Asculta

                    LEGE   Nr. 16 din 17 februarie 2009

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Tadjikistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Duşanbe la 6 decembrie 2007

EMITENT:      PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 110 din 24 februarie 2009

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Tadjikistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Duşanbe la 6 decembrie 2007.

 

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

                       PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

                            ROBERTA ALMA ANASTASE

 

                            PREŞEDINTELE SENATULUI

                              MIRCEA-DAN GEOANĂ

 

    Bucureşti, 17 februarie 2009.

    Nr. 16.

 

                                 CONVENŢIE

între România şi Republica Tadjikistan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    România şi Republica Tadjikistan, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, în special:

    a) În cazul României:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe profit

    (denumite în continuare impozit român).

    b) În cazul Republicii Tadjikistan:

    (i) impozitul pe profitul persoanelor juridice;

    (ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

    (iii) impozitul pe proprietăţile persoanelor fizice şi juridice

    (denumite în continuare impozit tadjic).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării convenţiei în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Tadjikistan, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

    c) termenul Tadjikistan înseamnă Republica Tadjikistan şi când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul sau, apele teritoriale şi spaţiul aerian de deasupra sa, asupra cărora Republica Tadjikistan poate să îşi exercite drepturile suverane şi jurisdicţia, inclusiv drepturile de folosinţă asupra subsolului şi resurselor naturale, în conformitate cu legislaţia sa şi cu principiile dreptului internaţional;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat contractant;

    h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea mijloace de transport sunt exploatate numai între locuri din celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, Ministerul Economiei şi Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Tadjikistanului, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care convenţia se aplică, orice înţeles, conform legislaţiei fiscale aplicabile a acelui stat, prevalând asupra înţelesului dat termenului în celelalte legi ale acelui stat.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acel stat datorită domiciliului sau rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit mai mult de 183 de zile;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier; şi

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 6 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere:

    d) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate la lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca oricare dintre aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din închirierea pe bază nudă a mijloacelor de transport şi, de asemenea, a containerelor cu echipamentul lor, pentru exploatarea lor în trafic internaţional, dacă o asemenea închiriere este legată în subsidiar de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, se impun numai în acel stat.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) 10% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în prezentul articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care acestea sunt plătite este efectiv legată de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a acelei autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau această bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat(ă) sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat(ă) sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

    3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, este impozabilă în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii libere cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează îl/o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat; şi

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Studenţi şi practicanţi

    Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    ART. 21

    Profesori şi cercetători

    1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale similare care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

    2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 22

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legat/legată de un/o asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau art. 14.

    ART. 23

    Capital

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat.

    3. Capitalul constituit din nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi din proprietăţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport deţinute de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

    ART. 24

    Eliminarea dublei impuneri

    1. În cazul României, s-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

    Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sunt impozitate în Tadjikistan, România va acorda:

    a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Tadjikistan;

    b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul de capital plătit în Tadjikistan.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Tadjikistan.

    2. În cazul Tadjikistanului, s-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

    a) când un rezident al Tadjikistanului realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sunt impozitate în România, Tadjikistanul va acorda:

    (i) ca o deducere din impozitul pe venit acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România;

    b) când, în conformitate cu orice prevedere în Convenţie, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Tadjikistanului este scutit de impozit în Tadjikistan, Tadjikistan poate cu toate acestea, în calcularea sumei impozitului stabilit asupra venitului rămas sau a capitalului deţinut de acest rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa.

    3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    6. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

    ART. 27

    Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

    ART. 28

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Fiecare stat contractant va notifica celuilalt stat, pe canale diplomatice, îndeplinirea procedurilor cerute de legislaţia sa internă pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei astfel de notificări.

    2. Prevederile convenţiei vor produce efecte în ambele state contractante:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

    ART. 30

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe canale diplomatice, prin remiterea unei note scrise de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic următor perioadei de 5 ani de la data la care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect în ambele state contractante:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plătite, în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

 

    Semnată la Duşanbe la 6 decembrie 2007, în două exemplare în limbile română, tadjică, rusă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea prevederilor convenţiei, textul în limba engleză va prevala.

 

                        Pentru România,

                        Cătălin Doica,

                        secretar de stat

                        Ministerul Economiei şi Finanţelor

 

                        Pentru Republica Tadjikistan,

                        Sherali Safarov,

                        prim-adjunct al ministrului finanţelor