Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

[…]

    Se ratifica Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 19 octombrie 1984.

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka,

    dorind sa promoveze şi sa întărească relaţiile economice dintre cele doua tari pa baza respectării principiilor independentei şi suveranităţii naţionale, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne,

    au hotărît sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere.

    În acest scop, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele existente care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt:

    a) În România

    (i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi persoanele juridice;

    (îi) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    (iii) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    (mai jos denumite impozit român).

    b) În Sri Lanka

    (i) impozitul pe venit, inclusiv impozitul pe venit avînd la baza cifra de afaceri a întreprinderilor autorizate de Marea Comisie Economică din Colombo;

    (îi) impozitul pe avere;

    (mai jos denumite impozit sri lankez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor stabili după data semnării prezentei convenţii sau se vor adauga celor existente ori le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunică reciproc modificările importante aduse legislaţiei fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferita:

    a) termenul România, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială şi platoul continental, precum şi orice alta zona în afară apelor teritoriale ale României asupra căreia România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;

    b) termenul Sri Lanka înseamnă Republica Democratica Socialistă Sri Lanka, inclusiv orice zona în afară marii teritoriale a Sri Lankai care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi desemnată de acum înainte în cadrul legislaţiei Sri Lankai cu privire la platoul continental, ca o zona înăuntrul căreia pot fi exercitate drepturile Sri Lankai cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele naturale;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indica România sau Sri Lanka, după cum cere contextul;

    d) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate şi orice alta grupare de persoane;

    e) termenul societate indica orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române sau oricare entitate considerată ca persoana juridică în vederea impunerii;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de o nava sau aeronava exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatată numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant:

    h) termenul naţionali înseamnă:

    (i) toate persoanele fizice care poseda cetăţenia unui stat contractant;

    (îi) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile care au acest statut juridic în baza legilor în vigoare într-un stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă indica:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

    (îi) în cazul Sri Lankai, împuternicitul general al veniturilor interne (the Commissioner - General of Inland Revenue).

    2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este definit prin aceasta va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediul conducerii sau oricărui criteriu de natura analoagă.

    2. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica este considerată rezidenţă a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determina după cum urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidenţă a statului în care dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa. Dacă dispune de cîte o locuinta permanenta în ambele state contractante, va fi considerată rezidenţă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt mai strinse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici un stat contractant, atunci este considerată rezidenţă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, este considerată rezidenţă a statului contractant a carei cetăţenie o are;

    d) dacă aceasta persoana are cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolva problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidenţă a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidenţă a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursala;

    c) un birou;

    d) o uzina;

    e) un atelier;

    f) o mina, un loc de extracţie a ţiţeiului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) o proprietate agricolă, o ferma sau o plantaţie;

    h) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durata depăşeşte 275 de zile;

    i) furnizarea de servicii, inclusiv a serviciilor de consulting, de către o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul angajaţilor săi sau al altui personal, cînd activităţile de aceasta natura se desfăşoară în celălalt stat contractant pe o durată sau perioada care insumeaza mai mult de 275 de zile în cuprinsul oricărei perioade de 12 luni.

    3. Prin derogare de la prevederile precedente ale prezentului articol, nu se considera sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării ocazionale de produse sau de mărfuri, aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării ocazionale;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

    d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;

    e) produsele sau mărfurile aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare ocazionale, care sînt vîndute de către întreprindere după închiderea tirgului sau a expoziţiei menţionate;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

    4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent căruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5 ale prezentului articol - acţionează într-un stat contractant, în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera ca acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat în legătură cu orice activitate pe care acea persoana o exercită pentru întreprindere, dacă o atare persoana are împuternicirea, pe care o exercită în mod obişnuit în acel stat, de a încheia contracte în numele întreprinderii, afară de cazul cînd activităţile desfăşurate de persoana respectiva sînt limitate la cele menţionate la paragraful 3 al prezentului articol, care, dacă sînt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu sînt de natura să facă din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condiţiile prevederilor acelui paragraf.

    5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că desfăşoară activitate în acel stat printr-un intermediar (broker) sau un agent comisionar general (general commission agent) sau orice alt agent cu statut independent, dacă aceste persoane acţionează în cadrul obişnuit al profesiei lor. Cu toate acestea, cînd activitatea unui astfel de agent este exercitată în exclusivitate sau aproape în exclusivitate în numele acelei întreprinderi, el nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf, dacă se dovedeşte ca tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost încheiate pe baze comerciale, în condiţiile în care acţionează doua întreprinderi independente.

