DECRET   Nr. 40 din 11 februarie 1988

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 1 decembrie 1987

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 9 din 12 februarie 1988

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 1 decembrie 1987.

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste România

 

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene,

    în dorinţa de a promova şi întări relaţiile economice între cele două ţări pe baza egalităţii în drepturi, respectării principiilor suveranităţii şi independenţei naţionale, neamestecului în treburile interne şi

avantajului reciproc,

    au convenit asupra următoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit şi pe avere:

 

    ART. 1

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după caz, Republica Socialistă România sau Republica Arabă Siriană;

    b) termenul România înseamnă Republica Socialistă România şi, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental asupra cărora România exercită drepturi suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele, în solul şi subsolul mării;

    c) termenul Siria, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Arabe Siriene, inclusiv marea teritorială, platoul continental şi orice alte regia situate în afara mării teritoriale a Siriei, asupra cărora Siria îşi exercită drepturile suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie naţională, în scopul explorării şi exploatării resurselor lor naturale, biologice şi minerale care se găsesc în apele, în solul şi subsolul mării;

    d) termenul persoană cuprinde persoanele fizice şi persoanele juridice şi orice alte grupări de persoane;

    e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi respectiv o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu legislaţia celor două state contractante sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în vederea impozitării;

    g) expresia autoritate competentă înseamnă:

    1) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul său legal autorizat;

    2) în Siria, ministrul finanţelor sau reprezentantul său legal autorizat;

    h) prin trafic internaţional se înţelege orice transport efectuat de către o navă, o aeronavă, un vehicul rutier sau feroviar exploatat de către o întreprindere care are sediul conducerii efective (principale) situat

într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd nava, aeronava sau vehiculul rutier ori feroviar sînt exploatate între puncte situate în celălalt stat contractant;

    i) termenul naţionali înseamnă:

    1) orice persoană fizică care posedă cetăţenia unuia dintre statele contractante;

    2) orice persoană juridică, societăţile de persoane sau asociaţiile constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-unul din statele contractante;

    j) expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri în care întreprinderea îşi exercită, în totalitate sau în parte, activitatea sa.

    2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către fiecare dintre statele contractante, orice termen care nu este astfel definit va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 2

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unui stat contractant sau ale ambelor state contractante.

    ART. 3

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităţilor lor administrativ-teritoriale şi al autorităţilor lor locale, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venit, pe averea totală sau pe elementele de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii, în cazul în care aceste ultime impozite există într-unul din cele două state contractante.

    3. Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt:

    a) În ce priveşte România:

    - impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi juridice;

    - impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    - impozitul pe veniturile din activităţi agricole (denumite în continuare impozit român).

    b) În ce priveşte Siria:

    - impozitul pe veniturile persoanelor fizice, juridice şi pe autoturisme;

    - impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite ca sedii sau societăţi siriene ale asociaţiilor sau societăţilor străine;

    - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole (denumite în continuare impozit sirian).

    4. Avînd în vedere paragraful 5 al art. 28, convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare identice sau similare care se vor adăuga impozitelor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente

ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante aduse legislaţiilor fiscale respective.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară.

    2. Cînd, conform prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a fiecărui stat contractant, atunci acest caz se rezolvă după următoarele reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu

care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în fiecare din statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, va fi considerată rezidentă a statului contractant a cărui naţionalitate o are;

    d) dacă această persoană are naţionalitatea fiecăruia din statele contractante sau dacă nu are naţionalitatea nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a fiecăruia din statele contractante, se consideră rezidentă a statului contractant unde este situat sediul conducerii

sale efective (principale).

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    e) un birou;

    f) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj, dacă durata şederii depăşeşte 180 de zile din momentul începerii activităţii efective a lucrărilor prevăzute în contract.

    2. Nu se consideră sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării de mărfuri aparţinînd întreprinderii;

    b) păstrarea mărfurilor aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) păstrarea mărfurilor aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de o altă întreprindere;

    d) vînzarea mărfurilor aparţinînd unei întreprinderi, care au fost expuse la un tîrg comercial sau la o expoziţie, la închiderea tîrgului sau expoziţiei;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea, pentru întreprindere, a unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

    3. O persoană - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 4 - care activează într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant dacă dispune în acest prim stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepţia cazului cînd activitatea acestei persoane se limitează la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

    4. Nu se consideră că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea prin intermediul unui curtier, al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii mai sus arătate.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunurile imobile, inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere, sînt impozabile în conformitate cu legislaţia fiscală a statului contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogăţii ale solului. Navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile în sensul prezentei convenţii.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirieri ca şi din orice altă formă de folosire a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi, precum şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii independente şi altele.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi care se află într-un stat contractant sînt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt de atribuit acelui sediu permanent.

