Uzbekistan

LEGE Nr. 26 din 12 martie 1997

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Uzbekistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 6 iunie 1996

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 18 martie 1997

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Uzbekistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 6 iunie 1996.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 15 ianuarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRE ROMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 24 februarie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ANDREI IOAN CHILIMAN

CONVENŢIE

între România şi Republica Uzbekistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Republica Uzbekistan,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende, şi

(vi) impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenul ocupat de clădiri şi construcţii

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Republicii Uzbekistan:

(i) impozitul pe profitul (venitul) întreprinderilor, asociaţiilor, şi organizaţiilor;

(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice, şi

(iii) impozitul pe proprietăţi

(denumite în continuare impozit uzbec).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Uzbekistan, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Uzbekistan înseamnă Republica Uzbekistan; folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Uzbekistan, inclusiv apele teritoriale şi spaţiul aerian în care Republica Uzbekistan poate să exercite drepturi suverane şi jurisdicţie, inclusiv dreptul de a folosi subsolul şi resursele naturale, potrivit legislaţiei Republicii Uzbekistan şi în concordanţă cu dreptul internaţional;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit uzbec, după cum cere contextul;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociere de persoane şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în unul dintre statele contractante;

i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava, aeronava, vehiculul feroviar sau rutier este exploatat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor;

(ii) în cazul Republicii Uzbekistan, Comitetul de Stat pentru Impozite;

k) termenul capital, în cazul Republicii Uzbekistan, înseamnă proprietate.

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un magazin;

f) un atelier;

g) o fermă sau orice plantaţie;

h) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioadă de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, în celălalt stat contractant, cu condiţia ca această activitate să continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, fără obţinere de venituri;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării, fără obţinere de venituri;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de mostre de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii internaţionale temporare ocazionale, într-o perioadă de 15 zile de la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă această persoană:

a) are şi exercită în mod obişnuit în primul stat menţionat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acestui paragraf; sau

b) nu are o astfel de împuternicire, dar menţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care face livrări, în mod regulat, de produse sau mărfuri, în numele întreprinderii.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă: a) acelui sediu permanent; b) vânzărilor în acel celălalt stat de produse sau mărfuri de acelaşi fel sau asemănătoare cu cele vândute printr-un sediu permanent; sau c) alte activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat, care sunt de acelaşi fel sau asemănătoare cu cele desfăşurate prin acel sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

Totuşi, sediului permanent nu i se vor acorda ca deducere sumele plătite biroului său de conducere sau oricărui birou al întreprinderii, sub forma redevenţelor, onorariilor sau a altor plăţi similare cuvenite pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi sau sub formă de comision pentru servicii prestate ori pentru conducere sau, cu excepţia societăţilor bancare, sub formă de dobânzi la banii împrumutaţi sediului permanent.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat.

2. Profiturile la care se referă paragraful 1 al prezentului articol nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hotelieră sau dintr-o activitate de transport distinctă de exploatare a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi asupra dobânzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţă profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dividendelor.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale, sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa, în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

8. Prevederile acestui articol nu se aplică, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane cât priveşte crearea sau transferul creanţelor, în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este de a obţine avantaje prin această creare sau transfer de creanţe, ca urmare a aplicării acestui articol.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat, dacă acel rezident este beneficiarul efectiv al redevenţelor.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv cele în natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau prin tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrăinarea oricăruia dintre aceste bunuri sau drepturi, în măsura în care sunt legate de producţie, productivitate, de folosirea sau dispunerea de astfel de bunuri sau drepturi.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi acestea sunt generate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii

7. Prevederile acestui articol nu se aplică, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane, cât priveşte crearea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele, este de a obţine avantaje prin această creare sau transfer de drepturi, ca urmare a aplicării acestui articol.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant, din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant, din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a proprietăţilor mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, sunt impozabile numai în acel stat.

4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant, din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia următoarelor situaţii, când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant, în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau

b) dacă acesta este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, care începe sau se termină în anul calendaristic vizat.

În situaţia de la subparagrafele a) sau b), venitul poate fi impus în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă bazei fixe sau venitului obţinut din activităţile desfăşurate în perioada cât acel rezident a fost prezent în acel celălalt stat.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale în această calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

2. Când veniturile, în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor două state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

ART. 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăţi similare, făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant, vor fi impozabile numai în acel stat.

3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat; şi

(i) este un naţional al acelui stat, sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat, numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei autorităţi ori acelei unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

1. Un rezident al unui stat contractant care este prezent în mod temporar în celălalt stat contractant ca student sau practicant care va dobândi o calificare tehnică, profesională sau de afaceri nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remiterile primite din străinătate în scopul întreţinerii sale, pentru studiu ori instruire sau ca bursă pentru continuarea studiilor, pentru o perioadă de 7 ani.

2. Remuneraţiile plătite studentului sau practicantului, după caz, pentru servicii prestate în celălalt stat, nu vor fi impuse în acest celălalt stat pentru o perioadă de 2 ani, cu condiţia ca asemenea servicii să fie în legătură cu studiile, întreţinerea sau instruirea sa.

ART. 21

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică, care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională similară, nonprofit, care este recunoscută de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită în legătură cu predarea sau cu cercetarea.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, care desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

3. Totuşi asemenea venituri, obţinute de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acest celălalt stat.

ART. 23

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acest celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi de proprietăţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere deţinute de o întreprindere a unui stat contractant este impozabil numai în acest stat.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau elemente de venit, la care se face referire în art. 10, 11 şi 12, sau profituri, câştiguri ori deţine capital care, potrivit legislaţiei din Uzbekistan şi în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în Uzbekistan, România va recunoaşte un credit fiscal faţă de impozitul său pe venituri, elemente de venit, profituri, câştiguri sau capital, într-o sumă egală cu impozitul plătit în Uzbekistan.

Totuşi suma creditului nu va depăşi suma impozitului român pe acele venituri, elemente de venit, profituri sau câştiguri ori pe capital, calculat în conformitate cu legislaţia fiscală şi reglementările din România.

2. În cazul Uzbekistanului, dubla impunere va fi eliminată, după cum urmează:

a) Când un rezident al Uzbekistanului obţine venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în România, Uzbekistan va permite:

(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

Această deducere, în ambele cazuri, nu va depăşi, totuşi, acea parte din impozitul pe venit sau din impozitul pe capital, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în Uzbekistan.

b) Când, în concordanţă cu orice prevedere a acestei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Uzbekistanului este scutit de impozit în Uzbekistan, Uzbekistanul poate, totuşi, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau capitalul rămas al acestui rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Nici o prevedere a prezentului articol nu se consideră ca obligând un stat contractant să acorde persoanelor fizice, care nu sunt rezidente în acest stat, orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri, în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.

6. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când o persoană care este rezidentă a unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant a cărui rezidentă este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată, indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secretă, în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative), însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un procedeu de fabricaţie ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

Prezenta convenţie va fi supusă ratificării şi va intra în vigoare în prima zi de la data ultimei notificări prin care părţile îşi comunică îndeplinirea procedurilor legale interne, necesare în fiecare ţară pentru intrarea în vigoare a acesteia. Convenţia se va aplica:

a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

ART. 30

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe profit, venit sau pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită în dublu exemplar la Bucureşti, la 6 iunie 1996, în limbile română, uzbecă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Republica Uzbekistan,

B. S. Hamidov,

viceprim-ministru,

ministrul finanţelor