Ucraina

LEGE Nr. 128 din 16 octombrie 1996

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Izmail la 29 martie 1996

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 1 noiembrie 1996

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Izmail la 29 martie 1996.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 iunie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

VALER SUIAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

ADRIAN NĂSTASE

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Ucrainei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Ucrainei,

dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital, stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităţilor sale locale, sau al subdiviziunilor sale politice, ori al unităţilor sale administrativ - teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe salarii, reţinute la sursa de către întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, în special:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe dividende;

(v) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole obţinute de persoanele fizice;

(denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Ucrainei:

(i) impozitul pe profitul întreprinderilor; şi

(ii) impozitul pe venitul cetăţenilor,

(denumite în continuare impozit ucrainean).

4. Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări aduse în legislaţiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabilă, după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, cu excepţia cazului când contextul cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Ucraina, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;

c) termenul Ucraina înseamnă teritoriul Ucrainei, platoul său continental şi zona sa economică maritimă exclusivă, inclusiv orice teritorii în afara mării teritoriale a Ucrainei, care, potrivit legislaţiei internaţionale, este specificată sau poate fi specificată, conform legislaţiei ucrainene, ca teritoriul în care sunt efective drepturile Ucrainei în ceea ce priveşte fundul mării şi resursele naturale;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit ucrainean, după cum cere contextul;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane din fiecare dintre statele contractante;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naţional (cetăţean) înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României şi toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

(ii) în cazul Ucrainei:

a) persoanele fizice având cetăţenia Ucrainei;

b) toate persoanele juridice, asocierile de persoane şi asociaţiile care au statutul în concordanţă cu legislaţia Ucrainei;

i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care este un rezident al unui stat contractant, cu excepţia cazului când un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Ucrainei, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

k) expresia unitate administrativ-teritorială se referă la România şi expresia autoritate locală sau subdiviziune politică se referă la Ucraina;

l) termenul capital, în cazul Ucrainei, înseamnă proprietate.

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii urmare domiciliului său, rezidenţei sale, locului înregistrării, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impunerii în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte, în mod obişnuit, în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional (cetăţean) este;

d) dacă această persoană este naţional (cetăţean) al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) instalaţii pentru prospectări în scopul obţinerii de venituri;

g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

h) un depozit sau alte asemenea, folosite pentru livrări de bunuri în scopul obţinerii de venituri.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalaţie sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă mai mare de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv de servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant, prin angajaţii săi sau prin alt personal angajat în celălalt stat contractant, cu condiţia ca această activitate să dureze, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, fără obţinere de venit;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării, fără obţinere de venit;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a)-f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, ce rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - desfăşoară activitatea într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, va fi considerată a avea un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă:

a) are, în primul stat menţionat, împuternicirea de a negocia şi încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi, sau

b) menţine, în primul stat menţionat, un stoc de produse şi mărfuri, din care efectuează în mod regulat vânzări de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi.

6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant, numai prin faptul că aceasta exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate, care este rezidentă a unui stat contractant, controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţii mobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Totuşi nici o deducere nu va fi acordată pentru sume, dacă există, plătite (altfel decât ca rambursări ale cheltuielilor efective) de către sediul permanent sediului conducerii întreprinderii sau oricăror alte sedii ale sale, sub formă de redevenţe, remuneraţii sau alte plăţi similare făcute pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi sau sub formă de comisioane pentru activităţi specifice desfăşurate ori pentru conducere, sau, cu excepţia întreprinderilor bancare, sub formă de dobânzi la sumele împrumutate sediului permanent. De asemenea, la determinarea profitului unui sediu permanent, nu se va lua în calcul nici o sumă pretinsă (altfel decât ca rambursare a cheltuielilor efective) de sediul permanent sediului conducerii întreprinderii sau oricărui alt sediu al său, sub formă de redevenţe, remuneraţii sau alte plăţi similare făcute pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi, ori sub formă de comisioane pentru servicii specifice prestate sau pentru conducere ori, cu excepţia întreprinderilor bancare, ca dobânzi la împrumuturi acordate sediului de conducere al întreprinderii sau oricăruia dintre celelalte sedii ale sale.

4. În măsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit, care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Venituri din transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.