    6. Faptul ca o societate rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidenţă a celuilalt stat contractant sau care desfăşoară activitate în celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare 

    1. Venitul provenind din bunuri imobile este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Expresia bunuri imobile are sensul pe care i-l atribuie legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente, variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita activitate în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuibila:

    a) acelui sediu permanent;

    b) vînzătorilor în acel celălalt stat de produse sau de mărfuri de acelaşi fel sau similare cu cele vîndute prin acel sediu permanent, sau

    c) altor activităţi comerciale exercitate în acel celălalt stat contractant de natura identică sau similară cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent.

    Prevederile subparagrafelor b) şi c) de mai sus nu se vor aplica dacă întreprinderea dovedeşte ca astfel de vinzari sau activităţi sînt atribuibile unei persoane sau entităţi alta decît sediul permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al prezentului articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitind activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se admit ca deduceri cheltuielile făcute în legătură cu activitatea sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent dacă s-au efectuat în statul contractant în care este situat sediul permanent sau în altă parte. Cu toate acestea, nici o astfel de deducere nu se va acorda în legătură cu sumele plătite, dacă este cazul, de sediul permanent (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) sediul central al întreprinderii sau oricărui alt sediu al acesteia sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare pentru folosirea brevetelor sau a altor drepturi, ori sub forma de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru o activitate de conducere (management) sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului permanent. De asemenea, nu se va tine cont, la determinarea beneficiului unui sediu permanent, de sumele primite sau de primit (pentru alte motive decît pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent de la sediul central al întreprinderii sau de la oricare alte sedii ale întreprinderii sub forma de redevenţe, onorarii sau alte plati similare în schimbul folosirii brevetelor sau a altor drepturi, ori cu titlu de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru conducere, sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub forma de dobinzi la sume împrumutate sediului central al întreprinderii sau oricăror alte sedii ale sale.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile de impus printr-o astfel de repartizare după cum este uzual; metoda de repartizare trebuie, totuşi, să fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nu se atribuie nici un beneficiu unui sediu permanent numai pentru faptul ca acest sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent se determina în fiecare an prin aceeaşi metoda, dacă nu sînt motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi navale şi aeriene

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor şi aeronavelor în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional pot fi impuse în statul contractant în care se exercită atare activitate, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 50 la suta din impozitul stabilit în alt mod prin legea interna a acelui stat, iar impozitul stabilit în aceste condiţii nu va depăşi 2 la suta din întreaga suma de primit pentru transportul pasagerilor, al poştei, al animalelor şi al produselor încărcate în acel stat.

    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică, de asemenea, în legătură cu participările la pool-uri, la întreprinderi comune sau la o agenţie de orice fel care desfăşoară activitate pe plan internaţional printr-o întreprindere care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional.

    4. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transporturi navale este la bordul unei nave, atunci se va considera ca este situat în statul contractant în care se afla portul de înregistrare al navei sau, dacă nu exista un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Dacă:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau 

    b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor financiare sau comerciale, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    2. Cînd un stat contractant include în beneficiile unei întreprinderi a acelui stat - şi le impune în mod corespunzător - beneficiile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitului în acel celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele doua întreprinderi erau acelea care ar fi fost stabilite între doua întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a stabilit asupra acelor beneficii. Pentru determinarea rectificarii respective se va ţine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate rezidenţă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 12,50 la suta din suma bruta a dividendelor.

    3. Termenul dividende, în sensul prezentului articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, acţiuni miniere, acţiuni de fondator sau alte părţi sociale care participa la beneficii şi nu sînt creanţe, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de legislaţia de impozite a statului în care este rezidenţă societatea distribuitoare de dividende. În acest context, beneficiile distribuite de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenţă activitate industriala sau comercială (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau exercita în acel celălalt stat profesiuni independente, printr-o baza fixa situata acolo, şi acţiunile deţinute cu privire la care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz. 

