________________________________________________________________|
|14.
Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de
plătitor |
|
de accize
|
|______________________________________________________________________________|
|15.
Nivelul
garanţiei
|
|
|
|
|
|Anexaţi
scrisoarea de bonitate
bancară|
|
|______________________________________|_______________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind
falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în
acest formular sunt corecte şi complete.
____________________________
_____________________
Semnătura solicitantului sau
a
reprezentantului fiscal
Data
Denumirea operatorului înregistrat/
operatorului neînregistrat/
reprezentantului fiscal
................................... Autoritatea
fiscală teritorială
Cod accize/Cod identificare fiscală
_______________________________
................................... |_______________________________|
Localitatea .......................
judeţul/sector ....................
Strada ................... Nr. ....
Bloc ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Cod poştal ........................
SITUAŢIE CENTRALIZATOARE
PRIVIND ACHIZIŢIILE ŞI LIVRĂRILE DE PRODUSE ACCIZABILE
în luna ............. anul ........
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Cod accize expeditor/Cod identif. fiscală destinatar
B - Codul NC al produsului
C - Starea produsului (vrac/îmbuteliat) (V/I)
D - Densitate la 15 grade C Kg/l*4)
E - Concentraţie grad alcoolic/grad Plato*5)
F - Capacitate nominală
______________________________________________________________________________
|Document
|Achiziţie/|Provenienţa/|A |B | C| D|
E|Recipienţi|Cantitate|Acciza |
|
|Livrare |Destinaţia | | | |
| |*5)
| |datorată|
|_________|__________|*3)
| | | | |
|__________|_________| |
|Tip|Număr|
Tip| Data|
| | | | | | F | nr. |kg
|litri| |
|*1)|
| *2)|
| |
| | | | | |
| | |
|
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
|
| | |
| |
| | | | | |
| |
| |
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
|
| | |
| |
| | | | | |
| |
| |
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
|
| | |
| |
| | | | | |
| |
| |
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
|
| | |
| |
| | | | | |
| |
| |
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
|
| | |
| |
| | | | | |
| |
| |
|___|_____|____|_____|____________|__|__|__|__|__|____|_____|___|_____|________|
*1) DAI, DAS, factura;
*2) Pentru achiziţii se va înscrie "A"; pentru livrări se
va înscrie "L";
*3) Se va înscrie codul ţării în cazul
provenienţei/destinaţiei U.E. (RO în cazul livrărilor
naţionale), se va indica "EX" în cazul livrărilor în afara
U.E.;
*4) Se va completa numai în cazul produselor energetice;
*5) Se va completa numai în cazul alcoolului şi băuturilor alcoolice.
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Vrac/Îmbuteliat (V/I)
B - Stoc efectiv U.M.
______________________________________________________________________________
|
RECAPITULAREA
PERIOADEI
|
|______________________________________________________________________________|
|Codul NC
al|A |Stoc la |Cantitatea|Surplus pe|Cantitate|Pierderi|B
|Diferenţa|
|produsului
| |începutul|intrată |parcursul
|ieşită |
| |(+) sau |
|
| |lunii
|
|lunii
| |
| |(-) |
|
| | U.M. | U.M. |
U.M. | U.M. | U.M. |
| U.M. |
|___________|__|_________|__________|__________|_________|________|__|_________|
|
| |
|
| |
| |
| |
|___________|__|_________|__________|__________|_________|________|__|_________|
|
| |
|
| |
| |
| |
|___________|__|_________|__________|__________|_________|________|__|_________|
..................................
.........
Semnătura şi
ştampila
operatorului
Data
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
NOTĂ DE COMANDĂ
pentru
documente fiscale speciale
numărul .......... din data de ...................
Denumire ......................................................
Cod de identificare fiscală ...................................
Localitatea ...................... judeţul/sectorul ...........
Strada ................ Nr. ... Bl. ... Sc. ... Et. ... Ap. ...
Cod poştal ............................... Sector .............
Domiciliul fiscal .............................................
Telefon/fax ...................................................
______________________________________________________________________________
|
Codul | Cantitatea| Unitatea | Preţ
unitar| Valoare | T.V.A.| Valoare |
|
documentului| solicitată| de
măsură|
| (lei) | (lei) | totală |
|
|
|
|
|
| | inclusiv |
|
|
|
|
|
| | T.V.A. |
|
|
|
|
|
| | (lei) |
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|
0 |
1 | 2
| 3 |
4 | 5 |
6 |
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
|_____________|___________|__________|____________|_________|_______|__________|
Autoritatea fiscală teritorială ...................
Data aprobării comenzii ...........................
Numărul documentelor aprobate .....................
Modalitatea de plată ..............................
......................................
.......................
(semnătura şi ştampila
solicitantului)
(semnătura şi ştampila)
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
Denumirea antrepozitului fiscal ..........................
Cod accize ...............................................
Localitatea ................... judeţul/sectorul .........
Strada ..................................... Nr. .........
Cod poştal ...............................................
Domiciliul fiscal ........................................
Situaţia
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de alcool şi băuturi spirtoase
în luna .................. anul ...........
I. Materii prime (exprimate în hectolitri alcool pur)
______________________________________________________________________________
|Tipul
| Stoc
| Intrări
(B) |Utilizat| Stoc
|Diferenţa|
|produsului|
iniţial|________________________________| (C) |
final| (E) |
|
| (A) | Operaţii interne |U.E.
|Import| | (D)
| |
|
|
|___________________| |
| |
| |
|
| |Din
|Alte |
| |
|
| |
|
|
|producţie|achiziţii|
| |
|
| |
|
| |proprie |
| |
| |
| |
|__________|________|_________|_________|_____|______|________|______|_________|
|
0 | 1 |
2 | 3 | 4
| 5 | 6 | 7 |
8 |
|__________|________|_________|_________|_____|______|________|______|_________|
|__________|________|_________|_________|_____|______|________|______|_________|
|__________|________|_________|_________|_____|______|________|______|_________|
II. Livrări (exprimate în hectolitri alcool pur)
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Achiziţii interne (RO)
b - Alte achiziţii (UE)
c - Import
d - Cu accize
e - Teritoriul naţional
f - U.E.
g - Export
h - Scutire
______________________________________________________________________________
|Tipul
|Stoc |Cantităţi|Intrări| Ieşiri
(D) |Utilizate |Stoc |Diferenţa|
|produsului|iniţial|produse
| (C)
|
|în |final|
(G) |
|
| (A) | (B)
|_______|______________|activita- | (F)
| |
|
|
| |a |b|c |d|Fără
accize |tea |
| |
|
|
| | | | |
|____________|proprie |
| |
|
|
| | | | |
|Regim |h | (E)
| | |
|
|
| | | | |
|suspensiv| |
| | |
|
|
| | | | |
|_________| |
| | |
|
|
| | | | | | e | f|
g| |
| | |
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
|
0 | 1 |
2 | 3|4| 5|6| 7 | 8| 9|10|
11 | 12 | 13 |
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
I. (A) Stocul iniţial: cantitatea de materii prime existente la începutul
perioadei trebuie să coincidă cu stocul final al perioadei
anterioare; (B) Intrări: Cantităţile de materii prime intrate
trebuie să corespundă cu cele înscrise în documentele de
circulaţie corespunzătoare fiecărei provenienţe, aferente
perioadei de raportare; (C) Cantităţile de materii prime utilizate
pentru fabricarea alcoolului, în perioada de raportare; (D)
Cantităţile de materii prime existente la finalul perioadei de
raportare; (E) Diferenţe: Cantitatea rezultată pentru fiecare materie
primă, după formula următoare: Stoc iniţial + intrări
- utilizat - stoc final E = A + B - C - D
II. Cantităţile de alcool se exprimă în hectolitri, cu două
zecimale. Datele aferente (A), (B), (C), (D) şi (E) sunt
corespunzătoare operaţiunilor desfăşurate în perioada de
raportare; Diferenţa (G) = A + B + C - D - E - F Diferenţa = stoc
iniţial + (cantităţi produse) + intrări - ieşiri -
stoc final
Data ..........
Conducătorul antrepozitului fiscal ..............
Semnătura şi ştampila
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
Denumirea antrepozitului fiscal ..........................
Cod accize ...............................................
Localitatea ................... judeţul/sectorul .........
Strada ..................................... Nr. .........
Cod poştal ...............................................
Domiciliul fiscal ........................................
Situaţia
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de vinuri/băuturi fermentate/produse intermediare
în luna ................ anul ..........
I. Materii prime
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Cantitate
b - Concentraţie
______________________________________________________________________________
|Tipul
|Stoc iniţial|
Intrări |Utilizat|Stoc
final|Diferenţa|
|produsului|
(A)
|
(B) |
(C) | (D) | (E) |
|
|____________|________________________|
|
| |
|
| a | b |Operaţii | U.E. |
Import|
|
| |
|
| | |interne
| |
| |
| |
|
|
| |_________|______|_______|________|__________|_________|
|
| | | a | b |
a |b | a | b | a | b | a | b | a | b |
|__________|______|_____|____|____|___|__|___|___|____|___|_____|____|____|____|
|
0 | 1 | 2 | 3 | 4 |
5 |6 | 7 | 8 | 9 | 10| 11 | 12 | 13 | 14 |
|__________|______|_____|____|____|___|__|___|___|____|___|_____|____|____|____|
|
| | |
| | | | |
| | | |
| | |
|__________|______|_____|____|____|___|__|___|___|____|___|_____|____|____|____|
A - cantităţile de materii prime existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - Cantităţile de materii prime şi
de produse în curs de fabricaţie intrate în antrepozit - se va avea în
vedere data recepţiei înscrisă în DAI; C - cantităţi de
materie primă utilizate pe parcursul lunii în procesul de producţie
al produselor intermediare; D - Stoc final - cantităţile de materii
prime existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa =
cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula: stoc
iniţial + intrări - utilizări - stoc final (E = A + B - C - D)
II. Produse în curs de fabricaţie
______________________________________________________________________________
| Tip
produs| Stoc iniţial|
Intrări|
Ieşiri |Stoc final| Diferenţa|
|___________|_____________|________|_____________________|__________|__________|
|
|
| |Către alte|Pentru
|
| |
|
|
| |depozite
|prelucrare|
| |
|
|
|
| |finală
|
| |
|___________|_____________|________|__________|__________|__________|__________|
|
|
|
| |
|
| |
|___________|_____________|________|__________|__________|__________|__________|
III. Produse obţinute
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Achiziţii interne (RO)
b - Alte achiziţii (UE)
c - Import
d - Cu accize
e - Teritoriul naţional
f - Restul U.E.
g - Export
h - Scutire
______________________________________________________________________________
|Tipul
|Stoc |Cantităţi|Intrări| Ieşiri
(D) |Utilizate |Stoc |Diferenţa|
|produsului|iniţial|produse
| (C)
|
|în |final|
(G) |
|
| (A) | (B)
|_______|______________|operaţiuni| (F)
| |
|
|
| |a |b|c |d|Fără
accize |proprii | |
|
|
|
| | | | |
|____________| (E) |
| |
|
|
| | | | |
|Regim |h
|
| | |
|
|
| | | | |
|suspensiv| |
| | |
|
|
| | | | |
|_________| |
| | |
|
|
| | | | | | e | f|
g| |
| | |
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
|
0 | 1 |
2 | 3|4| 5|6| 7 | 8| 9|10|
11 | 12 | 13 |
|__________|_______|_________|__|_|__|_|___|__|__|__|__________|_____|_________|
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul
perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din
documentul lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit
pe parcursul perioadei; C - Cantităţile de produse intrate în regim
suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data de recepţie
înscrisă pe DAI; D - Ieşiri cu accize - cantităţile de
produse eliberate în consum; Ieşiri fără accize -
cantităţile fiecărui produs intermediar ieşit în regim
suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor; E -
cantităţi de produse obţinute în antrepozit şi care
ulterior sunt utilizate ca materie primă în noul proces de producţie.
F - Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în
antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa - cantităţile
de produse rezultate, stabilite după formula următoare G = A + B + C
- D - E - F
Data ..........
Conducătorul antrepozitului fiscal ..............
Semnătura şi ştampila
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
Denumirea antrepozitului fiscal ..........................
Cod accize ...............................................
Localitatea ................... judeţul/sectorul .........
Strada ..................................... Nr. .........
Cod poştal ...............................................
Domiciliul fiscal ........................................
Situaţia
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de bere
luna ................ anul ..........
I. Materii prime
______________________________________________________________________________
|
Denumire |Kilograme | %
extract| Denumire
|Kilograme | % extract|
|
| |
sec
|
| |
sec |
|______________|__________|__________|___________________|__________|__________|
|
Malţ
|
| | Zahăr şi
glucoză |
| |
|______________|__________|__________|___________________|__________|__________|
|
Orz
|
| | Alte materii
de |
| |
|
|
| |
extracţie
|
| |
|______________|__________|__________|___________________|__________|__________|
| Orez
şi gris |
| | Malţ
colorat
| |
|
|______________|__________|__________|___________________|__________|__________|
|
Porumb
|
|
|
|
| |
|______________|__________|__________|___________________|__________|__________|
II. Bere fabricată în hectolitri
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Achiziţii interne (RO)
b - Alte achiziţii (UE)
c - Import
d - Grad Plato mediu
e - Consum
f - Teritoriul naţional
g - U.E.
h - Export
______________________________________________________________________________
|Tipul
|Stoc
|Cantităţi|Intrări|
Ieşiri |Stoc |Diferenţa|
|produsu-|iniţial|produse
| (C)
|
|final| (F) |
|lui
| (A) | (B)
|_______|___________________________| (E)
| |
|
|
| |a |b|c |Cu
| Fără accize
| | |
|
|
| | | |
|accize|
| | |
|
|
| | | | | (D)
|
| | |
|
|
| | | |
|______|____________________|
| |
|
|
| | | | | d| e
|Regim |Operaţiuni|
| |
|
|
| | | | |
| |suspensiv|scutite |
| |
|
|
| | | | |
| |_________|
| | |
|
|
| | | | |
| | f | g| h|
|
| |
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|___|__|__|__________|_____|_________|
|
0 | 1 |
2 | 3|4| 5|6 | 7 | 8 | 9|10|
11 | 12 | 13 |
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|___|__|__|__________|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|___|__|__|__________|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|___|__|__|__________|_____|_________|
A - cantităţile de bere existente în antrepozit la începutul lunii
trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii
anterioare; B - Cantităţile de bere produse în antrepozit pe
parcursul lunii; C - Cantităţile de bere intrate în antrepozit. Se va
avea în vedere data de recepţie înscrisă pe DAI; D - Ieşiri cu
accize: Gradul Plato mediu - dacă berea eliberată în consum
prezintă diverse grade Plato, se va înscrie gradul mediu ponderat
Ex. 1000 hl bere de 12 grade Plato; 2000 hl de bere de 13 grade Plato; 3000 hl
de bere de 14 grade Plato
(1000 x 12) + (2000 x 13) + (3000 x 14)
Gradul
Plato mediu ponderat = ---------------------------------------- = 13,33
1000 + 2000 + 3000
F - Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în
antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa - cantităţile
de produse rezultate, stabilite după formula următoare F = A +
B + C - D - E
Data ..........
Conducătorul antrepozitului fiscal ..............
Semnătura şi ştampila
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
Denumirea antrepozitului fiscal ..........................
Cod accize ...............................................
Localitatea ................... judeţul/sectorul .........
Strada ..................................... Nr. .........
Cod poştal ...............................................
Domiciliul fiscal ........................................
Situaţia
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de tutunuri prelucrate
în luna ............. anul ........
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Achiziţii interne (RO)
b - Alte achiziţii (UE)
c - Import
d - Valoare
e - Cantitate
f - Teritoriul naţional
g - Scutire
______________________________________________________________________________
|Tipul |Stoc |Cantităţi|Intrări| Ieşiri |Stoc |Diferenţa|
|produsu-|iniţial|produse | (C) | |final| (G) |
|lui | (A) | (B) |_______|___________________________| (F) | |
| | | |a |b|c |Cu | Fără accize | | |
| | | | | | |accize| (E) | | |
| | | | | | | (D) | | | |
| | | | | | |______|____________________| | |
| | | | | | | d| e | Regim suspensiv |g | | |
| | | | | | | | |_________________| | | |
| | | | | | | | | f | U.E.|Export| | | |
| | | | | | | | | | | | | | |
| | | | | | | | |____|_____|______| | | |
| | | | | | | | |d |e| d| e| d | e| | | |
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|__|_|__|__|___|__|__|_____|_________|
| 0 | 1 | 2 |3 |4|5 | 6| 7 |8 |9|10|11| 12|13|14| 15 | 16 |
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|__|_|__|__|___|__|__|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|__|_|__|__|___|__|__|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|__|___|__|_|__|__|___|__|__|_____|_________|
În cazul ţigaretelor al ţigărilor şi ţigărilor de foi cantităţile vor fi exprimate în mii bucăţi iar în cazul tutunurilor de fumat se vor exprima în kg.
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe parcursul perioadei care se consideră finite; C - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data de recepţie înscrisă pe DAI; D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum; E - Ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor; F - Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare G = A + B + C - D - E - F
Data .......... Conducătorul antrepozitului fiscal ..............
Semnătura şi ştampila
_________________________________
| Autoritatea fiscală teritorială |
|_________________________________|
Denumirea antrepozitului fiscal ..........................
Cod accize ...............................................
Localitatea ................... judeţul/sectorul .........
Strada ..................................... Nr. .........
Cod poştal ...............................................
Domiciliul fiscal ........................................
Situaţia
privind operaţiunile desfăşurate în antrepozitul fiscal
de producţie de produse energetice
în luna ............. anul .......
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
a - Achiziţii interne (RO)
b - Alte achiziţii (UE)
c - Import
d - Teritoriul naţional
e - U.E.
f - Export
g - Scutiri
h - Cu accize
i - Fără accize
______________________________________________________________________________
|Tipul |Stoc |Cantităţi|Intrări| Ieşiri |Auto- |Stoc |Diferenţa|
|produsu-|iniţial|produse | (C) | |consum |final| (H) |
|lui | (A) | (B) | | | (F) | (G) | |
| | | |_______|___________________|_______| | |
| | | |a |b|c |Cu | Fără accize| h | i | | |
| | | | | | |accize| (E) | | | | |
| | | | | | | (D) | | | | | |
| | | | | | | |____________| | | | |
| | | | | | | |Regim |g | | | | |
| | | | | | | |suspensiv| | | | | |
| | | | | | | |_________| | | | | |
| | | | | | | | d | e| f| | | | | |
|________|_______|_________|__|_|__|______|___|__|__|__|___|___|_____|_________|
| 0 | 1 | 2 |3 |4|5 | 6 | 7 | 8| 9|10| 11| 12| 13 | 14 |
|________|_______|_________|__|_|__|______|___|__|__|__|___|___|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|______|___|__|__|__|___|___|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|______|___|__|__|__|___|___|_____|_________|
|________|_______|_________|__|_|__|______|___|__|__|__|___|___|_____|_________|
Cantităţile de produse se vor înscrie în tone sau 1000 litri, potrivit anexei de la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în care sunt stabilite nivelurile accizelor.
A - cantităţile de produse existente în antrepozit la începutul perioadei, şi care trebuie să corespundă cu stocul final din documentul lunii anterioare; B - Cantitatea de produse fabricate în antrepozit pe parcursul perioadei care se consideră finite; C - Cantităţile de produse intrate în regim suspensiv în antrepozit. Se va avea în vedere data de recepţie înscrisă pe DAI; D - Ieşiri cu accize - cantităţile de produse eliberate în consum; E - Ieşiri fără accize - cantităţile fiecărui produs ieşit în regim suspensiv sau în regim de scutire de la plata accizelor; F - Autoconsum - cantităţile de produse consumate sau utilizate în cadrul antrepozitului fiscal; Stocul final - cantităţile pe fiecare tip de produs existente în antrepozit la sfârşitul lunii; G - Diferenţa - cantităţile de produse rezultate, stabilite după formula următoare H = A + B + C - D - E - F - G
Data .......... Conducătorul antrepozitului fiscal ..............
Semnătura şi ştampila
(Anexa nr. 14 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
CERTIFICAT DE SCUTIRE DE ACCIZE (RO)
______________________________________________________________________________
| Seria nr. (opţional) |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 1. INSTITUŢIA/PERSOANA BENEFICIARĂ |
| Denumirea/numele .................................................. |
| Strada şi numărul ................................................. |
| Codul poştal, locul ............................................... |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 2. AUTORITATEA COMPETENTĂ PENTRU VIZARE |
| (Denumire, adresă şi număr de telefon) |
| ............................................................................ |
| ............................................................................ |
| ............................................................................ |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 3. DECLARAŢIA BENEFICIARULUI |
| Instituţia/persoana beneficiară*1) declară: |
| (a) că produsele prevăzute la căsuţa 5 sunt destinate*2): |
| _ _ |
| |_| Pentru uzul oficial al: |_| Pentru uzul personal al: |
| _ _ |
| |_| Unei misiuni diplomatice |_| Unui membru al unei misiuni |
| străine diplomatice străine |
| _ _ |
| |_| Unei reprezentanţe consulare |_| Unui membru al unei |
| străine reprezentanţe consulare străine|
| _ _ |
| |_| Unei organizaţii internaţionale |_| Unui membru din conducerea unei|
| organizaţii internaţionale |
| _ |
| |_| Forţei armate a unui stat parte la |
| Tratatul Atlanticului de Nord |
| (NATO) |
| ....................................... |
| (Denumirea instituţiei) (vezi căsuţa 4) |
| |
| (b) că produsele descrise la căsuţa 5 corespund condiţiilor şi limitelor |
| aplicabile scutirii, şi |
| |
| (c) că informaţiile de mai sus sunt reale. |
| Prin prezenta, instituţia sau persoana beneficiară se obligă ca în cazul în |
| care produsele nu corespund condiţiilor scutirii sau în cazul în care |
| produsele nu au fost utilizate în scopul prevăzut, prin prezenta să achite |
| accizele care s-ar datora în |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................................. |
| Ştampila |
|______________________________________________________________________________|
| 4. ŞTAMPILA INSTITUŢIEI (în cazul scutirii pentru uz personal) |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| (continuă pe verso) Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 5. DESCRIEREA PRODUSELOR LIVRATE PENTRU CARE SE SOLICITĂ SCUTIREA DE ACCIZE |
| A. Informaţii cu privire la antrepozitarul autorizat/furnizorul de gaz |
| natural şi electricitate |
| (1) Numele şi adresa ................................................... |
| (2) Codul de accize .................................................... |
| (opţional) |
| B. Informaţii cu privire la produse |
| __________________________________________________________________________ |
| |Nr.| Descrierea detaliată a | Cantitatea | Valoarea fără accize | Moneda | |
| | | produselor*3) (sau | sau |______________________| | |
| | | referinţa la formularul | numărul | Valoarea | Valoarea | | |
| | | de comandă ataşat) | | unitară | totală | | |
| |___|_________________________|____________|__________|___________|________| |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| |___|_________________________|____________|__________|___________|________| |
| | Suma totală | | | | |
| |__________________________________________|__________|___________|________| |
| |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 6. CERTIFICAREA DE CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ |
| Livrarea produselor descrise la căsuţa 5 îndeplineşte |
| - în totalitate |
| - până la cantitatea de ................................ (număr)*4) |
| condiţiile de scutire de accize |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 6. PERMISIUNEA DE A FOLOSI ŞTAMPILA (doar în caz de scutire pentru uz |
| oficial) |
| Prin scrisoarea nr. ..................... din ............................. |
| (referire la dosar) (data) |
| ..................................... i se acordă permisiunea de către |
| (denumirea instituţiei beneficiare) |
| .................................... de a folosi ştampila în cadrul căsuţei 6|
| (denumirea autorităţii competente) |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
*1) Tăiaţi dacă este cazul
*2) Bifaţi rubrica potrivită
*3) Tăiaţi spaţiul care nu este utilizat. Această obligaţie se aplică şi în cazul în care este anexat formularul de comandă.
*4) Bifaţi bunurile care nu sunt scutite la căsuţa 5
Instrucţiuni de completare la anexa nr. 17
1. Pentru antrepozitarul autorizat, acest certificat este utilizat ca document justificativ pentru scutirea de la plata accizelor a produselor destinate instituţiilor/persoanelor beneficiare, în sensul art. 199 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În acest sens, se va emite un certificat distinct pentru fiecare antrepozitar. Antrepozitarul trebuie să păstreze acest certificat în evidenţele proprii.
2. (a) Hârtia trebuie să fie albă pentru toate exemplarele şi trebuie să aibă 210 mm x 297 mm cu o toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 milimetri în plus în ceea ce priveşte lungimea.
Certificatul de scutire scutire se emite în două exemplare:
- un exemplar care se păstrează de expeditor,
- un exemplar care însoţeşte transportul.
(b) Orice spaţiu neutilizat în căsuţa 5.B se va bara, astfel încât să nu fie posibile adăugiri.
(c) Documentul trebuie completat ligibil şi într-o manieră care să nu permită ştergerea datelor. Nu sunt permise ştersături sau corecturi. Documentul trebuie completat în limba română.
3. Prin declaraţia din căsuţa 3 a certificatului, instituţia/persoana beneficiară furnizează informaţiile necesare pentru evaluarea solicitării de scutire.
4. Prin declaraţia de la căsuţa 4 a certificatului, instituţia confirmă detaliile în căsuţele 1 şi 3 (a) ale documentului şi certifică faptul că persoana beneficiară face parte din personalul instituţiei.
5. (a) Trimiterea la formularul de comandă (căsuţa 5.B) trebuie să conţină cel puţin data şi numărul comenzii. Formularul de comandă trebuie să conţină toate elementele înscrise în căsuţa 5 a certificatului, şi să fie şi el vizat de autoritatea competentă.
(b) Indicaţia privind codul de accize al antrepozitarului autorizat
(c) Moneda se indică folosind un cod din 2 litere.
6. Declaraţia instituţiei/persoanei beneficiare menţionată anterior se autentifică la căsuţa 6 prin ştampila autorităţii competente a acesteia. Autoritatea respectivă poate condiţiona aprobarea de acordul unei alte autorităţi. Obţinerea acestui acord depinde de autoritatea fiscală competentă.
7. Pentru a simplifica procedura, autoritatea competentă poate dispensa instituţia beneficiară de obligaţia de a solicita ştampila în cazul scutirii pentru utilizare oficială. Instituţia beneficiară menţionează această dispensă la căsuţa 7 a certificatului.
CERTIFICAT DE SCUTIRE DE ACCIZE
[Regulamentul Comisiei nr. 96/31/CEE]
______________________________________________________________________________
| Seria nr. (opţional) |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 1. INSTITUŢIA/PERSOANA BENEFICIARĂ |
| Denumirea/numele .................................................. |
| Strada şi numărul ................................................. |
| Codul poştal, locul ............................................... |
| Statul membru (gazdă) ............................................. |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 2. AUTORITATEA COMPETENTĂ PENTRU VIZARE |
| (Denumire, adresă şi număr de telefon) |
| ............................................................................ |
| ............................................................................ |
| ............................................................................ |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 3. DECLARAŢIA BENEFICIARULUI |
| Instituţia/persoana beneficiară*1) declară: |
| (a) că produsele prevăzute la căsuţa 5 sunt destinate*2): |
| _ _ |
| |_| Pentru uzul oficial al: |_| Pentru uzul personal al: |
| _ _ |
| |_| Unei misiuni diplomatice |_| Unui membru al unei misiuni |
| străine diplomatice străine |
| _ _ |
| |_| Unei reprezentanţe consulare |_| Unui membru al unei |
| străine reprezentanţe consulare străine|
| _ _ |
| |_| Unei organizaţii internaţionale |_| Unui membru din conducerea unei|
| organizaţii internaţionale |
| _ |
| |_| Forţei armate a unui stat parte |
| la Tratatul Atlanticului de Nord |
| (NATO) |
| ....................................... |
| (Denumirea instituţiei) (vezi căsuţa 4) |
| |
| (b) că produsele descrise la căsuţa 5 corespund condiţiilor şi limitelor |
| aplicabile scutirii în statul membru menţionat la căsuţa 1, şi |
| |
| (c) că informaţiile de mai sus sunt reale. Instituţia sau persoana |
| beneficiară se obligă prin prezenta să achite statului membru de livrare a |
| produselor, accizele care s-ar datora în cazul în care aceste produse nu |
| corespund condiţiilor scutirii sau în cazul în care produsele nu au fost |
| utilizate în scopul prevăzut. |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................................. |
| Ştampila |
|______________________________________________________________________________|
| 4. ŞTAMPILA INSTITUŢIEI (în cazul scutirii pentru uz personal) |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| (continuă pe verso) Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 5. DESCRIEREA PRODUSELOR LIVRATE PENTRU CARE SE SOLICITĂ SCUTIREA DE ACCIZE |
| A. Informaţii cu privire la antrepozitarul autorizat/furnizorul de gaz |
| natural şi electricitate |
| (1) Numele şi adresa ................................................... |
| (2) Statul membru ...................................................... |
| (3) Codul de accize .................................................... |
| (opţional) |
| B. Informaţii cu privire la produse |
| __________________________________________________________________________ |
| |Nr.| Descrierea detaliată a | Cantitatea | Valoarea fără accize | Moneda | |
| | | produselor*3) (sau | sau |______________________| | |
| | | referinţa la formularul | numărul | Valoarea | Valoarea | | |
| | | de comandă ataşat) | | unitară | totală | | |
| |___|_________________________|____________|__________|___________|________| |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| | | | | | | | |
| |___|_________________________|____________|__________|___________|________| |
| | Suma totală | | | | |
| |__________________________________________|__________|___________|________| |
| |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 6. CERTIFICAREA DE CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ A STATULUI MEMBRU |
| Livrarea produselor descrise la căsuţa 5 îndeplineşte |
| - în totalitate |
| - până la cantitatea de ................................ (număr)*4) |
| condiţiile de scutire de accize |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
______________________________________________________________________________
| 7. PERMISIUNEA DE A FOLOSI ŞTAMPILA (doar în caz de scutire pentru uz |
| oficial) |
| Prin scrisoarea nr. ..................... din ............................. |
| (referire la dosar) (data) |
| ..................................... i se acordă permisiunea de către |
| (denumirea instituţiei beneficiare) |
| ..................................................... de a folosi ştampila în|
| (denumirea autorităţii competente din statul gazdă) |
| cadrul căsuţei 6 |
| |
| ............... ................................. |
| Locul, data ŞTAMPILA Numele şi statutul semnatarului |
| |
| ................... |
| Semnătura |
|______________________________________________________________________________|
*1) Tăiaţi dacă este cazul.