2. În sensul prezentului articol, profiturile obţinute din exploatarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere în trafic internaţional includ:

a) venitul din închirierea ca "navă nudă" a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere;

b) profiturile din folosirea, întreţinerea sau închirierea conteinerelor (inclusiv a trailerelor pentru transportul conteinerelor) utilizate pentru transportul bunurilor sau mărfurilor; când o astfel de închiriere sau folosire, întreţinere sau închiriere, după caz, este legată de exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări, se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens, autorităţile competente ale statelor contractante, dacă este necesar, se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este un rezident şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 10% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociere de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 15% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului în care societatea distribuitoare a dividendelor este un rezident.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este un rezident, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate, care este un rezident al unui stat contractant, realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, dacă rezidentul este beneficiarul efectiv al dobânzilor.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă sunt plătite pentru creanţe ale guvernului celuilalt stat contractant, ale Băncii sale Naţionale (Centrale) sau ale oricărei alte bănci sau instituţii autorizate să acorde, să garanteze sau să asigure credite în numele guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi de afaceri în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacă prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa, în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o subdiviziune politică, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

8. Prevederile acestui articol nu se vor aplica, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane, cât priveşte crearea sau transferul creanţelor în legătură cu care sunt plătite dobânzile, este de a obţine avantaje prin acea creare sau transfer de creanţă, ca urmare a aplicării acestui articol.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impozabile numai în acel celălalt stat, dacă rezidentul este beneficiarul efectiv al redevenţelor.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 10% din suma brută a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricărui patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;

b) 15% din suma brută a redevenţelor în toate celelalte cazuri.

3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent sau marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa dobândită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacă prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o subdiviziune politică sau o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

7. Prevederile acestui articol nu se vor aplica, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale unei persoane, cât priveşte crearea sau transferul drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele, este de a obţine avantaje prin acea creare sau transfer de drepturi, ca urmare a aplicării acestui articol.

ART. 13

Câştiguri din capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care este situată această proprietate.

2. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea:

a) acţiunilor a căror valoare provine în întregime sau în mare măsură, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant, sau

b) participării la o asociaţie de persoane la care activele constau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sau din acţiuni la care se face referire la subparagraful a) de mai sus, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau din proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile din înstrăinarea unui astfel de sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau o astfel de bază fixă, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacă nu dispune, în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în orice perioadă de 12 luni; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salarială exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional sau la bordul unui vapor angajat în transportul pe căi navigabile interioare, pot fi impuse în statul contractant al cărui rezident este întreprinderea.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, numai dacă aceste activităţi sunt finanţate de guvernul unui stat contractant.

ART. 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, inclusiv anuităţi, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă fixă plătibilă unei persoane fizice în mod periodic, la termenele stabilite în timpul vieţii acestei persoane sau în cursul unei perioade de timp stabilite, cu obligaţia de a face în schimb plăti pentru recompensare deplină şi corespunzătoare în bani sau în produse ori în servicii.

3. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăti similare făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale ale unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală, o subdiviziune politică sau o unitate administrativ - teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţi, subdiviziuni sau unităţi, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este un rezident al acelui stat contractant, şi dacă:

(i) este un naţional (cetăţean) al acelui stat contractant, sau

(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant, numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de/sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală a acestuia, de o subdiviziune politică sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi, subdiviziuni sau unităţi vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident şi un naţional (cetăţean) al acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 14, 15 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală, de o subdiviziune politică sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

Un student sau un practicant, care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în acel prim stat contractant menţionat pentru perioada studiilor sau pregătirii, pentru următoarele sume primite în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii:

a) sume primite din surse aflate în afara statului contractant, în scopul întreţinerii, educării, cercetării sau pregătirii;

b) donaţii, burse sau alte sume făcute de guvern sau de organizaţii ştiinţifice, educaţionale, culturale sau de alte organizaţii nonprofit.

ART. 21

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică, care este sau a fost un rezident al unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională similară, nonprofit, care sunt recunoscute de guvernul celuilalt stat contractant şi care este prezentă în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile în statul contractant din care provin.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, poate fi impus în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 24

Metode de eliminare a dublei impuneri

1. În cazul României, dubla impunere va fi evitată, după cum urmează:

a) când un rezident al României realizează venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, sunt impozabile în Ucraina, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital, cu excepţia elementelor de venit menţionate la subparagraful b), şi ia în considerare, pentru determinarea cotei de impozit, venitul total obţinut, cota de impozit rezultată aplicându-se numai asupra venitului rămas;

b) când un rezident al României realizează elemente de venit, care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Ucraina, atunci România va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul plătit în Ucraina. Totuşi această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului, calculată înainte de deducere, care este atribuibilă unor asemenea elemente de venit realizate în Ucraina.