    2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent situat în acel celălalt stat beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitînd activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, fie în statul contractant în care se află acest sediu permanent, fie în altă parte, în măsura în care acestea sînt atribuite în mod rezonabil sediului permanent.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie, ca rezultat, în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent a cumpărat mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile provenind din exploatarea în trafic internaţional a navelor, a aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sau feroviare sînt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective (principale) a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective (principale) a unei întreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, acest loc se consideră situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

   şi cînd, şi în unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi

independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    ART. 10

    Dividende

    1. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator, ca şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare. Acest termen desemnează, de asemenea, veniturile distribuite asociaţiilor lor de către societăţile mixte constituite în conformitate cu legislaţia română sau legislaţia siriană.

    2. Ţinînd seama de dispoziţiile art. 7, dividendele (cotele-părţi) plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant în conformitate cu propria sa legislaţie fiscală.

    3. Aceste dividende nu pot fi supuse, în statul contractant în care este rezidentă societatea care plăteşte beneficiile, altor impozite decît cele plătite în conformitate cu art. 7 al acestei convenţii. Dispoziţiile acestui paragraf nu se referă la impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende un sediu permanent de care este legată efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Dacă o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acelui celălalt stat, nici să preleve vreun impozit cu titlu de impunere asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Termenul dobînzi înseamnă veniturile provenind din efecte şi din scrisori de creanţe guvernamentale de orice fel, fie că sînt sau nu însoţite de garanţii ipotecare reale, fie că înglobează un drept de participare la beneficii sau alte creanţe, ca şi orice alte venituri provenind dintr-o sumă împrumutată, în conformitate cu legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile. Penalizările pentru neplata în termen nu sînt considerate dobînzi în sensul prezentului articol.

    2. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plăţile unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Totuşi, aceste dobînzi sînt impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 7,5 la sută din suma brută a dobînzilor.

    4. Dobînzile plătite în baza împrumuturilor sau creditelor acordate sau garantate de unul din statele contractante sau de un organism public al acestui stat nu sînt impozabile în nici unul din cele două state contractante.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică cînd beneficiarul efectiv al dobînzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin aceste venituri un sediu permanent de care se leagă efectiv dobînzile. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.

    6. Dobînzile sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul dobînzilor, fie

că este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent pentru care a fost contractată creanţa generatoare de dobînzi şi care suportă sarcina acestor dobînzi, atunci aceste venituri sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    7. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobînzilor achitate ţinînd seama de creanţa pentru care acestea sînt plătite depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinîndu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indică remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar; acest termen nu cuprinde remuneraţiile plătite cu titlu de venituri din profesii libere prevăzute la art. 15 sau de venituri din profesii dependente prevăzute la art. 16.

    2. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Totuşi, aceste comisioane sînt impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat; dacă persoana care primeşte

comisioanele este beneficiară efectivă a acestora, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la sută din suma lor brută.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al comisioanelor, rezident al unui stat contractant, exercită în celălalt stat contractant din care provin comisioanele fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat acolo, fie o profesie liberă prin intermediul unei baze fixe care este situată acolo, de care se leagă efectiv plata comisioanelor. În această situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Comisioanele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident în celălalt stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu permanent pentru care a fost contractată obligaţia de a plăti comisioane şi care suportă plata acestora, atunci aceste comisioane sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma comisioanelor, ţinînd seama de serviciile pentru care sînt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultima sumă. În acest caz, partea excedentară a comisioanelor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinînd seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile şi sumele de orice fel plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienţa cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    2. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile numai în acest celălalt stat.