*2) Bifaţi rubrica potrivită.
*3) Tăiaţi spaţiul care nu este utilizat. Această obligaţie se aplică şi dacă este anexat formularul de comandă.
*4) Bifaţi produsele care nu sunt scutite de la plata accizelor, de la căsuţa 5.
Instrucţiuni de completare la anexa nr. 18
1. Pentru antrepozitarul autorizat, acest certificat este utilizat ca document justificativ pentru scutirea de la plata accizelor a produselor destinate instituţiilor/persoanelor beneficiare, în sensul art. 23 alin. (1) al Directivei 92/12/CEE. În acest sens, se va emite un certificat distinct pentru fiecare antrepozitar. Antrepozitarul trebuie să păstreze acest certificat în evidenţele proprii potrivit prevederilor legale aplicabile în statul său membru.
2. (a) Specificaţiile generale cu privire la hârtia ce trebuie utilizată sunt stabilite în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. C 164 din 1.7.1989.
Hârtia trebuie să fie albă pentru toate exemplarele şi trebuie să aibă 210 mm x 297 mm cu o toleranţă maximă de 5 mm în minus sau 8 milimetri în plus în ceea ce priveşte lungimea.
Certificatul de scutire se emite în două exemplare:
- un exemplar care se păstrează de expeditor,
- un exemplar care însoţeşte documentul administrativ de însoţire.
(b) Orice spaţiu neutilizat în căsuţa 5.B se va bara, astfel încât să nu fie posibile adăugiri.
(c) Documentul trebuie completat ligibil şi într-o manieră care să nu permită ştergerea datelor. Nu sunt permise ştersături sau corecturi. Documentul trebuie completat într-o limbă recunoscută de statul membru gazdă.
(d) Dacă descrierea produselor (căsuţa 5.B a certificatului) se referă la un formular de comandă întocmit în altă limbă decât cea recunoscută de statul membru gazdă, instituţia/persoana beneficiară va trebui să ataşeze o traducere.
(e) Pe de altă parte, dacă certificatul este întocmit în altă limbă decât cea recunoscută de statul membru al antrepozitarului, instituţia/persoana beneficiară va anexa o traducere a informaţiilor cu privire la produsele din căsuţa 5.B.
(f) Limbă recunoscută înseamnă una dintre limbile oficiale utilizate în statul membru sau orice altă limbă oficială din Comunitate, pe care statele membre o declară ca fiind utilizabilă în acest sens.
3. Prin declaraţia din căsuţa 3 a certificatului, instituţia/persoana beneficiară furnizează informaţiile necesare pentru evaluarea solicitării de scutire în statul membru gazdă.
4. Prin declaraţia de la căsuţa 4 a certificatului, instituţia confirmă detaliile în căsuţele 1 şi 3 (a) ale documentului şi certifică faptul că persoana beneficiară face parte din personalul instituţiei.
5. (a) Trimiterea la formularul de comandă (căsuţa 5.B) trebuie să conţină cel puţin data şi numărul comenzii. Formularul de comandă trebuie să conţină toate elementele înscrise în căsuţa 5 a certificatului. Dacă acest certificat trebuie vizat de autoritatea competentă a statului membru gazdă, formularul de comandă va trebui să fie şi el vizat.
(b) Indicaţia privind numărul de accize al antrepozitarului autorizat, conform art. 15 (a) alin. (2) al Directivei 92/12/EEC
(c) Moneda se indică folosind un cod din 3 litere, potrivit standardului internaţional ISOIDIS 4127, stabilit de Organizaţia Internaţională de Standardizare.
6. Declaraţia instituţiei/persoanei beneficiare menţionată anterior se autentifică la căsuţa 6 prin ştampila autorităţii competente din statul membru gazdă. Autoritatea respectivă poate condiţiona aprobarea de acordul unei alte autorităţi din statul membru în care se găseşte. Obţinerea acestui acord depinde de autoritatea fiscală competentă.
7. Pentru a simplifica procedura, autoritatea competentă poate dispensa instituţia beneficiară de obligaţia de a solicita ştampila în cazul scutirii pentru utilizare oficială. Instituţia beneficiară menţionează această dispensă la căsuţa 7 din certificat.
CERERE
de restituire a accizei în baza prevederilor art. 199 din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului ..............................................
2. Adresa din România: localitatea ......................................, str. ....................... nr. ...., sectorul ......, codul poştal ........., codul de identificare fiscală ................... judeţul .....................
În conformitate cu prevederile art. 199 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin prezenta cerere solicităm restituirea accizelor aferente cantităţii de ............... litri de ..................., achiziţionaţi conform centralizatorului anexat.
Solicităm restituirea prin virament în contul ............................., deschis la ....................................................................
Semnătura solicitantului ................... Data ..............
(Anexa nr. 15 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
Autoritatea fiscală teritorială
..................................
AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
nr. ......../(ZZ)/(LL)/(AA) ................
.................................................................. cu sediul în .............................. str. .............................. nr. ...... bl. .... sc. .... et. .... ap. .... tel./fax ....................., înregistrată la registrul comerţului cu nr. ................................ având codul de identificare fiscală ............................................ se autorizează ca utilizator final de produse accizabile.
Această autorizaţie permite achiziţionarea de la*) ........................ în regim de scutire de la plata accizelor, în scopul prevăzut de Codul fiscal la art. .... alin. .... lit. ....., a următoarelor produse:
- denumire produs, cod NC şi cantitate ..............................
- denumire produs, cod NC şi cantitate ..............................
- denumire produs, cod NC şi cantitate ..............................
Autorizaţia este valabilă începând cu data de .................
Conducătorul autorităţii fiscale,
------------
*) se vor înscrie numele şi adresa furnizorului, respectiv antrepozit fiscal expeditor, sau importator
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie
.................................................................
Sediul:
Judeţul ........... Sectorul ........ Localitatea ...............
Strada ............ Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Codul poştal ............. Telefon/fax ..........................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ...................
JURNAL
privind livrările de combustibil pentru motor destinat utilizării exclusive pentru aeronave/vapoare în luna ................ anul .......
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Denumirea operatorului
B - Codul de identificare fiscală
C - Cantitatea livrată
______________________________________________________________________________
|Nr. |Tipul |U.M.| Beneficiarul livrării |Cantitatea|Destinaţia|
|crt.|produsului| |___________________________________|totală |produselor|
| | | | Antrepozite de | Alţi beneficiari|livrată |(aeronave/|
| | | | depozitare | |(6+10) |vapoare) |
| | | |_________________|_________________| | |
| | | | A| B|Numărul | C| A| B|Numărul | C| | |
| | | | | |şi data | | | |şi data | | | |
| | | | | |facturii| | | |facturii| | | |
|____|__________|____|__|__|________|__|__|__|________|__|__________|__________|
| 0 | 1 | 2 | 3| 4| 5 | 6| 7| 8| 9 |10| 11 | 12 |
|____|__________|____|__|__|________|__|__|__|________|__|__________|__________|
|____|__________|____|__|__|________|__|__|__|________|__|__________|__________|
|____|__________|____|__|__|________|__|__|__|________|__|__________|__________|
|____|__________|____|__|__|________|__|__|__|________|__|__________|__________|
| | TOTAL | | | | | | |
|____|__________|___________________|__|______________|__|__________|__________|
Certificată de conducerea antrepozitarului
.............................. ..................
Ştampila Data
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru depozitare
.................................................................
Sediul:
Judeţul ........... Sectorul ........ Localitatea ...............
Strada ............ Nr. ... Blocul ... Scara ... Etaj ... Ap. ...
Codul poştal ............. Telefon/fax ..........................
Codul de accize/Codul de identificare fiscală ...................
JURNAL
privind achiziţiile/livrările de combustibil pentru motor destinat utilizării exclusive pentru aeronave/vapoare în luna ......... anul ..............
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Codul de identificare fiscală
B - Cantitatea achiziţionată
C - Nr. de înmatriculare al aeronavei/vaporului
______________________________________________________________________________
|Nr. |Numărul |Tipul |U.M.|Antrepozitul |Beneficiarul livrării |Destinaţia|
|crt.|şi data |produsului| |fiscal de la | |produselor|
| |facturii| | |care s-a făcut| |(aeronave/|
| | | | |achiziţia | |vapoare) |
| | | | |______________|______________________| |
| | | | |Denumirea| A|B|Denumirea|C|Cantitatea| |
| | | | | | | |companiei| | | |
|____|________|__________|____|_________|__|_|_________|_|__________|__________|
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5|6| 7 |8| 9 | 10 |
|____|________|__________|____|_________|__|_|_________|_|__________|__________|
|____|________|__________|____|_________|__|_|_________|_|__________|__________|
|____|________|__________|____|_________|__|_|_________|_|__________|__________|
|____|________|__________|____|_________|__|_|_________|_|__________|__________|
| | | | | | |
|____|_____________________________________|_|___________|__________|__________|
Certificată de conducerea antrepozitarului autorizat
.............................. ..................
Ştampila Data
(Anexa nr. 17 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Nr. ........... din ................
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de importator
Societatea importatoare ..............................................., cu sediul social în .................... str. ........................ nr. ......., înregistrat în registrul comerţului la nr. ......... din data de ............., codul de identificare fiscală .................. telefon ....................., fax ........................, e-mail ............................, reprezentată prin .................................., domiciliat în ........................, str. .......................... nr. ....., bl. ....., sc. ..., et. ..., ap. ..., sectorul ......, judeţul ........................., posesorul buletinului/cărţii de identitate seria ....... nr. ......., eliberat/ă de ......................., având funcţia de ....................................., pe baza pieselor anexate la dosar, solicit eliberarea autorizaţiei de importator pentru următoarele produse:
1. ...................................................
2. ...................................................
3. ...................................................
Data .......................
Semnătura şi ştampila
.........................
(Anexa nr. 16 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
MACHETELE
timbrelor şi banderolelor
a) Timbre pentru marcarea ţigaretelor şi produselor din tutun prelucrat
- 45 mm -
____________
| |
|____________| - 22 mm -
b) Banderole pentru marcarea produselor intermediare şi a alcoolului etilic
- butelii sau cutii tip tetra pak, tetra brik etc., peste sau egale cu 500 ml:
- aplicare în formă de "U"
- 160 mm -
___________________________________
| |
|___________________________________| - 18 mm -
- aplicare în formă de "L"
- 80 mm -
____________________
| |
|____________________| - 18 mm -
- butelii sau cutii tip tetra pak, tetra brik etc., sub 500 ml:
- aplicare în formă de "U"
- 120 mm -
____________________________
| |
|____________________________| - 18 mm -
- aplicare în formă de "L"
- 60 mm -
_________________
| |
|_________________| - 18 mm -
- butelii sau cutii tip tetra pak, tetra brik etc., sub sau egale cu 50 ml:
- aplicare în formă de "U"
- 60 mm -
_________________
| |
|_________________| - 18 mm -
- aplicare în formă de "L"
- 40 mm -
_____________
| |
|_____________| - 18 mm -
(Anexa nr. 18 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
NOTA DE COMANDĂ Nr. ........
pentru timbre şi banderole din ......................................
(ziua) (luna) (anul)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/antrepozitarului autorizat pentru depozitare/operatorului înregistrat/operatorului neînregistrat/importatorului autorizat
..........................................................................
Codul de identificare fiscală ............................................
Codul de accize ..........................................................
Codul de marcare .........................................................
Sediul:
Judeţul .............. Sectorul ....... Localitatea ......................
Strada .............................................. Nr. ................
Bloc ........... Scara .............. Etaj .......... Ap. ................
Cod poştal ...............................................................
Telefon/fax ..............................................................
________________________________________________________________________
| Tipul | Tipul de | Cantitatea | U.M. | Preţul | T.V.A. | Valoarea |
| marcajului | produs | de marcaje | | unitar | | totală |
|____________|__________|____________|______|________|________|__________|
|____________|__________|____________|______|________|________|__________|
|____________|__________|____________|______|________|________|__________|
|____________|__________|____________|______|________|________|__________|
|____________|__________|____________|______|________|________|__________|
Semnătura şi ştampila solicitantului Data aprobării comenzii ...........
..................................... Numărul marcajelor aprobate .......
Modalitatea de plată ..............
(Anexa nr. 19 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
EVIDENŢA
achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor în luna ........ anul .....
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/antrepozitarului autorizat pentru depozitare/operatorului înregistrat/importatorului autorizat
..........................................................................
Sediul:
Judeţul .............. Sectorul ......... Localitatea ....................
Strada ............... Nr. .... Blocul .... Scara .... Etaj .... Ap. .....
Codul poştal ............... Telefon/fax .................................
Codul de identificare fiscală ............................................
Codul de accize .................. Codul de marcare ......................
______________________________________________________________________________
|Nr. | | Numărul | Numărul de |
|crt.| | de timbre | banderole |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| | Pentru producţia internă | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 1 | Stoc la începutul lunii | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 2 | Cumpărări în cursul lunii | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 3 | TOTAL (rd. 1 + rd. 2) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 4 | Marcaje utilizate pentru produsele din | | |
| | producţia internă | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 5 | Marcaje deteriorate | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 6 | TOTAL MARCAJE UTILIZATE (rd. 4 + rd. 5) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 7 | Stoc la sfârşitul lunii (rd. 3 - rd. 6) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| | Pentru achiziţii intracomunitare sau achiziţii | | |
| | din import | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 1 | Stoc la începutul lunii (la producător) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 2 | Stoc la începutul lunii (la | | |
| | operator/importator) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 3 | Cumpărări în cursul lunii, din care: | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
|3.1 | expediate producătorului | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
|3.2 | rămase de expediat | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 4 | TOTAL marcaje la producător (rd. 2 + rd. 3.1) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 5 | Marcaje reintroduse în ţară | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 6 | Marcaje deteriorate în procesul de producţie | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 7 | TOTAL MARCAJE UTILIZATE de producător | | |
| | (rd. 5 + rd. 6) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 8 | Stoc la producător la sfârşitul lunii | | |
| | (rd. 4 - rd. 7) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
| 9 | Stoc la operator/importator la sfârşitul lunii | | |
| | (rd. 2 + rd. 3.2.) | | |
|____|________________________________________________|___________|____________|
Certificată de conducerea antrepozitarului
autorizat/operatorului autorizat/
importatorului autorizat
Verificat de .............. Data ...................
Data ...................... Semnătura ..............
(Anexa nr. 20 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
EVIDENŢA
marcajelor deteriorate şi a celor distruse în luna ............ anul .........
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/
antrepozitarului autorizat pentru depozitare/
operatorului înregistrat/importatorului autorizat
..........................................................................
Sediul:
Judeţul .............. Sectorul ......... Localitatea ....................
Strada ................................................. Nr. .............
Blocul ...... Scara .... Etaj .... Ap. ..... Codul poştal ................
Telefon/fax ..............................................................
Codul de identificare fiscală ............................................
Codul de accize ..........................................................
Codul de marcare .........................................................
_______________________________________________________________________
|Nr. | Cauzele deteriorării | Numărul de timbre | Numărul de banderole |
|crt. | | | |
|_____|______________________|___________________|______________________|
|_____|______________________|___________________|______________________|
|_____|______________________|___________________|______________________|
|_____|______________________|___________________|______________________|
|_____|______________________|___________________|______________________|
|_____|______________________|___________________|______________________|
|TOTAL| X | | |
|_____|______________________|___________________|______________________|
Certificată de conducerea
antrepozitarului/operatorului
înregistrat/importatorului autorizat
Data ...................
Semnătura ..............
Organul fiscal Verificat de ...................
Semnătura ............. Data ...........................
(Anexa nr. 21 la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VII din Codul fiscal)
Denumirea antrepozitarului autorizat pentru producţie/
antrepozitarului autorizat pentru depozitare/
operatorului înregistrat/importatorului autorizat
..........................................................................
MARCAJE DETERIORATE
___________________________________________________________
| | | |
|___________________|___________________|___________________|
| | | |
|___________________|___________________|___________________|
| | Loc pentru lipire | |
|___________________|___________________|___________________|
| | | |
|___________________|___________________|___________________|
Numele şi prenumele persoanei Semnătura şefului de secţie
care le-a utilizat
............................... ...........................
Semnătura .................
______________________________________________________________________________
| | Nr. înregistrare .............. | Data .............. |
|______________________|_________________________________|_____________________|
CERERE
privind acordarea autorizaţiei de operator economic cu produse supuse accizelor nearmonizate
(ataşaţi numărul suplimentar de pagini necesar pentru a asigura informaţiile complete)
______________________________________________________________________________
| 1. Numele | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 2. Adresa | Judeţul ........... Sectorul ..... |
| | Localitatea ...................... |
| | Strada .................. Nr. .... |
| | Bloc ... Scara ... Etaj ... Ap. .. |
| | Cod poştal ....................... |
|_________________________________________|____________________________________|
| 3. Telefon | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 4. Fax | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 5. Adresa e-mail | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 6. Codul de identificare fiscală | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 7. Numele şi numărul de telefon al | |
| reprezentantului legal sau al altei | |
| persoane de contact | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 8. Descrierea activităţilor economice | |
| desfăşurate în România | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 9. Numele, adresa şi codul fiscal al | |
| persoanelor afiliate cu operatorul | |
| economic | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 10. Dacă operatorul economic este | |
| persoană juridică, numele, adresa şi | |
| codul numeric personal al fiecărui | |
| administrator; se vor anexa şi cazierele| |
| judiciare ale administratorilor | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 11. Arătaţi dacă operatorul economic (sau în cazul în care | _ _ |
| operatorul economic este persoană juridică, oricare dintre | |_| Da |_| Nu |
| administratorii săi) a fost condamnat definitiv în ultimii | |
| 5 ani pentru infracţiunile prevăzute în legislaţia fiscală | |
|______________________________________________________________|_______________|
| 12. Anexaţi certificatul de atestare fiscală sau, după caz, extrasul de rol |
| privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, precum şi cazierul fiscal al |
| operatorului economic |
|______________________________________________________________________________|
| 13. Anexaţi copia situaţiilor financiare anuale (bilanţ) din ultimii doi ani |
|______________________________________________________________________________|
| 14. Anexaţi confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de plătitor |
| de accize |
|______________________________________________________________________________|
| 15. Anexaţi un certificat constatator, eliberat de Oficiul Registrului |
| Comerţului, din care să rezulte: capitalul social, asociaţii, obiectul de |
| activitate, administratorii, precum şi copia certificatului de înregistrare |
| eliberat potrivit reglementărilor legale în vigoare |
|______________________________________________________________________________|
| II. INFORMAŢII PRIVIND LOCUL UNDE URMEAZĂ SĂ FIE RECEPŢIONATE PRODUSELE |
| (pentru fiecare locaţie se depune separat câte o parte a II-a) |
|______________________________________________________________________________|
| 1. Adresa locului unde se recepţionează | Judeţul ........... Sectorul ..... |
| produsele | Localitatea ...................... |
| | Strada .................. Nr. .... |
| | Bloc ... Scara ... Etaj ... Ap. .. |
| | Cod poştal ....................... |
|_________________________________________|____________________________________|
| 2. Enumeraţi tipurile de produse | |
| accizabile ce urmează a fi achiziţionate| |
| şi ţările de provenienţă | |
|_________________________________________|____________________________________|
| III. INFORMAŢII PRIVIND GARANŢIA |
|______________________________________________________________________________|
| 1. Tipul de garanţie propusă | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 2. Suma propusă pentru garanţie | |
|_________________________________________|____________________________________|
| 3. În cazul unui depozit în bani, anexaţi scrisoarea de bonitate bancară |
|______________________________________________________________________________|
| 4. În cazul unei garanţii bancare, anexaţi următoarele: |
| Numele, adresa şi telefonul garantului propus. |
| Declaraţia garantului propus cu privire la intenţia de a asigura garanţia |
| bancară pentru o sumă şi perioada de timp specificată. (Scrisoare de |
| garanţie bancară). |
|______________________________________________________________________________|
Cunoscând dispoziţiile art. 474 privind falsul în declaraţii, din Codul penal, declar că datele înscrise în acest formular sunt corecte şi complete.
_________________________ _______________
Semnătura solicitantului Data
Art.222
1. Sistemul de supraveghere se aplică tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi de distilate, utilizate ca materii prime.
Art.223
11. (1) Programul de lucru pentru producţia de alcool etilic şi de distilate va acoperi o perioadă de 12 luni şi va putea fi modificat numai la solicitarea antrepozitarului autorizat.
(2) Modelul declaraţiei privind programul de lucru şi procedura de verificare a realităţii datelor cuprinse în program, precum şi modul de respectare a prevederilor programului de lucru vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(3) În perioada de nefuncţionare, stabilită prin programul de lucru, instalaţia de fabricare a alcoolului şi distilatelor va fi sigilată de supraveghetorul fiscal.
(4) Funcţionarea instalaţiei de fabricare a alcoolului/distilatelor în afara programului de lucru aprobat se sancţionează potrivit Codului de procedură fiscală.
Norme metodologice:
Art.2325
2. În noţiunea de "distilate", în accepţiunea acestei prevederi, intră numai distilatele din cereale.
Art 236 al.9
3. (1) Modelul procesului-verbal de prelevare a unor probe de alcool, distilate şi băuturi spirtoase, în vrac, este redat în anexa nr. 1.
(2) Modelul documentului de liberă circulaţie a alcoolului, distilatelor şi băuturilor spirtoase, în vrac, provenite din import, este cel prezentat în anexa nr. 2.
(3) Toate cantităţile de alcool, distilate şi băuturi spirtoase, în vrac, provenite din import, vor fi evidenţiate într-un registru special, în conformitate cu modelul din anexa nr. 3.
Norme metodologice:
Art. 237
4. (1) Situaţia privind modul de valorificare a alcoolului şi a distilatelor va fi întocmită de către antrepozitarii autorizaţi şi importatorii de astfel de produse, conform modelului prezentat în anexa nr. 4.
(2) Organele fiscale teritoriale vor întocmi lunar situaţia centralizatoare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
5. Anexele nr. 1 - 5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal.
Norme metodologice:
Art.239
6. (1) Sunt permise numai operaţiunile comerciale cu uleiuri minerale a căror provenienţă pe tot circuitul economic poate fi dovedită ca fiind de la un antrepozitar autorizat pentru producţie sau importator.
(2) Toate reziduurile de uleiuri minerale rezultate din exploatare - scurgeri, spălări, curăţări, decantări, contaminări - în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de producţie pot fi vândute sau cedate numai în vederea prelucrării şi numai către un antrepozit fiscal de producţie. Vânzarea sau cedarea poate avea loc numai pe bază de factură şi, respectiv, aviz de însoţire, vizate de reprezentantul organului fiscal teritorial în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea antrepozitul fiscal. Colectarea şi prelucrarea reziduurilor petroliere pot fi efectuate numai de către un antrepozit fiscal de producţie de uleiuri minerale. Colectarea uleiurilor uzate provenite de la motoare de combustie, transmisii la motoare, turbine, compresoare etc. se face de către agenţii economici autorizaţi în acest sens, iar prelucrarea uleiurilor respective se poate face numai în antrepozite fiscale de producţie de uleiuri minerale.
(21) În situaţia în care nici un antrepozit fiscal de producţie nu acceptă cumpărarea sau preluarea reziduurilor de uleiuri minerale, atunci deţinătorii reziduurilor de uleiuri minerale pot preda aceste produse sub supraveghere fiscală, în vederea distrugerii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu.
(3) Pentru importatorii de uleiuri minerale, autorizarea potrivit titlului VII intervine atunci când aceştia deţin antrepozite fiscale de producţie.
Norme metodologice:
Art.240
7. (1) Utilizatorii finali care achiziţionează uleiuri minerale neaccizabile în baza autorizaţiei de utilizator final şi care ulterior schimbă destinaţia iniţială a produselor devin plătitori de accize calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb.
(2) Petrolul lampant folosit drept combustibil pentru încălzit de către persoanele fizice poate fi achiziţionat din staţiile de distribuţie dacă acestea sunt dotate cu pompe distincte pentru petrol lampant. În această situaţie, nu este necesară deţinerea autorizaţiei de utilizator final.
(3) În noţiunea scop industrial menţionată la art. 240 alin. (1) din Codul fiscal se includ activitatea privind utilizarea uleiurilor minerale ca materie primă pentru obţinerea altor produse, care se regăsesc în produsul final rezultat din procesul de producţie, precum şi acele activităţi cu caracter industrial care se regăsesc încadrate în Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare.
Norme metodologice:
Art.244
72. (1) Intră sub incidenţa art. 244 din Codul fiscal accizele datorate bugetului de stat de către antrepozitarul autorizat după obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal.
(2) Neîndeplinirea obligaţiei de plată a accizelor cu mai mult de 5 zile calendaristice de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei/autorizaţiilor de antrepozit fiscal emise antrepozitarului autorizat şi închiderea activităţii acestuia până la data plăţii sumelor restante inclusiv.
(3) Suspendarea autorizaţiei şi închiderea activităţii îşi produc efectele începând cu a 6-a zi de la termenul legal de plată a accizei.
(4) Organele fiscale teritoriale au obligaţia să informeze operativ comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale cu privire la antrepozitarii autorizaţi aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (2).
Norme metodologice:
Art.2441
73. (1) Agenţii economici care distribuie şi comercializează în sistem angro băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi să declare această activitate la autoritatea fiscală teritorială la care sunt înregistraţi ca plătitori de impozite, taxe şi contribuţii. Declaraţia va fi însoţită de copii ale documentelor care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2441 din Codul fiscal.
(2) Agenţii economici care la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice distribuie şi comercializează în sistem angro băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi să declare această activitate şi să depună copiile documentelor care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2441 din Codul fiscal, până la data de 31 martie 2005.
(3) Agenţii economici vor procura contra cost mijloacele necesare depistării facturilor şi marcajelor false sau contrafăcute de la Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A.
(4) Intră sub incidenţa prevederilor art. 2441 alin. (2) din Codul fiscal toate băuturile alcoolice, respectiv: bere, vinuri, băuturi fermentate - altele decât bere şi vinuri -, produse intermediare, băuturi alcoolice din grupa alcoolului etilic. Pentru băuturile alcoolice realizate de către agenţii economici producători care deţin certificat de marcă sau adeverinţă eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, livrările vor fi însoţite de o copie a acestor documente.
(5) Pentru realizarea băuturilor alcoolice sub licenţă, se va obţine în prealabil avizul autorităţii fiscale emitente a autorizaţiei de antrepozit fiscal. Activitatea desfăşurată fără acest aviz se consideră a fi activitate în afara antrepozitului fiscal. Livrările vor fi însoţite de un document legal din care să rezulte dreptul producătorului de a utiliza marca în cursul duratei de protecţie a mărcii. Documentul legal poate fi contract de licenţă, cesiune, consimţământ scris din partea titularului mărcii sau declaraţia producătorului înregistrat în România din care să rezulte că acesta fabrică sortimentele respective, concret nominalizate în declaraţie, în baza contractelor de licenţă.
(6) Pentru vinurile realizate de agenţii economici producători, livrările vor fi însoţite de o copie a buletinului de analiză fizico-chimică şi caracteristici organoleptice, eliberat de laboratoare autorizate.
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal
PROCES-VERBAL DE PRELEVARE
Nr. ........../.............
Încheiat astăzi, ..................., la sediul ..........................., dată la care s-a procedat, în baza comenzii (nr. şi emitent) ..................................., la prelevarea a trei eşantioane de .......................... în greutate netă totală de (sau volum net total) ............ kg (l) din lotul .................. cu factura nr. .................... .
Cele trei eşantioane au următoarea destinaţie:
a) un eşantion este destinat laboratorului, în scopul eliberării certificatului de expertiză;
b) un eşantion este destinat antrepozitarului autorizat/importatorului şi se va transmite cu proces-verbal;
c) un eşantion este destinat biroului vamal la care se efectuează vămuirea.
Eşantioanele au fost prelevate conform normativelor în vigoare în România, şi anume: .....................................................................
Eşantioanele au fost ambalate, etichetate şi sigilate cu sigiliul (sigiliile) nr. ............................... .
Prezentul proces-verbal a fost încheiat în 4 exemplare, câte unul pentru fiecare parte semnatară.
______________________________________________________________________________
| Partea semnatară | Numele şi prenumele | Delegaţia sau | Semnătura |
| | | împuternicirea | |
|___________________________|_____________________|________________|___________|
| Reprezentantul | | | |
| antrepozitarului | | | |
| autorizat/importatorului | | | |
|___________________________|_____________________|________________|___________|
| Împuternicitul | | | |
| laboratorului agreat | | | |
|___________________________|_____________________|________________|___________|
| Autoritatea vamală | | | |
|___________________________|_____________________|________________|___________|
| Delegatul Oficiului pentru| | | |
| Protecţia Consumatorului | | | |
|___________________________|_____________________|________________|___________|
ANEXA 2
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal
Autoritatea Naţională a Vămilor
Biroul vamal ..................
DOCUMENT
de liberă circulaţie a alcoolului, distilatelor şi a băuturilor spirtoase, în vrac, provenite din import
Denumirea antrepozitarului autorizat/importatorului .......................
Codul unic de înregistrare ................................................
Adresa ....................................................................
Data intrării în vamă .....................................................
Furnizorul extern şi ţara de provenienţă ..................................
Numărul şi data facturii externe ..........................................
Denumirea produselor şi concentraţia alcoolică exprimată în procente de volum .........................................................................
Cantitate importată .......................................................
