Ungaria

LEGE Nr. 91 din 26 octombrie 1994

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Ungară pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 306 din 31 octombrie 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Ungară pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 16 septembrie 1993.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 22 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

CONVENŢIE

între România şi Republica Ungară pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Republica Ungară,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice dintre cele două ţări prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite de fiecare dintre statele contractante sau de autorităţile lor locale ori de unităţile lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe venitul realizat din activităţi agricole;

(v) impozitul pe dividende,

(denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Ungariei:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe venitul societăţilor;

(iii) impozitele pe proprietăţile funciare;

(iv) impozitul pe clădiri,

(denumite în continuare impozit ungar).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabilă, după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Ungaria, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Ungaria, atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Ungare;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane, legal constituită în unul dintre statele contractante;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţionali înseamnă:

(i) toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant;

(ii) toate persoanele juridice, societăţi de persoane şi asociaţii având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(2) în cazul Ungariei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este definit altfel va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat contractant, cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii, urmare domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include o persoană care este supusă impozitului în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori au capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, acest caz va fi determinat potrivit următoarelor reguli:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă persoana dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află locul conducerii efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, de montaj sau de instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă mai mare de 9 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în celălalt stat contractant, cu condiţia ca asemenea activităţi să continue pentru acelaşi proiect sau proiect conex, pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, care nu sunt însoţite de vânzări;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării, care nu sunt însoţite de vânzări;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul de a face reclamă, pentru a furniza informaţii, pentru cercetare ştiinţifică sau pentru activităţi similare care au un caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere;

f) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - îşi desfăşoară activitatea într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere va fi considerată a avea un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, dacă persoana are şi, în mod obişnuit, exercită, în acel stat, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile sale sunt limitate la cumpărarea de produse sau de mărfuri pentru acea întreprindere.

6. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată a avea un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că îşi exercită activitatea în acel celălalt stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care îşi exercită activitatea în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare va avea înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elementele de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vaporului ori, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi asupra dobânzilor aferente fondurilor legate de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.

4. Independent de prevederile paragrafului 1 şi ale art. 7, profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere, numai între locuri situate într-un stat contractant, sunt impozabile în acel stat.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi

fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 5 la sută din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul este o societate care deţine direct cel puţin 40 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 15 la sută din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participări la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare de dividende.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, un sediu permanent sau o bază fixă, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă, situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind din:

a) România şi plătite Guvernului Ungariei sau Băncii sale Naţionale sau oricăror instituţii financiare ale sale, al căror capital este deţinut integral sau parţial de către Guvernul Ungariei, vor fi scutite de impozit în România;

b) Ungaria şi plătite Guvernului României sau Băncii sale Naţionale sau oricăror instituţii financiare ale sale, al căror capital este deţinut integral sau parţial de către Guvernul României, vor fi scutite de impozit în Ungaria.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţe de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţe sau din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţe sau obligaţiuni, precum şi veniturile asimilate veniturilor din împrumuturi, de legislaţia fiscală a statului din care provin aceste venituri.

Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa pentru care se plătesc dobânzile este efectiv legată de acest sediu permanent sau bază fixă. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobânzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica doar la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale acestei convenţii.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute către un broker, un agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o astfel de plată.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este efectiv legată activitatea generatoare de comisioane. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suportă de sediul permanent, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent sau marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru folosirea sau concesionarea unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau o bază fixă situate acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care redevenţele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe sunt considerate că provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 14

Câştiguri din capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care, potrivit prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile provenind din astfel de activităţi.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când rezidentul este prezent în celălalt stat contractant o perioadă mai mare de 183 de zile în oricare perioadă de 12 luni, dar numai acea parte de venit care este obţinută din activităţile desfăşurate în acel celălalt stat contractant.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, dentist, avocat, inginer, arhitect şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, considerată; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, vor fi impozabile în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere a unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 18

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacole sau un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului dacă acea persoană este direct sau indirect controlată de acel artist de spectacole sau sportiv.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, veniturile menţionate în acest articol vor fi scutite de impozit în statul contractant în care artistul de spectacole sau sportivul îşi exercită activitatea cu condiţia ca această activitate să fie finanţată în întregime din fondurile publice ale acestui stat sau ale celuilalt stat sau când activitatea este exercitată în cadrul unui acord cultural sau al unei înţelegeri între cele două state contractante.

ART. 19

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 20

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi, aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat contractant şi persoana fizică este rezidentă a acelui celălalt stat contractant; şi

(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri exercitată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 21

Studenţi şi practicanţi

1. Plăţile primite pentru întreţinere, educare sau pregătire, de un student sau de un practicant care este sau a fost, imediat înainte de a vizita un stat contractant, rezident al acelui stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat, pentru o perioadă care nu depăşeşte 6 ani, cu condiţia că astfel de plăţi să provină din surse aflate în afara acelui stat.