    3. Totuşi, aceste redevenţe sînt impozabile în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din remuneraţiile filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice de televiziune, radio şi 15 la sută din suma plătită pentru celelalte drepturi menţionate la paragraful 1 al acestui articol.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu se aplică în cazul cînd beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent, de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul lor este acest stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident în celălalt stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi care suportă sarcina redevenţelor, atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd seama de serviciul pentru care sînt datorate, depăşeşte pe cea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinîndu-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cîştiguri din înstrăinări de bunuri

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant

în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea cîştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

    Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor sau a vehiculelor rutiere sau feroviare exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatării lor, sînt impozabile potrivit art. 8 din această convenţie.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

    ART. 15

    Profesii libere

    1. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţi independente de ordin ştiinţific, administrativ, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    2. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi similare cu caracter analog sînt impozabile numai în statul în care este exercitată activitatea, în conformitate cu legislaţia în vigoare în acel stat.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19 şi 20, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este desfăşurată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant sînt impozabile numai în primul stat contractant, dacă toate condiţiile următoare sînt îndeplinite:

    a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează, care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Independent de dispoziţiile prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau vehicul rutier sau feroviar exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se află sediul conducerii efective (principale).

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care artiştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radiodifuziune sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin în această calitate din activităţile lor personale sînt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate.

    2. Cînd venitul provenind din activităţile personale în această calitate ale artistului de spectacole sau sportivului nu revin artistului sau sportivului, ci altei persoane, acest venit poate, independent de dispoziţiile art. 7, 15 şi 16, să fie impus în statul contractant în care se desfăşoară activitatea artistului sau sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafului 1, veniturile obţinute din activităţi exercitate de artiştii de spectacole sau de sportivii care sînt rezidenţi ai unuia din statele contractante sînt impozabile numai în acest stat, dacă activităţile sînt exercitate în celălalt stat contractant în cadrul unui program de schimburi culturale sau sportive aprobate de statele contractante.

    ART. 19

    Pensii

    1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o muncă desfăşurată anterior sînt impozabile numai în acest stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, dacă un rezident dintr-un stat contractant primeşte plăţi cu titlu de pensie de întreţinere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plăţi sînt scutite de impozit în ambele state contractante.

    Expresia pensie de întreţinere, astfel cum este folosită în acest articol, înseamnă plăţi periodice pentru întreţinerea unui minor pe baza unei hotărîri de divorţ sau pe baza unui acord de întreţinere separator sau baza unui acord mutual de întreţinere sau de separare.

    3. Rentele viagere sau de altă natură primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat contractant.

    ART. 20

    Funcţii publice

    a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei unităţi sau acelei autorităţi locale din acest stat sînt impozabile numai în acest stat şi cuprind remuneraţiile plătite celor care lucrează în domeniul transportului internaţional, terestru, maritim şi aerian.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acest stat şi dacă beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care:

    i) posedă naţionalitatea acestui stat, sau

    ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală, fie direct fie prin prelevarea din fondurile pe care le-a constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat sau acelor unităţi sau autorităţi, sînt impozabile numai în acest stat.

    b) Totuşi, aceste pensii sînt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acestui stat şi dacă posedă naţionalitatea acestuia.

    c) Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor plătite pentru serviciile prestate în cadrul activităţii comerciale sau industriale exercitate de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală.

    ART. 21

    Profesori

    1. Remuneraţiile primite de profesori şi alţi membri ai personalului didactic, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice altă instituţie de învăţămînt din celălalt stat contractant, sînt impozabile numai în primul stat, pe durata unei perioade care nu depăşeşte un an de la prezenţa acestora în statul în care predau; după această perioadă remuneraţiile se impozitează numai în celălalt stat contractant.

    2. Această dispoziţie se aplică, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoană fizică, rezidentă a unuia dintre statele contractante, le primeşte pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă aceste lucrări sînt întreprinse în interesul public şi nu în vederea realizării unui avantaj special de care profită o întreprindere sau o persoană.

    ART. 22

    Studenţi, stagiari şi persoane în curs de pregătire profesională

    1. Sumele pe care le primeşte un student sau un stagiar, inclusiv orice persoană în curs de perfecţionare profesională, care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celălalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile sau de a se forma într-o perioadă de 6 ani, pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de instruire, nu pot fi impuse în acel celălalt stat, cu condiţia ca sumele să provină din surse situate în afara acelui celălalt stat.

    2. Persoanele prevăzute la paragraful 1 care exercită o activitate remunerată în celălalt stat pentru a-şi completa resursele necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor de studii sau de instruire nu sînt supuse impozitării pentru o perioadă limitată la doi ani de la sosirea în acest din urmă stat.