Destinaţia ................................................................
Conducerea biroului vamal,
.............................
Data .................
ANEXA 3
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal
Figura 23 - Registru privind situaţia importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac şi destinaţiile acestora - se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, la pagina 137.
Denumirea antrepozitarului autorizat/importatorului .......................
Codul unic de înregistrare ...............................
Sediul ...................................................
REGISTRU
privind situaţia importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac şi destinaţiile acestora
______________________________________________________________________________
| Importuri realizate | Modul de |
| | valorificare |
|___________________________________________________________|__________________|
|Nr. |D.V.I. |Tipul |Cantitatea |Valoarea |Documentul |Cantităţile |
|crt.|(număr |produsului|(litri |accizelor |de plată a |utilizate în |
| |şi dată)| |alcool pur)|(lei) |accizelor |producţia proprie |
| | | | | | |(litri alcool pur)|
|____|________|__________|___________|__________|___________|__________________|
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 |
|____|________|__________|___________|__________|___________|__________________|
| | | | | | | |
| | | | | | | |
| | | | | | | |
| | | | | | | |
| | | | | | | |
| | | | | | | |
|____|________|__________|___________|__________|___________|__________________|
Conducerea antrepozitarului autorizat/importatorului,
.......................................................
ANEXA 4
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal
Figura 24 - Situaţia privind modul de valorificare a alcoolului/distilatelor - se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, la pagina 138.
Denumirea antrepozitarului autorizat/importatorului .......................
Codul unic de înregistrare ...............................
Sediul ...................................................
SITUAŢIA
privind modul de valorificare a alcoolului/distilatelor în luna ............... anul ..............
A - prelucrată
B - vândută în regim suspensiv
C - vândută în afara regimului suspensiv
D - Denumirea beneficiarului
E - Cantităţi livrate/prelucrate - litri alcool pur -
______________________________________________________________________________
| Factură/ |Cantitate |D |Codul unic de |Autorizaţia|E |Preţul|Valoarea|Acciza |
| Aviz | - litri | |înregistrare |de | |unitar|- lei - |- lei -|
| | alcool | |al |antrepozit | |- lei/| | |
| | pur - | |beneficiarului|fiscal | |UM - | | |
|__________|__________| | |___________| | | | |
|număr|data| A| B | C | | |număr |data| | | | |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
| 0 | 1 | 2| 3 | 4 | 5| 6 | 7 | 8 | 9| 10 | 11 | 12 |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
| | | | | | | | | | | | | |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
| | | | | | | | | | | | | |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
| | | | | | | | | | | | | |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
|TOTAL| x | | | | x| x | x | x | | x | | |
|_____|____|__|___|___|__|______________|______|____|__|______|________|_______|
Conducerea antrepozitarului autorizat/importatorului,
.......................................................
ANEXA 5
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VIII din Codul fiscal
Figura 25 - Situaţie centralizatoare privind modul de valorificare a alcoolului/distilatelor - se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, la pagina 139.
Autoritatea fiscală teritorială
SITUAŢIE CENTRALIZATOARE
privind modul de valorificare a alcoolului/distilatelor în luna ............... anul ...............
______________________________________________________________________________
|Nr |Denumirea | Cantitatea |Valoarea| Acciza|
|crt|antrepozitarului| - litri alcool pur - |- lei - |- lei -|
| |autorizat/ |________________________________________| | |
| |importatorului |realizată|prelucrată|vândută |vândută | | |
| | | | |în regim |în afara | | |
| | | | |suspensiv|regimului| | |
| | | | | |suspensiv| | |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
| 0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
| | | | | | | | |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
| | | | | | | | |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
| | | | | | | | |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
| | TOTAL | | | | | | |
|___|________________|_________|__________|_________|_________|________|_______|
Conducătorul autorităţii fiscale teritoriale,
...............................................
Data ....................
Art.247
1. Pentru identificarea localităţilor şi încadrarea acestora pe ranguri de localităţi se au în vedere, cumulativ, prevederile:
a) Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 2/1968;
b) Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 351/2001.
2. Ierarhizarea funcţională a localităţilor urbane şi rurale, potrivit prevederilor Legii nr. 351/2001, este următoarea:
a) rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
b) rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
c) rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
d) rangul III - oraşe;
e) rangul IV - sate reşedinţă de comune;
f) rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.
3. În aplicarea prezentului titlu, localităţilor componente ale oraşelor şi municipiilor li se atribuie aceleaşi ranguri cu cele ale oraşelor şi ale municipiilor în al căror teritoriu administrativ se află, potrivit prevederilor Legii nr. 2/1968.
4. (1) Delimitarea zonelor şi stabilirea numărului acestora, atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor, se stabilesc prin hotărârile adoptate de către consiliile locale potrivit art. 247 lit. b) din Codul fiscal, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, pe baza documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, a registrelor agricole, a evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau a oricăror alte evidenţe agricole sau cadastrale.
(2) Numărul zonelor din intravilanul localităţilor poate fi egal sau diferit de numărul zonelor din extravilanul localităţilor.
5. Identificarea zonelor atât în intravilanul, cât şi în extravilanul localităţilor se face prin literele: A, B, C şi D.
6. (1) În cazul în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se impun modificări ale delimitării zonelor, consiliile locale pot adopta hotărâri în acest sens numai în cursul lunii mai pentru anul fiscal următor. Neadoptarea de modificări ale delimitării zonelor în cursul lunii mai corespunde opţiunii consiliilor locale respective de menţinere a delimitării existente a zonelor pentru anul fiscal următor.
(2) Dacă în cursul anului fiscal se modifică rangul localităţilor ori limitele intravilanului/extravilanului, după caz, impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, precum şi impozitul pe teren, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al celor juridice, se modifică potrivit noii ierarhizări a localităţii sau noii delimitări a intravilanului/extravilanului, după caz, începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren datorate se determină, din oficiu, de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, fără a se mai depune o nouă declaraţie fiscală, după ce în prealabil le-a fost adusă la cunoştinţă contribuabililor modificarea rangului localităţii sau a limitelor intravilanului/extravilanului, după caz.
7. În cazul municipiului Bucureşti, atribuţiile prevăzute la pct. 4 - 6 alin. (1) se îndeplinesc de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
8. Pentru asigurarea unei stabilităţi în ceea ce priveşte delimitarea zonelor, se recomandă ca aceasta să aibă caracter multianual.
9. (1) În cazul în care numărul de zone din intravilan este acelaşi cu numărul de zone din extravilan, se utilizează următoarea corespondenţă:
a) zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan;
b) zona B din intravilan are corespondent zona B din extravilan;
c) zona C din intravilan are corespondent zona C din extravilan;
d) zona D din intravilan are corespondent zona D din extravilan.
(2) La unităţile administrativ-teritoriale în cazul cărora elementele specifice permit delimitarea a mai puţin de 4 zone, consiliile locale pot face aceasta, numai după cum urmează:
a) în cazul în care delimitează 3 zone, acestea sunt: zona A, zona B şi zona C;
b) în cazul în care delimitează 2 zone, acestea sunt: zona A şi zona B;
c) în cazul în care delimitează o singură zonă, aceasta este zona A.
(3) În cazurile în care numărul de zone din intravilan este diferit de numărul de zone din extravilan, corespondenţa dintre zone se face după cum urmează:
a) în intravilan se delimitează doar zona A, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, oricare zonă din extravilan are corespondent numai zona A din intravilan;
b) în intravilan se delimitează zonele: A şi B, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, zona A din extravilan are corespondent zona A din intravilan, iar oricare dintre zonele: B, C şi D din extravilan au corespondent numai zona B din intravilan;
c) în intravilan se delimitează zonele: A, B şi C, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D; pentru acest caz, zona A din extravilan are corespondent zona A din intravilan, zona B din extravilan are corespondent zona B din intravilan, iar oricare dintre zonele C şi D din extravilan au corespondent numai zona C din intravilan;
d) în intravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D, iar în extravilan se delimitează zonele: A, B şi C; pentru acest caz, zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan, zona B din intravilan are corespondent zona B din extravilan, iar oricare dintre zonele C şi D din intravilan au corespondent numai zona C din extravilan;
e) în intravilan se delimitează zonele: A, B, C şi D, iar în extravilan se delimitează zonele A şi B; pentru acest caz, zona A din intravilan are corespondent zona A din extravilan, iar oricare dintre zonele B, C şi D din intravilan au corespondent numai zona B din extravilan;
f) în intravilan se delimitează zonele A, B, C şi D, iar în extravilan se delimitează doar zona A; pentru acest caz, oricare dintre zonele din intravilan au corespondent numai zona A din extravilan.
(4) Pentru aplicarea prevederilor art. 258 alin. (4) din Codul fiscal, zonele identificate prin cifre romane au următoarele echivalenţe: zona I = zona A, zona II = zona B, zona III = zona C şi zona IV = zona D. Aceste echivalenţe se utilizează şi pentru zonele din extravilanul localităţilor stabilite în anul 2003 pentru anul 2004.
(5) Prevederile alin. (3) sunt sistematizate în formă tabelară*), după cum urmează:
__________________________________________________________
| | INTRAVILAN |Corespondenţa | EXTRAVILAN |
| | |zonelor în | |
| | |cazul în care | |
| | |nr. zonelor | |
| | |din intravilan| |
| | |este diferit | |
| | |de nr. zonelor| |
| | |din extravilan| |
|_______|_________________|______________|_________________|
| | OPŢIUNEA | ZONA | | ZONA | OPŢIUNEA |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. a)| X | A |< ------------| A | X |
| |__________|______| ^ ^ ^ |______|__________|
| | | B | | | |_______| B | X |
| |__________|______| | | |______|__________|
| | | C | | |________ | C | X |
| |__________|______| | |______|__________|
| | | D | |__________ | D | X |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. b)| X | A |<-------------| A | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | B |<-------------| B | X |
| |__________|______| ^ ^ |______|__________|
| | | C | | |__________| C | X |
| |__________|______| | |______|__________|
| | | D | |____________| D | X |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. c)| X | A |<-------------| A | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | B |<-------------| B | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | C |<-------------| C | X |
| |__________|______| ^ |______|__________|
| | | D | |____________| D | X |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. d)| X | A |------------->| A | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | B |------------->| B | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | C |------------->| C | X |
| |__________|______| ^ |______|__________|
| | X | D |___________| | D | |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. e)| X | A |------------->| A | X |
| |__________|______| |______|__________|
| | X | B |------------->| B | X |
| |__________|______| ^ ^ |______|__________|
| | X | C |_________| | | C | |
| |__________|______| | |______|__________|
| | X | D |___________| | D | |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
|lit. f)| X | A |------------->| A | X |
| |__________|______| ^ ^ ^ |______|__________|
| | X | B |________| | | | B | |
| |__________|______| | | |______|__________|
| | X | C |__________| | | C | |
| |__________|______| | |______|__________|
| | X | D |____________| | D | |
|_______|__________|______|______________|______|__________|
*) Forma tabelară este reprodusă în facsimil.
10. Dicţionarul cuprinzând semnificaţia unor termeni şi noţiuni utilizate în activitatea de stabilire, control şi colectare a impozitelor şi taxelor va fi aprobat prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului administraţiei şi internelor.
Art.248
11. (1) Constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti sau judeţelor, după caz, următoarele resurse financiare:
A. impozitele şi taxele locale, instituite prin prezentul titlu, respectiv:
a) impozitul şi taxa pe clădiri
b) impozitul şi taxa pe teren
c) impozitul pe mijloacele de transport
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxele speciale;
i) alte taxe locale;
B. amenzile şi penalităţile aferente impozitelor şi taxelor locale prevăzute la lit. A;
C. dobânzile pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale prevăzute la lit. A;
D. impozitele şi taxele instituite prin:
a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 146/1997;
b) Impozitul stabilit în condiţiile art. 771 alin. (1) şi (3) se distribuie în cotă de 50% la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării;
c) Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 117/1999.
(2) Comuna, oraşul, municipiul, sectorul municipiului Bucureşti şi judeţul sunt titulare ale codului de înregistrare fiscală, precum şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică, prin reprezentantul legal al acestora, în calitate de ordonator principal de credite.
(3) Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile care se indexează/ajustează/actualizează anual prin hotărâre a Guvernului reprezintă anexă la prezentele norme metodologice, având în structura sa:
a) valorile impozabile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal;
b) impozitele şi taxele locale, inclusiv taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. b) - d) din Codul fiscal, care constau într-o anumită sumă în lei;
c) amenzile prevăzute la art. 294 alin. (3) şi (4) din Codul fiscal.
12. (1) Persoanele fizice şi persoanele juridice prevăzute de titlul IX din Codul fiscal, precum şi de prezentele norme metodologice, în calitatea lor de contribuabil, au obligaţia să contribuie prin impozitele şi taxele locale stabilite de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene, după caz, între limitele şi în condiţiile legii, la cheltuielile publice locale.
(2) Contribuabilii, persoane fizice, care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative, precum şi cei care exercită în mod autonom sau prin asociere orice profesie liberă sunt:
a) persoanele fizice care exercită activităţi independente în mod autonom sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea realizării de activităţi, cum sunt: asociaţiile familiale, asociaţiile agricole sau altele asemenea şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică;
b) persoanele fizice care exercită orice profesii, cum sunt cele: medicale, de avocatură, notariale, de expertiză contabilă, de expertiză tehnică, de consultanţă fiscală, de contabil autorizat, de consultant de plasament în valori imobiliare, de arhitectură, de executare judecătorească, cele autorizate să execute lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei sau alte profesii asemănătoare desfăşurate în mod autonom, în condiţiile legii, şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică.
(3) În categoria comercianţilor, contribuabili - persoane juridice, se cuprind: regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, societăţile bancare şi orice alte societăţi comerciale care se organizează şi îşi desfăşoară activitatea în oricare dintre domeniile specifice producţiei, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activităţi economice, cooperativele meşteşugăreşti, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte entităţi - persoane juridice care fac fapte de comerţ, astfel cum sunt definite de Codul comercial.
(4) În categoria unităţilor economice ale persoanelor juridice de drept public, ale organizaţiilor politice, sindicale, profesionale, patronale şi cooperatiste, instituţiilor publice, asociaţiilor, fundaţiilor, federaţiilor, cultelor religioase şi altora asemenea se cuprind numai acele unităţi aparţinând acestor persoane juridice care desfăşoară activităţi în oricare dintre domeniile prevăzute la alin. (3).
(5) Comunicarea datelor din evidenţa populaţiei ce privesc starea civilă, domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice, precum şi actualizarea acestor date în sistem informatic se asigură de către structurile teritoriale de specialitate ale Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, fără plată.
13. Resursele financiare prevăzute la pct. 11 alin. (1) sunt întrebuinţate în întregime de către autorităţile administraţiei publice locale pentru executarea atribuţiilor şi responsabilităţilor acestora, în condiţiile legii.
14. (1) La stabilirea impozitelor şi taxelor locale se va avea în vedere respectarea următoarelor principii:
a) principiul transparenţei - autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să îşi desfăşoare activitatea într-o manieră deschisă faţă de public;
b) principiul aplicării unitare - autorităţile administraţiei publice locale asigură organizarea executării şi executarea în concret, în mod unitar, a prevederilor titlul IX din Codul fiscal şi ale prezentelor norme metodologice, fiindu-le interzisă instituirea altor impozite sau taxe locale în afara celor prevăzute de titlul IX din Codul fiscal; taxele speciale, instituite pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, se încasează numai de la acestea, potrivit regulamentului aprobat de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile judeţene, după caz, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale;
c) principiul autonomiei locale - consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene stabilesc impozitele şi taxele locale între limitele şi în condiţiile titlul IX din Codul fiscal şi ale prezentelor norme metodologice; acest principiu corespunde Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
(2) Potrivit prevederilor art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, dispoziţiile referitoare la impozitele şi taxele locale prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile titlul IX din Codul fiscal.
15. (1) Impozitele şi taxele locale anuale se calculează prin rotunjire, în sensul că fracţiunile sub 500 lei inclusiv se neglijează, iar ceea ce depăşeşte 500 lei se întregeşte la 1.000 lei, prin adaos.
(2) Pentru orice calcule intermediare privind impozitele şi taxele locale, altele decât cele prevăzute la alin. (1), rotunjirea se face la leu, în sensul că orice fracţiune din acesta se întregeşte la un leu, prin adaos.
(3) Prin sintagma calcule intermediare privind impozitele şi taxele locale prevăzută la alin. (2) se înţelege:
a) calculul pentru perioade mai mici de un an;
b) calculul bonificaţiei prevăzute la art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) şi art. 265 alin. (2) din Codul fiscal;
c) determinarea nivelurilor/valorilor ca efect al aplicării unor coeficienţi de corecţie sau cote de impozitare;
d) determinarea ratelor pe termene de plată;
e) determinarea nivelurilor impozitelor şi taxelor locale care constau într-o anumită sumă în lei, ca efect al majorării anuale prevăzute la art. 287 din Codul fiscal;
f) orice alte calcule neprevăzute la lit. a) - e) şi care nu privesc cuantumurile impozitelor şi taxelor locale determinate pentru un an fiscal.
(4) Ori de câte ori, din acte, din măsurători sau din calcule, după caz, suprafaţa pentru determinarea impozitelor şi taxelor locale are o mărime exprimată în fracţiuni de mp, aceasta nu se rotunjeşte.
(5) Pentru calculul termenelor se au în vedere prevederile art. 101 din Codul de procedură civilă, respectiv:
a) termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul;
b) termenele stabilite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare;
c) termenul care începe la data de 29, 30 sau 31 a lunii şi se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi se va considera împlinit în cea din urmă zi a lunii;
d) termenele stabilite pe ani se sfârşesc în ziua anului corespunzător zilei de plecare;
e) termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare; nu se consideră zile de lucru cele care corespund repausului săptămânal.
(6) Potrivit prevederilor alin. (5), în cazul în care termenul de plată a oricăror impozite şi taxe locale expiră într-o zi de sărbătoare legală, de repaus săptămânal sau când serviciul este suspendat, în condiţiile legii, plata se consideră în termen dacă este efectuată până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Data în funcţie de care se acordă bonificaţia pentru plata cu anticipaţie reprezintă termen de plată.
Art.249
16. Impozitul pe clădiri se datorează bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situată clădirea.
17. (1) Contribuabili, în cazul impozitului pe clădiri, sunt proprietarii acestora, indiferent de clădire şi de locul unde sunt situate în România. Contribuabilii datorează impozitul pe clădiri şi în situaţia în care clădirea este administrată sau folosită de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul sau concesionarul datorează chirie ori redevenţă în baza unui contract de închiriere, locaţiune sau concesiune, după caz.
(2) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(3) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în acest act nu sunt înscrise valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanei juridice care a hotărât concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii, precum şi data înregistrării în contabilitate a clădirii respective, iar în cazul efectuării unor reevaluări, data ultimei reevaluări, la act se anexează, în mod obligatoriu, un certificat emis de către proprietari, prin care se confirmă realitatea menţiunilor respective.
18. (1) Identificarea proprietăţilor atât în cazul clădirilor, cât şi în cel al terenurilor cu sau fără construcţii, situate în intravilanul localităţilor rurale şi urbane, precum şi identificarea domiciliului fiscal al contribuabililor se fac potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Fiecare proprietate situată în intravilanul localităţilor se identifică prin adresa acesteia, individualizată prin denumirea proprie a străzii şi a numărului de ordine atribuit după cum urmează:
a) pe partea stângă a străzii se începe cu numărul 1 şi se continuă cu numerele impare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii;
b) pe partea dreaptă a străzii se începe cu numărul 2 şi se continuă cu numerele pare, în ordine crescătoare, până la capătul străzii.
(3) În cazul blocurilor de locuinţe, precum şi în cel al clădirilor alipite situate în cadrul aceleiaşi curţi - lot de teren, care au un sistem constructiv şi arhitectonic unitar şi în care sunt situate mai multe apartamente, datele despre domiciliu/reşedinţă/sediu cuprind strada, numărul, blocul, scara, etajul, apartamentul.
(4) Sunt considerate clădiri distincte, având elemente proprii de identificare a adresei potrivit alin. (1) - (3), după cum urmează:
a) clădirile distanţate spaţial de celelalte clădiri amplasate în aceeaşi curte - lot de teren, precum şi clădirile legate între ele prin pasarele sau balcoane de serviciu;
b) clădirile alipite, situate pe loturi alăturate, care au sisteme constructive şi arhitectonice diferite - faţade şi materiale de construcţie pentru pereţii exteriori, intrări separate din stradă, curte sau grădină - şi nu au legături interioare.
(5) Adresa domiciliului fiscal al oricărui contribuabil, potrivit prevederilor prezentului punct, se înscrie în registrul agricol, în evidenţele compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi în orice alte evidenţe specifice cadastrului imobiliar-edilitar.
(6) La elaborarea şi aprobarea nomenclaturii stradale se au în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 63/2002 privind atribuirea sau schimbarea de denumiri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 30 august 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2003.
(7) Fiecare proprietate situată în extravilanul localităţilor, atât în cazul clădirilor, cât şi în cel al terenurilor cu sau fără construcţii, se identifică prin numărul de parcelă, acolo unde aceasta este posibil, sau prin denumirea punctului, potrivit toponimiei/denumirii specifice zonei respective, astfel cum este înregistrată în registrul agricol.
19. *** Abrogat
20. Pentru aplicarea prevederilor art. 249 alin. (4) din Codul fiscal se identifică următoarele situaţii:
a) clădire aflată în proprietate comună, dar fiecare dintre contribuabili au determinate cotele-părţi din clădire, caz în care impozitul pe clădiri se datorează de fiecare contribuabil proporţional cu partea din clădire corespunzătoare cotelor-părţi respective;
b) clădire aflată în proprietate comună, dar fără să aibă stabilite cotele-părţi din clădire pe fiecare contribuabil, caz în care impozitul pe clădiri se împarte la numărul de coproprietari, fiecare dintre aceştia datorând în mod egal partea din impozit rezultată în urma împărţirii.
Art.250
21. Noţiunea instituţii publice, menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 1 din Codul fiscal, reprezintă o denumire generică ce include: Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţii publice autonome, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare.
22. (1) Prin sintagma "încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice", menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 1 - 5, 7, 11, 14, 15 şi 17 din Codul fiscal, se înţelege spaţiile utilizate pentru realizarea oricăror fapte de comerţ, astfel cum sunt definite în Codul comercial, altele decât destinaţiile specifice categoriilor de clădiri care nu sunt supuse impozitului pe clădiri.
(2) Pentru calculul impozitului pe clădiri în cazul incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice, se vor efectua următoarele operaţiuni:
a) se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii;
b) se determină suprafaţa construită desfăşurată a incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice;
c) se determină cota procentuală din clădire ce corespunde incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin împărţirea suprafeţei prevăzute la lit. b) la suprafaţa prevăzută la lit. a);
d) se determină valoarea de inventar a incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea valorii de inventar a clădirii cu cota procentuală determinată la lit. c);
e) se determină impozitul pe clădiri corespunzător incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea valorii determinate la lit. d) cu cota de impozit prevăzută la art. 253 alin. (2) sau alin. (6) din Codul fiscal, după caz;
f) în cazul în care consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri potrivit art. 287 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri datorat este cel care corespunde rezultatului înmulţirii prevăzute la lit. e) cu cota de majorare respectivă.
23. (1) Prin sintagma clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, menţionată la art. 250 alin. (1) pct. 3, se înţelege bisericile - locaşurile de închinăciune, casele de rugăciuni - şi anexele acestora. Termenul lăcaş este variantă a termenului locaş.
(2) Anexele bisericilor se referă la orice incintă care are elementele constitutive ale unei clădiri, proprietatea oricărui cult recunoscut oficial în România, cum ar fi: clopotniţa, cancelaria parohială, agheasmatarul, capela mortuară, casa parohială cu dependinţele sale, destinată ca locuinţă a preotului/preoţilor slujitori/personalului deservent, incinta pentru aprins lumânări, pangarul, troiţa, magazia pentru depozitat diverse obiecte de cult, aşezământul cu caracter social-caritabil, arhondaricul, chilia, trapeza, incinta pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter administrativ-bisericesc, reşedinţa chiriarhului, precum şi altele asemenea; prin aşezământ cu caracter social-caritabil se înţelege căminul de copii, azilul de bătrâni, cantina socială sau orice altă incintă destinată unei activităţi asemănătoare.
(3) Cultele religioase recunoscute oficial în România, organizate potrivit statutelor proprii, sunt persoane juridice. Pot fi persoane juridice şi componentele locale ale acestora, precum şi aşezămintele, asociaţiile, ordinele şi congregaţiile prevăzute în statutele lor de organizare şi funcţionare, dacă acestea au elementele constitutive ale persoanelor juridice, potrivit prevederilor Decretului nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Cultele religioase recunoscute oficial în România sunt:
a) Biserica Ortodoxă Română;
b) Biserica Romano-Catolică;
c) Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică);
d) Biserica Reformată (Calvină);
e) Biserica Evanghelică Lutherană de Confesiune Augustană (C.A.);
f) Biserica Evanghelică Lutherană Sinodo-Presbiterială (S.P.);
g) Biserica Unitariană;
h) Biserica Armeană;
i) Cultul Creştin de Rit Vechi;
j) Biserica Creştină Baptistă;
k) Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică;
l) Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea;
m) Cultul Creştin după Evanghelie;
n) Biserica Evanghelică Română;
o) Cultul Musulman;
p) Cultul Mozaic;
r) Organizaţia Religioasă "Martorii lui Iehova";
s) alte culte religioase recunoscute oficial în România.
24. (1) Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri, construcţiile care nu întrunesc elementele constitutive ale unei clădiri, prevăzute de art. 249 alin. (5).
(2) Construcţiile care până la data de 1 ianuarie 2007 au fost avizate prin hotărârile adoptate de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti ca fiind de natură similară construcţiilor speciale, pentru care nu s-a datorat impozitul pe clădiri pe durata existenţei construcţiei şi care nu au elementele constitutive ale unei clădiri, sunt scutite până la data când intervin modificări care determină datorarea de impozit. În această ultimă situaţie, contribuabilii în cauză au obligaţia ca în termen de 30 de zile calendaristice de la data apariţiei modificării să depună declaraţia fiscală.
(3) În cazul construcţiilor care până la data de 1 ianuarie 2007 aveau elementele constitutive ale clădirii şi pentru care, prin hotărâre a consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti adoptată până la această dată s-a respins cererea, contribuabilul respectiv datorează impozitul pe clădiri în condiţiile titlul IX din Codul fiscal.
(4) Clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", atribuite conform legii, prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, sunt cele ce intră sub incidenţa prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 533/2002 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Construcţiile speciale situate în subteran, prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 19 care nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri, sunt acele construcţii care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
25. *** Abrogat
26. *** Abrogat
27. Atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice, inclusiv instituţiile publice, pentru clădirile pe care le dobândesc, construiesc sau înstrăinează au obligaţia să depună declaraţiile fiscale, conform art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază se află clădirile, chiar dacă, potrivit prevederilor Codului fiscal, pentru acestea nu datorează impozit pe clădiri sau sunt scutite de la plata acestui impozit.
Art 251
28. Impozitul pe clădiri în cazul contribuabililor persoane fizice, se determină pe bază de cotă de impozitare, indiferent de locul în care se află situată clădirea, respectiv, în mediul urban sau mediul rural, prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
29. (1) Pentru determinarea valorii impozabile a clădirilor, stabilită pe baza criteriilor şi normelor de evaluare prevăzute de art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, se au în vedere instalaţiile cu care este dotată clădirea, respectiv:
a) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prezentate în coloana 1 acele clădiri care sunt dotate, cumulativ, cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, după cum urmează:
1. clădirea se consideră dotată cu instalaţie de apă dacă alimentarea cu apă se face prin conducte, dintr-un sistem de aducţiune din reţele publice sau direct dintr-o sursă naturală - puţ, fântână sau izvor - în sistem propriu;
2. clădirea se consideră că are instalaţie de canalizare dacă este dotată cu conducte prin care apele menajere sunt evacuate în reţeaua publică;
3. clădirea se consideră că are instalaţie electrică dacă este dotată cu cablaje interioare racordate la reţeaua publică sau la o sursă de energie electrică - grup electrogen, microcentrală, instalaţii eoliene sau microhidrocentrală;
4. clădirea se consideră că are instalaţie de încălzire dacă aceasta se face prin intermediul agentului termic - abur sau apă caldă de la centrale electrice, centrale termice de cartier, termoficare locală sau centrale termice proprii - şi îl transmit în sistemul de distribuţie în interiorul clădirii, constituit din conducte şi radiatoare - calorifere, indiferent de combustibilul folosit - gaze, combustibil lichid, combustibil solid, precum şi prin intermediul sobelor încălzite cu gaze/convectoarelor;
b) se încadrează pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana a doua, acele clădiri care nu se regăsesc în contextul menţionat la lit. a), respectiv cele care nu au nici una dintre aceste instalaţii sau au una, două ori trei astfel de instalaţii.
(2) Menţiunea cu privire la existenţa/inexistenţa instalaţiilor se face prin declaraţia fiscală, model stabilit potrivit pct. 256.
(3) În situaţia în care, pe parcursul anului fiscal, clădirea încadrată pentru aplicarea valorilor impozabile prevăzute în coloana "Clădire fără instalaţii de apă, canalizare, electricitate sau încălzire (lei/mp)" din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, face obiectul aplicării valorilor impozabile prevăzute în coloana 1-a, ca efect al dotării cu toate cele patru instalaţii, modificarea impozitului pe clădiri se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a apărut această situaţie, necesitând depunerea unei noi declaraţii fiscale. În mod similar se procedează şi în situaţia în care la clădirea dotată cu toate cele patru instalaţii, pe parcursul anului fiscal, se elimină din sistemul constructiv oricare dintre aceste instalaţii, prevăzute la alin. (1) lit. a), pe bază de autorizaţie de desfiinţare eliberată în condiţiile legii.