2. Orice remuneraţie primită de un student sau de un practicant pe perioada şederii sale în acel celălalt stat contractant va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant cu condiţia ca această remuneraţie primită pentru activităţi desfăşurate în acel celălalt stat să nu depăşească echivalentul în monedă naţională a acelui stat a 2.500 $ S.U.A., iar activităţile desfăşurate să fie în legătură cu studiile, cercetarea sau pregătire sa şi veniturile să fie folosite în scopul întreţinerii.

ART. 22

Profesori şi cercetători

Remuneraţiile primite pentru predare sau pentru cercetare ştiinţifică de o persoană fizică care este sau a fost imediat înainte de a vizita un stat contractant rezident a celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat, în scopul cercetării ştiinţifice sau pentru predare la o universitate, colegiu, instituţie de învăţământ superior sau la o instituţie similară, vor fi scutite de impozit, în primul stat, o perioadă ce nu depăşeşte 2 ani, cu condiţia ca o astfel de instituţie să nu aibă ca scop realizarea de profit.

ART. 23

Alte venituri

1. Elementele de venit al unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

ART. 24

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant, situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe, utilizată de un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii de transport.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 25

Evitarea dublei impuneri

Dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

a) în cazul României:

Impozitele plătite de rezidenţii români pentru venitul obţinut sau capitalul deţinut, impozabil în Ungaria, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, vor fi deduse din impozitul datorat în România, în concordanţă cu legislaţia fiscală română.

Aceste deduceri nu vor depăşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, aşa cum a fost el calculat înainte ca aceste deduceri să fie făcute, care sunt atribuibile acelui venit sau capital care poate fi impus în Ungaria.

b) în cazul Ungariei:

(i) când un rezident al Ungariei obţine venituri sau deţine capital, care, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, poate fi impus în România, Ungaria va scuti de impozit aceste venituri sau capital, sub rezerva prevederilor subparagrafelor (ii) şi (iii);

(ii) când un rezident al Ungariei obţine elemente de venit care, în concordanţă cu prevederile art. 10, 11, 12 şi 13, pot fi impuse în România, Ungaria va acorda ca deducere, din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul plătit în România. Această deducere nu va depăşi, totuşi, acea parte din impozit, aşa cum a fost ea calculată înainte de deducere, care este atribuibilă acelor elemente de venit obţinute în România;

(iii) când, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, veniturile obţinute sau capitalul deţinut de un rezident al Ungariei sunt scutite de impozit în România, Ungaria poate, în calculul nivelului impozitului pe veniturile sau capitalul rămas al acestui rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit de impozit.

ART. 26

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Aceste prevederi nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, la determinarea capitalului impozabil al unei întreprinderi, orice datorii ale acestei întreprinderi a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deduse în aceleaşi condiţii ca şi când datoria ar fi fost contractată cu un rezident al primului stat contractant menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel sau natură.

ART. 27

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile acestei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 28

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii, necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitele la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau decizii judiciare. Informaţia primită va fi considerată secretă la solicitarea statului contractant care oferă informaţia.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a aceluia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrare ordinii publice.

ART. 29

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc faptul că au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi după ultima notificare la care se referă paragraful 1 şi prevederile sale se vor aplica:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia intră în vigoare;

b) în ce priveşte alte impozite pe venit şi pe capital, acelor impozite datorate în oricare an fiscal, începând cu sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare.

3. În relaţiile amiabile între România şi Republica Ungară, aplicarea Convenţiei multilaterale de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977 şi a Convenţiei multilaterale privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978, îşi vor înceta aplicabilitatea din prima zi de aplicare a acestei convenţii.

4. Prevederile acestei convenţii în ce priveşte impozitele directe vor înlocui prevederile corespunzătoare ale Convenţiei pentru evitarea dublei impuneri în ce priveşte impozitele directe şi taxele de succesiune, semnată la Budapesta la 28 august 1948.

ART. 31

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea acesteia de către unul dintre statele contractante. Oricare dintre statele contractante va putea denunţa convenţia, pe canale diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare la sau înainte de 30 iunie al fiecărui an calendaristic următor perioadei de 5 ani, considerată de la data la care convenţia intră în vigoare. În această situaţie, convenţia va înceta să aibă efect:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital, acelor impozite datorate la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

Făcută la Bucureşti, la 16 septembrie 1993, în două exemplare originale în limba engleză.

Pentru România,

Ministru de stat,

ministrul afacerilor externe,

Teodor Viorel Meleşcanu

Pentru Republica Ungară,

Ministrul afacerilor externe,

Geza Jeszenszky