Qatar

LEGE Nr. 84 din 20 martie 2001

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Doha la 24 octombrie 1999

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 150 din 27 martie 2001

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Doha la 24 octombrie 1999.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 octombrie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 februarie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Statului Qatar, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe profit;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe venitul agricol;

(v) impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Statului Qatar:

(i) impozitul pe venit prevăzut de lege; şi

(ii) impozitul pe dividende

(denumite în continuare impozit qatarez).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale după efectuarea lor.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Statul Qatar, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Statul Qatar înseamnă teritoriul Statului Qatar, precum şi marea sa teritorială şi platoul continental, asupra cărora Statul Qatar îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu dreptul internaţional;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit qatarez, după cum cere contextul;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare stat contractant;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naţional înseamnă:

(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane sau orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

(ii) în cazul Statului Qatar, orice persoană fizică având naţionalitatea Statului Qatar în conformitate cu legislaţia şi reglementările sale şi orice persoană juridică, parteneriat, asociere sau orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Statul Qatar;

i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier, exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Statului Qatar, ministrul finanţelor, economiei şi comerţului sau reprezentantul său autorizat.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.

2. Atunci când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau dacă nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau dacă nu este al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Atunci când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află locul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un magazin;

f) un atelier;

g) o fermă sau orice plantaţie;

h) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; şi

i) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, de montaj sau instalare ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

3. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau al livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau al livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri, care rezultă din această combinare, să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 3, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

5. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, cu excepţia reasigurărilor, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca acesta să acţioneze în cadrul activităţii sale obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenite din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, atunci când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente pentru a se proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profiturile la care se referă paragraful 1 nu cuprind profiturile care se obţin din exploatarea hotelieră sau dintr-o activitate de transport distinctă de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional.

3. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, acesta se consideră că este situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi dobânzilor aferente fondurilor legate de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, companiilor Gulf Air Co şi Arab United Co, atâta timp cât Statul Qatar deţine acţiuni la aceste companii şi la alte întreprinderi de transport naval şi aerian desemnate de Guvernul Statului Qatar.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Atunci când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate să perceapă nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenite din acel celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a acelui guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale ori când creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker ori agent comisionar general de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plăţi.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi serviciul pentru care se plătesc comisioanele este efectiv legat de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Comisioanele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată a comisioanelor şi aceste comisioane se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste comisioane se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinându-se seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenite dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv plăţi în natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice sau tehnologii similare folosite pentru emisiunile destinate publicului, oricărui patent sau mărci de comerţ, desen ori model, plan, formule sau procedeu de fabricaţie secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrăinarea oricăruia dintre aceste bunuri sau drepturi, în măsura în care aceste câştiguri sunt legate de producţie, productivitate, de folosirea sau de dispunerea de astfel de bunuri sau proprietăţi.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care sunt legate obligaţiile de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Atunci când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 14

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ce ţine de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenite din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câştigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere, exploatate în trafic internaţional, sau a proprietăţilor mobiliare necesare pentru exploatarea acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

5. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia următoarelor situaţii când aceste venituri pot fi, de asemenea, impuse în celălalt stat contractant:

a) dacă rezidentul dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau

b) dacă rezidentul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează ori depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul calendaristic vizat.

În situaţia menţionată la subparagraful a) sau b) venitul poate fi impus în acel celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă bazei fixe sau venitului obţinut din activităţile desfăşurate în perioada în care acel rezident a fost prezent în acel celălalt stat.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe ori se termină în anul calendaristic vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, al unui vehicul feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 18

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, aceste venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive, convenite de guvernele celor două state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

ART. 19

Pensii

Pensiile, indiferent dacă provin din sectorul public sau privat, şi gratuităţile primite pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile în ţara care este sursă a venitului, indiferent de locul de rezidenţă a beneficiarului acestora.

ART. 20

Funcţii publice

1. Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acest stat.

2. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 21

Studenţi şi practicanţi

Remuneraţiile pe care un student sau practicant - care este ori a fost imediat înainte de a vizita un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau instruirii sale - le primeşte pentru întreţinerea, educarea sau instruirea sa nu vor fi impuse în acest stat, cu condiţia ca astfel de plăţi să provină din surse aflate în afara acestui stat.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente din prezenta convenţie, sunt impozabile numai în acest stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica veniturilor, altele decât veniturile provenite din proprietăţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, obţinute de un rezident al unui stat contractant, care desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

ART. 23

Eliminarea dublei impuneri

Atunci când un rezident al unui stat contractant realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va permite o deducere din impozitul acelui rezident cu o sumă egală cu impozitul plătit în acest celălalt stat. Totuşi această deducere nu va depăşi acea parte din impozitul pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului care poate fi impus în acest celălalt stat.

ART. 24

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită ori mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt ori pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, fără a se prejudicia însă legislaţiile ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.

3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

4. Nici o prevedere a prezentului articol nu este considerată că obligă un stat contractant să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente ale acestui stat orice deduceri personale, înlesniri sau reduceri în ceea ce priveşte impunerea, care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.

5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul acestei convenţii.

ART. 25

Procedura amiabilă

1. Atunci când o persoană care este rezidentă a unui stat contractant consideră că datorită măsurilor luate de autorităţile competente ale unuia sau ale ambelor state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţiile interne ale acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, autorităţii competente a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prevederilor acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Atunci când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 26

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante, referitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor prezentei convenţii, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu aplicarea, calcularea, colectarea sau urmărirea impozitelor ori cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant ori a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 27

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 28

Intrarea în vigoare

Prezenta convenţie va intra în vigoare la 30 de zile de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare pentru intrarea sa în vigoare şi prevederile sale vor produce efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru perioadele impozabile ce încep în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.

ART. 29

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare stat contractant poate să remită celuilalt stat contractant, pe căi diplomatice, o notă de denunţare scrisă în sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al cincilea an următor celui în care prezenta convenţie a intrat în vigoare. În această situaţie prezenta convenţie va înceta să aibă efecte:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Doha la 24 octombrie 1999, în două exemplare originale, în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Ion Pascu,

secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe

Pentru Guvernul Statului Qatar,

Ahmed Bin Abdullah al-Mahmoud,

ministru de stat pentru afaceri externe