30. Pentru determinarea valorilor impozabile, pe ranguri de localităţi şi zone în cadrul acestora, atât pentru intravilan, cât şi pentru extravilan, încadrarea clădirilor urmează încadrarea terenurilor efectuată de către consiliile locale, avându-se în vedere precizările de la pct. 1 - 9.
31. (1) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri, ce stă la baza calculului impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, rezultă din actul de proprietate sau din planul cadastral, iar în lipsa acestora, din schiţa/fişa clădirii sau din alte documente asemănătoare.
(2) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv suprafeţele balcoanelor, ale loggiilor şi ale celor situate la subsol. În calcul nu se cuprind suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă, precum şi cele ale scărilor şi teraselor neacoperite.
(3) Pentru calculul impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice, în cazul în care dimensiunile exterioare ale clădirii nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, suprafaţa construită desfăşurată se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu coeficientul de transformare de 1,20 prevăzut la art. 251 alin. (9) din Codul fiscal. Coeficientul de transformare serveşte la stabilirea relaţiei dintre suprafaţa utilă, potrivit dimensiunilor interioare dintre pereţi, şi suprafaţa construită desfăşurată determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii.
(4) La stabilirea coeficientului de transformare menţionat la alin. (3) s-a avut în vedere potenţială diferenţă dintre suprafaţa construită desfăşurată şi suprafaţa utilă a clădirii; prin potenţiala diferenţă se cuantifică suprafaţa secţiunii pereţilor, a balcoanelor, a loggiilor, precum şi a cotei-părţi din eventualele incinte de deservire comună, acolo unde este cazul.
(5) Dacă în documente este înscrisă suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al acesteia, pentru determinarea impozitului pe clădiri nu se ia în calcul suprafaţa utilă şi, implicit, nu se aplică coeficientul de transformare.
(6) În sensul prezentelor norme metodologice, termenii şi noţiunile de mai sus au următoarele înţelesuri:
a) acoperiş - partea de deasupra care acoperă şi protejează o clădire de intemperii, indiferent de materialul din care este realizat; planşeul este asimilat acoperişului în cazul în care deasupra acestuia nu mai sunt alte încăperi/incinte;
b) balcon - platformă cu balustradă pe peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul prin una sau mai multe uşi;
c) clădire finalizată - construcţie care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea;
2. are elementele structurale de bază ale unei clădiri, respectiv: pereţi şi acoperiş;
3. are expirat termenul de valabilitate prevăzut în autorizaţia de construire şi nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii acesteia ori clădirea a fost realizată fără autorizaţie de construire; pentru stabilirea impozitului pe clădiri, se ia în calcul numai suprafaţa construită desfăşurată care are elementele de la pct. 2.
d) incintă de deservire comună - spaţiu închis în interiorul unei clădiri, proprietatea comună a celor care deţin apartamente în aceasta, afectat scărilor, lifturilor, uscătoriilor sau oricăror alte utilităţi asemănătoare;
e) loggie - galerie exterioară încorporată unei clădiri, acoperită şi deschisă către exterior printr-un şir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi;
f) nivel - fiecare dintre părţile unei clădiri cuprinzând încăperile/incintele situate pe acelaşi plan orizontal, indiferent că acestea sunt la subsol, la nivelul solului sau la orice înălţime deasupra solului;
g) perete - element de construcţie aşezat vertical sau puţin înclinat, făcut din beton armat, din cărămidă arsă sau nearsă, din piatră, din lemn, din vălătuci, din sticlă, din mase plastice sau din orice alte materiale, care limitează, separă sau izolează încăperile/incintele unei clădiri între ele sau de exterior şi care susţine planşeele, etajele şi acoperişul;
h) suprafaţa secţiunii unui nivel - suprafaţa unui nivel, rezultată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al pereţilor, inclusiv suprafaţa balcoanelor şi a loggiilor; în cazul clădirilor care nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior al pereţilor, suprafaţa secţiunii unui nivel reprezintă suma suprafeţelor utile ale tuturor încăperilor/incintelor, inclusiv a suprafeţelor balcoanelor şi a loggiilor şi a suprafeţelor secţiunilor pereţilor, toate aceste suprafeţe fiind situate la acelaşi nivel, la suprafeţele utile ale încăperilor/incintelor adunând şi suprafeţele incintelor de deservire comună.
32. În categoria clădirilor supuse impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice se cuprind:
a) construcţiile utilizate ca locuinţă, respectiv unităţile construite formate din una sau mai multe camere de locuit, indiferent unde sunt situate, la acelaşi nivel sau la niveluri diferite, inclusiv la subsol sau la mezanin, prevăzute, după caz, cu dependinţe şi/sau alte spaţii de deservire;
b) construcţiile menţionate la lit. a), dezafectate şi utilizate pentru desfăşurarea de profesii libere;
c) construcţiile-anexe situate în afara corpului principal de clădire, cum sunt: bucătăriile, cămările, pivniţele, grajdurile, magaziile, garajele şi altele asemenea;
d) construcţiile gospodăreşti, cum sunt: pătulele, hambarele pentru cereale, şurele, fânăriile, remizele, şoproanele şi altele asemenea;
e) orice alte construcţii proprietatea contribuabililor, neprevăzute la lit. a) - d), care au elementele constitutive ale clădirii.
33. Pentru calculul impozitului pe clădiri, în cazul persoanelor fizice, sunt necesare următoarele date:
a) rangul localităţii unde se află situată clădirea;
b) teritoriul unde se află:
1. în intravilan; sau
2. în extravilan;
c) zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării de la lit. b);
d) suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, respectiv:
1. cea determinată pe baza dimensiunilor măsurate pe conturul exterior al acesteia; sau
2. în cazul în care clădirea nu poate fi efectiv măsurată pe conturul exterior, suprafaţa utilă a clădirii se înmulţeşte cu coeficientul de transformare de 1,20;
e) tipul clădirii şi instalaţiile cu care este dotată aceasta;
f) în cazul apartamentului, dacă acesta se află amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
g) data finalizării clădirii, respectiv, pentru:
1) clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
2) clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
h) în cazul celor care au în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, ordinea în care a fost dobândită clădirea, precum şi care dintre aceste clădiri sunt închiriate, în vederea majorării impozitului datorat de contribuabilii care intră sub incidenţa art. 252 din Codul fiscal;
(h1) majorarea stabilită în condiţiile art. 251 alin. (8) din Codul fiscal;
i) majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe clădiri.
331. Pentru aplicarea prevederilor art. 251 alin. (7), în cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.
34. (1) Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2004, în cazul unui abator, proprietatea unei persoane fizice:
A. Date despre clădire, potrivit structurii prevăzute la pct. 33:
a) rangul satului Amnaş care aparţine oraşului Sălişte, unde este situat abatorul: V;
b) teritoriul unde se află: în extravilan;
c) zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării de la lit. b): C;
d) suprafaţa construită desfăşurată: 368,23 mp;
e) tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă şi dotată cu toate cele patru instalaţii menţionate la pct. 29 alin. (1) lit. a);
f) nu este cazul;
g) data finalizării: 1 ianuarie 1951;
h) nu este cazul;
i) Consiliul Local al Comunei Sălişte a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, stabilirea în intravilanul satului Amnaş, a unei singure zone, respectiv zona A, iar în extravilan a 4 zone, respectiv zona I, zona a II-a, zona a III-a şi zona a IV-a, precum şi majorarea impozitului pe clădiri cu 20% .
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum rezultă din economia textului art. 251 din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa construită desfăşurată a clădirii: este cea determinată pe baza măsurătorilor pe conturul exterior al clădirii, respectiv de: 368,23 mp.
2. Se determină valoarea impozabilă a acestei clădiri:
2.1. suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. 1 se înmulţeşte cu valoarea impozabilă a clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii, respectiv cea din tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3) "Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin. (1)", corespunzător rândului 1 şi coloanei 2, astfel: 368,23 mp x 669 lei/mp = 246.345,87 lei;
2.2. se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A şi rangului V, respectiv 1,05; deoarece numărul zonelor din intravilan este diferit de numărul zonelor din extravilan, având în vedere prevederile pct. 9 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) şi ale pct. 30, pentru identificarea coeficientului de corecţie în tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, zona a III-a din extravilan, potrivit delimitării efectuate în anul 2006 pentru anul 2007, are echivalentă zona C căreia îi corespunde zona A;
2.3. potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de corecţie determinat la subpct. 2.2, respectiv: 246.345,87 lei x 1,05 = 258.663,16 lei;
2.4. abatorul fiind finalizat la data 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor art. 251 alin. (8) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.3 se reduce cu cu 10%, sau, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,90, respectiv: 258.663,16 lei x 0,90 = 232.796,84 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c), fracţiunea de 0,84 lei se întregeşte la un leu prin adaos, iar valoarea impozabilă astfel calculată se rotunjeşte la 232.797 lei.
3. Se determină impozitul pe clădiri anual:
3.1. potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a clădirii determinate la subpct. 2.4 se aplică cota de impozitare prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,1%, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,001, respectiv: 232.797 lei x 0,001 = 232,797 lei;
3.2. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece în anul 2006 pentru anul 2007, Consiliul Local al Comunei Sălişte a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 20%, impozitul determinat la subpct. 3.1 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,20 respectiv: 232,797 lei x 1,20 = 279,35 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea de 0,35 fiind sub 50 de bani inclusiv, se neglijează, iar impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte la 279 lei.
(2) În luna mai 2006, când s-au adoptat hotărârile prin care s-au stabilit impozitele şi taxele locale pentru anul 2004, autoritatea deliberativă se intitula Consiliul Local al Comunei Sălişte. Prin Legea nr. 336/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 10 iulie 2006, comuna Sălişte, judeţul Sibiu, a fost declarată oraş, astfel că, potrivit prevederilor pct. 6 alin. (2), începând cu data de 1 ianuarie 2007, impozitul pe clădiri în cazul persoanelor fizice, se determină potrivit noii ierarhizări.
C. (1) Pentru aplicarea prevederilor art. 251 alin. (8) din Codul fiscal, în cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, se are în vedere că valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia care depăşesc cei 150 mp.
(2) Exemplu de calcul al impozitului pe clădiri pentru anul 2007, în cazul unei locuinţe cu pereţi exteriori din cărămidă arsă, ce are toate instalaţiile, construită în anul 2000, situată într-o localitate de rangul III, zona B, pentru care consiliul local nu a hotărât majorarea impozitelor şi taxelor locale conform art. 287 din Codul fiscal:
_____________________________________________________________________________
| Suprafaţa construită desfăşurată | Impozit datorat în anul fiscal 2007 |
| mp | lei/an |
|___________________________________|_________________________________________|
| 150 mp inclusiv calcul | 150 mp x 669 RON/mp x 2,20 (coeficientul|
| pentru 150 mp | de corecţie) x 0,1% = 221 RON |
|___________________________________|_________________________________________|
| cuprinsă între 151 mp - 200 mp, | 175 mp x 669 RON/mp x 2,20 x 105% x 0,1%|
| inclusiv | = 270 RON |
| calcul pentru 175 mp | |
|___________________________________|_________________________________________|
| cuprinsă între 201 mp - 250 mp, | 225 mp x 669 RON/mp x 2,20 x 110% x 0,1%|
| inclusiv | = 364 RON |
| calcul pentru 225 mp | |
|___________________________________|_________________________________________|
| cuprinsă între 251 mp - 300 mp | 275 mp x 669 RON/mp x 2,20 x 115% x 0,1%|
| inclusiv | = 465 RON |
| calcul pentru 275 mp | |
|___________________________________|_________________________________________|
| În continuare, în funcţie de | |
| mărimea suprafeţei locuinţei, se | |
| are în vedere că pentru fiecare 50| |
| de metri pătraţi sau fracţiune din| x |
| aceştia care depăşesc 150 mp, | |
| valoarea impozabilă a clădirii se | |
| majorează cu câte 5% . | |
|___________________________________|_________________________________________|
Art.252
35. Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, se majorează conform prevederilor art. 252 alin. (1) şi (2) din Codul fiscal.
36. Sunt considerate ca fiind închiriate numai acele clădiri utilizate ca locuinţă pentru care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) proprietarul, în calitatea sa de locator, are contract de închiriere încheiat în formă scrisă;
b) contractul prevăzut la lit. a) este înregistrat la organul fiscal competent în scopul stabilirii veniturilor din cedarea dreptului de folosinţă a bunurilor, în condiţiile legii;
c) locatarul nu poate fi membru al familiei locatorului; prin familie, în sensul prezentei litere, se desemnează soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi. Această condiţie nu se urmăreşte în cazul în care clădirea utilizată ca locuinţă se închiriază unei persoane juridice.
37. Impozitul pe clădiri majorat în condiţiile art. 252 alin. (1) din Codul fiscal se aplică după cum urmează:
a) pentru acele clădiri pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. 36, precum şi pentru partea din clădire pentru care nu se face dovada îndeplinirii acestor condiţii:
b) proporţional cu perioada pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile de la pct. 36, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care nu sunt îndeplinite aceste condiţii.
38. (1) O persoană fizică ce deţine în proprietate două clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,15.
(2) Exemplu de calcul pentru impozitul pe clădiri aferent anului 2007, în cazul unui apartament utilizat ca locuinţă, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, proprietatea unei persoane fizice:
A. Date despre apartament, potrivit structurii prevăzute la pct. 33:
a) rangul localităţii unde este situat apartamentul: 0;
b) teritoriul unde se află: în intravilan;
c) zona în cadrul localităţii, potrivit încadrării de la lit. b): A;
d) suprafaţa utilă a apartamentului: 107,44 mp;
e) tipul clădirii: cu pereţi din cărămidă arsă şi dotată cu toate cele patru instalaţii menţionate la pct. 29 alin. (1) lit. a);
f) amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente;
g) data finalizării: 31 decembrie 1950;
h) prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu şi nu este închiriată;
i) Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe clădiri cu 20% .
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe clădiri, astfel cum rezultă din economia textului art. 251, 252 şi 287 din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa construită desfăşurată a apartamentului: deoarece dimensiunile exterioare ale apartamentului nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, acesta având pereţi comuni cu apartamentele învecinate, potrivit prevederilor art. 251 alin. (9) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 31 din prezentele norme metodologice, suprafaţa construită desfăşurată se determină prin înmulţirea suprafeţei utile cu coeficientul de transformare de 1,20, respectiv: 107,44 mp x 1,20 = 128,928 mp.
2. Se determină valoarea impozabilă a acestui apartament:
2.1. suprafaţa construită desfăşurată prevăzută la pct. 1 se înmulţeşte cu valoarea corespunzătoare clădirii cu pereţi din cărămidă arsă, dotată cu toate cele patru instalaţii, respectiv cea din tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3) "Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin. (1)", 3, astfel: 128,928 mp x 669 lei/mp = 86.252,832 lei;
2.2. se identifică coeficientul de corecţie din tabelul prevăzut la art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător zonei A şi rangului 0, respectiv 2,60; deoarece apartamentul este amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, potrivit prevederilor art. 251 alin. (6) din Codul fiscal, acest coeficient de corecţie se reduce cu 0,10, determinând astfel coeficientul de corecţie specific acestui apartament: 2,60 - 0,10 = 2,50;
2.3. potrivit prevederilor art. 251 alin. (5) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.1 se ajustează cu coeficientul de corecţie determinat la subpct. 2.2, respectiv: 86.252,832 lei x 2,50 = 215.632,08 lei;
2.4. apartamentul fiind finalizat înainte de 1 ianuarie 1951, potrivit prevederilor art. 251 alin. (7) din Codul fiscal, valoarea impozabilă determinată la subpct. 2.3 se reduce cu 20% sau, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,80, respectiv: 215.632,08 lei x 0,80 = 172.505,664 lei.
3. Se determină impozitul pe clădiri anual:
3.1. potrivit art. 251 alin. (1) din Codul fiscal, asupra valorii impozabile a apartamentului, determinată la subpct. 2.4, se aplică cota de impozitare prevăzută la art. 251 alin. (2) din Codul fiscal de 0,1% sau, pentru uşurarea calculului, valoarea impozabilă se înmulţeşte cu 0,001, respectiv: 172.505,664 lei x 0,001 = 172,506 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c) fracţiunea de 0,506 lei se rotunjeşte, iar impozitul astfel calculat este de 173 lei;
3.2. deoarece apartamentul este prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, impozitul pe clădiri determinat la subpct. 3.1 se majorează cu 15% sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,15, respectiv: 173 lei x 1,15 = 198,95 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. c) fracţiunea de 0,95 lei se rotunjeşte, iar impozitul astfel calculat este de 199 lei;
3.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul 2006 pentru anul 2007, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe clădiri cu 20%, impozitul determinat la subpct. 3.2 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe clădiri se înmulţeşte cu 1,20, respectiv: 199 lei x 1,20 = 238,8 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1) fracţiunea de 0,81 lei depăşind 50 de bani se majorează la 1 leu, impozitul pe clădiri astfel determinat se rotunjeşte la 239 lei.
39. O persoană fizică ce deţine în proprietate trei clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,15;
c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,50.
40. O persoană fizică ce deţine în proprietate patru clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,15;
c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,50;
d) pentru cea de-a patra clădire, care este a treia în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 175% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,75.
41. (1) O persoană fizică ce deţine în proprietate cinci clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, datorează impozit pe clădiri după cum urmează:
a) pentru clădirea de la adresa de domiciliu impozitul pe clădiri se determină potrivit art. 251 din Codul fiscal;
b) pentru cea de-a doua clădire, care este prima în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 251 din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 252 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, cu 115% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,15;
c) pentru cea de-a treia clădire, care este a doua în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 150% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,50;
d) pentru cea de-a patra clădire, care este a treia în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 175% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 1,75%;
e) pentru cea de-a cincea clădire, care este a patra în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 200% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 2,00.
(2) În cazul persoanelor fizice care deţin în proprietate mai mult de cinci clădiri utilizate ca locuinţă, altele decât cele închiriate, impozitul pe clădiri majorat potrivit art. 252 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru fiecare dintre acestea, se calculează prin înmulţirea impozitului pe clădiri, determinat potrivit art. 251 din Codul fiscal, cu 200% sau, pentru uşurarea calculului, prin înmulţirea cu 2,00.
42. (1) În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii având determinate cotele-părţi din clădire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte proporţional cotelor-părţi respective, iar asupra acestuia se aplică, după caz, majorarea prevăzută la art. 252 alin. (1) din Codul fiscal în funcţie de ordinea în care aceste cote-părţi au fost dobândite, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, rezultând astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil.
(2) În cazul clădirilor aflate în proprietate comună, coproprietarii neavând stabilite cotele-părţi din clădire, impozitul calculat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal se împarte la numărul de coproprietari, iar asupra părţii din impozit rezultate în urma împărţirii se aplică, după caz, majorarea prevăzută la art. 252 alin. (1) din Codul fiscal în funcţie de ordinea în care aceste cote-părţi au fost dobândite, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, rezultând astfel impozitul pe clădiri datorat de fiecare contribuabil.
43. În situaţiile în care consiliile locale sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, a aprobat majorarea anuală a impozitului pe clădiri, în condiţiile art. 287 din Codul fiscal, această majorare se aplică asupra impozitului pe clădiri determinat potrivit prevederilor art. 251 din Codul fiscal şi celor ale pct. 38 - 42.
44. Prevederile pct. 35 - 43 se aplică în mod corespunzător persoanelor care beneficiază de facilităţi fiscale la plata impozitului pe clădiri.
45. (1) Majorarea impozitului pe clădiri, conform art. 287 din Codul fiscal, se calculează şi în cazul persoanelor fizice străine care deţin pe teritoriul României mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, ordinea acestora fiind determinată de succesiunea în timp a dobândirii lor, cu obligativitatea depunerii declaraţiei speciale.
(2) În cazul în care în acelaşi bloc o persoană fizică deţine în proprietate mai multe apartamente, pentru calculul impozitului pe clădiri, majorat potrivit prevederilor art. 252alin. (1) din Codul fiscal, fiecare apartament este asimilat unei clădiri.
(3) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice care deţin în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, dobândite prin succesiune legală nu se majorează.
46. Pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat potrivit prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, ordinea în care proprietăţile au fost dobândite se determină în funcţie de anul dobândirii clădirii, indiferent sub ce formă, rezultat din documentele care atestă calitatea de proprietar.
47. În cazul în care în acelaşi an se dobândesc mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, ordinea este determinată de data dobândirii.
48. În cazul în care la aceeaşi dată se dobândesc mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, ordinea este cea pe care o declară contribuabilul respectiv.
49. În cazul persoanei fizice care deţine în proprietate mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, iar domiciliul sau reşedinţa sa nu corespunde cu adresa nici uneia dintre aceste clădiri, prima clădire dobândită în ordinea stabilită potrivit prevederilor pct. 41 alin. (1) - (3) este asimilată clădirii de la adresa de domiciliu.
50. (1) Declaraţia specială pentru stabilirea impozitului pe clădiri majorat, în cazul persoanelor fizice deţinătoare a mai multor clădiri utilizate ca locuinţă, corespunde modelului prevăzut la pct. 256.
(2) Declaraţia fiscală, conform modelului stabilit potrivit pct. 256, se depune separat pentru fiecare clădire la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale unde sunt situate clădirile.
(3) În cazul contribuabililor care dobândesc clădiri care intră sub incidenţa prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, declaraţia fiscală se depune în termen de 30 de zile de la data dobândirii.
(4) Pentru veridicitatea datelor înscrise în declaraţiile prevăzute la alin. (2) întreaga răspundere juridică o poartă contribuabilul atât în cazul în care este semnatar al declaraţiei respective, cât şi în cazul în care semnatar al declaraţiei este o persoană mandatată în acest sens de contribuabil.
51. Clădirile distincte utilizate ca locuinţă, situate la aceeaşi adresă, proprietatea aceleiaşi persoane fizice, nu intră sub incidenţa prevederilor art. 252 din Codul fiscal.
Art.253
52. (1) Prin sintagma valoarea de inventar a clădirii, în scopul determinării impozitului pe clădiri, se înţelege valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, şi care, după caz, poate fi:
a) costul de achiziţie, pentru clădirile dobândite cu titlu oneros;
b) costul de producţie, pentru clădirile construite de persoana juridică;
c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinându-se seama de valoarea clădirilor cu caracteristici tehnice şi economice similare sau apropiate, pentru clădirile obţinute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru clădirile intrate în patrimoniu în cazul asocierii/fuziunii, determinată prin expertiză, potrivit legii;
e) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziţii legale;
f) în cazul persoanelor juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii. Potrivit alin. (3) al art. 253 din Codul fiscal, valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului, valoare care nu se diminuează cu amortizarea calculată potrivit legii, cu excepţia clădirilor a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, pentru care legea prevede că valoarea impozabilă se reduce cu 15% .
(2) La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor şi instalaţiilor funcţionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalaţiile de iluminat, instalaţiile sanitare, instalaţiile de încălzire, instalaţiile de telecomunicaţii prin fir şi altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor şi instalaţiilor funcţionale ale clădirii.
53. Pentru anul fiscal 2007, în termen de până la 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. III alin. (2) din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea cotei pe baza căreia se calculează impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice, în condiţiile legii. În cazul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
54. (1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice care nu au efectuat reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă se calculează pe baza cotei stabilite între 5% şi 10%, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Prin prima reevaluare se înţelege reevaluarea cea mai apropiată de anul fiscal 2002.
(2) În cazul clădirilor a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, potrivit prevederilor Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 31 mai 1999, cu modificările şi completările ulterioare, impozitul pe clădiri se calculează pe baza cotei stabilite între 0,25% şi 1,50% inclusiv, care se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, redusă cu 15% .
(3) Cotele prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc de consiliile locale prin hotărâre, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(4) În cazul clădirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de închiriere, valoarea lucrărilor executate de către locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevăzută de art. 253 alin. (31) din Codul fiscal, este valoarea reală declarată a lucrărilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
(5) Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o nouă declaraţie fiscală în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie, după cum acesta este persoană fizică sau juridică, după caz.
55. Pentru executarea prevederilor art. 253 alin. (6) din Codul fiscal se au în vedere următoarele:
a) în cazul contribuabililor care nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii de inventar a clădirii;
b) În cazul clădirii care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului. După reevaluare, dacă în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal prin procesul-verbal încheiat în urma şedinţei Consiliului de Administraţie s-a aprobat noua valoare a clădirii ca urmare a efectuării reevaluării şi aceasta a fost înregistrată în contabilitate, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de inventar a clădirii. Sunt considerate ca fiind reevaluate şi clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administraţie.
c) în cazul clădirilor dobândite în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă precum şi pe parcursul acestuia, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53 asupra valorii de intrare în patrimoniu;
d) în cazul clădirii a cărei valoare nu a fost recuperată integral pe calea amortizării şi la care s-au efectuat lucrări de modernizare, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 53, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează în contabilitate reevaluarea în urma lucrărilor de modernizare;
e) pentru clădirea prevăzută la lit. d), dar la care nu a fost efectuată reevaluarea în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei stabilite potrivit prevederilor pct. 54 alin. (1) asupra valorii rezultate din însumarea valorii de inventar a clădirii şi a valorii lucrărilor de modernizare.
56. Pentru clădirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe clădiri se datorează de locatar.
57. (1) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice pe perioada de leasing financiar se determină pe baza valorii negociate între părţi, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, şi înscrise în contract, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a locatarului. În cazul contractelor în care valoarea negociată este în valută, plata impozitului pe clădiri se face în lei la cursul Băncii Naţionale a României din data efectuării plăţii.
(2) Pentru persoanele juridice, în cazul în care ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ a clădirii, valoarea este determinată pe baza reevaluării, valoarea rezultată din reevaluare va sta la baza calculării impozitului pe clădiri.
(3) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator, iar impozitul pe clădiri se determină pe baza valorii înregistrată în contabilitate.
(4) Pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică are obligaţia depunerii declaraţiei fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, până la data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing.
58. În cazul clădirilor proprietate a persoanelor juridice şi a căror valoare de inventar a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă a clădirilor respective se reduce cu 15% .
59. Impozitul pe clădiri este datorat de persoana juridică atât pentru clădirile aflate în funcţiune, în rezervă sau în conservare, cât şi pentru cele aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării.
60. Pentru aplicarea prevederilor art. 253 alin. (8) din Codul fiscal se au în vedere reglementările legale privind reevaluarea imobilizărilor corporale.
Art.254
61. (1) Prin expresia clădire dobândită se înţelege orice clădire intrată în proprietatea persoanelor fizice sau a persoanelor juridice.
(2) În cazul clădirilor dobândite/înstrăinate prin acte între vii, translative ale dreptului de proprietate, data dobândirii/înstrăinării este cea menţionată în actul respectiv.
(21) În cazul persoanelor juridice, în mod obligatoriu, în orice acte prin care se dobândeşte/înstrăinează dreptul de proprietate asupra unei clădiri se menţionează valoarea de achiziţie a acesteia, precum şi suprafaţa construită la sol a clădirii.
(3) În cazul clădirilor dobândite prin hotărâri judecătoreşti, data dobândirii este data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
(4) Impozitul pe clădiri, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a clădirii, reprezintă sarcina fiscală a părţii care înstrăinează. În situaţia în care prin certificatul fiscal eliberat de către compartimentul de specialitate se atestă existenţa unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial până la prezentarea documentului în original privind stingerea obligaţiilor respective.
62. (1) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice, pentru clădirile executate potrivit Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările ulterioare, data dobândirii clădirii se consideră după cum urmează:
a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor;
b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege;
c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport de care se stabileşte impozitul pe clădiri.
(2) Prin grija structurilor de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, denumite în continuare structuri de specialitate, se întocmesc procesele-verbale menţionate la alin. (1) care servesc la înregistrarea în evidenţele fiscale, în registrele agricole sau în orice alte evidenţe cadastrale, după caz, precum şi la determinarea impozitului pe clădiri.
63. (1) Data dobândirii/construirii clădirii, potrivit menţiunii prevăzute la pct. 62, determină concomitent, în condiţiile Codului fiscal şi ale prezentelor norme metodologice, următoarele:
a) datorarea impozitului pe clădiri;
b) diminuarea suprafeţei de teren pentru care se datorează impozitul pe teren cu suprafaţa construită la sol a clădirii respective.
(2) Impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice se stabileşte pe baza datelor extrase din actele care atestă dreptul de proprietate.
64. Pentru clădirile dobândite/construite, înstrăinate, demolate, distruse sau cărora li s-au adus modificări de natura extinderii, îmbunătăţirii ori distrugerii parţiale a celei existente, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădiri se recalculează de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită/construită, înstrăinată, demolată, distrusă sau finalizată modificarea.
65. (1) Impozitul pe clădiri se datorează până la data de la care se face scăderea.
(2) Scăderea de la impunere în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, se face după cum urmează:
a) începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b) proporţional cu partea de clădire supusă unei astfel de situaţii;
c) proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
66. (1) Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază se află clădirile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, conform prevederilor art. 254 alin. (5) şi ale art. 290 din Codul fiscal.
(2) Obligaţia de a depune declaraţie fiscală revine deopotrivă şi contribuabililor care înstrăinează clădiri.
67. Declaraţiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe clădiri datorat;
c) intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe clădiri;
d) intervin schimbări privind numele şi prenumele, în cazul contribuabilului - persoană fizică sau schimbări privind denumirea, în cazul contribuabilului - persoană juridică.
68. Contribuabilii persoane fizice care deţin mai multe clădiri utilizate ca locuinţă sunt obligaţi să depună şi declaraţia specială, model stabilit conform pct. 256, în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, atât la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază îşi au domiciliul, cât şi la cele în a căror rază sunt situate clădirile respective.
69. *** Abrogat
70. (1) Contribuabilii persoane fizice şi persoane juridice sunt obligaţi să depună declaraţiile fiscale în condiţiile prevăzute la pct. 66 - 68, chiar dacă aceştia beneficiază de reducere sau de scutire la plata impozitului pe clădiri, ori pentru clădirile respective nu se datorează impozit pe clădiri.
