DECRET   Nr. 215 din 26 iunie 1984

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 51 din 29 iunie 1984

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

    (…)

    ART. 2

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Zambia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, semnată la Lusaka la 21 iulie 1983.

  (…)

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste România

 

(…)

 

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Zambia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Zambia, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice între cele două ţări, pe baza suveranităţii naţionale şi a respectării independenţei, a egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au convenit să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în contul fiecărui stat contractant, ale unităţilor sale administrativ-teritoriale sau autorităţilor locale, indiferent de modul în care sînt percepute.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele existente cărora li se aplică prevederile convenţiei sînt următoarele:

    a) În cazul României:

    (i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;

    (ii) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;

    (iii) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole.

    (denumite mai jos impozit român).

    b) În cazul Zambiei:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe minerale;

    (iii) contribuţia personală;

    (iv) contribuţia pentru educaţie;

    (v) impozitul pe acţiuni.

    (denumite mai jos impozit zambian).

    4. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau analoagă care se vor stabili ulterior în locul celor existente la data semnării prezentei convenţii.

    5. La sfîrşitul fiecărui an autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante sau adăugiri care au fost aduse în legislaţiile lor de impozite.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere altfel:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după cum cere contextul, România sau Zambia;

    b) termenul România înseamnă Republica Socialistă România;

    c) termenul Zambia înseamnă Republica Zambia;

    d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate indică orice persoană juridică sau oricare entitate considerată ca persoană juridică în vederea impozitării, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul autoritate competentă indică:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat legal;

    (ii) în cazul Zambiei, şeful Departamentului de impozite sau reprezentantul său autorizat legal;

    h) expresia naţionali indică:

    (i) toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant;

    (ii) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile sau alte entităţi care îşi dobîndesc statutul lor juridic în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant; şi

    i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de o navă sau aeronavă exploatată de către o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd un astfel de transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant.

    2. Pentru aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are conform legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant indică orice persoană care, conform prevederilor legale ale acelui stat, este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară. Termenii rezident al României şi rezident al Zambiei vor fi definiţi conform celor de mai sus.

    2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci domiciliul său se va rezolva în conformitate cu următoarele reguli:

    a) ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care relaţiile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat ori dacă nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, va fi considerată rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. Pentru aplicarea prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Termenul sediu permanent cuprinde, în mod deosebit:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau un alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) o fermă sau o plantaţie;

    h) un şantier de construcţii sau montaj a cărui durată este mai mare de 12 luni.

    3. Nu se consideră sediu permanent dacă:

    a) folosirea de instalaţii se face în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii;

    b) produsele sau mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt păstrate în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) produsele sau mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt păstrate exclusiv în scopul de a fi prelucrate de o altă întreprindere;

    d) un loc fix de afaceri este menţinut în scopul exclusiv al cumpărării de produse sau de mărfuri ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;

    e) un loc fix de afaceri este menţinut numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei activităţi cu caracter preparator sau auxiliar;

    f) un loc fix de afaceri este menţinut numai în scopul desfăşurării de activităţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a) la e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din această combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator.

    4. O persoană activînd într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un reprezentant cu statut independent căruia i se aplică paragraful 5 - va fi considerată ca sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă o asemenea persoană are şi exercită în mod obişnuit în acel stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea sa este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru că îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant printr-un intermediar (broker), comisionar general sau orice alt reprezentant cu statut independent, în măsura în care astfel de persoane lucrează în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidentă în celălalt stat contractant sau îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient de a face din oricare dintre societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Venitul provenind din bunuri imobile este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile respective sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogăţii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directă, închirierea sau folosirea sub orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietatea imobiliară a unei întreprinderi şi venitului din proprietatea imobiliară folosită pentru exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant în condiţiile menţionate, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din beneficii care sînt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, în acest caz, în fiecare stat contractant se vor atribui acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar realiza dacă ar fi o întreprindere distinctă şi independentă care exercită activităţi identice sau analoage în condiţii identice ori analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile care au fost făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere, precum şi cheltuielile generale de administraţie făcute ca atare, indiferent dacă au fost efectuate în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte să se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii către diversele părţi componente ale acesteia, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine beneficiile impozabile în conformitate cu asemenea metodă de repartizare, în măsura în care este uzuală; cu toate acestea, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie, în orice caz, ca rezultat, în concordanţă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pe considerentul simplei cumpărări de produse sau de mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent vor fi determinate prin aceeaşi metodă în fiecare an, în afară de cazul cînd există motive suficiente şi valabile de a proceda contrar.

    7. Cînd beneficiile cuprind şi elemente de venit care sînt reglementate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.