2. În cazul Ucrainei, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

În ce priveşte aplicarea prevederilor legislaţiei ucrainene cu privire la scutirea de impozit pentru impozitul plătit în afara teritoriului Ucrainei (care nu va fi contrară principiilor specifice ale acestui paragraf), impozitul român, care este plătit, potrivit prevederilor legislaţiei României şi în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, direct sau prin deduceri din profitul, venitul sau capitalul din surse române, va fi dedus pe calea creditării din impozitul ucrainean calculat în Ucraina pentru acest profit, venit sau capital pentru care acest impozit este calculat în Ucraina.

Această deducere, în orice caz, nu va putea depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, aşa cum a fost calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

Când, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Ucrainei este scutit de impozit în Ucraina, Ucraina poate, totuşi, la calcularea nivelului de impozit pentru venitul sau capitalul rămas al acestui rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii (cetăţenii) unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, care este diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii (cetăţenii) celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Apatrizii, care sunt rezidenţi ai unui stat contractant, nu vor fi supuşi într-un stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiile legate de aceasta la care sunt supuşi sau pot fi supuşi naţionalii statului contractant respectiv, aflaţi în aceeaşi situaţie.

3. Impunerea unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în acel celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi.

4. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil, responsabilităţile familiale sau pe criterii nestipulate de legislaţia fiscală internă generală pe care le acordă rezidenţilor săi.

5. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant, faţă de un rezident al celuilalt stat contractant, vor fi deductibile în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant menţionat.

6. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care este diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.

7. Prevederile prezentului articol se vor aplica impozitelor vizate de această convenţie.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impunere care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional (cetăţean) este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere care nu este în conformitate cu convenţia.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare satisfăcătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu convenţia.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente.

ART. 27

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei, previne evaziunea fiscală şi facilitează aplicarea legilor împotriva evaziunii fiscale. Folosind consultările reciproce, autorităţile competente vor stabili metode şi principii pentru schimbul de informaţii privind evaziunea fiscală.

Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1.

Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor, legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial, profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt, pe canale diplomatice, că procedurile solicitate de legislaţia internă pentru intrarea în vigoare a convenţiei au fost îndeplinite. Această convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificări şi va produce efecte:

(i) în ceea ce priveşte impozitele pe dividende, dobânzi sau redevenţe pentru orice plăţi făcute la sau după a 60-a zi următoare datei la care a fost făcută notificarea;

(ii) în ceea ce priveşte impozitul pe capital şi impozitul pe profiturile întreprinderilor, pentru orice perioadă impozabilă care începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care este făcută notificarea;

(iii) în ceea ce priveşte impozitul pe veniturile persoanelor fizice, pentru orice plăţi făcute la sau după a 60-a zi următoare datei la care a fost făcută notificarea.

2. De la intrarea în vigoare a acestei convenţii, în relaţiile bilaterale dintre România şi Ucraina, Convenţia multilaterală de evitare a dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, şi Convenţia multilaterală privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978, îşi vor înceta aplicabilitatea.

ART. 30

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea sa de către unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe canale diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic următor perioadei de 5 ani socotită de la data intrării în vigoare a convenţiei. În acest caz, convenţia va înceta să aibă efect:

(i) în ceea ce priveşte impozitele pe dividende, dobânzi sau redevenţe pentru orice plăţi făcute la sau după a 60-a zi următoare datei la care a fost făcută notificarea;

(ii) în ceea ce priveşte impozitul pe capital şi impozitul pe profiturile întreprinderilor, pentru orice perioadă impozabilă ce începe la sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului la care a fost făcută notificarea;

(iii) în ceea ce priveşte impozitul pe veniturile persoanelor fizice, pentru orice plăţi făcute la sau după a 60-a zi următoare datei la care a fost făcută notificarea.

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formă, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în două exemplare la Izmail la 29 martie 1996 în limbile română, ucraineană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul englez va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul Ucrainei,

Petre Kuzmici Ghemanciuc,

ministrul finanţelor