(2) Actele de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie să fie însoţite de un certificat de atestare fiscală emis de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal imobilul. Prin certificatul de atestare fiscală se atestă achitarea la zi a tuturor obligaţiilor bugetare locale scadente la data de întâi a lunii următoare înstrăinării. În certificatul de atestare fiscală nu se cuprind creanţele bugetare aflate în litigiu, în schimb se va menţiona despre faptul că sunt în litigiu creanţe în cuantum de ... lei.
(3) Înstrăinarea imobilelor fără respectarea prevederilor alin. (2) conduce la nulitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate. Nulitatea se sesizează de orice persoană interesată la instanţa de judecată competentă. Declararea nulităţii actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea rectificării situaţiei fiscale şi cadastrale.
Norme metodologice:
Art.255
71. (1) Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv, şi
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv.
(2) Calculul impozitului pe clădiri datorat pentru perioade mai mici de un an fiscal se face după cum urmează:
a) impozitul anual determinat se împarte la 12, respectiv la numărul de luni dintr-un an fiscal;
b) suma rezultată în urma împărţirii prevăzute la lit. a) se înmulţeşte cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
(3) Pentru clădirile dobândite în cursul anului, impozitul pe clădiri, datorat de la data de întâi a lunii următoare celei în care aceasta a fost dobândită şi până la sfârşitul anului respectiv, se repartizează la termenele de plată rămase, iar ratele scadente se determină pentru impozitul anual, proporţional cu numărul de luni pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
(4) Exemple de calcul privind determinarea ratelor, la termene de plată, în cazul impozitului pe clădiri:
Exemplul I. Considerând că un contribuabil datorează impozitul pe clădiri anual de 188 lei, potrivit prevederilor art. 255 alin. (1) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 71 alin. (1) din prezentele norme metodologice, acesta se plăteşte în două rate egale, astfel:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv, şi
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv.
iar impozitul pe clădiri aferent unei luni se determină, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), prin împărţirea impozitului anual la numărul de luni dintr-un an fiscal, respectiv: 188 lei : 12 luni = 15,66 lei, impozitul astfel calculat, potrivit prevederilor pct. 15 alin. (2) şi alin. (3) lit. a), se rotunjeşte la 16 lei, în sensul că fracţiunea de 0,66 lei se întregeşte la un leu, prin adaos.
Exemplul II. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna ianuarie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 februarie, respectiv 16 lei lei/lună x 11 luni = 176 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv 80 lei
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 96 lei
Exemplul III. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna februarie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 martie, respectiv: 16 lei lei/lună x 10 luni = 160 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv 64 lei
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 96 lei
Exemplul IV. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna martie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 aprilie, respectiv: 16 lei lei/lună x 9 luni = 144 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x lei
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 144 lei
Exemplul V. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna aprilie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 mai, respectiv: 16 lei lei/lună x 8 luni = 128 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x lei
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 128 lei
Exemplul VI. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna mai.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 iunie, respectiv: 16 lei lei/lună x 7 luni = 112 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x lei
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 112 lei
Exemplul VII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna iunie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 iulie, respectiv: 16 lei lei/lună x 6 luni = 96 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 96 lei
Exemplul VIII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna iulie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 august, respectiv: 16 lei lei/lună x 5 luni = 80 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 80 lei
Exemplul IX. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna august.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 septembrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 4 luni = 64 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenul de plată rămas până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 64 lei
Exemplul X. Dreptul de proprietate se dobândeşte între 1 şi 30 septembrie inclusiv.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 octombrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 3 luni = 48 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 48 lei
Exemplul XI. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna octombrie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 noiembrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 2 luni = 32 lei.
B. Impozitul pe clădiri prevăzut la lit. A se plăteşte, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (3), la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului fiscal, respectiv:
a) rata I, până la data de 31 martie inclusiv x
b) rata a II-a, până la data 30 septembrie inclusiv 32 lei
C. Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, cum ultimul termen de plată prevăzut este depăşit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat, menţionat la lit. A, se plăteşte până la expirarea perioadei de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căreia contribuabilul are obligaţia să depună declaraţia fiscală pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.
Exemplul XII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna noiembrie.
A. Se calculează impozitul pe clădiri datorat, potrivit prevederilor pct. 71 alin. (2), proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, începând cu data de 1 decembrie, respectiv: 16 lei lei/lună x 1 lună = 16 lei.
B. Având în vedere prevederile art. 254 alin. (5) din Codul fiscal, cum ultimul termen de plată prevăzut este depăşit, plata se consideră în termen dacă impozitul datorat, menţionat la lit. A, se plăteşte până la expirarea perioadei de 30 de zile de la dobândire, înăuntrul căreia contribuabilul are obligaţia să depună declaraţia fiscală pentru clădirile dobândite, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii decembrie a anului fiscal respectiv.
Exemplul XIII. Dreptul de proprietate se dobândeşte în luna decembrie.
Având în vedere că impozitul pe clădiri se datorează cu data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită, adică începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal următor, pentru anul curent nu se datorează impozit pe clădiri.
72. (1) Prin plata cu anticipaţie se înţelege stingerea obligaţiei de plată a impozitului pe clădiri datorat aceluiaşi buget local în anul fiscal respectiv, până la data de 31 martie inclusiv. Prevederile pct. 15 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(2) În situaţia în care contribuabilul a plătit cu anticipaţie până la data de 31 martie inclusiv, impozitul pe clădiri pentru care a beneficiat de bonificaţie, iar în cursul aceluiaşi an fiscal înstrăinează clădirea, scăderea se face proporţional cu perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat înstrăinarea şi sfârşitul anului fiscal, luându-se în calcul suma efectiv încasată la bugetul local.
(3) Consiliile locale adoptă hotărâri privind stabilirea bonificaţiei de până la 10% în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. La nivelul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(4) Exemplu privind calculul restituirii de sume în cazul unui contribuabil care a plătit cu anticipaţie impozitul pe clădiri:
a) un contribuabil persoană fizică a avut stabilit pentru un an fiscal impozit pe clădiri în sumă de 214 lei;
b) în unitatea administrativ-teritorială în care se află situată clădirea, consiliul local a stabilit prin hotărâre acordarea unei bonificaţii de 7% pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri;
c) la data de 24 ianuarie contribuabilul a plătit integral impozitul pe clădiri datorat, respectiv: 199 lei, acordându-i-se o bonificaţie de 15 lei;
d) la data de 1 mai înstrăinează clădirea;
e) potrivit datelor prevăzute la lit. a) - d), având în vedere prevederile alin. (2), acestui contribuabil trebuie să i se restituie următoarea sumă: 199 lei : 12 luni = 16 lei/lună x 7 luni = 112 lei, unde "7" reprezintă numărul de luni începând cu data de 1 iunie şi până la 31 decembrie;
f) restituirea către contribuabil se face în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale
Art.256
73. (1) Impozitul pe teren se datorează bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat terenul.
(2) Contribuabili, în cazul impozitului pe teren, sunt proprietarii terenurilor, oriunde ar fi situate acestea în România şi indiferent de categoria de folosinţă a lor, atât pentru cele din intravilan, cât şi pentru cele din extravilan.
(21) Pentru terenurile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar. Pentru contractele încheiate până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică are obligaţia de a depune declaraţia fiscală la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află terenul, până la data de 31 ianuarie 2007 însoţită de o copie a contractului de leasing.
(22) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.
(23) În cazul terenurilor proprietate publică şi privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosinţă persoanelor fizice sau persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe teren în sarcina concesionarilor, locatarilor ori titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz.
(3) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) vor anexa la declaraţia fiscală, în fotocopie semnată pentru conformitate cu originalul, actul privind concesionarea, închirierea, darea în administrare sau în folosinţă a clădirii respective. În situaţia în care în act nu sunt înscrise suprafaţa terenului, categoria de folosinţă şi suprafaţa construită la sol a clădirilor, acolo unde sunt amplasate clădiri, la act se anexează, în mod obligatoriu, un certificat emis de către persoana juridică care a transmis aceste date, prin care se confirmă realitatea menţiunilor respective.
74. Se consideră proprietari de terenuri şi acei contribuabili cărora, în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 18/1991, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, li s-a constituit ori reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, după caz, de la data punerii în posesie constatată prin procese-verbale, fişe sau orice alte documente de punere în posesie întocmite de comisiile locale, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, chiar dacă nu este emis titlul de proprietate.
75. În cazul în care terenul, proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, este închiriat, concesionat sau arendat în baza unui contract de închiriere, de concesiune ori de arendare, după caz, impozitul pe teren se datorează de către proprietar, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct. 73 alin. (21).
76. (1) Pentru identificarea terenurilor, precum şi a proprietarilor acestora, se au în vedere prevederile pct. 18 alin. (1), (2), (5) şi (7).
(2) Pentru aplicarea prevederilor art. 256 alin. (4) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 20.
Art.257
77. (1) Prin sintagma suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire, prevăzută la art. 257 lit. a) din Codul fiscal, se înţelege suprafaţa construită la sol a clădirilor.
(11) În cazul terenurilor pe care sunt amplasate clădiri, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafaţa înregistrată în registrul agricol la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii" se scade suprafaţa construită la sol a clădirilor respective.
(12) În cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcţii care nu sunt de natura clădirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafaţa înregistrată în registrul agricol la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii" nu se scade suprafaţa ocupată de construcţiile respective.
(2) Termenul unităţile, prevăzut la art. 257 lit. b) din Codul fiscal, corespunde termenului componente din cuprinsul pct. 23 alin. (3).
(21) În cazul terenurilor prevăzute la art. 257 lit. f) şi g) din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe teren, în situaţia în care pe acesta se află amplasată o clădire cu încăperi care sunt folosite pentru activităţi economice din cele prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 1, 3, 4 şi 6 din Codul fiscal, se vor efectua următoarele operaţiuni:
a) din suprafaţa terenului se scade suprafaţa construită la sol a clădirii respective;
b) suprafaţa prevăzută la lit. a), determinată în urma scăderii, se înmulţeşte cu cota procentuală prevăzută la pct. 22 alin. (2) lit. c), rezultând astfel suprafaţa terenului aferentă cotei-părţi de clădire care corespunde încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
c) se determină impozitul pe teren pentru suprafaţa terenului aferentă cotei-părţi de clădire care corespunde încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice, prin înmulţirea suprafeţei determinate la lit. b) cu nivelul impozitului corespunzător, potrivit prevederilor art. 258 din Codul fiscal.
(3) Pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în perimetrul de ameliorare, prevăzute la art. 257 lit. h) din Codul fiscal, se au în vedere următoarele reglementări:
a) Ordonanţa Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/1999;
b) Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum şi componenţa, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialişti constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 786/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 24 februarie 1994.
(4) Terenurile utilizate pentru exploatările din subsol pot face parte din categoria celor pentru care nu se datorează impozit pe teren, potrivit prevederilor art. 257 lit. i) din Codul fiscal, numai dacă acestea sunt încadrate ca atare, prin hotărâre a consiliilor locale/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(5) Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum şi hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale.
(6) Pentru terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, nu se datorează impozit pe teren, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilul depune cerere în acest sens, la care anexează avizul conform privind categoria de folosinţă a terenului, emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară. Prin sintagma infrastructură portuară se înţelege ansamblul construcţiilor destinate adăpostirii, acostării şi operării navelor şi protecţiei porturilor, precum şi totalitatea căilor de comunicaţie pentru activităţile industriale şi comerciale.
(7) Pentru încadrarea terenurilor prevăzute la art. 257 lit. n) din Codul fiscal se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 22.
Art.258
78. (1) Impozitul pe teren se stabileşte anual în sumă fixă, în lei pe metru pătrat de teren, în mod diferenţiat, în intravilanul şi extravilanul localităţilor, după cum urmează:
a) în intravilan:
1. pe ranguri de localităţi, identificate prin cifrele romane: 0, I, II, III, IV şi V;
2. pe zone, identificate prin literele: A, B, C şi D;
3. pe categorii de folosinţă, astfel cum sunt evidenţiate în tabloul prevăzut la pct. 80;
4. prin aplicarea nivelurilor şi a coeficienţilor de corecţie prevăzuţi la art. 258 alin. (2), (4) şi (5) din Codul fiscal;
b) în extravilan, în funcţie de categoria de folosinţă, de zone, identificate prin literele: A, B, C şi D, prin aplicarea nivelurilor prevăzute la art. 258 alin. (6) din Codul fiscal, înmulţite cu coeficienţii de corecţie corespunzători prevăzuţi la art. 251 alin. (5).
(2) Pentru stabilirea impozitului pe teren, prevederile pct. 1 - 9, pct. 11 alin. (3), pct. 15 şi 18 se aplică în mod corespunzător.
79. Pentru terenurile din intravilanul localităţilor, înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se determină prin înmulţirea nivelurilor prevăzute la art. 258 alin. (4) din Codul fiscal cu coeficienţii de corecţie de la alin. (5) al aceluiaşi articol, diferenţiaţi pe ranguri de localităţi.
80. La încadrarea terenurilor pe categorii de folosinţă, în funcţie de subcategoria de folosinţă, se are în vedere tabloul următor:
_____________________________________________________________________
| Categoria | Subcategoria | Simbol |
| de folosinţă | de folosinţă | (cod) |
|___________________|______________________________________|__________|
| 1. Terenuri | - construcţii | C |
| cu construcţii | - curţi şi construcţii | CC |
| | - diguri | CD |
| | - cariere | CA |
| | - parcuri | CP |
| | - cimitire | CI |
| | - terenuri de sport | CS |
| | - pieţe şi târguri | CT |
| | - pajişti şi ştranduri | CPJ |
| | - taluzuri pietruite | CTZ |
| | - fâşie de frontieră | CFF |
| | - exploatări miniere şi petroliere | CMP |
| | - alte terenuri cu construcţii | CAT |
|___________________|______________________________________|__________|
| 2. Arabil | - arabil propriu-zis | A |
| | - pajişti cultivate | AP |
| | - grădini de legume | AG |
| | - orezării | AO |
| | - sere | AS |
| | - solarii şi răsadniţe | ASO |
| | - căpşunării | AC |
| | - alte culturi perene | AD |
|___________________|______________________________________|__________|
| 3. Păşuni | - păşuni curate | P |
| | - păşuni împădurite | PP |
| | - păşuni cu pomi fructiferi | PL |
| | - păşuni cu tufărişuri şi mărăciniş | PT |
|___________________|______________________________________|__________|
| 4. Fâneţe | - fâneţe curate | F |
| | - fâneţe cu pomi fructiferi | FL |
| | - fâneţe împădurite | FPF |
| | - fâneţe cu tufărişuri şi mărăciniş | T |
|___________________|______________________________________|__________|
| 5. Vii | - vii nobile | VN |
| | - vii hibride | VH |
| | - plantaţii hamei | VHA |
| | - pepiniere viticole | P |
|___________________|______________________________________|__________|
| 6. Livezi | - livezi clasice | L |
| | - livezi intensive şi superintensive | LI |
| | - livezi plantaţii arbuşti | LF |
| | - plantaţii dud | LD |
| | - pepiniere pomicole | LP |
|___________________|______________________________________|__________|
| 7. Păduri şi | - păduri | PD |
| alte terenuri | - perdele de protecţie | PDP |
| de vegetaţie | - tufărişuri şi mărăcinişuri | PDT |
| forestieră | - răchitării | PDR |
| | - pepiniere silvice | PDPS |
|___________________|______________________________________|__________|
| 8. Terenuri cu ape| - ape curgătoare | HR |
| | - lacuri şi bălţi naturale | HB |
| | - lacuri de acumulare | HA |
| | - amenajări piscicole | HP |
| | - ape cu stuf | HS |
| | - canaluri | HC |
| | - marea teritorială | HM |
|___________________|______________________________________|__________|
| 9. Drumuri şi | - autostrăzi | DA |
| căi ferate | - drumuri naţionale | DN |
| | - drumuri judeţene | DJ |
| | - drumuri comunale | DC |
| | - străzi şi uliţe | DS |
| | - drumuri de exploatare (agricole, | |
| | silvice, petroliere, industriale | |
| | etc.) | DE |
| | - drumuri şi poteci turistice | DT |
| | - căi ferate | DF |
|___________________|______________________________________|__________|
| 10. Terenuri | - nisipuri zburătoare | NN |
| neproductive | - bolovănişuri, stâncării, pietrişuri| NB |
| | - râpe, ravene, torenţi | NR |
| | - sărături cu crustă | NS |
| | - mocirle şi smârcuri | NM |
| | - gropi împrumut, deponii | NG |
| | - halde | NH |
|___________________|______________________________________|__________|
81. (1) Pentru calculul impozitului aferent terenurilor situate în intravilanul localităţilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cel al persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:
a) rangul localităţii unde se află situat terenul;
b) zona în cadrul localităţii prevăzute la lit. a);
c) categoria de folosinţă;
d) suprafaţa terenului;
e) în cazul terenului încadrat la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii", suprafaţa construită la sol a clădirilor;
f) majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.
(2) Pentru calculul impozitului pentru terenurile situate în extravilanul localităţilor, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cel al persoanelor juridice, sunt necesare următoarele date:
a) suprafaţa terenului;
b) în cazul terenului încadrat la categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii", suprafaţa construită la sol a clădirilor;
c) majorarea stabilită în condiţiile art. 287 din Codul fiscal pentru impozitul pe teren.
82. (1) Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în cazul unui teren amplasat în intravilan, având categoria de folosinţă "terenuri cu construcţii":
A. Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (1):
a) rangul localităţii unde este situat terenul: 0;
b) zona în cadrul localităţii: A;
c) categoria de folosinţă: terenuri cu construcţii;
d) suprafaţa terenului: 598 mp;
e) suprafaţa construită la sol a clădirilor: 56 mp;
f) Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19% .
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum rezultă din economia textului art. 258 alin. (2) din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: din suprafaţa terenului deţinut în proprietate se scade suprafaţa construită la sol, respectiv: 598 mp - 56 mp = 542 mp;
2. Se determină impozitul pe teren:
2.1. în tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3), la cap. III - impozitul pe terenurile amplasate în intravilan - terenuri cu construcţii, în coloana "Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin. (1)" se identifică suma corespunzătoare unui teren amplasat în zona A din localitatea care are rangul 0, respectiv: 7404 lei/ha, respectiv 0,7404 lei/mp;
2.2. suprafaţa de teren pentru care se datorează impozit pe teren, prevăzută la pct. 1, se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 542 mp x 0,7404 lei/ha = 401,296 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu 19%, impozitul determinat la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, impozitul pe teren se înmulţeşte cu 1,19, respectiv: lei 401,296 x 1,19 = 477.54 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea depăşind 50 de bani se majorează la 1 leu, impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 478 lei.
(2) Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în cazul unui teren amplasat în intravilan, având categoria de folosinţă "fâneaţă":
A. Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (1):
a) rangul localităţii unde este situat terenul: 0;
b) zona în cadrul localităţii: C;
c) categoria de folosinţă: fâneaţă;
d) suprafaţa terenului: 1.214 mp;
e) suprafaţa construită la sol a clădirilor: 0 mp;
f) Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19% .
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum rezultă din economia textului art. 258 alin. (3) - (5) din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: este efectiv suprafaţa terenului, respectiv: 1.214 mp;
2. Se determină impozitul pe teren:
2.1. În tabloul prevăzut la pct. 11 alin. (3), la cap. III - impozitul pe terenurile amplasate în intravilan - orice altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, în coloana "Nivelurile stabilite în anul 2006 pentru anul 2007 - art. 296 alin. (1)" se identifică suma corespunzătoare unui teren având categoria de folosinţă "fâneaţă", amplasat în zona C, respectiv: 11 lei/ha, respectiv 0,0011 lei/mp;
2.2. suprafaţa de teren pentru care se datorează impozit pe teren, prevăzută la pct. 1, se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 1.214 mp x 0,0011 lei/mp = 13,354 lei;
2.3. suma stabilită la subpct. 2.2 se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie 8,00 din tabelul prevăzut la art. 258 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător rangului 0 al localităţii unde este amplasat terenul, respectiv: 13,354 lei x 8,00 = 106,832 lei;
2.4. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu 19%, suma determinată la subpct. 2.3 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,19, respectiv: 106,832 lei x 1,19 = 127,13 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea de 0, fiind sub 50 de bani se neglijează, impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 127 lei.
(3) Exemplu de calcul privind impozitul pe teren aferent anului 2007, în cazul unui teren amplasat în extravilan:
A. Datele despre teren, potrivit structurii prevăzute la pct. 81 alin. (2):
a) suprafaţa terenului arabil, zona A, în Bucureşti, 0,0607 ha;
b) suprafaţa construită la sol a clădirilor: 245 mp;
c) Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât, în anul 2006 pentru anul 2007, majorarea impozitului pe teren cu 19% .
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe teren, astfel cum rezultă din economia textului art. 258 alin. (6) din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa pentru care se datorează impozit pe teren: din suprafaţa terenului deţinut în proprietate se scade suprafaţa construită la sol, respectiv: 607 mp - 245 mp = 362 mp;
2. Se determină impozitul pe teren:
2.1. suprafaţa prevăzută la pct. 1, potrivit art. 258 alin. (6) din Codul fiscal, se înmulţeşte cu 36 lei/ha sau, pentru uşurarea calculului, 362 mp se împarte la 10.000, respectiv: 0,0362 ha x 36 lei/ha = 1,303 lei;
2.2 suma stabilită la subpct. 2.1 se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie 8,00 din tabelul prevăzut la art. 258 alin. (5) din Codul fiscal, corespunzător rangului 0 al localităţii unde este amplasat terenul, respectiv: 1,303 lei x 8,00 = 10,424 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea impozitului pe teren cu 19%, suma determinată la subpct. 2.1 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,19, respectiv: 10,424 lei x 1,19 = 12,404 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea de 0,508 lei fiind lei fiind sub 50 de bani se neglijează, impozitul pe teren astfel determinat se rotunjeşte la 12 lei.
Art.259
83. (1) Referitor la circulaţia juridică a terenurilor se vor avea în vedere, cu precădere, următoarele reglementări:
a) Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998, cu modificările ulterioare;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2000 privind circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 25 noiembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 66/2002.
(2) Impozitul pe teren, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a terenurilor, reprezintă sarcină fiscală a părţii care înstrăinează. În situaţia în care prin certificatul fiscal eliberat de către compartimentul de specialitate se atestă existenţa unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial până la prezentarea documentului, în original, privind stingerea obligaţiilor bugetare locale datorate.
84. (1) Ori de câte ori intervin modificări în registrul agricol, referitoare la terenurile, la clădirile, la mijloacele de transport sau la orice alte bunuri deţinute în proprietate sau în folosinţă, după caz, de natură să conducă la modificarea oricăror impozite şi taxe locale prevăzute de titlul IX din Codul fiscal, funcţionarii publici cu atribuţii privind completarea, ţinerea la zi şi centralizarea datelor în registrele agricole au obligaţia de a comunica aceste modificări funcţionarilor publici din compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data modificării.
(2) Referitor la registrele agricole se vor avea în vedere, cu precădere, următoarele reglementări:
a) Legea nr. 68/1991 privind registrul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 28 noiembrie 1991;
b) Ordonanţa Guvernului nr. 1/1992 privind registrul agricol, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 7 aprilie 1992;
c) Hotărârea Guvernului nr. 269/2001 privind registrul agricol pentru perioada 2001 - 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 7 martie 2001;
d) Normele tehnice privind completarea Registrului agricol pentru perioada 2001 - 2005, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, ministrului finanţelor publice, ministrului administraţiei publice şi al ministrului dezvoltării şi prognozei nr. 95.136/282/712/10/806/21/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 28 mai 2001.
85. (1) În cazul în care terenul este administrat sau folosit de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate şi pentru care locatarul, concesionarul ori arendaşul datorează chirie, redevenţă sau arendă în baza unui contract de închiriere, locaţiune, concesiune sau arendare, după caz, impozitul/taxa pe teren se datorează de către proprietar, în măsura în care:
a) proprietarul nu este scutit de această obligaţie; sau
b) pentru terenul respectiv nu se datorează impozit/taxă, potrivit prevederilor titlul IX din Codul fiscal.
(2) Actele de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie să fie însoţite de un certificat de atestare fiscală emis de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal imobilul. Prin certificatul de atestare fiscală se atestă achitarea la zi a tuturor obligaţiilor bugetare locale scadente la data de întâi a lunii următoare înstrăinării. În certificatul de atestare fiscală nu se cuprind creanţele bugetare aflate în litigiu, în schimb se va menţiona despre faptul că sunt în litigiu creanţe în cuantum de ... lei.
(3) Înstrăinarea imobilelor fără respectarea prevederilor alin. (2) conduce la nulitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate. Nulitatea se sesizează de orice persoană interesată la instanţa de judecată competentă. Declararea nulităţii actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Agenţiei de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea rectificării situaţiei fiscale şi cadastrale.
86. În situaţiile în care terenul se află în proprietate comună, impozitul pe teren se datorează după cum urmează:
a) în cazul în care fiecare dintre contribuabili are determinate cotele-părţi, impozitul se datorează de fiecare dintre contribuabili, proporţional cu partea de teren corespunzătoare cotelor-părţi respective;
b) în cazul în care contribuabilii nu au stabilite cotele-părţi din teren pe fiecare contribuabil, impozitul se împarte la numărul de coproprietari, fiecare dintre aceştia datorând, în mod egal, partea din impozit rezultată în urma împărţirii.
87. (1) Impozitul pe teren se datorează până la data de la care se face scăderea.
(2) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile prevăzute de lege, se face după cum urmează:
a) începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b) proporţional cu partea de teren supusă unei astfel de situaţii;
c) proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
88. În situaţia în care pe parcursul anului fiscal apar schimbări ale categoriei de folosinţă, în condiţiile legii, impozitul pe teren se modifică de la data de întâi a lunii următoare celei în care se prezintă un act/acte prin care se atestă schimbarea respectivă.
89. (1) Contribuabilii care achiziţionează terenuri sunt obligaţi să depună declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe teren la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora se află terenurile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora, conform prevederilor art. 259 alin. (6) din Codul fiscal.
(2) Obligaţia de a depune declaraţie fiscală revine deopotrivă şi contribuabililor care înstrăinează teren.
(3) Declaraţiile fiscale se depun în termen de 30 de zile de la data dobândirii sau de la data apariţiei oricăreia dintre următoarele situaţii:
a) intervin schimbări privind domiciliul fiscal al contribuabilului;
b) se realizează modificări ce conduc la recalcularea impozitului pe teren datorat;
c) intervin schimbări privind situaţia juridică a contribuabilului, de natură să conducă la modificarea impozitului pe teren.
Art.260
90. Procedura de calcul pentru determinarea impozitului/taxei pe teren, datorat proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal, este similară cu cea pentru impozitul/taxa pe clădiri, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 71.
91. Procedura de calcul în cazul bonificaţiei pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe teren este similară cu cea pentru impozitul/taxa pe clădiri, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 72.
92. Declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pe teren, în cazul persoanelor fizice, şi, respectiv, declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului pe teren, în cazul persoanelor juridice, sunt modelele stabilite potrivit pct. 256.
Art.261
93. Impozitul pe mijloacele de transport se datorează bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde are domiciliul fiscal proprietarul.
94. (1) Contribuabilii care deţin în proprietate mijloace de transport care trebuie înmatriculate în România datorează impozitul pe mijloacele de transport în condiţiile titlul IX din Codul fiscal.
(2) Prin sintagma mijloc de transport care trebuie înmatriculat, prevăzută la art. 261 alin. (1) din Codul fiscal, se înţelege orice mijloc de transport, proprietate a unei persoane fizice sau a unei persoane juridice, şi care, potrivit legii, face obiectul înmatriculării.
95. În cazul în care proprietarii, persoane fizice sau juridice străine, solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, aceştia au obligaţia să achite integral impozitul datorat, pentru întreaga perioadă pentru care solicită înmatricularea, la data luării în evidenţă de către compartimentele de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.
951. În cazul mijloacelor de transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar încheiat până la data de 31 decembrie 2006, locatarul, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică, are obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, până la data de 31 ianuarie 2007, însoţită de o copie a contractului de leasing. Pentru contractele de leasing încheiate după data de întâi ianuarie 2007, locatarul are obligaţia depunerii unei declaraţii fiscale la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale competente, însoţită de o copie a contractului de leasing, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de leasing.
Art.262
96. Contribuabilii care se află în situaţia prevăzută la art. 262 lit. a) din Codul fiscal au obligaţia să prezinte compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială îşi au domiciliul fotocopia documentului oficial care atestă situaţia respectivă, precum şi documentele care atestă că mijlocul de transport este adaptat handicapului acestora.
97. Obligaţia de a depune declaraţia fiscală, în condiţiile art. 264 alin. (4) din Codul fiscal, revine şi persoanelor fizice care intră sub incidenţa art. 262 lit. a) din Codul fiscal, prin care se acordă scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport cu tracţiune mecanică.
98. Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de lege, pentru care sunt scutiţi.
99. Intră sub incidenţa prevederilor art. 262 lit. b) atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice proprietare ale navelor fluviale de pasageri, bărcilor şi luntrelor folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în unităţile administrativ-teritoriale din Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei.
100. (1) Unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la pct. 99 se stabilesc prin ordine ale prefecţilor judeţelor respective, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice.
(2) Ordinele prefecţilor se aduc la cunoştinţă publică, vor fi comunicate autorităţilor administraţiei publice locale interesate, în condiţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi vor fi publicate în monitorul oficial al judeţului respectiv, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 534/2003, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 75/2003.
101. Navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite în alte scopuri decât pentru transportul persoanelor fizice sunt supuse impozitului pe mijloacele de transport în condiţiile titlul IX din Codul fiscal. Pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport, navele fluviale de pasageri sunt asimilate vapoarelor prevăzute în tabelul de la art. 263 alin. (7) pct. 8 din Codul fiscal.