    5. Cînd o societate rezidenţă a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului şi în măsura în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau în măsura în care acţiunile deţinute pentru care se plătesc dividendele sînt legate efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acel celălalt stat şi nici sa supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

    ART. 11

    Dobinzi

    1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobinzi pot fi, de asemenea, impuse şi în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar, dacă persoana care primeşte dobinzile este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobinzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat, dacă:

    a) plătitorul dobinzilor este acel stat contractant sau o autoritate locală din acesta; sau

    b) dobinzile sînt plătite celuilalt stat contractant sau unei autorităţi locale din acesta sau oricărei agenţii sau instituţii (inclusiv o instituţie financiară) aparţinînd în totalitate acelui celălalt stat contractant sau unei autorităţi locale a acestuia; sau

    c) dobinzile sînt plătite: în cazul României, Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România sau Băncii Române de Comerţ Exterior, şi în cazul Sri Lankai, Băncii Centrale a Ceylonului (Central Bank of Ceylon); sau

    d) dobinzile sînt plătite oricărei alte agenţii sau instituţii (inclusiv unei instituţii financiare) în legătură cu împrumuturi făcute în aplicarea unui acord încheiat la nivel guvernamental între cele doua state contractante.

    4. Termenul dobinzi, în sensul prezentului articol, înseamnă venituri din efecte publice, din obligaţiuni de împrumut însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauza de participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

    5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita, în celălalt stat contractant din care provin dobinzile, o activitate industriala sau comercială (business) prin intermediul unui sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi titlurile de creanta în legătură cu care se plătesc dobinzile sînt efectiv legate de acel sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    6. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana care plăteşte dobinzile, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile şi aceste dobinzi sînt suportate de sediul permanent sau baza fixa, atunci acele dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

    7. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care se plătesc, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma comisionului. La determinarea sumei supuse impozitului nu se va acorda nici o sumă pentru cheltuielile suportate în realizarea acestui comision.

    3. Termenul comision, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plata facuta unui intermediar (broker), unui agent comisionar general sau către orice altă persoană asimilată unui astfel de intermediar (broker) sau agent de către legislaţia de impozite a statului contractant din care provin aceste plati.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă primitorul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz sînt aplicabile prevederile art. 7.

    5. Comisionul se considera ca provine dintr-un stat contractant, cînd plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care activitatea pentru care se face plata a fost contractată şi acest comision este suportat de acest sediu permanent, atunci se considera ca acest comision provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă dacă persoana care primeşte redevenţele este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma bruta a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, în sensul prezentului articol, înseamnă remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau benzilor magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a oricărui brevet de invenţie, marca de fabrica sau de comerţ, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienta cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, exercita o activitate industriala sau comercială (business) în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, sau prestează servicii cu caracter independent în acel celălalt stat folosind o baza fixa situata acolo şi dreptul sau bunul în legătură cu care se plătesc redevenţele sînt efectiv legate de acest sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt plătite, excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cistiguri din capital

    1.Cistigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile menţionate la art. 6 şi situate în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv cîştigurile din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impuse în acel celălalt stat.

    3. Cistigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor sau a avioanelor exploatate în trafic internaţional sau a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare sau avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Cistigurile obţinute în cadrul unui an fiscal din înstrăinarea efectelor şi acţiunilor care reprezintă peste 25 la suta din capitalul în acţiuni emise al societăţii sînt impozabile în statul contractant în care au fost emise efectele şi acţiunile.

    5. Cistigurile din înstrăinarea oricăror alte bunuri decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 4 ale prezentului articol sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    6. Termenul înstrăinare înseamnă vînzarea, schimbul, transferul sau renunţarea la dreptul de proprietate ori stingerea oricăror drepturi componente sau dobindirea acestuia obligatorie, în conformitate cu prevederile oricărei legi în vigoare în statele contractante respective.

    ART. 15

    Profesiuni independente

    1. Veniturile obţinute de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi cu caracter independent sînt impozabile numai în acel stat, în afară de următoarele împrejurări, cînd astfel de venituri pot fi impuse, de asemenea, în celălalt stat contractant:

    a) dacă are la dispoziţia sa în mod regulat, în celălalt stat contractant, o baza fixa, în scopul exercitării activităţii sale; în acest caz, se poate impune în acel celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibila acelei baze fixe; sau

    b) dacă şederea sa în celălalt stat contractant durează o perioadă sau perioade însumînd sau depasind în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni; în acest caz, se poate impune în acel celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este obţinută din activitatea sa desfăşurată în acel stat.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea pe cont propriu a activităţii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd activitatea este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în totalitate 183 de zile în cursul oricărui an fiscal, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de către sau în numele celui care a angajat persoana retribuită şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care a angajat persoana retribuită o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care se afla situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

    1. Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

    2. Retribuţiile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de funcţionar superior de conducere a unei societăţi rezidenţă în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii profesionisti de spectacole (cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali) sau sportivii le obţin din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate sînt impozabile în statul contractant în care acele activităţi sînt exercitate.

