Moldova

LEGE Nr. 60 din 17 iunie 1995

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Chişinău la 21 februarie 1995

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 127 din 23 iunie 1995

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Chişinău la 21 februarie 1995.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 31 mai 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova,

dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(v) impozitul pe dividende;

(vi) impozitul pe proprietăţile imobiliare.

b) În cazul Republicii Moldova:

(i) impozitul pe beneficiul întreprinderilor;

(ii) impozitul pe venitul băncilor şi al societăţilor de asigurare;

(iii) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

(iv) impozitul pe proprietăţile imobiliare.

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Moldova, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

c) termenul Republica Moldova, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Moldova asupra căruia îşi exercită suveranitatea, în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere rezidentă într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Republicii Moldova, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii efective sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

d) dacă această persoană nu are cetăţenia nici unuia dintre statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente vor rezolva problema de comun acord.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o fermă, o plantaţie, o livadă sau o vie; şi

g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de montaj sau de instalaţie sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, cu condiţia ca această activitate să continue pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale internaţionale, într-o perioadă de maximum 30 de zile după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse ori de mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, o persoană care desfăşoară activitatea într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, va fi considerată a avea un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă:

a) are în primul stat contractant menţionat împuternicirea de a negocia şi a încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

b) menţine în primul stat contractant menţionat un stoc de produse şi mărfuri, din care efectuează în mod regulat vânzări de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

c) primeşte dispoziţii în primul stat contractant menţionat în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea însăşi sau pentru o asemenea întreprindere şi alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a le controla.

6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatării forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, veniturile obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de către acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinant prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi totuşi aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere de către un rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acest stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi asupra dobânzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant practică, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi,

fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea unor astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţa, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii în mod independent printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară sau instituţie a acelui Guvern, a autorităţii locale sau a unităţii administrativ-teritoriale sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime Guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul sau creanţa care dă naştere la asemenea dobânzi să nu fie pe bază comercială.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţă generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau de acea bază fixă, aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excendentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 10% din suma brută a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricărui patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;

b) 15% din suma brută a redevenţelor în toate celelalte cazuri.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit ori prin cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, orice patent sau marca de comerţ, desen sau de model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial (know-how), comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant, când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, iar aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă, aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care este situată această proprietate.

2. Câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenite din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident beneficiarul acestor câştiguri.

4. Câştigurile provenite din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii exercitate independent

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii în mod independent sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacă nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii exercitate independent cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicul feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezolvată întreprinderea.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale, desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, în afară de cazul în care aceste activităţi sunt finanţate de Guvernul unui stat contractant, iar activităţile nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri.

ART. 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut vor fi impozitate numai în acel stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1 al acestui articol, pensiile şi alte plăţi similare făcute în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale ale unui stat contractant pot fi impozitate numai în acel stat contractant.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile plătite de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţii locale sau unităţi administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi dacă persoana fizică este rezidentă a acelui stat contractant şi:

(i) are cetăţenia acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste pensii pot fi impozitate numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi are cetăţenia acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

1. Un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de sosirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru o perioadă de 7 ani de studii sau pregătire pentru următoarele plăţi primite în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii:

a) plăţi primite din surse aflate în afara acestui stat contractant, în scopul întreţinerii, educării, cercetării sau pregătirii;

b) donaţii, burse sau alte plăţi făcute de Guvern sau de organizaţii ştiinţifice, educaţionale, culturale sau de alte organizaţii nonprofit.

ART. 21

Profesori

O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională similară, nonprofit, care sunt recunoscute de Guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit realizate de un rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, pot fi impuse în statul contractant din care provin.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii în mod independent printr-o bază fixă acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii în mod independent poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă întreprinderea.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) când un rezident al României realizează venit sau deţine capital care, conform prevederilor acestei convenţii, sunt impozabile în Republica Moldova, România va scuti de impozit acest venit sau capital, exceptând veniturile menţionate la subparagraful b), şi va lua în considerare, pentru determinarea cotei de impozit, venitul total obţinut, cota de impozit rezultată aplicându-se numai asupra venitului rămas;

b) când un rezident al României realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11 şi 12, pot fi impuse în Republica Moldova, România va acorda cu deducere din impozitul pe venit al acestui rezident o sumă egală cu impozitul plătit în Republica Moldova. Totuşi această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului, calculată înainte de deducere, care este atribuibilă unor asemenea elemente de venit impuse în Republica Moldova.

2. În cazul unui rezident al Republicii Moldova, dubla impunere va fi eliminată prin scăderea din impozitul pe profitul (venitul) total al acestui rezident a unei sume egale cu impozitul pe profit (venit), plătită în România. Totuşi această scădere nu poate depăşi suma impozitului pe profit (venit), calculată conform legislaţiei Republicii Moldova, atribuibilă sumei de profit (venit) obţinută în România.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Rezidenţii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi rezidenţii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere, înlesnire sau reducere cu titlu personal, în ce priveşte impunerea, ce se pot acorda rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat contractant menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat contractant menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţia legată de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim stat contractant menţionat.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant considera că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii componente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie prezentat în 2 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1.

Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat contractant şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune, în nici un caz, unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară legislaţiei interne.

ART. 28

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.

2. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi după data schimbului instrumentelor de ratificare la care se referă paragraful 1 al acestui articol şi prevederile convenţiei se vor aplica:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

ART. 30

Denunţarea

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată.

2. Fiecare dintre statele contractante poate să remită celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pe venit şi pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită în dublu exemplar la Chişinău, la 21 februarie 1995, ambele texte fiind egal autentice.

Pentru Guvernul României,

Corneliu Gorcea,

secretar de stat

în Ministerul Finanţelor

Pentru Guvernul Republicii Moldova,

Valeriu Chiţan,

ministrul finanţelor