102. Prin sintagma folosite pentru transportul persoanelor fizice, prevăzută la art. 262 lit. b) din Codul fiscal, se înţelege folosirea atât pentru activităţi ce privesc necesităţile familiale, cât şi pentru activităţi recreativ-distractive.
103. Prevederile pct. 97 se aplică deopotrivă persoanelor fizice şi persoanelor juridice proprietare ale navelor fluviale de pasageri, bărcilor şi luntrelor care nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.
104. Intră sub incidenţa prevederilor art. 262 lit. d) din Codul fiscal operatorii de transport public local de călători a căror activitate este reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de călători, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 86/2001.
105. Contribuabilii persoane juridice care au ca profil de activitate servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau suburban, sunt scutiţi de la plata impozitului pe mijloacele de transport numai pentru autobuze, autocare şi microbuze, prevăzute în tabelul de la art. 263 alin. (2) pct. 3 din Codul fiscal, utilizate exclusiv în scopul transportului public local de călători în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 86/2001.
106. Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloace de transport nu datorează taxa prevăzută la cap. IV al titlului IX din Codul fiscal pentru acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.
1061. Prin vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare, se au în vedere vehiculele definite prin Reglementările privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.263
107. Impozitul pe mijloacele de transport cu tracţiune mecanică este anual şi se stabileşte în sumă fixă pentru fiecare tip de mijloc de transport prevăzut la art. 263 din Codul fiscal, pentru fiecare 200 cm3 sau fracţiune din aceasta.
108. Impozitul pe mijloacele de transport, datorată potrivit pct. 5 din tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se stabileşte numai pentru tractoarele înmatriculate.
109. (1) Prin sintagma "document similar", prevăzută la art. 263 alin. (8) din Codul fiscal, se înţelege adeverinţa eliberată de o persoană fizică sau de o persoană juridică specializată, care este autorizată să efectueze servicii auto, potrivit legii, prin care se atestă capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată.
(2) Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent anului 2007, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de 1.500 cm3:
A. Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are capacitatea cilindrică de 1.500 cm3.
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de transport, astfel cum rezultă textul art. 263 alin. (2) din Codul fiscal:
1. Se determină numărul de fracţiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 1.500 cm3: 200 cm3 = 7,5; pentru calcul se consideră fracţiunea de 0,5 din 200 cm3 la nivel de unitate, rezultă 8 fracţiuni.
2. Se determină impozitul pe mijloacele de transport:
2.1. în tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se identifică suma corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea cilindrică de de până la 1.600 cm3 inclusiv, respectiv 7 lei/200 cm3;
2.2. numărul de fracţiuni prevăzut la pct. 1 se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 8 x 7 lei/200 cm3 = 56 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal şi considerând că în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007 autoritatea deliberativă a hotărât majorarea impozitului pe mijloacele de transport cu 15%, suma determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,15, respectiv: 56 lei x 1,15 = 64,40 lei; potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1) din prezentele norme metodologice, fracţiunea de 0,40 lei fiind sub 500 lei se neglijează, impozitul pe mijloacele de transport se rotunjeşte la 64 lei.
(3) Exemplu de calcul privind impozitul pe mijloacele de transport aferent anului 2007, în cazul unui autoturism având capacitatea cilindrică de 2.500 cm3:
A. Datele despre mijlocul de transport: autoturism care are o capacitate cilindrică de 2.500 cm3.
B. Explicaţii privind modul de calcul al impozitului pe mijloacele de transport, astfel cum rezultă din 263 alin. (2) din Codul fiscal:
1. Se determină numărul de fracţiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a autoturismului se împarte la 200 cm3, respectiv: 2.500 cm3: 200 cm3 = 12,50; pentru calcul se consideră fracţiunea de 0,50 la nivel de unitate, rezultă 13 fracţiuni;
2. Se determină taxa asupra mijloacelor de transport:
2.1. în tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, se identifică suma corespunzătoare unui autoturism cu capacitatea cilindrică între 2.001 cm3 şi 2.600 cm3 inclusiv, respectiv: 30 lei/200 cm3;
2.2. numărul de unităţi prevăzut la pct. 1 se înmulţeşte cu suma prevăzută la subpct. 2.1, respectiv: 13 x 30 lei/200 cm3 = 390 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 296 alin. (1) din Codul fiscal şi considerând că, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal 2007, autoritatea deliberativă a hotărât majorarea impozitului asupra mijloacelor de transport cu 20%, suma determinată la subpct. 2.2 se majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, această sumă se înmulţeşte cu 1,20, respectiv: 390 lei x 1,20 = 468 lei.
110. Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitului pe mijloacele de transport se efectuează de către compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunei, al oraşului, al municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază de competenţă se află domiciliul, sediul sau punctul de lucru al contribuabilului.
111. (1) Pentru categoriile de autovehicule de transport marfă prevăzute la art. 263 alin. (4) din Codul fiscal, impozitul anual se stabileşte în sumă fixă în lei/an, în mod diferenţiat, în funcţie de numărul de axe, de masa totală maximă autorizată şi de sistemul de suspensie cu care sunt dotate.
(2) Prin masa totală maximă autorizată se înţelege masa totală a vehiculului încărcat, declarată admisibilă cu prilejul autorizării de către autoritatea competentă.
(3) Numărul axelor şi masa totală maximă autorizată, avute în vedere la calcularea impozitului, sunt cele înscrise în cartea de identitate a autovehiculului în rândul 7 şi, respectiv, rândul 11.
(4) Dacă sistemul de suspensie nu este înscris în caseta liberă din cartea de identitate a autovehiculului ca informaţie suplimentară, deţinătorii vor prezenta o adeverinţă eliberată în acest sens de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român".
(5) În cazul autovehiculelor de până la 12 tone inclusiv, destinate prin construcţie atât transportului de persoane, cât şi de bunuri, pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de transport, acestea sunt asimilate vehiculelor prevăzute la pct. 4 din tabelul de la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, iar în cazul celor de peste 12 tone, acestea sunt asimilate autovehiculelor prevăzute la art. 263 alin. (4) pct. I, II şi III din Codul fiscal. Intră sub incidenţa acestui alineat automobilele mixte şi automobilele specializate/autospecializatele, astfel cum sunt definite de prevederile legale în vigoare.
112. În cazul în care contribuabilii nu depun documentele care să ateste sistemul suspensiei, impozitul pe mijloacele de transport se determină corespunzător autovehiculelor din categoria "vehicule cu alt sistem de suspensie".
113. Pentru remorci, semiremorci şi rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferenţiat, în funcţie de masa totală maximă autorizată a acestora.
114. Nu intră sub incidenţa prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinaţiile de autovehicule - autovehicule articulate sau trenuri rutiere - de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal.
115. Impozitul pe mijloacele de transport se stabileşte pentru fiecare mijloc de transport cu tracţiune mecanică, precum şi pentru fiecare remorcă, semiremorcă şi rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinaţie.
1151. Sub incidenţa prevederilor de la art. 263 alin. (7), rândul 4 din tabel, respectiv, nave de sport şi agrement, se include orice ambarcaţiune, indiferent de tip şi de modul de propulsie, al cărei corp are lungimea de 2,5 m până la 24 m, măsurată conform standardelor armonizate aplicabile şi care este destinată utilizării în scopuri sportive şi recreative definite de art. 2 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 2195/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi/sau punere în funcţiune a ambarcaţiunilor de agrement.
Art.264
116. (1) Impozitul pe mijloacele de transport, precum şi obligaţiile de plată accesorii acestuia, datorate până la data de întâi a lunii următoare celei în care se realizează înstrăinarea între vii a mijlocului de transport, reprezintă sarcină fiscală a părţii care înstrăinează.
(11) La înstrăinarea unui mijloc de transport, proprietarul acestuia, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, va transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, precum şi certificatul fiscal prin care se atestă că are achitat impozitul aferent, până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate, ca anexă la contractul de vânzare-cumpărare.
(2) În situaţia în care prin certificatul fiscal eliberat de către compartimentul de specialitate se atestă existenţa unei asemenea sarcini fiscale, notarul public va refuza autentificarea actului notarial până la prezentarea documentului, în original, privind stingerea obligaţiilor bugetare respective.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează până la data de la care se face scăderea.
(4) Scăderea de la impunere, în cursul anului, pentru oricare dintre situaţiile prevăzute de lege, se face după cum urmează:
a) începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs situaţia respectivă;
b) proporţional cu perioada cuprinsă între data menţionată la lit. a) şi sfârşitul anului fiscal respectiv.
117. (1) Sunt supuse impozitului pe mijloacele de transport numai vehiculele ce intră sub incidenţa cap. IV al titlului IX din Codul fiscal, respectiv:
a) mijloacele de transport cu tracţiune mecanică, prevăzute la art. 263 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal;
b) autovehiculele de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (4) din Codul fiscal;
c) combinaţiile de autovehicule (autovehicule articulate sau trenuri rutiere) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal;
d) remorcile, semiremorcile şi rulotele, prevăzute la art. 263 alin. (6) din Codul fiscal;
e) mijloacele de transport pe apă, prevăzute la art. 263 alin. (7) din Codul fiscal.
(2) În aplicarea prevederilor art. 263 alin. (3) din Codul fiscal, pentru determinarea impozitului pe mijloacele de transport în cazul motocicletelor, motoretelor şi scuterelor prevăzute cu ataş, nivelurile din tabelul de la art. 263 alin. (2) pct. 6 din Codul fiscal se majorează cu 50% .
118. Pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 264 din Codul fiscal, referitoare la dobândire, înstrăinare şi radiere/scoatere din evidenţe, se fac următoarele precizări:
a) impozitul pe mijloacele de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite; în situaţiile în care contribuabilii - persoane fizice sau persoane juridice - dobândesc în străinătate dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport, oricare dintre cele prevăzute de cap. IV al titlului IX din Codul fiscal, data dobândirii se consideră data emiterii de către autoritatea vamală română a primului document în care se face referire la mijlocul de transport în cauză;
b) impozitul pe mijloacele de transport se dă la scădere începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a avut loc înstrăinarea sau radierea;
c) înstrăinarea priveşte pierderea proprietăţii pe oricare dintre următoarele căi:
1. transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege;
2. furtul mijlocului de transport respectiv, furt înregistrat la autorităţile competente în condiţiile legii şi pentru care acestea eliberează o adeverinţă în acest sens, până la data restituirii mijlocului de transport furat către proprietarul de drept, în situaţia în care vehiculul este recuperat, ori definitiv, în situaţia în care bunul furat nu poate fi recuperat;
d) radierea, în înţelesul art. 264 alin. (2) din Codul fiscal, precum şi al prezentelor norme metodologice, constă în scoaterea din evidenţele fiscale ale compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale a mijloacelor de transport care intră sub incidenţa pct. 122 alin. (2).
119. În conformitate cu prevederile art. 264 din Codul fiscal, coroborate cu precizările de la pct. 118 din prezentele norme metodologice, se stabilesc următoarele două acţiuni corelative dreptului de proprietate, în raport cu care se datorează ori se dă la scădere impozitul pe mijloacele de transport, respectiv:
a) dobândirea mijlocului de transport, potrivit celor prevăzute la pct. 118 lit. a), care generează datorarea impozitului pe mijloacele de transport, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite;
b) înstrăinarea mijlocului de transport, potrivit celor menţionate la pct. 118 lit. c) din prezentele norme metodologice, care generează scăderea impozitului pe mijloacele de transport, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost înstrăinate.
120. (1) Prezentele norme metodologice, în cazul mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, se completează cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 610/1992 privind cartea de identitate a vehiculului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 21 octombrie 1992, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 610/1992, în aplicarea căreia s-au emis Instrucţiunile Ministerului de Interne, Ministerului Finanţelor şi Ministerului Transporturilor nr. 290/2.802/1.189/1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 28 mai 1993, denumite în continuare Instrucţiuni.
(2) Pentru definirea categoriilor de folosinţă ale vehiculelor rutiere se vor avea în vedere prevederile Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare.
121. (1) Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 610/1992, cartea de identitate a vehiculului este documentul care atestă, pentru persoana care o deţine, dreptul de proprietate numai dacă datele din aceasta coincid cu datele din oricare dintre documentele prevăzute la alin. (3).
(2) Pentru înregistrarea mijloacelor de transport în evidenţele compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice se utilizează declaraţiile fiscale stabilite potrivit pct. 256, după cum contribuabilul este persoană fizică sau persoană juridică.
(3) La declaraţia fiscală prevăzută la alin. (2) se anexează o fotocopie de pe cartea de identitate, precum şi fotocopia certificată "pentru conformitate cu originalul" de pe contractul de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, contractul de schimb, factura, actul notarial (de donaţie, certificatul de moştenitor etc.), hotărârea judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau orice alt document similar.
122*). (1) Pentru mijloacele de transport scăderea impozitului se poate face atât în cazurile înstrăinării acestora, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c), cât şi în cazurile în care mijloacele de transport respective sunt scoase din funcţiune.
(2) Mijlocul de transport scos din funcţiune corespunde mijlocului de transport cu grad avansat de uzură fizică, deteriorat sau care are piese lipsă, fiind impropriu îndeplinirii funcţiilor pentru care a fost creat.
Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenţei fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui document din care să reiasă că mijlocul de transport a fost dezmembrat, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor uzate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările ulterioare.
În lipsa documentului prevăzut mai sus, contribuabilul care nu mai poate face dovada existenţei fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidenţele compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale va prezenta o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului şi a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport nu se dă la scădere pentru perioada în care acestea se află în reparaţii curente, reparaţii capitale sau nu sunt utilizate din oricare alt motiv, inclusiv din lipsa unor piese de schimb din reţeaua comercială sau de la unităţile de reparaţii de profil.
(4) Structurile teritoriale de specialitate ale Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor nu pot să radieze din evidenţele proprii mijloacele de transport cu tracţiune mecanică, potrivit art. 47 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 31 ianuarie 2003, cu modificările ulterioare, dacă proprietarul nu prezintă certificatul de atestare fiscală prin care se atestă că are achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent până la data de întâi a lunii următoare celei în care îndeplineşte condiţiile de scădere din evidenţele fiscale:
a) în cazul înstrăinării mijlocului de transport; sau
b) în cazul în care mijlocul de transport respectiv este scos din funcţiune; şi
c) numai dacă proprietarul care solicită radierea prezintă certificatul de atestare fiscală prin care atestă că are achitat impozitul aferent până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate al mijlocului de transport respectiv.
(5) Structurile teritoriale de specialitate ale Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor au obligaţia ca la înmatricularea autovehiculelor dobândite prin acte juridice între vii să solicite certificatul de atestare fiscală prin care se atestă că persoana care a înstrăinat mijlocul de transport respectiv are achitat impozitul aferent până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate.
(5) Actele de transfer al dreptului de proprietate asupra mijloacelor de transport trebuie să fie însoţite de un certificat de atestare fiscală emis de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal mijlocul de transport. Prin certificatul de atestare fiscală se atestă achitarea la zi a tuturor obligaţiilor bugetare locale scadente la data de întâi a lunii următoare înstrăinării. În certificatul de atestare fiscală nu se cuprind creanţele bugetare aflate în litigiu, în schimb se va menţiona despre faptul că sunt în litigiu creanţe în cuantum de ... lei.
(6) Înstrăinarea mijloacelor de transport fără respectarea prevederilor alin. (5) conduce la nulitatea actelor de înstrăinare a dreptului de proprietate. Nulitatea se sesizează de orice persoană interesată la instanţa de judecată competentă. Declararea nulităţii actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor în vederea rectificării situaţiei fiscale şi evidenţei privind înmatriculările auto.
(7) Mijloacele de transport noi, care nu au fost înmatriculate niciodată, înregistrate ca marfă în contabilitatea producătorilor sau dealerilor nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (5) şi (6).
------------
*) Anterior modificării efectuate prin Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006, pct. 122 conţinea 5 alineate. Prin art. I lit. H (Titlul IX "Impozite şi taxe locale") pct. 56 din Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006 s-au introdus trei noi alineate, alin. (5), (6) şi (7), fără a se face nici o precizare cu privire la fostul alin. (5).
123. (1) Deţinerea unor piese sau a unor caroserii de autovehicule nu înseamnă că acel contribuabil are un autovehicul taxabil.
(2) În caz de transformare a autoturismului prin schimbarea caroseriei, nu se stabileşte un nou impozit, deoarece capacitatea cilindrică a motorului nu se modifică.
124. Contribuabilii care datorează impozitul pe mijloacele de transport sunt datori să îndeplinească obligaţiile prevăzute de art. 264 alin. (4) din Codul fiscal, atât în ceea ce priveşte declararea dobândirii sau înstrăinării, după caz, a mijlocului de transport, cât şi în ceea ce priveşte schimbările intervenite ulterior declarării, referitoare la adresa domiciliului/sediului/punctului de lucru, sau alte situaţii care determină modificarea cuantumului impozitului, sub sancţiunile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.
125. (1) În cazul schimbării domiciliului, a sediului sau a punctului de lucru, pe teritoriul României, contribuabilii proprietari de mijloace de transport supuse impozitului au obligaţia să declare, conform art. 264 alin. (4) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile, la compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale din raza administrativ-teritorială unde sunt înregistrate aceste mijloace de transport, data schimbării şi noua adresă.
(2) În baza declaraţiei fiscale prevăzute la alin. (1), compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale transmite dosarul în vederea impunerii, în termen de 15 zile, compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, specificând că, în baza confirmării primirii, va da la scădere impozitul cu începere de la data de întâi a lunii în care s-a schimbat domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, urmând ca impunerea să se stabilească cu începere de la aceeaşi dată la noua adresă.
(3) Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de la noul domiciliu, sediu sau punct de lucru, după caz, verifică pe teren, înainte de confirmarea primirii dosarului, exactitatea datelor privind noua adresă, confirmând preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.
126. (1) În cazul înstrăinării mijloacelor de transport, impozitul stabilit în sarcina fostului proprietar se dă la scădere pe baza actului de înstrăinare, cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a făcut înstrăinarea sau, după caz, radierea, potrivit prevederilor pct. 118 lit. c).
(2) Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale va proceda la scăderea impozitului şi va comunica, în termen de 15 zile, la compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială noul proprietar, în calitatea sa de dobânditor, îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, numele sau denumirea acestuia, adresa lui şi data de la care s-a acordat scăderea din sarcina vechiului proprietar.
(3) Compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială dobânditorul îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, este obligat să confirme primirea datelor respective în termen de 30 de zile şi să ia măsuri pentru impunerea acestuia.
(4) În ceea ce priveşte înscrierea sau radierea din evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale a mijloacelor de transport, dispoziţiile prezentelor norme metodologice se complinesc cu cele ale instrucţiunilor menţionate la pct. 120.
127. (1) În cazul contribuabililor proprietari de mijloace de transport supuse impozitului, plecaţi din localitatea unde au declarat că au domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz, fără să încunoştinţeze despre modificările intervenite, impozitele aferente se debitează în evidenţele fiscale, urmând ca ulterior să se facă cercetări pentru a fi urmăriţi la plată, potrivit reglementărilor legale.
(2) În cazul în care prin cercetările întreprinse se identifică noua adresă, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în evidenţa cărora se află mijloacele de transport respective vor transmite debitele la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale din raza administrativ-teritorială unde contribuabilii şi-au stabilit noua adresă, în condiţiile legii.
Art.265
128. Prevederile pct. 71 şi 72 se aplică în mod corespunzător şi în cazul impozitului pe mijloacele de transport.
129. (1) Deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România în condiţiile art. 35 din regulamentul prevăzut la pct. 122 alin. (4), au obligaţia să achite integral, la data solicitării, impozitul datorat pentru perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care se înmatriculează şi până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
(2) În situaţia în care înmatricularea priveşte o perioadă care depăşeşte data de 31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat înmatricularea, deţinătorii prevăzuţi la alin. (1) au obligaţia să achite integral impozitul pe mijloacele de transport până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, astfel:
a) în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, impozitul anual;
b) în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se sfârşeşte înainte de data de 1 decembrie a aceluiaşi an, impozitul aferent perioadei cuprinse între data de 1 ianuarie şi data de întâi a lunii următoare celei în care expiră înmatricularea.
Art.266
130. Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor se achită anticipat eliberării acestora.
Art.267
131. (1) Pentru eliberarea certificatelor de urbanism, în condiţiile legii, prin hotărâri ale consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau consiliilor judeţene, după caz, se stabilesc nivelurile taxelor, între limitele prevăzute în tabelul de la art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, taxe care se plătesc anticipat, în funcţie de suprafaţa terenului pentru care se solicită certificatul.
(2) Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism se fac venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, unde este amplasat terenul, indiferent dacă certificatul de urbanism se eliberează de la nivelul consiliului judeţean. La nivelul municipiului Bucureşti, taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism se fac venit la bugetul local al sectoarelor acestuia.
132. (1) În mediul rural, consiliile locale stabilesc taxa între limitele prevăzute în tabelul de la art. 267 alin. (1) din Codul fiscal, reduse cu 50% . Mediul urban corespunde localităţilor de rangul 0 - III, iar mediul rural corespunde localităţilor de rangul IV şi V.
(2) În cazul în care prin cerere se indică numai adresa, potrivit nomenclaturii stradale, suprafaţa de teren la care se raportează calculul taxei este suprafaţa întregii parcele, iar în cazul în care printr-un plan topografic sau de situaţie solicitantul individualizează o anumită suprafaţă din parcelă, taxa se aplică doar la aceasta.
133. (1) Pentru clădirile utilizate ca locuinţă, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cel al persoanelor juridice, precum şi pentru anexele la locuinţă taxele pentru eliberarea autorizaţiei de construire se reduc cu 50% .
(2) Calculul acestei taxe se face de către structurile de specialitate.
(3) Prin expresia anexe la locuinţă se înţelege: grajdurile, pătulele, magaziile, hambarele pentru cereale, şurele, fânăriile, remizele, şoproanele, garajele, precum şi altele asemenea.
134. (1) Autorizaţia de foraje şi excavări, model stabilit potrivit pct. 256, se eliberează de către primarii în a căror rază de competenţă teritorială se realizează oricare dintre operaţiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia, potrivit modelului prevăzut la acelaşi punct.
(2) Autorizaţia nu este de natura autorizaţiei de construire şi nici nu o înlocuieşte pe aceasta, iar plata taxei nu îl scuteşte pe titularul autorizaţiei de orice alte obligaţii fiscale legale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile.
(3) Cererea pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavări are elementele constitutive ale declaraţiei fiscale şi se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competenţă teritorială se realizează oricare dintre operaţiunile prevăzute la art. 267 alin. (4) din Codul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de data începerii operaţiunilor.
(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei prevăzute la alin. (1) se plăteşte anticipat şi se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operaţiunile prevăzute la alin. (1).(5) Pentru operaţiunile în curs la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, beneficiarii au obligaţia să depună cererile pentru eliberarea autorizaţiilor în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice.
135. În cazurile în care lucrările specifice organizării de şantier nu au fost autorizate o dată cu lucrările pentru investiţia de bază, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire este de 3% şi se aplică la cheltuielile cu organizarea de şantier.
136. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri, prevăzută la art. 267 alin. (6) din Codul fiscal, se calculează prin aplicarea unei cote de 2% asupra valorii autorizate a lucrării sau a construcţiei.
137. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi a reclamelor se stabileşte de consiliul local şi se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de metru pătrat afectat acestor lucrări.
138. (1) Pentru eliberarea autorizaţiei de construire, atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice solicitante datorează o taxă, reprezentând 1% din valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea autorizaţiei, în conformitate cu proiectul prezentat, în condiţiile Legii nr. 50/1991, inclusiv instalaţiile aferente.
(2) Calculul acestei taxe se face de către structurile de specialitate.
(3) În cazul lucrărilor de construire a clădirilor proprietate a persoanelor fizice, dacă valoarea de proiect declarată în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire este mai mică decât valoarea impozabilă determinată în condiţiile art. 251 alin. (3) din Codul fiscal, taxa se calculează prin aplicarea cotei de 1% sau reduse cu 50%, după caz, asupra valorii impozabile.
(4) Pentru orice alte lucrări supuse autorizării, în afara lucrărilor de construire a clădirilor proprietate a persoanelor fizice, stabilirea taxei se face cu respectarea prevederilor alin. (1).
139. (1) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţială sau totală, a clădirilor se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1%, în cazul persoanelor fizice, asupra valorii impozabile a clădirii, iar în cazul persoanelor juridice, asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, parţială sau totală, a oricăror construcţii şi amenajări care nu sunt de natura clădirilor se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1% asupra valorii reale a construcţiilor sau amenajării supuse desfiinţării, declarată de beneficiarul autorizaţiei.
(3) În cazul desfiinţării parţiale cuantumul taxei se calculează proporţional cu suprafaţa construită desfăşurată a clădirii supuse desfiinţării, iar pentru celelalte construcţii şi amenajări care nu sunt de natura clădirilor, taxa se calculează proporţional cu valoarea reală a construcţiilor sau amenajărilor supuse desfiinţării.
(31) Prin grija structurilor de specialitate, în termen de cel mult 15 zile de la data terminării lucrărilor de desfiinţare, se întocmeşte procesul-verbal de recepţie, model stabilit potrivit pct. 256, în care se menţionează, pe lângă elementele de identificare a contribuabilului şi a autorizaţiei de desfiinţare, data de la care intervin modificări asupra impozitului pe clădiri şi/sau asupra impozitului pe terenul aferent construcţiilor/amenajărilor supuse desfiinţării, precum şi elementele care determină modificările respective, cum ar fi: suprafaţa construită la sol a clădirilor, suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, suprafaţa terenului, valoarea impozabilă a clădirilor şi altele care se apreciază ca fiind necesare pentru fundamentarea modificărilor.
(4) Prin termenul desfiinţare se înţelege demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parţială sau totală a construcţiei şi a instalaţiilor aferente, precum şi a oricăror altor amenajări.
(5) Prin termenul dezafectare se înţelege schimbarea destinaţiei unui imobil.
140. (1) Pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism sau autorizaţiei de construire se stabileşte o taxă reprezentând 30% din taxa iniţială.
(2) Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism sau autorizaţiei de construire se recomandă ca structura specializată să înştiinţeze beneficiarul acestora despre necesitatea prelungirii valabilităţii în cazul în care lucrările de construire nu se finalizează până la termen.
(3) În cazul în care lucrările de construire nu au fost executate integral până la data expirării termenului de valabilitate a autorizaţiei de construire şi nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii acesteia, la data regularizării taxei se stabileşte separat şi taxa prevăzută la art. 267 alin. (10) din Codul fiscal.
141. (1) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor privind lucrările de racorduri şi branşament la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se datorează de către furnizorii serviciilor respective pentru fiecare instalaţie/beneficiar. Această autorizaţie nu este de natura autorizaţiei de construire şi nici nu o înlocuieşte pe aceasta în situaţia în care este necesară emiterea autorizaţiei de construire.
(2) Autorizaţia prevăzută la acest punct, model stabilit potrivit pct. 256, se emite numai de către primari, în funcţie de raza de competenţă.
(3) Furnizorii serviciilor nu pot efectua lucrările de racorduri sau branşamente decât după obţinerea autorizaţiei, în condiţiile prezentelor norme metodologice, sub sancţiunile prevăzute de lege.
(4) Autorizaţia privind lucrările de racorduri şi branşament la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se eliberează la cererea scrisă a furnizorilor de servicii, potrivit modelului stabilit la pct. 256.
(5) Cererea pentru eliberarea autorizaţiei privind lucrările de racorduri şi branşament la reţelele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu are elementele constitutive ale declaraţiei fiscale şi se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competenţă teritorială se realizează oricare dintre racorduri sau branşamente, prevăzute la art. 267 alin. (11) din Codul fiscal, cu cel puţin 30 de zile înainte de data începerii lucrărilor.
142. Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului judeţean, prevăzută la art. 267 alin. (12) din Codul fiscal, se stabileşte, prin hotărâre, de către consiliile locale şi se face venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, unde se află amplasat terenul pentru care se emite certificatul de urbanism. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectoarelor acestuia.
143. (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se datorează pentru fiecare certificat eliberat de către primari în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor şi adeverinţelor de către autorităţile publice centrale şi locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 223/2002, prin care se confirmă realitatea existenţei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice sau a sediului persoanei juridice la adresa respectivă, potrivit nomenclaturii stradale aprobate la nivelul localităţii.
(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte, prin hotărâre, de către consiliile locale şi se face venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectoarelor acestuia.
(3) Cererea pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă, precum şi Certificatul de nomenclatură stradală şi adresă reprezintă modelele stabilite potrivit pct. 256.
(4) Pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală nu se datorează şi taxa extrajudiciară de timbru.
144. (1) Taxa datorată pentru eliberarea autorizaţiei de construire, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi al persoanelor juridice, se stabileşte pe baza valorii de proiect declarate de solicitant, care corespunde înregistrărilor din cererea pentru eliberarea autorizaţiei respective, şi se plăteşte anticipat eliberării acesteia.
(2) În situaţia în care se apreciază că valoarea reală declarată a lucrărilor este subevaluată în raport cu alte lucrări similare, compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale din raza de competenţă unde se realizează lucrările de construire, la sesizarea structurii de specialitate, are obligaţia să efectueze cel puţin inspecţia fiscală parţială, în condiţiile Codului de procedură fiscală, pentru verificarea concordanţei dintre valoarea reală a lucrărilor declarate pentru regularizarea taxei şi înregistrările efectuate în evidenţa contabilă.
(3) Termenul de plată a diferenţei rezultate în urma regularizării taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data expirării valabilităţii autorizaţiei de construire.
(4) În cazul în care în urma regularizării taxei de autorizare beneficiarului autorizaţiei de construire i se cuvine restituirea unei sume, iar acesta înregistrează obligaţii bugetare restante, regularizarea se face potrivit prevederilor legale în vigoare.