    2. Veniturile realizate din astfel de activităţi, desfăşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.

    3. Cînd venitul rezultat din activităţile personale exercitate de un artist sau de un sportiv nu revine acestora, ci unei alte persoane, acel venit poate fi impus, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, în statul contractant în care se desfăşoară activitatea artistului sau a sportivului.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat contractant se impune numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie se va impune numai în celălalt stat dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar persoana fizica este rezidenţă a acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    (i) este un naţional al acelui stat, sau 

    (îi) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. Orice pensie, plătită, de către sau din fonduri constituite de un stat contractant, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acelui stat, sînt impozabile numai în acest stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 20 se aplică remuneraţiei şi pensiilor pentru servicii prestate în legătură cu o activitate industriala sau comercială (business) desfăşurată de un stat contractant.

    4. În sensul prezentului articol, termenul stat contractant include o autoritate locală a oricărui stat contractant, Banca Centrala a Ceylonului şi Banca Naţionala a Republicii Socialiste România.

    ART. 20

    Pensii şi rente, altele decît cele publice

    1. Orice pensie (alta decît o pensie menţionată la art. 19) sau renta obţinută de un rezident al unui stat contractant din surse situate în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în acel stat. 

    2. Termenul pensie înseamnă o sumă plătită periodic pentru serviciile prestate în trecut sau sub forma de compensaţii pentru boli dobîndite în timpul efectuării serviciilor.

    3. Termenul renta înseamnă o sumă stabilită platibila periodic, la date fixe, pe timpul vieţii sau pe o perioadă specificată sau determinabilă, cu obligaţia de a face în schimb plati în bani sau în echivalent banesc, pentru deplina şi corespunzătoare compensare.

    ART. 21

    Profesori

    Un profesor care se afla temporar într-un stat contractant, pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, în scopul de a preda sau de a conduce cercetări la o universitate, institut (college), şcoala sau alta instituţie de învăţămînt şi care este sau imediat anterior acestei vizite a fost rezident al celuilalt stat contractant se scuteşte, în primul stat contractant menţionat, de impozitul aferent remuneraţiei primite pentru aceste predari sau cercetări.

    ART. 22

    Studenţi, stagiari şi persoane trimise la specializare

    1. O persoana fizica care a fost rezidenţă a unuia dintre statele contractante şi este prezenta temporar în celălalt stat contractant numai:

    a) ca student la o universitate recunoscută, institut (college) sau şcoala în acel celălalt stat; sau

    b) ca stagiar de întreprindere (business apprentice); sau

    c) ca primitor al unei burse, alocaţii sau recompense de la o organizaţie de învăţămînt, ştiinţifică, de caritate sau de cult cu scopul principal de a studia sau de a face cercetări; se scuteşte de impozit în acel celălalt stat pentru o perioadă de 6 ani cu privire la:

    (i) remiterile din străinătate în scopul întreţinerii sale, pentru învăţămînt, studii, cercetare sau calificare;

    (îi) burse, alocaţii sau recompense; şi

    (iii) orice remuneraţii primite din străinătate.

    2. Aceeaşi scutire se acordă veniturilor obţinute de persoanele mai sus menţionate din munca retribuită prestată în primul stat contractant menţionat pentru a-şi suplimenta mijloacele de întreţinere, învăţămînt, calificare şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.

    3. Un rezident al unuia dintre statele contractante, care este prezent în celălalt stat contractant în cadrul unor înţelegeri cu autorităţile acelui celălalt stat sau cu orice agenţie ori instituţie din acel stat numai în scopul formării profesionale, al studiilor ori al orientarii profesionale, se scuteşte de impozit pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani în acel celălalt stat cu privire la remuneraţia primită de el pentru formarea profesională, cercetare sau studii.

    ART. 23

    Alte venituri

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menţionate în mod expres în articolele anterioare ale prezentei convenţii, în legătură cu care acesta este supus impozitului în acel stat, se impun numai în acel stat.

    ART. 24

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, asa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile, făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi, este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de nave şi aeronave, sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

    ART. 25

    Evitarea dublei impuneri

    1. Legile în vigoare în fiecare dintre statele contractante vor continua sa guverneze impunerea veniturilor şi averii în statele respective, cu excepţia cazului cînd în prezenta convenţie sînt prevederi exprese contrare. Cînd veniturile sau averea sînt obiect de impunere în ambele state contractante, se acordă înlesnire pentru dubla impunere în conformitate cu prevederile următoarelor paragrafe ale prezentului articol.

