Asculta

                     LEGE   Nr. 106 din 14 aprilie 2009

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Arabă Siriană pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Damasc la 24 iunie 2008

EMITENT:      PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 279 din 29 aprilie 2009

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Arabă Siriană pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Damasc la 24 iunie 2008.

 

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

                       PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

                            ROBERTA ALMA ANASTASE

 

                          p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

                               ALEXANDRU PEREŞ

 

    Bucureşti, 14 aprilie 2009.

    Nr. 106.

 

                                 CONVENŢIE

între România şi Republica Arabă Siriană pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    România şi Republica Arabă Siriană, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Convenţia sunt în special:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe profit,

    (denumite în continuare impozit român);

    b) în cazul Republicii Arabe Siriene:

    (i) impozitul pe venitul obţinut de persoane fizice şi juridice;

    (ii) impozitul pe venitul obţinut de societăţi pe acţiuni înfiinţate ca birouri sau societăţi siriene ale asociaţiilor sau societăţilor străine;

    (iii) impozitul pe venitul din activităţi agricole;

    (iv) suprataxele percepute ca procente ale impozitelor menţionate mai sus, inclusiv suprataxele percepute de autorităţile locale,

    (denumite în continuare impozit al Republicii Arabe Siriene).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării prezentei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Arabă Siriană, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

    c) termenul Siria înseamnă, în conformitate cu dreptul internaţional, teritoriile Republicii Arabe Siriene, inclusiv apele sale interne, marea sa teritorială, subsol acestora şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora Siria are drepturi suverane, şi alte zone maritime asupra cărora Siria are dreptul să exercite drepturi suverane în scopul explorării, exploatării şi conservării resurselor naturale;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice entitate înfiinţată şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un asemenea transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;

    i) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentanţii săi autorizaţi;

    (ii) în cazul Republicii Arabe Siriene, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică Convenţia.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care potrivit legislaţiei acelui stat este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară incluzând, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

    2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care aceasta îşi are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

    d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier; şi

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 9 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unor mostre unice de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse la un târg comercial sau la o expoziţie şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţii;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprinderea se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă aceasta colectează prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacă asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

    7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizate în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai acea parte din acestea care este atribuită acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată care desfăşoară activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi care tratează cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzuală; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente pentru de a se proceda altfel.

    7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat în cazul în care condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări trebuie să se ţină seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

    Prevederile prezentului paragraf nu afectează impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui Guvern, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant.

    4. Termenul dobânzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi astfel de dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 12% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă ori procedeu de fabricaţie, sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite acestea, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În aceste caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire în art. 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii imobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare ori rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din desfăşurarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat. Totuşi, astfel de venituri sunt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele situaţii:

    a) dacă acesta are o bază fixă aflată în mod regulat la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; în acest caz, numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe este impozabilă în celălalt stat contractant; sau

    b) dacă prezenţa sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care totalizează ori care depăşeşte/depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obţinută din activitatea desfăşurată în celălalt stat contractant este impozabilă în celălalt stat.

    2. Expresia profesii independente include în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi desfăşurarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salarială este desfăşurată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salarială este astfel desfăşurată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială desfăşurată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşeşte/depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul îl/o are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarială desfăşurată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.

    ART. 18

    Pensii şi anuităţi

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarială desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

    3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinate, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru o deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afectează prevederile din legislaţia unui stat contractant cu privire la scutirea de impozit a pensiilor.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi este impozabilă numai în acel stat.

    b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Studenţi şi practicanţi

    1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost înainte de sosirea sa într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    2. Un student care studiază la o universitate ori la altă instituţie de învăţământ superior dintr-un stat contractant sau un practicant ori un stagiar în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier şi care este sau a fost înaintea sosirii sale în celălalt stat contractant un rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă continuă care nu depăşeşte 6 ani nu va fi impus în celălalt stat pentru remuneraţia primită ca urmare a serviciilor prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile să fie legate de studiile sau pregătirea sa, iar remuneraţia să reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.

    ART. 21

    Profesori şi cercetători

    1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale nonprofit similare, care este recunoscută de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte un an de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 22

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediul permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14.

    ART. 23

    Capital

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire în paragraful 2 al art. 6 este impozabil în statul contractant în care acestea sunt situate, potrivit legislaţiei sale fiscale.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe în scopul desfăşurării unor profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă, potrivit legislaţiei sale fiscale.

    3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii, potrivit legislaţiei sale fiscale.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, potrivit legislaţiei sale fiscale.

    ART. 24

    Eliminarea dublei impuneri

    S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

    a) În cazul României:

    Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozabile în Republica Arabă Siriană, România va acorda:

    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Arabă Siriană;

    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Arabă Siriană.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită, după caz, venitului ori capitalului care poate fi impozitat în Republica Arabă Siriană.

    b) În cazul Republicii Arabe Siriene:

    Când un rezident al Republicii Arabe Siriene realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Republica Arabă Siriană va acorda:

    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului vizat în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa.

    3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impozitarea aplicată întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi reducere în scopuri fiscale pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

    4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct ori indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    6. Prevederile acestui articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul Convenţiei.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Atunci când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să prezinte cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, celei din statul contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor Convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

    ART. 27

    Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de Convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul Convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri.

    Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederilor paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 28

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în vigoare a Convenţiei.

    2. Prevederile Convenţiei vor produce efecte:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.

    3. Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 1 decembrie 1987, va înceta să se mai aplice la intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Totuşi, prevederile primei convenţii menţionate vor continua să producă efecte pentru anii fiscali şi perioadele care expiră înainte de data de la care se vor aplica prevederile prezentei convenţii.

    ART. 30

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia după 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice cu cel puţin 6 luni înainte a unei note de denunţare scrise. În această situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

    Semnată la Damasc la 24 iunie 2008, în două exemplare originale în limbile română, arabă şi engleză, fiecare versiune fiind egal autentică. În caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.

 

                             Pentru România,

 

                     Pentru Republica Arabă Siriană,