    ART. 8

    Transporturi navale şi aeriene

    1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, atunci se va considera că acesta se află în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu există un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, în ambele cazuri, între cele două întreprinderi se stabilesc sau se impun condiţii, în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficiu care, dacă nu ar fi acele condiţii, ar fi revenit uneia dintre întreprinderi, însă, datorită acelor condiţii, nu i-au revenit ca atare, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma brută a dividendelor.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, modalităţile de aplicare a acestei limitări.

    Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societăţii privitoare la beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în acest articol, indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu au aplicare dacă primitorul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplica prevederile art. 7.

    5. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat contractant, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat contractant.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Cu toate acestea, dobînda poate fi, de asemenea, impusă în statul contractant din care provine, potrivit legilor acelui stat, dar dacă persoana care încasează dobînda este beneficiarul efectiv al dobînzii, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobînzii.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobînzile provenind dintr-un stat contractant de la un împrumut acordat de celălalt stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală ori o instituţie financiară oricărui rezident al primului stat contractant menţionat vor fi scutite în acel prim stat contractant cînd un atare împrumut şi condiţiile lui de plată sînt aprobate de guvernul acelui prim stat contractant.

    4. Termenul dobînzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii şi din creanţe de orice natură, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv primele şi premiile ce se dau la asemenea efecte publice sau obligaţiuni.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobînzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobînzile un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant activităţi profesionale printr-o bază fixă situată în acel celălalt stat contractant şi creanţele sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau bază fixă. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Dobînda va fi considerată ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a dobînzii, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plăteşte dobînda şi o atare dobîndă se suportă de sediul permanent respectiv, atunci acea dobîndă se va considera ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    7. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi terţe persoane, suma dobînzilor plătite, ţinînd cont de creanţa pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la sută din suma redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică remuneraţiile de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a oricărui drept de autor cu privire la o operă literară, artistică sau ştiinţifică, inclusiv drepturile de autor privind filmele de cinematograf sau filmele ori benzile magnetice folosite pentru radiodifuziune ori televiziune, a oricărui brevet, marcă de fabrică sau altor asemenea drepturi de proprietate ori de aceeaşi natură, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea dreptului de a folosi un utilaj industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru transmiterea de informaţii referitoare la experienţă în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă primitorul redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care sînt legate efectiv bunurile sau drepturile generatoare de redevenţe. În asemenea caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care a fost încheiat contractul dînd naştere la obligaţia plăţii redevenţelor şi sarcina plăţii acestor redevenţe este suportată de acel sediu permanent, atunci atari redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existe între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate bunurile.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în celălalt stat. Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor sau avioanelor exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare şi avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atari activităţi.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    4. Dispoziţiile paragrafului 3 nu impietează asupra dreptului fiecăruia dintre statele contractante de a percepe, conform legislaţiei sale, un impozit asupra cîştigurilor provenind din înstrăinarea unui bun şi realizate de o persoană fizică care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care la un moment dat, în cursul a 5 ani imediat precedenţi înstrăinării bunului, a fost rezidentă a primului stat contractant.

    ART. 14

    Profesiuni independente

    1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activităţii sale în celălalt stat contractant de o bază fixă. Dacă dispune de o astfel de bază, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care sînt atribuibile menţionatei baze fixe.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea pe cont propriu a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru servicii prestate ca persoană încadrată în muncă sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pentru această activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant la primeşte pentru servicii prestate ca persoană încadrată în muncă în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant dacă:

    a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

    b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, remuneraţiile în legătură cu munca prestată ca angajat, desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave în trafic internaţional, sînt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile prezentei convenţii, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole publice, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate.

    2. Cînd venitul din activităţile exercitate personal de un artist de spectacole sau de un sportiv este atribuit unei alte persoane decît artistul sau sportivul însuşi, prin derogare de la dispoziţiile art. 7, 14 şi 15, el poate fi impus în statul contractant în care se desfăşoară activităţile artistului sau sportivului.

    3. Prevederile paragrafului 2 al acestui articol nu se vor aplica dacă se stabileşte că nici artistul, nici sportivul şi nici persoanele arătate mai sus nu participă direct sau indirect la beneficiile persoanei la care se face referire în acel paragraf.

    ART. 18

    Pensii

    1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 1 al art. 19) şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut şi orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, contribuţiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislaţia acelui stat şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în primul stat contractant menţionat.

    3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament de efectuare a plăţilor în schimbul unor contraprestaţii depline şi corespunzătoare făcute în bani sau evaluabile în bani.

    4. Termenul pensie înseamnă o plată periodică pentru munca prestată în trecut sau sub formă de compensaţii pentru vătămări survenite în cursul desfăşurării activităţii.

