LEGE Nr. 386 din 31 decembrie 2007
privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Sudan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 31 mai 2007
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 13 din 8 ianuarie 2008
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Sudan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 31 mai 2007.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 31 decembrie 2007.
Nr. 386.
CONVENŢIE
între România şi Republica Sudan pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital*)
*) Traducere.
România şi Republica Sudan, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale sau al subdiviziunilor sale politice, după caz, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit,
denumite în continuare impozit român;
b) în cazul Republicii Sudan:
(1) impozitul pe venit, care include:
(i) impozitul pe profitul din afaceri al persoanelor fizice şi al societăţilor;
(ii) impozitul pe venitul personal din salarii;
(iii) impozitul pe venitul din chirii;
(2) impozitul pe câştigurile de capital,
denumite în continuare impozit sudanez.
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Sudan, după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Sudan înseamnă teritoriul Republicii Sudan şi, atunci când este folosit în sens geografic, include orice suprafaţă din afara mării teritoriale a Republicii Sudan care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau urmează să fie desemnată, în baza legislaţiei Republicii Sudan referitoare la platoul continental, ca o suprafaţă asupra căreia pot fi exercitate drepturile suverane ale Republicii Sudan cu privire la fundul mării, subsolul şi resursele lor naturale;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;
e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnă:
(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;
(ii) în cazul Republicii Sudan, orice persoană fizică având naţionalitatea Republicii Sudan şi orice persoană juridică, parteneriat şi asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Sudan;
h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;
i) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în cazul Republicii Sudan, ministrul finanţelor şi economiei naţionale sau reprezentantul său autorizat.
2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, în cazul în care contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care potrivit legislaţiei acelui stat este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială ori subdiviziune politică, după caz, a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul contractant în care aceasta îşi are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier ori de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse la un târg comercial sau la o expoziţie şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg ori expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat contractant în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le desfăşoară pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt desfăşurate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă aceasta încasează prime pe teritoriul celuilalt stat contractant sau dacă asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care îi este atribuit de legislaţia statului contractant în care sunt situate proprietăţile în cauză. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau dreptul de a exploata zăcămintele minerale, izvoare şi alte resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din utilizarea directă, din închirierea sau din folosirea sub orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru desfăşurarea unor profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din acestea care este atribuită acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată care desfăşoară activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare şi care tratează cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzuală; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în acest articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit în acel stat asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări trebuie să se ţină seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 10% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.
Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi/câştiguri
1. Dobânzile/câştigurile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobânzi/câştiguri sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor/câştigurilor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor/câştigurilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile/câştigurile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune politică, după caz, a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori subdiviziuni politice, după caz, sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate ori finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi/câştiguri, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi/câştiguri în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor/câştigurilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile/câştigurile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile/câştigurile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.
6. Dobânzile/câştigurile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor/câştigurilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi/câştiguri şi astfel de dobânzi/câştiguri sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o bază fixă, atunci astfel de dobânzi/câştiguri se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor/câştigurilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
8. În sensul prezentului articol, termenul dobânzi este folosit pentru România, iar termenul câştiguri este folosit pentru Republica Sudan.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor ori benzilor pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se consideră că previn dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci când astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat/situată sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite acestea, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave ori aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din desfăşurarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când acesta are o bază fixă aflată în mod regulat la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale. Dacă acesta are o astfel de bază fixă, veniturile sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din acestea care este atribuită acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente include în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi desfăşurarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salarială este desfăşurată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salarială este astfel desfăşurată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială desfăşurată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşeşte/depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul le are în celălalt stat contractant.
3. Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarială desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante, şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.
ART. 18
Pensii şi anuităţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarială desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinate, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru o deplină şi corespunzătoare recompensare în bani ori în echivalent bănesc.
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune politică, după caz, a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori autorităţi sau unităţi ori subdiviziuni, sunt impozabile numai în acel stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat, iar persoana fizică este un rezident al acelui stat contractant şi:
(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau
(ii) nu a devenit un rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune politică, după caz, a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat ori autorităţi sau unităţi ori subdiviziuni este impozabilă numai în acel stat contractant.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este un rezident şi un naţional al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant ori de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială ori de o subdiviziune politică, după caz, a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat contractant.
2. Un student care studiază la o universitate sau la altă instituţie de învăţământ superior dintr-un stat contractant ori un practicant care este sau a fost înaintea sosirii sale în celălalt stat contractant rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă continuă care nu depăşeşte 7 ani nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită ca urmare a serviciilor prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile să fie legate de studiile sau pregătirea sa, iar remuneraţia să reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.
ART. 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică ce este sau a fost rezident al unui stat contractant înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale nonprofit similare, care este recunoscută de guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la o astfel de instituţie educaţională, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ART. 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care este plătit venitul este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.
ART. 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat contractant.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unor profesii independente este impozabil în celălalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional şi de proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ART. 24
Eliminarea dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:
1. În cazul României:
Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Republica Sudan, România va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Sudan;
b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Sudan.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Sudan.
2. În cazul Republicii Sudan:
Când un rezident al Republicii Sudan realizează profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital din surse situate în România în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, suma impozitului român plătit în legătură cu acele profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital va fi dedusă din impozitul sudanez perceput acelui rezident, cu condiţia ca:
a) suma dedusă să nu depăşească acea parte a impozitului sudanez aferent acelor profituri, venituri, câştiguri de capital sau capital, după caz; şi
b) în cazul unui dividend, impozitul să fie plătit în legătură cu profiturile din care este plătit dividendul unei societăţi care controlează direct sau indirect cel puţin 10% din puterea de vot a societăţii plătitoare de dividende.
ART. 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea aplicată întreprinderilor celuilalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi reducere în scopuri fiscale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale.
3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile/câştigurile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.
ART. 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să prezinte cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, atunci când cazul său se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, celui din statul contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei convenţii.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea unei înţelegeri amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de aceasta, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acesteia.
2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare;
b) în cazul Republicii Sudan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.
ART. 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie după 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice cu cel puţin 6 luni înainte a unei note de denunţare scrise. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:
a) în cazul României:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
b) în cazul Republicii Sudan:
(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formă, am semnat prezenta convenţie.
Semnată la Bucureşti la 31 mai 2007, în două exemplare originale în limba engleză.
Pentru România,
Cătălin Doica,
secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor
Ahmed Adam Salim,
Pentru Republica Sudan,
secretar general la Camera Impozitării
---------------