    2. Sub rezerva prevederilor legislaţiei sri lankeze cu privire la acordarea drept credit faţă de impozitul sri lankez a impozitului plătibil într-un teritoriu în afară Sri Lankai (care nu afectează principiul general din aceasta convenţie), impozitul român plătibil potrivit legislaţiei României şi în conformitate cu prevederile convenţiei, fie direct sau prin deducere, asupra beneficiilor, veniturilor sau cistigurilor impozabile realizat din surse situate în România (excluzînd în cazul dividendelor impozitul plătibil cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele) sau asupra averii situate în România, se va acorda drept credit faţă de orice impozit din Sri Lanka calculat referitor la aceleaşi feluri de venituri sau avere în legătură cu care se calculează impozitul sri lankez.

    Creditul nu poate depăşi impozitul sri lankez (asa cum a fost calculat înainte de acordarea oricărui astfel de credit) corespunzător venitului obţinut din surse din România sau averii situate în România.

    3. În cazul României, impozitul sri lankez plătit de un rezident român pe venitul care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impus în Sri Lanka se scade din impozitul român plătibil în conformitate cu legislaţia română de impozite.

    Beneficiile plătite de întreprinderile de stat române bugetului de stat sînt considerate ca impozit român.

    4. În vederea acordării drept credit a impozitului plătibil în Sri Lanka sau România, după caz, se considera ca acesta include şi impozitul care în alte condiţii ar fi plătibil într-un stat contractant dacă n-ar fi fost redus sau dacă nu s-ar fi acordat scutirea de acel stat, în cadrul prevederilor legale, pentru stimulente fiscale.

    5. În sensul prezentului articol, beneficiile, veniturile sau cîştigurile unui rezident al unui stat contractant care sînt impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu prezenta convenţie se considera ca provin din surse situate în acel celălalt stat.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de impunere, care să fie diferita sau mai mare ori mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Întreprinderile unui stat contractant nu vor fi supuse în celălalt stat contractant, pentru beneficiile atribuite sediilor permanente pe care le au în acel celălalt stat, nici unei impuneri care să fie diferita, mai mare sau mai împovărătoare decît impunerea la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile acelui celălalt stat pentru aceleaşi beneficii.

    3. În sensul acestui articol, termenul impunere înseamnă impozitele care constituie obiectul prezentei convenţii.

    4. Nici o prevedere din prezentul articol nu trebuie interpretată ca obligind pe fiecare stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant acele deduceri personale, înlesniri sau reduceri la stabilirea impozitelor pe care le acorda rezidenţilor proprii.

    ART. 27

    Procedura amiabila

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat într-un termen de 3 ani de la prima notificare a măsurilor întreprinse ce au dus la impunerea care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii.

    2. Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa dea o soluţie corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii care apar cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii, pe măsura ce va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii sau a legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin prezenta convenţie, în măsura în care impunerea pe care impunerea pe care ele o prevăd nu este contrară prevederilor convenţiei, precum şi pentru prevenirea evaziunii fiscale.

    Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1.

    Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratata ca un secret, în acelaşi mod ca şi o informaţie obţinută în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi facuta cunoscută numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunale şi organe administrative) care au atribuţii în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenţiei. Persoanele şi autorităţile menţionate trebuie să folosească informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice la tribunale sau în hotărîrile judecătoreşti.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a da informaţii care nu pot fi obţinute în cadrul prevederilor legislaţiei sau în cadrul procedurii administrative normale ale acelui stat sau ale celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui orice secret comercial, de afaceri, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Colombo.

    2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica cu privire la impozitele aferente oricărui an de impunere care începe la sau după prima zi a lui ianuarie al anului calendaristic în care prezenta convenţie intră în vigoare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, însă fiecare stat contractant poate, la sau înainte de 30 iunie al oricărui an calendaristic după cel puţin 5 ani următori anului în care s-a făcut schimbul instrumentelor de ratificare, sa denunţe convenţia prin nota scrisă, transmisă celuilalt stat contractant pe cale diplomatică; într-o astfel de eventualitate, prezenta convenţie încetează sa mai fie în vigoare pentru orice an de impunere începînd la sau după 1 ianuarie al anului calendaristic următor celui în care s-a remis nota de denunţare.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma, am semnat prezenta convenţie.

    Facuta în dublu exemplar în Bucureşti la 19 octombrie 1984, în limbile română, sinhala şi engleza, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenta interpretarea acestei convenţii, textul în limba engleza are precădere.