    ART. 19

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acel stat unei persoane fizice pentru servicii prestate acelui stat contractant, unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale, se vor impune numai în acel stat contractant.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat contractant, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    (i) este un naţional al acelui stat contractant; sau

    (ii) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale din acesta este impozabilă numai în acel stat contractant.

    b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat contractant.

    3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activităţi comerciale desfăşurate de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta.

    ART. 20

    Profesori şi învăţători

    Un profesor sau un învăţător care este sau a fost, imediat înainte de sosirea într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul desfăşurării de studii sau de cercetări sau pentru a preda la o universitate, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională, va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat pentru orice remuneraţie pe care el o primeşte pentru această activitate, cu condiţia ca această remuneraţie să o primească din afara acelui stat contractant.

    ART. 21

    Cercetători, studenţi şi persoane aflate la specializare

    1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau instruirii, nu vor fi impuse în primul stat menţionat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse din afara acelui stat. În cazul persoanelor trimise la specializare şi care beneficiază în acest scop de burse sau indemnizaţii, scutirea de impozit nu va depăşi o perioadă de 3 ani.

    2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de către o persoană menţionată la paragraful 1, din munca salariată pe care o prestează în acel prim stat contractant menţionat pentru a-şi suplimenta mijloacele sale de întreţinere, educare şi instruire, pentru o sumă ce nu depăşeşte 1000 de dolari într-un an fiscal sau echivalentul acestora în moneda naţională.

    ART. 22

    Venituri nemenţionate expres

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care sînt de o categorie sau din surse care n-au fost menţionate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în acel stat, cu excepţia cazurilor cînd acest venit este obţinut din surse din celălalt stat contractant; venitul poate fi, de asemenea, impus în celălalt stat contractant şi în conformitate cu legea acelui celălalt stat contractant.

    ART. 23

    Evitarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    1. În ce priveşte România, impozitele plătite în Zambia de rezidenţii României asupra veniturilor obţinute sau averii deţinute care, în conformitate prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Zambia, vor fi scăzute din impozitele datorate în România.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate ca impozit român.

    2. În ce priveşte Zambia, impozitele plătite în România de rezidenţii Zambiei asupra veniturilor obţinute sau averii deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în România, vor fi scăzute din impozitele datorate în Zambia.

    ART. 24

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sînt sau nu rezidenţi ai statului contractant menţionat, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acel celălalt stat contractant în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant desfăşurînd aceleaşi activităţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant menţionat unui impozit sau obligaţii legate de impunere care este diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi de aceeaşi natură ale acestui prim stat contractant menţionat.

    4. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natură sau denumire.

    ART. 25

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unu sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica în mod direct între ele, pentru realizarea unei înţelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii compuse din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Un stat contractant nu va modifica beneficiile sau veniturile unui rezident al celuilalt stat contractant, după expirarea termenului limită prevăzut de legislaţia sa naţională şi, în orice caz, după 3 ani de la sfîrşitul anului în care aceste beneficii sau venituri care ar face proiectul acestei modificări au fost atribuite unui rezident al acelui stat contractant. Acest paragraf nu se aplică în caz de fraudă, culpă sau neglijenţă.

    6. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislaţiei lor fiscale necesită amendarea convenţiei.

    ART. 26

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii de natură fiscală pe care le deţin în mod obişnuit, în măsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi celor ale legilor interne ale statelor contractante relativ la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenţia.

    Orice informaţie astfel schimbată va fi tratată ca secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 27

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    1. Prevederile prezentei convenţii nu aduc nici o atingere privilegiilor fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, precum şi birourile de reprezentanţă deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, privilegii care au fost acordate fie în baza normelor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea unor convenţii la care cele două state contractante sînt părţi.

    2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor acestora sau persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ, dacă sînt prezente pe teritoriul unui stat contractant şi nu sînt trataţi ca rezidenţi în oricare stat contractant din punct de vedere al impozitelor pe venit şi avere.

    ART. 28

    Intrarea în vigoare

    Prezenta convenţie va fi aprobată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare dintre cele două state contractante şi va intra în vigoare în a 30-a zi următoare datei schimbului de note prin care se arată îndeplinirea de ambele părţi a acestor prevederi şi va fi aplicată pentru prima dată:

    a) în România, pentru anii de impunere începînd la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor datei intrării în vigoare;

    b) în Zambia, pentru anii de impunere începînd la sau după 1 aprilie al anului următor datei intrării în vigoare.

    ART. 29

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare, prin remiterea pe cale diplomatică a unei note de denunţare; în acest caz aplicarea prezentei convenţii încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la 21 iulie 1983 în Lusaka, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile română şi engleză, ambele texte fiind egal autentice. În caz de divergenţă în interpretarea prevederilor prezentei convenţii, textul în limba engleză are precădere.

 

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Ştefan Andrei

 

Pentru Guvernul

Republicii Zambia,

Lameck K. N. Goma