LEGE Nr. 384 din 31 decembrie 2007

pentru ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a Protocolului la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 13 din 8 ianuarie 2008

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi Protocolul la aceasta, semnate la San Marino la 23 mai 2007.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 31 decembrie 2007.

Nr. 384.

CONVENŢIE

între România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Republica San Marino, denumite în continuare state contractante, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, precum şi să consolideze dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două state prin intermediul unei cooperări mai accentuate, au convenit următoarele:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit,

denumite în continuare impozit român;

b) în cazul Republicii San Marino:

- impozitul general pe venit perceput:

(i) asupra persoanelor fizice;

(ii) asupra societăţilor şi activităţilor independente,

denumite în continuare impozit sanmarinez.

4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia;

b) termenul San Marino înseamnă teritoriul Republicii San Marino, inclusiv orice altă zonă asupra căreia Republica San Marino îşi exercită, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane sau jurisdicţia;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau San Marino, după cum cere contextul;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca o persoană juridică în scopuri fiscale;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri din celălalt stat contractant;

h) termenul naţional înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în România, Ministerul Economiei şi Finanţelor;

(ii) în San Marino, Ministerul Finanţelor.

2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, în cazul în care contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie, orice înţeles dat de legislaţia fiscală în vigoare a acelui stat prevalând asupra înţelesului acordat termenului de celelalte legi ale acelui stat.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară, incluzând, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă nu poate fi determinat statul în care aceasta are centrul intereselor vitale sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre statele contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia "sediu permanent" include, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a) folosirea de spaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate la lit. a) - e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea sub orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai acea parte din acestea care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată care desfăşoară activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi care tratează cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care este situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzuală; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

7. Atunci când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transport maritim şi aerian

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la ajustarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări trebuie să se ţină seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozitate în celălalt stat contractant.

2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 0% din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 50% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 5% din suma brută a dividendelor dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

c) 10% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale acesteia, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat contractant dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă ori obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi înregistrărilor pentru emisiunile de radio sau televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, precum şi pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza un echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă şi dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite acestea, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor a căror valoare este formată în proporţie de peste 50%, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când acesta are o bază fixă aflată în mod regulat la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale. Dacă acesta dispune de o astfel de bază fixă, veniturile sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din aceste venituri care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.

ART. 15

Venituri din activităţi salariale

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salarială este desfăşurată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salarială este astfel desfăşurată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salarială desfăşurată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul îl/o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale prezentului articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarială desfăşurată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organism similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret muzical sau de sportiv din activităţile personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.

ART. 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salarială desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurări sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei autorităţi sau unităţi este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Profesori şi cercetători

1. Un profesor sau un cercetător care face o vizită temporară într-un stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani în scopul de a preda sau de a efectua cercetări la o universitate, colegiu, şcoală sau la o altă instituţie educaţională similară şi care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant imediat înaintea acestei vizite este scutit de impozit în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică venitului din cercetare dacă o asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 21

Studenţi şi practicanţi

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat înaintea vizitei sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat contractant.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 23

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţile imobiliare la care se face referire în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat contractant.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unor profesii independente este impozabil în celălalt stat.

3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional şi de proprietăţi mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave este impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată în conformitate cu următoarele paragrafe ale prezentului articol.

2. În România:

Atunci când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în San Marino, România va acorda:

(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în San Marino;

(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în San Marino.

Totuşi, această deducere nu va depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului ori capitalului care poate fi impozitat în San Marino.

3. În San Marino:

a) Atunci când un rezident al San Marino realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, San Marino va acorda:

(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

Totuşi, această deducere nu va depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.

b) Atunci când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul realizat sau capitalul deţinut de un rezident al San Marino este scutit de impozit în San Marino, San Marino poate, cu toate acestea, să ia în calcul venitul sau capitalul scutit la determinarea sumei impozitului pe venitul sau capitalul rămas al acelui rezident.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se aplică, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea aplicată întreprinderilor celuilalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în scopuri fiscale pe considerente legate de statutul civil ori de responsabilităţile familiale pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Atunci când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să prezinte cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

ART. 27

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de această convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

Prezenta convenţie va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne de ratificare necesare pentru intrarea sa în vigoare. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital plătite în ori după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.

ART. 30

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia după o perioadă de 5 ani de la intrarea sa în vigoare, pe canale diplomatice, cu condiţia remiterii unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul anului calendaristic. În această situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formă, am semnat prezenta convenţie.

Semnată la San Marino la 23 mai 2007, în două exemplare originale în limbile română, italiană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Cătălin Ioan Doica,

secretar de stat la Ministerul Economiei şi Finanţelor

Pentru Republica San Marino,

Fiorenzo Stolfi,

ministrul afacerilor externe

PROTOCOL

la Convenţia dintre România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

La semnarea Convenţiei încheiate astăzi între România şi Republica San Marino pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital au fost convenite următoarele prevederi suplimentare, care fac parte integrantă din această convenţie.

Se înţelege că:

1. Prevederile Convenţiei nu împiedică aplicarea Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Republica San Marino, care stipulează măsuri echivalente celor menţionate în Directiva Consiliului 2003/48/CE privind impunerea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, semnat la Bruxelles la 7 decembrie 2007.

2. Cu privire la paragraful 1 lit. e) al art. 3, un trust va fi tratat ca o persoană juridică în scopuri fiscale, numai în măsura în care respectivul trust este supus impozitării.

3. Cu privire la paragraful 2 al art. 5, un sediu permanent include un server.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita formă, am semnat prezentul protocol.