În conformitate cu prevederile pct.2.2. din Normele metodologice date în aplicarea art.2 din Legea nr.193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, aprobate prin HG 1317/2006, angajatorii pot utiliza tichete cadou pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe piaţă, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, în limita sumelor destinate acoperirii valorii nominale a acestor tichete, prevăzute în bugetele proprii, aprobate potrivit legii, în poziţii distincte de cheltuieli, denumite tichete cadou. Deductibilitatea cheltuielilor aferente acţiunilor prezentate mai sus sunt cele stabilite prin dispoziţiile art.21 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Persoanele fizice care sunt angajate în baza unui raport de muncă reglementat de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, sau de o lege speciala, pot beneficia de tichete cadou acordate de angajatorii lor numai pentru destinaţiile sau evenimentele care se încadrează în cheltuielile sociale. Avantajele primite de salariaţi sub formă de tichete cadou reprezintă venituri neimpozabile, conform art.55 alin.(4) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, numai dacă sunt acordate sub formă de “cadouri oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie din cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei.”

Sumele corespunzătoare tichetelor cadou acordate de angajator, potrivit Legii nr. 193/2006, până la data de 31 decembrie 2006, nu au fost impozabile, în înţelesul impozitului pe venit.

În conformitate cu prevederile Normelor metodologice date în aplicarea art.78 din Codul fiscal, tichetele cadou acordate persoanelor fizice în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii reprezintă venituri din alte surse, pentru care impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitori, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut, impozitul fiind impozit final.