(5) Noţiunea situaţia finală, prevăzută la art. 267 alin. (14) lit. c) din Codul fiscal, corespunde procesului-verbal de recepţie, model stabilit potrivit pct. 256.
145. În cazul persoanelor fizice beneficiare ale autorizaţiei de construire pentru clădiri, dacă valoarea reală declarată a lucrărilor de construcţie este mai mică decât valoarea impozabilă stabilită în condiţiile art. 251 din Codul fiscal, pentru determinarea taxei se are în vedere această din urmă valoare.
146. Nivelurile taxelor prevăzute în sumă fixă la acest capitol se stabilesc de către consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz, între limitele şi în condiţiile prevăzute în Codul fiscal. În cazul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Art.268
147. Taxele prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal vizează numai persoanele fizice şi asociaţiile familiale prevăzute de Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent.
148. Autorizaţiile prevăzute la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal corespund autorizării pentru desfăşurarea de către persoanele fizice a unor activităţi economice în mod independent, precum şi celor pentru înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor familiale.
149. (1) Taxele pentru eliberarea autorizaţiilor pentru desfăşurarea unei activităţi economice sunt anuale, se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, şi se achită integral, anticipat eliberării acestora, indiferent de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
(2) *** Abrogat
(3) Menţiunea privind plata acestor taxe se face pe verso-ul autorizaţiilor.
150. Taxa pentru eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se restituie chiar dacă autorizaţia de funcţionare a fost suspendată sau anulată, după caz.
151. În cazul pierderii ori degradării autorizaţiei de funcţionare, eliberarea alteia se face numai după achitarea taxei în condiţiile prevăzute la pct. 149 alin. (1).
152. În cazul pierderii autorizaţiei pentru desfăşurarea unei activităţi economice, titularul său are obligaţia să publice pierderea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a. Dovada publicării se depune la cererea pentru eliberarea noii autorizaţii de funcţionare.
153. (1) Pentru efectuarea de modificări în autorizaţia pentru desfăşurarea unei activităţi economice, potrivit prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 507/2002 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 20 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, la cererea titularului său, după eliberarea acesteia, nu se încasează taxa prevăzută la art. 268 alin. (1) din Codul fiscal.
(2) Taxa de viză prevăzută la art. 268 alin. (11) din Codul fiscal se face venit la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(3) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică se stabileşte prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul fiscal şi se achită integral, anticipat eliberării acesteia, indiferent de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
154. Taxele pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare, prevăzute la art. 268 alin. (2) din Codul fiscal, sunt anuale şi se achită integral, anticipat eliberării acestora, indiferent de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv şi se fac venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde se află situate obiectivele şi/sau unde se desfăşoară activităţile pentru care se solicită autorizarea. În cazul municipiului Bucureşti, aceste taxe se fac venit la bugetul local al sectorului unde se află situate obiectivele şi/sau unde se desfăşoară activităţile pentru care se solicită autorizarea.
155. (1) Taxele prevăzute la art. 268 alin. (2) din Codul fiscal:
a) se referă la autorizaţiile sanitare de funcţionare eliberate de direcţiile de sănătate publică teritoriale în temeiul Legii nr. 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 1 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;
b) *** Abrogată
c) se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 288 alin. (1) din Codul fiscal;
d) nu se restituie chiar dacă autorizaţia a fost retrasă temporar sau definitiv.
(2) La eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare, direcţiile de sănătate publică teritoriale vor solicita beneficiarilor autorizaţiilor respective dovada efectuării plăţii taxelor, în contul unităţii administrativ-teritoriale unde se află situate obiectivele şi/sau unde se desfăşoară activităţile pentru care se solicită autorizarea.
156. (1) Taxa prevăzută la art. 268 alin. (3) din Codul fiscal, pentru eliberarea de copii heliografice de pe planurile cadastrale sau de pe alte asemenea planuri deţinute de consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene se datorează de persoanele fizice şi persoanele juridice beneficiare.
(2) Taxa prevăzută la alin. (1) se stabileşte, în lei/mp sau fracţiune de mp, prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, în condiţiile art. 288 alin. (1).
157. Taxa prevăzută la pct. 156 se achită integral, anticipat eliberării copiilor heliografice de pe planurile cadastrale sau de pe alte asemenea planuri şi se face venit la bugetul local administrat de către autoritatea deliberativă care deţine planurile respective.
158. (1) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător, prevăzută la art. 268 alin. (4) din Codul fiscal:
a) se încasează de la persoanele fizice producători care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 661/2001 privind procedura de eliberare a certificatului de producător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 august 2001, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 661/2001;
b) se achită anticipat eliberării certificatului de producător;
c) se face venit la bugetele locale ale căror ordonatori principali de credite sunt primarii care au eliberat certificatele de producător respective;
d) nu se restituie chiar dacă certificatul de producător a fost anulat.
(2) Certificatul de producător se eliberează la cerere, al cărui model este stabilit potrivit anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 661/2001.
(3) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte prin hotărâri adoptate de consiliile locale, în condiţiile prevederilor art. 268 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 288 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul municipiului Bucureşti, această taxă se stabileşte prin hotărâre adoptată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(4) Autorităţile deliberative pot stabili taxe pentru eliberarea certificatelor de producător, între limitele din tabloul prevăzut în normele metodologice la pct. 11 alin. (3), diferenţiate pe produse.
159. Potrivit prevederilor art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 661/2001, contravaloarea certificatelor de producător se suportă din taxele menţionate la pct. 158 alin. (4) şi pe cale de consecinţă autorităţile deliberative nu pot institui alte taxe pentru eliberarea certificatelor de producător în afara acestora.
1591 (1) Taxa pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, prevăzută la art. 268 alin. (5) se datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare. Autorizaţia se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
(2) Taxele pentru eliberarea privind desfăşurarea de activităţi de alimentaţie publică, sunt anuale, se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în condiţiile art. 268 alin. (5) şi art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, şi se achită integral, anticipat eliberării acestora, indiferent de perioada rămasă până la sfârşitul anului fiscal respectiv
Art.269
160. Taxele pentru eliberarea atât a certificatului de urbanism, cât şi a autorizaţiei de construire, prevăzute la art. 269 din Codul fiscal, nu se datorează în următoarele cazuri:
a) pentru oricare categorie de lucrări referitoare la locaşuri de cult, inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, cu condiţia ca acel cult religios să fie recunoscut oficial în România;
b) pentru lucrările de dezvoltare, modernizare sau reabilitare a infrastructurilor din transporturi care aparţin domeniului public al statului, indiferent de solicitant;
c) pentru lucrările de interes public judeţean sau local;
d) pentru lucrările privind construcţiile ai căror beneficiari sunt instituţiile publice, indiferent de solicitantul autorizaţiei;
e) pentru lucrările privind autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 30/1995 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării unor tronsoane de căi de comunicaţii terestre - autostrăzi şi căi ferate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 136/1996, cu modificările ulterioare.
161. În sensul prezentelor norme metodologice, prin lucrări de interes public se înţelege orice lucrări de construcţii şi reparaţii finanţate de la bugetul local, bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, credite externe sau sume alocate pe bază de parteneriat, efectuate pentru a deservi colectivităţile locale.
Art.270
162. Beneficiarii serviciilor de reclamă şi publicitate realizate în baza unui contract sau a unei altfel de înţelegeri încheiate cu oricare altă persoană datorează taxa, prevăzută la art. 270 din Codul fiscal, la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana respectivă prestează aceste servicii de reclamă şi publicitate.
163. (1) Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate, se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 1% şi 3%, inclusiv, asupra valorii serviciilor de reclamă şi publicitate, prevăzută în contract, exclusiv taxa pe valoarea adăugată.
(2) Nivelul cotei se stabileşte de către consiliile locale în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor, potrivit art. 288 alin. (1) din Codul fiscal.
164. (1) Taxa se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate, pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de 10 a lunii următoare datorării taxei.
(2) Taxa se datorează de la data intrării în vigoare a contractului.
Art.271
165. (1) Pentru utilizarea unui panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public, care nu are la bază un contract de publicitate, consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, pe metru pătrat de afişaj, plătită de utilizator la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în raza căruia este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj.
(2) În cazul în care panoul, afişajul sau structura de afişaj este închiriată unei alte persoane, utilizatorul final va datora taxa în condiţiile art. 270 sau art. 271 din Codul fiscal, după caz.
166. Taxa datorată se calculează prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a afişajului cu taxa stabilită de autoritatea deliberativă.
167. (1) Suprafaţa pentru care se datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate este determinată de dreptunghiul imaginar în care se înscriu toate elementele ce compun afişul, panoul sau firma, după caz.
(2) Exemplu de afiş, panou sau firmă:
Figura 26, reprezentând modelul de afiş, panou sau firmă, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, la pagina 173.
(3) Suprafaţa pentru care se datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, potrivit exemplului de la alin. (2), se determină prin înmulţirea L x l, respectiv 5,73 m x 4,08 m = 23,38 mp.
(4) Firma instalată la locul în care o persoană derulează o activitate economică este asimilată afişului.
168. (1) În sensul prevederilor art. 271 alin. (4) din Codul fiscal, se fac următoarele precizări:
a) se consideră că taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, anticipat, atunci când un contribuabil stinge obligaţia de plată datorată pentru anul fiscal respectiv, înainte de data de 15 martie, inclusiv, a aceluiaşi an fiscal;
b) se consideră că taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte trimestrial, atunci când un contribuabil stinge obligaţia de plată datorată pentru anul fiscal respectiv, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2) Taxa se calculează pentru un an fiscal sau pentru numărul de luni şi zile rămase până la sfârşitul anului fiscal şi se plăteşte de către utilizatorul panoului, afişajului sau structurii de afişaj, potrivit prevederilor alin. (1).
169. Consiliile locale, prin hotărârile adoptate în condiţiile pct. 165 alin. (1), pot stabili obligaţia ca persoanele care datorează această taxă să depună o declaraţie fiscală, model stabilit conform pct. 256. În cazul în care autorităţile deliberative optează pentru obligaţia depunerii declaraţiei fiscale, aceasta va fi depusă la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază este amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj, sub sancţiunile prevăzute la art. 294 alin. (2) din Codul fiscal, în termen de 30 de zile de la data amplasării.
Art.272
170. Intră sub incidenţa prevederilor art. 272 alin. (3) din Codul fiscal şi afişele expuse în exteriorul clădirii, prin care se fac publice spectacolele de natura celor prevăzute la art. 273 din Codul fiscal, dar numai cele de la sediul organizatorului şi/sau locul desfăşurării spectacolului, fiind asimilate celor amplasate în interiorul clădirilor.
Art.273
171. Persoanele fizice şi persoanele juridice care organizează manifestări artistice, competiţii sportive sau orice altă activitate distractivă, cu caracter permanent sau ocazional, datorează impozitul pe spectacole, calculat în cote procentuale asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor şi biletelor de intrare sau, după caz, în sumă fixă, în funcţie de suprafaţa incintei, în cazul videotecilor şi discotecilor.
172. Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care se organizează spectacolul, la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale municipiilor, după caz, în a căror rază de competenţă se desfăşoară spectacolele. La nivelul municipiului Bucureşti impozitul pe spectacole se face venit la bugetul local al sectoarelor în a căror rază de competenţă se desfăşoară spectacolele.
Art.274
173. Organizatorii de manifestări artistice cinematografice, teatrale, muzicale şi folclorice datorează impozit pe spectacole, în condiţiile prezentelor norme metodologice, calculat asupra încasărilor din vânzarea biletelor de intrare/abonamentelor, din care se scade valoarea timbrelor cinematografice, teatrale, muzicale, folclorice sau de divertisment, după caz, determinată potrivit prevederilor:
a) Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 14 iunie 1994, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor nr. 48.211/1994 privind perceperea, încasarea, virarea, utilizarea, evidenţa şi controlul destinaţiei sumelor rezultate din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric şi al artelor plastice, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 17 octombrie 1994, cu modificările şi completările ulterioare.
174. Pentru manifestările artistice şi competiţiile sportive impozitul pe spectacole se stabileşte asupra încasărilor din vânzarea abonamentelor şi a biletelor de intrare, prin aplicarea următoarelor cote:
a) 2% pentru manifestările artistice de teatru, de operă, de operetă, de filarmonică, cinematografice, muzicale, de circ, precum şi pentru competiţiile sportive interne şi internaţionale;
b) 5% pentru manifestările artistice de genul: festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestări artistice ori distractive care au un caracter ocazional.
175. Contribuabililor care desfăşoară activităţi sau servicii de natura celor menţionate la art. 274 alin. (2) din Codul fiscal le revine obligaţia de a înregistra la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau sediul, după caz, atât abonamentele, cât şi biletele de intrare şi de a afişa tarifele la casele de vânzare a biletelor, precum şi la locul de desfăşurare a spectacolelor, interzicându-li-se să încaseze sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente.
176. În cazul în care contribuabilii prevăzuţi la pct. 175 organizează aceste spectacole în raza teritorială de competenţă a altor autorităţi ale administraţiei publice locale decât cele de la domiciliul sau sediul lor, după caz, acestora le revine obligaţia de a viza abonamentele şi biletele de intrare la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se desfăşoară spectacolele.
177. (1) Normele privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi al abonamentelor se elaborează în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi de Agenţia Naţională pentru Sport.
(2) Formularele tipizate aflate în stoc până la data publicării normelor prevăzute la alin. (1) vor putea fi utilizate până la epuizare, în condiţiile adaptării corespunzătoare.
Art.275
178. (1) Prin discotecă, în sensul prezentelor norme metodologice, se înţelege activitatea artistică şi distractivă desfăşurată într-o incintă prevăzută cu instalaţii electronice speciale de lumini, precum şi de redare şi audiţie de muzică, unde se dansează, indiferent cum este denumită ori de felul cum este organizată ca activitate, respectiv:
a) integrată sau conexă activităţilor comerciale de natura celor ce intră sub incidenţa diviziunii 55 sau a activităţilor de spectacole specifice grupei 923 din CAEN-rev.1;
b) integrată sau conexă oricăror alte activităţi nemenţionate la lit. a);
c) individuală;
d) cu sau fără disc-jockey.
(2) Nu sunt de natura discotecilor activităţile prilejuite de organizarea de nunţi, de botezuri şi de revelioane.
(3) Prin videotecă, în sensul prezentelor norme metodologice, se înţelege activitatea artistică şi distractivă desfăşurată într-o incintă prevăzută cu instalaţii electronice speciale de redare şi vizionare de filme; nu este de natura videotecii activitatea care intră sub incidenţa clasei 9213 din CAEN-rev.1.
(4) În cazul videotecilor şi discotecilor nu se aplică prevederile referitoare la tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi al abonamentelor.
179. (1) Pentru determinarea impozitului pe spectacole, în cazul videotecilor şi discotecilor, prin incintă se înţelege spaţiul închis în interiorul unei clădiri, suprafaţa teraselor sau suprafaţa de teren afectată pentru organizarea acestor activităţi artistice şi distractive.
(2) Pentru dimensionarea suprafeţei incintei în funcţie de care se stabileşte impozitul pe spectacole se însumează suprafeţele utile afectate acestor activităţi, precum şi, acolo unde este cazul, suprafaţa utilă a incintelor în care se consumă băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare sau cafea, indiferent dacă participanţii stau în picioare sau pe scaune, precum şi suprafaţa utilă a oricăror alte incinte în care se desfăşoară o activitate distractivă conexă programelor de videotecă sau discotecă.
(3) Prin zi de funcţionare, pentru determinarea impozitului pe spectacole, se înţelege intervalul de timp de 24 de ore, precum şi orice fracţiune din acesta înăuntrul căruia se desfăşoară activitatea de videotecă sau discotecă, chiar dacă programul respectiv cuprinde timpi din două zile calendaristice consecutive.
180. (1) Cuantumul impozitului, prevăzut în sumă fixă la art. 275 alin. (2) din Codul fiscal, se stabileşte de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în cursul lunii mai a fiecărui an pentru anul fiscal următor, astfel:
I. se stabileşte o valoare cuprinsă între limitele prevăzute la art. 275 alin. (2) din Codul fiscal;
II. asupra valorii stabilite potrivit menţiunii de la lit. a) se aplică coeficientul de corecţie ce corespunde rangului localităţii respective, astfel;
a) localităţi urbane de rangul 0 ..................... 8,00;
b) localităţi urbane de rangul I ..................... 5,00;
c) localităţi urbane de rangul II .................... 4,00;
d) localităţi urbane de rangul III ................... 3,00;
e) localităţi rurale de rangul IV .................... 1,10;
f) localităţi rurale de rangul V ..................... 1,00;
III. asupra valorii rezultate potrivit menţiunii de la lit. b) se poate aplica majorarea anuală, hotărâtă de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti, cu până la 20%, prevăzută de art. 287 din Codul fiscal, reprezentând impozitul pe spectacole, în lei/mp zi, ce se percepe pentru activitatea de videotecă sau discotecă.
(2) Contribuabilii care intră sub incidenţa art. 275 alin. (1) din Codul fiscal au obligaţia să prezinte releveul suprafeţei incintei o dată cu depunerea declaraţiei fiscale şi ori de câte ori intervine o modificare a acestei suprafeţe, ţinând seama de prevederile pct. 179 alin. (1) şi (2).
181. (1) În cazul contribuabililor care organizează activităţi artistice şi distractive de videotecă şi discotecă, impozitul pe spectacole se determină pe baza suprafeţei incintei afectate pentru organizarea acestor activităţi, nefiind necesare bilete sau abonamente.
(2) Contribuabilii care organizează activităţi artistice şi distractive de videotecă şi discotecă, în calitatea lor de plătitori de impozit pe spectacole, au obligaţia de a depune Declaraţia fiscală pentru stabilirea impozitului pe spectacole, în cazul activităţilor artistice şi distractive de videotecă şi discotecă, stabilită potrivit pct. 256, până cel târziu la data de 15 inclusiv, pentru luna următoare.
Art.276
182. Contractele încheiate între contribuabilii organizatori de spectacole şi beneficiarii sumelor cedate în scopuri umanitare se vor înregistra la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază teritorială se desfăşoară spectacolul, prealabil organizării acestuia. Pentru aceste sume nu se datorează impozit pe spectacol.
183. Contractele care intră sub incidenţa prevederilor art. 276 din Codul fiscal sunt cele ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările şi completările ulterioare.
Art.277
184. Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei în care se realizează venitul, la bugetele locale, potrivit destinaţiilor prevăzute la pct. 172.
Art.278
185. (1) Instituirea taxei hoteliere constituie atribuţia opţională a consiliilor locale ale comunelor, ale oraşelor sau ale municipiilor, după caz. La nivelul municipiului Bucureşti această atribuţie se îndeplineşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(2) Hotărârea privind instituirea taxei hoteliere se adoptă în cursul lunii mai şi se aplică în anul fiscal următor, în condiţiile prezentelor norme metodologice. Neadoptarea hotărârii până la data de 31 mai a fiecărui an fiscal corespunde opţiunii autorităţii deliberative de a nu institui taxa hotelieră pentru anul fiscal următor.
186. Persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea au obligaţia ca în documentele utilizate pentru încasarea tarifelor de cazare să evidenţieze distinct taxa hotelieră încasată determinată în funcţie de cota şi, după caz, de numărul de zile stabilite de către autorităţile deliberative.
187. Sumele încasate cu titlu de taxă hotelieră se varsă la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, în a cărei rază de competenţă se află unitatea de cazare, lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna precedentă, cu excepţia situaţiilor în care această dată coincide cu o zi nelucrătoare, caz în care virarea se face în prima zi lucrătoare următoare. La nivelul municipiului Bucureşti această taxă se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază de competenţă se află unitatea de cazare.
Art.279
188. (1) În cazul în care autorităţile prevăzute la pct. 185 optează pentru instituirea taxei hoteliere, cota se stabileşte între 0,5% şi 5% inclusiv şi se aplică după cum urmează:
a) pentru şederea în municipii, oraşe sau comune, altele decât cele declarate, conform legii, staţiuni turistice, taxa hotelieră se aplică la tarifele de cazare practicate de unităţile hoteliere pentru fiecare persoană care datorează această taxă; numărul de zile pentru care se datorează taxa hotelieră se stabileşte de către autorităţile deliberative respective;
b) pentru şederea în staţiunile turistice, atât cele de interes naţional, cât şi cele de interes local, declarate ca atare prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările şi completările ulterioare, taxa hotelieră se aplică la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare numai pentru o noapte de cazare, pentru fiecare persoană care datorează această taxă, indiferent de perioada reală de cazare.
(2) Prin perioada reală de cazare se înţelege perioada neîntreruptă în care o persoană fizică este cazată într-o unitate de cazare; perioada poate fi de una sau de mai multe zile.
Art.280
189. Pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei hoteliere, persoanele interesate trebuie să facă dovada cu: certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, cuponul de pensie, carnetul de student sau orice alt document similar, însoţit de actul de identitate. În cazul persoanelor în vârstă de până la 14 ani, actul de identitate este certificatul de naştere sau alte documente care atestă situaţia respectivă.
Art.281
190. Sumele încasate cu titlu de taxă hotelieră se varsă la bugetul local al comunelor/oraşelor/municipiilor/sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază de competenţă se află unitatea de cazare, lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna precedentă, cu excepţia situaţiilor în care această dată coincide cu o zi nelucrătoare, caz în care virarea se face în prima zi lucrătoare următoare.
191. La virarea sumelor reprezentând taxa hotelieră, unităţile de cazare, persoane juridice, prin intermediul cărora se realizează cazarea, vor depune la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale respective o declaraţie-decont, model prevăzut la pct. 256 din prezentele norme metodologice, care să cuprindă sumele încasate şi virate pentru luna de referinţă. Virarea sumelor se face în primele 10 zile ale fiecărei luni pentru luna precedentă.
Art.282
192. Consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin regulamentul aprobat, vor stabili condiţiile şi sectoarele de activitate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, precum şi modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective şi modalităţile de consultare şi de obţinere a acordului persoanelor fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor respective.
193. Hotărârile adoptate de către autorităţile prevăzute la pct. 192, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice şi juridice plătitoare, vor fi afişate la sediul autorităţilor administraţiei publice locale şi vor fi publicate, potrivit legii.
194. Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestaţie în termen de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor primite.
195. (1) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(2) *** Eliminat
(3) Taxe speciale nu se pot institui concesionarilor din sectorul utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a reţelelor de apă, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale.
196. Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor art. 282 din Codul fiscal, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiinţate, iar contul de execuţie al acestora se aprobă de consiliul local, consiliul judeţean sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Art.283
197. *** Abrogat
198. *** Abrogat
199. *** Abrogat
200. *** Abrogat
201. *** Abrogat
202. *** Abrogat
203. *** Abrogat
204. *** Abrogat
205. Procedurile prevăzute la art. 283 alin. (3) din Codul fiscal vor fi aprobate de autorităţile deliberative interesate pentru anul fiscal următor, în termenul prevăzut la art. 288 din Codul fiscal.
Art.284
206. Scutirea de impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, de taxele speciale adoptate de consiliile locale, precum şi de alte taxe locale stabilite conform art. 283 din Codul fiscal se acordă pentru:
a) veteranul de război;
b) persoana fizică, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
1. a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate;
2. a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare;
3. a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
4. a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată;
5. a fost supravieţuitoare a trenului morţii;
6. este soţul/soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
c) persoana care, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
1. a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice;
2. a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
3. a fost internată în spitale de psihiatrie;
4. a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
5. a fost strămutată într-o altă localitate;
d) soţul/soţia celui decedat, din categoria celor dispăruţi sau exterminaţi în timpul detenţiei, internaţi abuziv în spitale de psihiatrie, strămutaţi, deportaţi în străinătate sau prizonieri, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
e) soţul/soţia celui decedat după ieşirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare sau din prizonierat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
f) soţul/soţia celui decedat în condiţiile prevăzute la alineatele precedente şi care, din motive de supravieţuire, a fost nevoit să divorţeze de cel închis, internat abuziv în spitale de psihiatrie, deportat, prizonier sau strămutat, dacă nu s-a recăsătorit şi dacă poate face dovada că a convieţuit cu victima până la decesul acesteia;
g) persoana care a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;
h) persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului.
207. De drepturile prevăzute la art. 284 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal beneficiază şi persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi cele din rezistenţa armată care au participat la acţiuni de împotrivire cu arma şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
208. Scutirea de la plata:
1. impozitului pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu;
2. impozitului pe teren aferent clădirii prevăzute la pct. 1;
3. taxei asupra mijloacelor de transport, aferentă unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu,
se acordă pentru persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, respectiv celor care au calitatea de:
a) luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989:
a.1) luptător rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;
a.2) luptător reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989;
a.3) luptător remarcat prin fapte deosebite - atribuit celor care, în perioada 14 - 25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14 - 22 decembrie 1989;
b) urmaş de erou-martir, şi anume: soţul supravieţuitor, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia.
209. Categoriile de persoane prevăzute la art. 284 alin. (2) din Codul fiscal, pentru a beneficia de scutirile prevăzute de acesta, trebuie să prezinte certificate doveditoare, potrivit Legii nr. 341/2004.
210. Scutirea de impozit pe clădiri, impozit pe teren şi taxa pentru eliberarea autorizaţiilor de funcţionare pentru desfăşurarea unei activităţi economice se acordă pentru:
a) persoanele cu handicap grav;
b) persoanele cu handicap accentuat;
c) persoanele invalide de gradul I.
d) *** Abrogată
211. Scutirile prevăzute la art. 284 alin. (1) - (4) din Codul fiscal se acordă în proporţie de 100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune ale soţilor, stabilite potrivit Codului familiei.
212. Scutirea de la plata impozitelor şi taxelor locale prevăzute de art. 284 din Codul fiscal se acordă persoanelor în cauză pe baza cererii acestora, proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele prin care se atestă situaţia respectivă. Copia actului rămâne ca document oficial la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, care îl certifică pentru conformitate.
213. Dacă au intervenit schimbări care conduc la modificarea condiţiilor în care se acordă scutirile prevăzute la art. 284 din Codul fiscal, persoanele în cauză trebuie să depună noi declaraţii fiscale în termen de 30 de zile de la apariţia schimbărilor.
214. Pentru a beneficia de scutirea de impozitul pe clădiri prevăzută la art. 284 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele fizice sau juridice române care deţin în proprietate clădirile în cauză trebuie să depună la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale o cerere însoţită de copii de pe autorizaţia de construire pentru lucrările de reabilitare termică şi de pe documentele din care reiese perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea termică. Scutirea se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care persoanele au depus cererea respectivă.
215. (1) Potrivit prevederilor art. 651 din Codul civil, succesiunile se deschid prin moarte.
(2) *** Abrogat
(3) *** Abrogat
(4) *** Abrogat
(5) În aplicarea prevederilor art. 68 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 36/1995, şi ale art. 75 din regulamentul prevăzut la pct. 275, secretarului unităţii administrativ-teritoriale/secretarului sectorului municipiului Bucureşti, denumit în continuare secretar, din raza localităţii în care defunctul a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoştinţă că moştenirea cuprinde bunuri imobile, procedând la verificarea datelor înregistrate în registrul agricol, îi revine obligaţia să trimită sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale notarului public care ţine opisul de evidenţă a procedurilor succesorale, cu menţionarea datelor prevăzute la art. 72 din acest regulament, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data decesului, sub sancţiunile prevăzute de lege.
(6) Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale se întocmeşte obligatoriu în 3 exemplare, din care unul se înaintează notarului public, unul compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale pentru cunoaşterea datelor de identitate a succesibililor, iar cel de-al treilea rămâne la secretar, ca unic document care stă la baza înregistrărilor din registrul prevăzut la alin. (7).
(7) Pentru urmărirea realizării atribuţiei prevăzute la alin. (6) secretarii au obligaţia conducerii unui registru de evidenţă a sesizărilor pentru deschiderea procedurii succesorale, care conţine următoarele coloane: numărul curent, numele şi prenumele defunctului, data decesului, numărul actului de deces, numărul şi data înregistrării sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale în registrul general pentru înregistrarea corespondenţei de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale respective, rolul nominal unic, volumul/poziţia nr. din registrul agricol, numărul şi data confirmării primirii de către notarul public şi observaţii.
(8) Registrul prevăzut la alin. (7), al cărui model se stabileşte potrivit prevederilor pct. 256, va fi numerotat, şnuruit, sigilat şi înregistrat în registrul general pentru înregistrarea corespondenţei, prin grija secretarului, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(9) În registrul de evidenţă a sesizărilor pentru deschiderea procedurii succesorale se trec şi defuncţii cu ultimul domiciliu în localitatea din raza de competenţă a secretarului respectiv, cu precizarea că nu se mai înaintează la notarul public sesizarea respectivă, iar la rubrica "observaţii" se face menţiunea "fără bunuri imobile".
(10) Prealabil înaintării către notarul public a sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale, secretarul va solicita compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale să cerceteze poziţia din rolul nominal unic al defunctului, în ceea ce priveşte impunerea pentru cei 5 ani din urmă.
(11) Când se constată că defunctul - autor al succesiunii, în calitate de contribuabil, a fost omis sau insuficient impus pentru anul decesului sau pentru oricare alt an din cei 5 ani anteriori decesului, se va proceda la consemnarea în sesizare a creanţelor bugetare datorate, acestea socotindu-se ca o sarcină succesorală, făcând parte din pasivul succesoral, iar moştenitorii răspund solidar în ceea ce priveşte plata creanţelor bugetare respective.
(12) Cercetarea prevăzută la alin. (11) se face atât asupra înregistrărilor din registrul de rol nominal unic, cât şi asupra celor din registrul agricol.
(13) *** Abrogat
2151. (1) Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea locuinţei nr. 114/1996, pentru contribuabilii persoane fizice, titulari ai contractelor de construire a unei locuinţe cu credit sau ai contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţelor noi care se realizează în condiţiile art. 7 - 9 din legea menţionată mai sus, scutirea de la plata impozitului pe clădiri se acordă pe timp de 10 ani de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită locuinţa respectivă.