    ART. 23

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, astfel cum acestea sînt definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri, în conformitate cu legislaţia sa fiscală.

    2. Averea constituită din bunuri imobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă, în conformitate cu legislaţia sa fiscală.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere sau feroviare exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării navelor, aeronavelor şi vehiculelor rutiere sau feroviare, sînt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii, în conformitate cu legislaţia sa fiscală.

    4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în conformitate cu legislaţia sa fiscală.

    ART. 24

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, despre care nu se tratează în articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în acest stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul venitului, rezident al unui stat contractant, desfăşoară în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu permanent care este situat în acel celălalt stat, fie o profesie liberă prin intermediul unei baze fixe situată în acel celălalt stat, şi dacă dreptul său bunul generator de venit este legat efectiv de acestea. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    ART. 25

    Asistenţă la încasări

    1. Fiecare stat contractant se va strădui să încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celălalt stat contractant.

    2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul că impune unui stat contractant obligaţia de a lua măsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricărui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii.

    ART. 26

    Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri

    1. În ce priveşte România, dubla impunere este evitată în modul următor:

    - impozitul sirian plătit de un rezident român pentru veniturile impozabile în Siria, în aplicarea prezentei convenţii, se va scădea din suma impozitului sau beneficiilor datorate bugetului român în conformitate cu legislaţia fiscală română.

    2. În ce priveşte Siria, dubla impunere este evitată în modul următor:

    - impozitul român plătit de un rezident sirian pentru veniturile impozabile în România, în aplicarea prezentei convenţii, se va scădea din suma impozitului sirian, exigibilă în conformitate cu legislaţia fiscală siriană.

    ART. 27

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, indiferent că sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu sînt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat contractant, aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

    Nici o dispoziţie a prezentului articol nu poate fi interpretată ca obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri personale, scutiri şi reduceri de impozite, în funcţie de situaţia sau de sarcinile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sînt supuse în primul stat contractant la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere diferită sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau vor putea fi supuse alte întreprinderi de acelaşi fel ale primului stat.

    4. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natură sau denumire.

    ART. 28

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele două state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, independent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului al cărui rezident este. Cazul va trebui supus în termen de trei ani următori primei notificări a măsurii care atrage impozitarea care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei.

    2. Această autoritate competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări neconforme cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale celor două state contractante se vor pune de acord reciproc pentru a decide dacă schimbările intervenite în legislaţia lor fiscală necesită modificarea convenţiei.

    ART. 29

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care dispun în mod normal şi care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale celor două state referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care o stabilesc este conformă convenţiei. Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinută secret şi nu va putea fi divulgată decît reprezentanţilor autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un fel interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii ori în cadrul practicii sale administrative normale sau a celei a celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 30

    Funcţionarii diplomatici şi consulari

    1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, ca şi funcţionarii altor reprezentanţe oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale.

     2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor şi funcţionarilor acestora, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terţe, cînd se află pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt considerate ca rezidenţi într-unul sau în celălalt stat contractant în materie de impozite pe venit.

    ART. 31

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare din cele două state şi va intra în vigoare în a 30-a zi următoare datei schimbului notificărilor prin care se constată că ambele părţi s-au conformat acestor prevederi.

    2. Prezenta convenţie se va aplica în ambele state contractante veniturilor aferente fiecărui an impozabil, începând cu 1 ianuarie al anului care va urma anului intrării în vigoare a prezentei convenţii.

    ART. 32

    Denunţarea

    Această convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată, fiecare stat putînd să o denunţe după expirarea a cinci ani începînd de la aplicare.

    Nota de denunţare se va prezenta pe cale diplomatică pînă la 30 iunie al fiecărui an care urmează după primii cinci ani.

    În acest caz, aplicarea convenţiei va înceta la 31 decembrie al anului în care se prezintă nota de denunţare.

    Drept care, subsemnaţii legal împuterniciţi în acest scop de către guvernele respective au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Bucureşti la 1 decembrie 1987, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă şi franceză, toate cele trei texte avînd aceeaşi valoare juridică. În caz de divergenţă în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba franceză are precădere.

 

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

ministrul finanţelor

 

Pentru Guvernul

Republicii Arabe Siriene,

ministrul economiei şi

comerţului exterior