(2) Beneficiarii de credite, în condiţiile prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, sunt scutiţi de la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de 10 ani de la data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită locuinţa respectivă.
(3) Persoanele fizice beneficiare de credite care au dobândit locuinţe, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 19/1994, beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri începând cu această dată şi până la împlinirea termenului de 10 ani, calculat începând cu data dobândirii locuinţelor.
2152. (1) Pentru a putea beneficia de scutirile prevăzute la pct. 2151 persoanele în cauză vor prezenta o cerere la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu originalul şi copia actelor care le atestă această calitate, respectiv contractul de construire a unei locuinţe cu credit, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei sau contractul de dobândire a locuinţei, după caz, şi procesul-verbal de predare-primire/preluare a locuinţei în cauză, numai pentru o clădire. Aceste scutiri se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care prezintă cererea şi documentele conexe acesteia, numai până la expirarea perioadei de 10 ani de la data dobândirii locuinţei.
(2) În cazul înstrăinării locuinţelor dobândite în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 19/1994 şi al Legii nr. 114/1996, noii proprietari nu mai beneficiază de scutire de la plata impozitului pe clădiri.
(3) Declaraţiile fiscale pentru cazurile care intră sub incidenţa alin. (2) se depun la compartimentele de specialitate ale administraţiei publice locale în a căror rază de competenţă sunt situate clădirile, în termen de 30 de zile de la data înstrăinării/dobândirii acestora sau de la data de la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului pe clădiri datorat atât de către contribuabilul care înstrăinează, cât şi de către cel care dobândeşte.
Art.285
216. Sub incidenţa art. 285 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal se regăseşte Fundaţia Menachem Elias a cărei legatară universală este Academia Română.
217. Sunt scutite de impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor şi de alte taxe locale prevăzute la art. 282 şi 283 din Codul fiscal organizaţiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate.
218. Prin servicii turistice în contextul art. 285 alin. (2) din Codul fiscal se înţelege numai combinaţia oricărora dintre activităţile: 5510 - Hoteluri, 552 - Campinguri şi alte facilităţi pentru cazare de scurtă durată, 5522 - Campinguri, inclusiv parcuri pentru rulote şi 5523 - Alte mijloace de cazare, pe de o parte, şi oricare dintre activităţile: 5530 - Restaurante, 5540 - Baruri, 5551 - Cantine, 5552 - Alte unităţi de preparare a hranei, pe de altă parte, astfel cum sunt prevăzute de Clasificarea activităţilor din economia naţională - CAEN, actualizată prin Ordinul preşedintelui Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 13 decembrie 2002.
219. (1) Obiectivele nou-construite care aparţin cooperaţiei de consum sau meşteşugăreşti sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri în proporţie de 50% pe o perioadă de 5 ani de la data achiziţiei clădirii.
(2) Scutirea se acordă cu data de întâi a lunii următoare celei în care se depune o cerere în acest sens şi numai pentru clădirile realizate cu respectarea autorizaţiei de construire.
Art.2851
2191. Potrivit prevederilor art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, coroborate cu cele ale art. 2851 din Codul fiscal, elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
2192. (1) Având în vedere şi prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, pentru terenurile forestiere proprietate publică a statului administrat potrivit Codului silvic de către Regia Naţională a Pădurilor, nu se datorează impozit pe teren.
(2) În categoria terenurilor folosite în scop economic de către Regia Naţională a Pădurilor, se încadrează următoarele terenuri:
a) răchitării, cod EFF-PDs;
b) arbuşti fructiferi, cod PSz;
c) păstrăvării, cod PSp;
d) fazanerii, cod PSf;
e) crescătorii animale cu blană fină, cod PSb;
f) centre fructe de pădure, cod PSd;
e) puncte achiziţie fructe, ciuperci, cod Psu;
f) ateliere împletituri, cod Psi;
g) secţii şi puncte apicole, cod Psa;
h) uscătorii şi depozite de seminţe, cod PSs;
i) ciupercării, cod PSc;
i) depozite forestiere, cod Paz.
Art.286
220. (1) Facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (1) - (4) din Codul fiscal pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale adoptate în cursul anului pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea.
(2) La acordarea scutirilor sau reducerilor, după caz, prevăzute la art. 286 alin. (1) - (3) din Codul fiscal, numai în cazul persoanelor fizice, autorităţile deliberative pot avea în vedere facilităţile fiscale acordate persoanelor fizice prin reglementări neprevăzute în titlul IX din Codul fiscal.
221. *** Abrogat
2211. (1) Facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (6) din Codul fiscal pot fi acordate prin hotărâri ale consiliilor locale adoptate în cursul anului pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea.
(2) Prin efectuarea de investiţii în sensul art. 286 alin. (6), se înţeleg investiţiile de capital plasat în scopul obţinerii de profit în legătură cu crearea unei noi unităţi, extinderea unei unităţi existente, demararea sau dezvoltarea unei activităţi care implică o schimbare în produsul sau procesul de fabricaţie al unei unităţi existente, prin aceasta urmărindu-se diversificarea, modernizarea precum şi atingerea unei mai bune eficienţe economice.
Art.287
222. (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, pot majora anual impozitele şi taxele locale prevăzute de Codul fiscal, în funcţie de condiţiile specifice zonei, fără discriminare între categoriile de contribuabili, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b) - d) din acelaşi act normativ, cu până la 20% .
(2) Hotărârile adoptate au la bază nivelurile impozitelor şi taxelor locale stabilite în sumă fixă conform prevederilor Codului fiscal, precum şi impozitele şi taxele locale determinate pe bază de cotă procentuală, potrivit dispoziţiilor acestuia. Hotărârea de majorare se aplică numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. În anul fiscal următor se vor avea în vedere impozitele şi taxele locale actualizate cu rata inflaţiei conform prevederilor art. 292 din Codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme metodologice.
223. În anul 2007, potrivit prevederilor art. 296 alin. (3) din Codul fiscal, majorarea anuală a impozitelor şi taxelor locale are la bază hotărârile privind majorarea anuală cu până la 20% adoptate în anul 2006 pentru anul fiscal 2007.
Art.288
224. (1) Consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene adoptă, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292 din Codul fiscal, a fiecărui an, pentru anul fiscal următor, hotărâri privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale referitoare la:
a) stabilirea cotei impozitelor sau taxelor locale, după caz, când acestea se determină pe bază de cotă procentuală, iar prin Codul fiscal sunt prevăzute limite minime şi maxime;
b) stabilirea cuantumului impozitelor şi taxelor locale, când acestea sunt prevăzute în sumă fixă, în limitele prevăzute de Codul fiscal ori de hotărârea Guvernului prin care nivelurile impozitelor şi taxelor locale se indexează/ajustează/actualizează în condiţiile art. 292 din Codul fiscal;
c) instituirea taxelor locale prevăzute la art. 283 din Codul fiscal;
d) stabilirea nivelului bonificaţiei de până la 10%, conform prevederilor art. 255 alin. (2), art. 260 alin. (2) şi art. 265 alin. (2) din Codul fiscal;
e) majorarea, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, a impozitelor şi taxelor locale, conform art. 287 din Codul fiscal;
f) delimitarea zonelor, atât în intravilan, cât şi în extravilan, avându-se în vedere prevederile pct. 9;
g) procedura de acordare a facilităţilor fiscale categoriilor de persoane fizice prevăzute la art. 286 din Codul fiscal;
h) adoptarea oricăror alte hotărâri în aplicarea Codului fiscal şi a prezentelor norme metodologice;
i) procedurile de calcul şi de plată a taxelor prevăzute la art. 283 alin. (3) din Codul fiscal.
(2) Termenul de hotărâri din cuprinsul art. 288 alin. (1) din Codul fiscal constituie actele de autoritate pe care le adoptă consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene în exercitarea atribuţiilor acestora, prevăzute de lege.
(3) Hotărârile privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale şi a taxelor speciale, inclusiv a celor prin care se aprobă modificări sau completări la acestea, precum şi hotărârile prin care se acordă facilităţi fiscale se publică:
a) în mod obligatoriu, în monitorul oficial al judeţului/municipiului Bucureşti, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003, chiar dacă publicarea se face şi potrivit prevederilor lit. b);
b) în monitoarele oficiale ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale, acolo unde acestea se editează, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 75/2003;
c) prin oricare alte modalităţi prevăzute de lege.
(4) Modelul-cadru al hotărârii privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale, care se adoptă în condiţiile alin. (1), este stabilit potrivit prevederilor pct. 256.
225. În termen de până la 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. III alin. (1) din Legea nr. 343/2006, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale aplicabile în anul fiscal 2007, în condiţiile acesteia.
226. În timpul anului fiscal consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene, după caz, pot hotărî, potrivit prevederilor art. 286 alin. (4) din Codul fiscal, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, în cazul calamităţilor naturale, scutirea de la plata sau reducerea:
a) impozitului pe clădiri;
b) impozitului pe teren;
c) taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism;
d) taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
227. Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale vor efectua inventarierea materiei impozabile generate de aplicarea Codului fiscal, în fiecare an, până la data de 15 mai, astfel încât proiectele bugetelor locale depuse în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 să cuprindă impozitele şi taxele locale aferente materiei impozabile respective.
228. Inventarierea materiei impozabile se realizează, în mod obligatoriu, înaintea elaborării proiectelor bugetelor locale, în scopul fundamentării părţii de venituri a acestora, fapt pentru care autorităţile administraţiei publice locale, prin compartimentele de specialitate ale acestora, au în vedere următoarele:
a) identificarea actelor normative prin care sunt instituite impozite şi taxe locale, inclusiv a hotărârilor consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliilor judeţene, după caz, prin care s-au instituit/stabilit impozite şi taxe locale, pe o perioadă de 5 ani anteriori anului fiscal curent;
b) identificarea actelor normative în temeiul cărora s-au acordat, pe o perioadă de 5 ani anteriori anului fiscal curent ori se pot acorda facilităţi fiscale;
c) planul de amenajare a teritoriului, planul urbanistic general, planurile urbanistice zonale, nomenclatura stradală sau orice alte documente asemănătoare, precum şi evidenţele specifice cadastrului imobiliar-edilitar, acolo unde acestea sunt realizate, care stau la baza fundamentării proiectelor de hotărâri privind delimitarea zonelor în cadrul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale;
d) întocmirea şi ţinerea la zi a registrului agricol care constituie sursă de date privind contribuabilii şi totodată obiectele acestora impozabile sau taxabile, după caz, din unitatea administrativ-teritorială respectivă;
e) verificarea, pe perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire, a gradului de realizare a lucrărilor, în scopul identificării datei de la care clădirile sunt supuse impozitării;
f) analiza menţinerii stării de insolvabilitate a contribuabililor înregistraţi în evidenţa separată şi, pe cale de consecinţă, identificarea sumelor din evidenţa separată, ce pot fi colectate în anul de referinţă;
g) întocmirea:
1. matricolei pentru evidenţa centralizată a impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei asupra mijloacelor de transport în cazul persoanelor fizice, model stabilit potrivit pct. 256;
2. matricolei pentru evidenţa centralizată a impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, a taxei pe teren şi a taxei asupra mijloacelor de transport în cazul persoanelor juridice, stabilită potrivit pct. 256;
h) întocmirea şi ţinerea la zi a registrului de rol nominal unic, model stabilit potrivit pct. 256;
i) orice alte documente necuprinse la lit. a) - h), în care sunt consemnate elemente specifice materiei impozabile.
229. Rolul nominal unic reprezintă fişa unică a contribuabilului care conţine elementele de identificare, precum şi creanţele bugetare ale acestuia la nivelul comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, individualizată printr-un număr de rol, începând cu nr. 1 şi până la numărul care asigură înregistrarea tuturor contribuabililor. Se recomandă, în special, la unităţile administrativ-teritoriale cu un număr mare de contribuabili să se deschidă registre de rol nominal unic pentru persoane fizice şi registre de rol nominal unic pentru persoane juridice.
230. Contribuabililor coindivizari li se deschide rolul nominal unic după cum urmează:
a) în cazul moştenitorilor aflaţi în indiviziune, pe numele autorului succesiunii;
b) în cazul celorlalţi coindivizari, în următoarea ordine:
1. pe numele celui care efectuează declaraţia fiscală;
2. pe numele celui care are domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
3. pe numele celui care are reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
4. pe numele primului înscris în actul prin care se atestă dreptul de proprietate.
231. Este interzisă atribuirea de două sau mai multe numere de rol aceluiaşi contribuabil la nivelul aceleiaşi comune, aceluiaşi oraş, municipiu sau sector al municipiului Bucureşti, după caz.
232. În cazul în care pe seama contribuabilului respectiv se stabilesc numai debite de natura amenzilor, imputaţiilor, despăgubirilor etc., înregistrarea acestora se poate face în registrele de rol alte venituri, model stabilit potrivit pct. 256.
233. Pentru urmărirea creanţelor fiscale la domiciliul sau sediul contribuabililor, după caz, în funcţie de condiţiile specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale sau fiecărui sector al municipiului Bucureşti, se utilizează extrasul de rol, model stabilit potrivit pct. 256, în care se înregistrează date din registrul de rol nominal unic.
234. Registrele prevăzute la pct. 229, 232 şi 233 se numerotează, se şnuruiesc, se sigilează şi se înregistrează în registrul general pentru înregistrarea corespondenţei de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale respective, prin grija conducătorului compartimentului de specialitate al acestora.
235. Registrul de rol nominal unic se deschide pe o perioadă de 5 ani, având realizată, în mod obligatoriu, corespondenţa la nivelul aceleiaşi autorităţi a administraţiei publice locale atât cu rolul nominal unic pentru perioada anterioară, cât şi cu cel al poziţiei din registrul agricol ce îl priveşte pe contribuabilul respectiv.
236. În situaţia în care în perioada anterioară contribuabilul în cauză nu a avut deschis rol nominal unic, se face menţiunea "rol nou".
237. Codul de identificare fiscală - codul numeric personal/numărul de identificare fiscală/codul de înregistrare fiscală/codul unic de înregistrare şi adresa domiciliului fiscal, precum şi a clădirilor şi terenurilor deţinute în proprietate/administrare/folosinţă, potrivit pct. 18, reprezintă elemente de identificare a contribuabilului, care se înscriu, în mod obligatoriu, în orice act translativ al dreptului de proprietate, în registrul de rol nominal unic, în registrul agricol, în matricole, în declaraţiile fiscale, în procesele-verbale pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, în certificatele fiscale, în chitanţele pentru creanţe ale bugetelor locale, în actele de control, precum şi în orice alte documente asemănătoare.
238. (1) Prevederile pct. 228 lit. g), 229, 232 şi 233 se aplică în mod corespunzător şi în cazul programelor informatice.
(2) Programele informatice de administrare a impozitelor şi taxelor locale vor asigura, în mod obligatoriu, următoarele:
a) utilizarea numai a termenilor şi noţiunilor prevăzute de titlul IX al Codului fiscal şi de prezentele norme metodologice; acolo unde se impune o anumită abreviere, aceasta va fi cuprinsă într-o legendă;
b) editarea oricăror documente, inclusiv a formularelor tipizate, potrivit structurii şi informaţiilor corespunzătoare acestora, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie specifice limbii române, inclusiv semnele diacritice conexe acesteia, ţinând seama de prevederile Legii nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.067 din 17 noiembrie 2004.
(3) Beneficiarii programelor informatice de administrare a impozitelor şi taxelor locale vor avea, în mod obligatoriu, manuale de utilizare care vor conţine toate informaţiile necesare unei cât mai facile exploatări chiar şi de cei cu minime cunoştinţe în domeniu, ce vor fi puse la dispoziţie organelor de control.
Art.289
239. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure accesul neîngrădit, în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, şi ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 123/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, al oricăror persoane interesate la informaţiile privind nivelurile impozitelor şi taxelor locale stabilite conform hotărârilor adoptate de către consiliile locale/Consiliul General al Municipiului Bucureşti/consiliile judeţene, după caz, modul de calcul al acestora, contribuabilii care beneficiază de facilităţi fiscale, precum şi la informaţiile care privesc aplicarea oricăror alte prevederi ale prezentului titlu.
Art.291
246. Stabilirea, constatarea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale sau prin compartimentele de specialitate ale acestora, după caz, ţinându-se seama de atribuţiile specifice, potrivit legii.
247. Termenul organele speciale, din cuprinsul art. 291 din Codul fiscal, corespunde compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale.
248. În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se calculează de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază de competenţă se află situate aceste imobile, pe baza declaraţiei fiscale depuse de către proprietar sau de către împuternicitul acestuia, la care se anexează o copie de pe actul de dobândire, precum şi schiţa de plan a clădirii sau a terenului, după caz.
249. (1) Declararea clădirilor şi a terenurilor pentru stabilirea impozitelor aferente nu este condiţionată de înregistrarea acestor imobile la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.
250. Pe baza declaraţiei fiscale şi a declaraţiei speciale de impunere, pentru fiecare contribuabil, la nivelul fiecărui compartiment de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, se întocmeşte Procesul-verbal - înştiinţare de plată pentru impozitul pe clădiri datorat de persoanele fizice, model stabilit potrivit pct. 256.
251. Pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la depunerea declaraţiilor speciale, compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în a căror rază de competenţă se află situate clădirile ce intră sub incidenţa art. 252 din Codul fiscal aplică sancţiunile stabilite de lege.
252. Verificarea modului de completare a declaraţiei fiscale se face după cum urmează:
a) compartimentul de specialitate va verifica modul de completare a declaraţiei depuse de contribuabil;
b) în cazul în care în declaraţia depusă de contribuabil se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau eroare de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:
1. aplicarea corectă a cotelor stabilite, potrivit Codului fiscal;
2. înscrierea corectă a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabilă;
3. înscrierea corectă a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
4. corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţie a unor sume eronate;
5. dacă în declaraţia depusă se constată erori a căror cauză nu se poate stabili sau se constată elemente lipsă, importante pentru stabilirea creanţei bugetare, compartimentul de specialitate va solicita, în scris, contribuabilului să se prezinte la sediul autorităţii administraţiei publice locale pentru efectuarea corecturilor necesare.
253. Exercitarea activităţii de inspecţie fiscală se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale prin compartimentele de specialitate ale acestora, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
254. În îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu funcţionarii publici din compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale se vor identifica prin prezentarea legitimaţiei care le atestă această calitate, a delegaţiei semnate de conducătorul compartimentului respectiv, precum şi a actului de identitate. Legitimaţia are modelul stabilit potrivit pct. 256.
Art.292
255. (1) O dată la 3 ani, până la data de 30 aprilie a anului în cauză, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice şi a Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin hotărâre a Guvernului, impozitele şi taxele locale care constau într-o anumită sumă în lei, sau care sunt stabilite pe baza unei anumite sume în lei se indexează/ajustează/actualizează, cu excepţia taxei prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.
(2) Limitele amenzilor prevăzute la art. 294 alin. (3) şi (4) din Codul fiscal se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art.293
256. (1) Modelele formularelor tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale şi a altor venituri ale bugetelor locale vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului administraţiei şi internelor.
(2) Formularele tipizate, aflate în stoc la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, la data publicării prezentelor norme metodologice în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi utilizate până la epuizare, adaptându-se în mod corespunzător, în măsura în care aceasta este posibil.
(3) Formularele cu regim special, întocmite manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, utilizate la colectarea veniturilor cuvenite bugetelor locale, se execută pe hârtie autocopiativă securizată şi sunt cuprinse în Lista formularelor cu regim special care se aprobă în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(4) Autorităţile administraţiei publice locale pot solicita executarea formularelor cu regim special având imprimate elementele de identificare proprii, inclusiv stema unităţii administrativ-teritoriale, aprobată în condiţiile legii, prin transmiterea unei comenzi ferme la Compania Naţională "Imprimeria Naţională" - S.A., în condiţiile suportării eventualelor diferenţe de preţ.
(5) Formularele cu regim special, prevăzute la alin. (3), intră sub incidenţa prevederilor:
a) Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 19 decembrie 1997;
b) Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 989/2002 privind tipărirea, înserierea şi numerotarea formularelor cu regim special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002;
c) Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1993/461/2004 privind aprobarea modelelor formularelor cu regim special în domeniul creanţelor bugetare locale publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 20/01/2005.
257. (1) La elaborarea deciziilor prevăzute la alin. (2) şi a ordinelor comune prevăzute la pct. 256 alin. (1), la pct. 286 şi la pct. 289 alin. (3), potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 215/2001, vor fi consultate următoarele structuri asociative:
a) Asociaţia Comunelor din România;
b) Asociaţia Oraşelor din România;
c) Asociaţia Municipiilor din România;
d) Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România.
(2) La elaborarea deciziilor de către Comisia fiscală centrală cu privire la aplicarea unitară a titlul IX din Codul fiscal participă şi reprezentantul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Art.294
258. *** Abrogat
259. Pentru spectacolele organizate în deplasare sau în turneu, inspecţia fiscală se exercită de către autorităţile administraţiei publice locale în a căror rază administrativ-teritorială au loc spectacolele, care verifică obligaţiile prevăzute la art. 274 alin. (4) din Codul fiscal.
260. În cazul în care se apreciază de către agenţii constatatori că faptele comise de contribuabili sunt de gravitate redusă, se poate aplica drept sancţiune contravenţională avertismentul, în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) lit. a), art. 6 alin. (1), art. 7 şi la art. 38 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Art.295
261. Penalităţile de întârziere datorate şi calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală, aferente veniturilor bugetelor locale, constituie venituri proprii ale acestor bugete şi se înregistrează la capitolul şi subcapitolul corespunzătoare categoriei de venit la care se referă. În acest sens se au în vedere şi prevederile art. 295 din Codul fiscal.
262. Nedepunerea sumelor încasate reprezentând taxe pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate, impozit pe spectacole, taxe hoteliere, taxe judiciare de timbru, taxe extrajudiciare de timbru, încasate de persoane care prin atribuţiile pe care le au de îndeplinit efectuează astfel de încasări, altele decât cele din structura compartimentelor de specialitate, precum şi cele rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile la termenele prevăzute de lege sau de prezentele norme metodologice, se sancţionează potrivit Codului de procedură fiscală, având elementele constitutive ale obligaţiilor bugetare locale calculate şi reţinute la sursă.
263. La unităţile teritoriale de trezorerie şi contabilitate publică unde unităţile administrativ-teritoriale şi sectoarele municipiului Bucureşti au deschis conturile de venituri ale bugetelor locale se deschid conturi distincte pentru încasarea taxelor asupra mijloacelor de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone.
264. Compartimentul de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale de
la nivelul comunelor/oraşelor/municipiilor/sectoarelor municipiului
Bucureşti, după caz, virează cota de 40% din taxele asupra
mijloacelor de transport marfă cu masa totală maximă
autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) din Codul fiscal,
către bugetele judeţene şi, respectiv, către bugetul local
al municipiului Bucureşti, lunar, până cel târziu la data de 10 a
lunii în curs pentru luna precedentă.
265. În situaţia în
care sumele ce urmează a fi restituite din taxele ce fac obiectul
divizării în cotele de 60% şi, respectiv, 40%, potrivit art. 295 alin. (5) din Codul
fiscal, către contribuabilii care solicită aceasta în condiţiile
legii sunt mai mari decât cele constituite din cota de 40% până la data
solicitării restituirii, compartimentul de specialitate menţionat la
pct. 264 solicită, în scris, compartimentului de specialitate al
consiliului judeţean şi, respectiv, al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti să vireze suma necesară restituirii din
cota de 40% încasată, iar acesta din urmă are obligaţia
virării sumei în cel mult 10 zile de la data solicitării.
266. Dobânzile şi
penalităţile de întârziere stabilite în condiţiile Codului de procedură fiscală, aferente
taxei asupra mijloacelor de transport marfă cu masa totală
maximă autorizată de peste 12 tone, urmează regula
divizării în proporţie de 60% şi, respectiv, de 40%, potrivit art. 295 alin. (5) din Codul
fiscal.
267. Resursele financiare
constituite din taxa asupra mijloacelor de transport prevăzută la art. 263 alin. (4) şi
(5) din Codul fiscal se pot utiliza în exclusivitate pentru lucrări de
întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor
locale şi judeţene.
268. Taxele instituite prin Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 146/1997, constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor sau sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de sediul autorităţilor publice care soluţionează cererile ce intră sub incidenţa aplicării reglementărilor privind taxele judiciare de timbru.
269. La nivelul municipiului Bucureşti, taxa judiciară de timbru se încasează direct la bugetele locale ale sectoarelor acestuia, în funcţie de raza teritorială unde se află autorităţile publice care soluţionează acţiunile şi cererile ce intră sub incidenţa Legii nr. 146/1997.
270. *** Abrogat
271. *** Abrogat
272. *** Abrogat
273. *** Abrogat
274. *** Abrogat
275. *** Abrogat
276. *** Abrogat
277. *** Abrogat
278. *** Abrogat
279. Taxele instituite prin Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 117/1999, constituie venituri ale bugetelor locale.
280. Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. I, II şi III din anexa la Legea nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului, municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau sectorului municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de sediul prestatorului de servicii.
281. Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. IV din anexa la Legea nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului, municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau sectorului municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de domiciliul persoanei fizice sau de sediul persoanei juridice beneficiare a serviciului prestat, după caz.
282. (1) Taxele extrajudiciare de timbru prevăzute la cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului, municipiului (cu excepţia municipiului Bucureşti) sau sectorului municipiului Bucureşti, după caz, în funcţie de sediul comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar care a iniţiat procedura eliberării titlurilor de proprietate pentru care se plăteşte taxa respectivă.
(2) Potrivit prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
105/2004 privind unele măsuri pentru eliberarea şi înmânarea
titlurilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24
noiembrie 2004, taxele extrajudiciare de timbru, prevăzute la cap. V din anexa la Legea nr. 117/1999 privind
taxele extrajudiciare de timbru, cu modificările ulterioare, nu se mai
datorează.
283. (1) Taxele extrajudiciare de timbru rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile se fac venit la bugetul local al comunei, oraşului, municipiului, după caz, în a cărei/cărui rază administrativ-teritorială se află amplasată unitatea care vinde timbre fiscale.
(2) Pentru determinarea destinaţiei sumelor rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile, unitatea, în înţelesul alin. (1), se identifică după adresa la care se află situat punctul propriu-zis prin care se vând timbrele.
(3) Unităţile
care vând aceste timbre au obligaţia să depună contravaloarea
timbrelor fiscale la bugetele locale beneficiare până cel târziu la data
de 10 inclusiv a lunii curente pentru luna precedentă.
(4) Nedepunerea sumelor rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile la termenul prevăzut la alin. (3) se sancţionează potrivit Codului de procedură fiscală, având elementele constitutive ale obligaţiilor bugetare locale calculate şi reţinute la sursă.
284. La nivelul municipiului Bucureşti taxele extrajudiciare de timbru rezultate din vânzarea timbrelor fiscale mobile se virează direct de către unităţile care vând aceste timbre la bugetele locale ale sectoarelor acestuia, în funcţie de raza teritorială în care se află amplasate unităţile respective.
285. Taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. b) şi d) din Codul fiscal nu intră sub incidenţa prevederilor art. 287 din Codul fiscal.
286. Formularele tipizate utilizate de către compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în activitatea de colectare a veniturilor cuvenite bugetelor locale în condiţiile prezentului titlu se vor aproba prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi ministrului administraţiei şi internelor.
287. (1) Pentru toate cazurile în care se acordă scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, precum şi de obligaţii de plată accesorii acestora, indiferent de categoria actului normativ prin care s-au stabilit, lege, ordonanţă de urgenţă/ordonanţă/hotărâre a Guvernului sau hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale, compartimentele de specialitate au obligaţia să întocmească borderouri de scăderi.
(2) Anual, într-o anexă la hotărârea privind aprobarea contului de încheiere a exerciţiului bugetar se vor înscrie, în mod obligatoriu:
a) facilităţile
fiscale acordate în anul fiscal de referinţă, pe fiecare din
impozitele şi taxele locale prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum
şi pe fiecare din reglementările care au stat la baza acordării
facilităţilor respective;
b) sumele înregistrate în
evidenţa separată a insolvabililor la data de 31 decembrie a anului
fiscal de referinţă, pe fiecare din impozitele şi taxele locale
prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum şi pe fiecare an fiscal din
cei 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă;
c) sumele înregistrate în
lista de rămăşiţă la data de 31 decembrie a anului
fiscal de referinţă, pe fiecare din impozitele şi taxele locale
prevăzute la pct. 11 alin. (1), precum şi pe fiecare alt venit propriu
al bugetului local respectiv.
(3) Prin sintagma anul fiscal de referinţă se înţelege anul fiscal pentru care se adoptă hotărârea prevăzută la alin. (2).
Norme
metodologice:
145. Venitul din pensii se determină
de către plătitor pentru drepturile cu titlu de pensie prevăzute
la art. 68 din Codul fiscal.
146. Începând cu 1 ianuarie 2007, impozitul
lunar aferent venitului din pensii se calculează prin aplicarea cotei de
impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat prin
deducerea din venitul din pensii, în ordine, a următoarelor:
- a contribuţiilor
obligatorii calculate, reţinute şi suportate de persoana fizică
şi
- a unei sume neimpozabile lunare de 900
lei.
147. Impozitul pe veniturile din pensii se
calculează, se reţine lunar de către administratorii fondurilor
de pensii şi se virează de către unităţile
plătitoare ale acestor venituri până la data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se face plata pensiilor, la organul fiscal în
a cărui rază îşi au sediul plătitorii de venituri.
148. Administratorii fondurilor de pensii
vor emite norme interne specifice privind aplicarea prevederilor pct. 147.
149. Eventualele sume reprezentând impozit
pe veniturile din pensii, reţinute, dar nedatorate la bugetul de stat, se
vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia
plăţilor din luna următoare.
······