DECRET   Nr. 404 din  1 noiembrie 1982

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 99 din  2 noiembrie 1982

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

    ART. 1

    Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Maroc pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit, semnată la Bucureşti la 11 septembrie 1981.

(…)

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste România

 

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Maroc pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Maroc,

    dorind să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit,

    acordînd o importanţă deosebită promovării şi întăririi relaţiilor economice dintre ţările lor,

    au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

 

    CAP. 1

    Sfera de aplicare a convenţiei

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia dintre statele contractante sau ale fiecăruia dintre cele două state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit percepute de fiecare dintre statele contractante, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sînt considerate impozite pe venit impozitele calculate pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile şi imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii.

    3. Impozitele asupra cărora se aplică convenţia sînt:

    a) În ce priveşte Republica Socialistă România:

    - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice;

    - impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    - impozitul pe activităţile agricole

      (denumite în cele ce urmează impozit român).

    b) În ce priveşte Regatul Maroc:

    - impozitul pe beneficiile profesionale şi pe rezerva de investiţii;

    - reţinerea din salariile plătite de întreprinderile de stat şi cele particulare, din indemnizaţii şi onorarii, din pensii şi rente viagere;

    - taxa urbană şi taxele care depind de aceasta;

    - impozitul agricol;

    - contribuţia complementară pe venitul global al persoanelor fizice;

    - taxa pe veniturile din acţiuni sau părţi sociale şi veniturile asimilate;

    - taxa pe beneficiul imobiliar;

    - impozitul pe terenurile urbane şi

    - participarea la solidaritatea naţională

      (denumite în cele ce urmează impozit marocan).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natură identică sau analoagă care vor fi adăugate impozitelor actuale sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la sfîrşitul fiecărui an, modificările importante aduse legislaţiilor fiscale respective.

 

    CAP. 2

    Definiţii

 

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresia un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după caz, Republica Socialistă România sau Regatul Maroc;

    b) termenul România, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială, platoul continental şi orice alte regiuni situate în afara mării teritoriale a României asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie naţională, în scopul explorării şi exploatării resurselor lor naturale, biologice şi minerale care se găsesc în apele, în solul şi în subsolul mării;

    c) termenul Maroc desemnează Regatul Maroc şi, folosit în sens geografic, teritoriul Marocului, ca şi zonele adiacente apelor teritoriale ale Marocului şi considerate ca teritoriu naţional în scopul impozitării şi unde Marocul, în conformitate cu dreptul internaţional, poate să-şi exercite drepturile asupra solului şi subsolului marin, ca şi asupra resurselor lor naturale (platoul continental);

    d) termenul persoană cuprinde persoanele fizice, societăţile şi orice alte grupări de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv societăţile mixte prevăzute de legislaţia României sau subiecte de drept care sînt considerate ca persoane juridice în scopul impozitării;

    f) expresia întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă întreprindere exploatată de un rezident al unuia dintre statele contractante şi, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia autoritate competentă indică:

    1) în România, ministrul finanţelor sau reprezentantul său legal autorizat;

    2) în Maroc, ministrul finanţelor sau reprezentantul său legal autorizat.

    2. Pentru aplicarea convenţiei de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul atribuit de legislaţia statului care reglementează impozitele ce fac obiectul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unuia dintre statele contractante înseamnă orice persoană care, în conformitate cu legislaţia statului menţionat, este supusă impozitului în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură analoagă.

    2. Cînd, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidentă a fiecărui stat contractant, situaţia se reglementează după cum urmează:

    a) această persoană este considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă. Dacă dispune de o locuinţă permanentă, în fiecare stat contractant, ea este considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă în nici unul dintre statele contractante, ea este considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre acestea, este considerată rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană posedă cetăţenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu posedă cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante rezolvă problema de comun acord.

    3. Dacă, în conformitate cu prevederile de la paragraful 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este considerată rezidentă a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată rezidentă a statului unde este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu stabil

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indică un loc fix de afaceri în care întreprinderea îşi exercită total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de exploatare a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj a cărui durată depăşeşte 6 luni.

    3. Nu se consideră că există sediu stabil dacă:

    a) instalaţiile se folosesc numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de mărfuri aparţinînd întreprinderii;

    b) mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau livrării;

    c) mărfurile aparţinînd întreprinderii sînt depozitate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) mărfurile aparţinînd întreprinderii şi expuse la un tîrg comercial sau la o expoziţie sînt vîndute de către întreprindere la închiderea tîrgului sau expoziţiei;

    e) un loc fix de afaceri este folosit numai în scopul cumpărării de mărfuri sau al strîngerii de informaţii pentru întreprindere;

    f) locul fix de afaceri este folosit pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de furnizare de informaţii, de cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au un caracter pregătitor sau auxiliar.

    4. O persoană care acţionează într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent, în sensul paragrafului 5 - este considerată ca sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de puteri pe care şi le exercită în mod obişnuit, permiţîndu-i să încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane să nu fie limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

    5. O întreprindere nu este considerată ca avînd un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea prin intermediul unui curtier (mijlocitor), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul obişnuit al activităţii lor.

    6. Faptul că o societate care este rezidentă a unuia dintre statele contractante controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care-şi exercită acolo activitatea (prin intermediul sau fără intermediul unui sediu stabil) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

 

    CAP. 3

    Impozitarea veniturilor

 

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile care provin din bunuri imobile sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu dreptul statului contractant în care sînt situate bunurile în discuţie. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile, inventarul mort sau viu al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dispoziţiile dreptului comun privind proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale, ca şi creanţele de orice natură - cu excepţia obligaţiilor - însoţite de garanţii ipotecare; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenind din exploatarea directă, din închirieri ca şi din orice altă formă de exploatare a bunurilor imobile.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 3 se aplică atît veniturilor provenind din bunurile imobiliare ale unei întreprinderi, cît şi veniturilor din bunurile imobiliare folosite la exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat contractant, cu condiţia ca întreprinderea să nu-şi exercite activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea în acest fel, beneficiile întreprinderii sînt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu stabil.

    2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu stabil situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitînd activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu stabil este.

    3. La calculul beneficiilor unui sediu stabil sînt admise la scădere cheltuielile destinate scopurilor urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate de întreprindere, fie în statul contractant în care se află acest sediu stabil, fie în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine beneficiile impozabile potrivit cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, totuşi, să fie de aşa natură încît rezultatul obţinut să fie conform cu principiile conţinute în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se pune în sarcina unui sediu stabil numai pentru simplul fapt că acesta cumpără mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive întemeiate şi suficiente pentru a proceda altfel.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acestor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Navigaţia maritimă şi aeriană

    1. Beneficiile provenind din exploatarea, în trafic internaţional, a navelor sau aeronavelor nu sînt impozabile decît în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, beneficiilor pe care aceste întreprinderi le obţin din participarea la un pool de navigaţie maritimă sau aeriană de orice fel.

    3. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de navigaţie maritimă se află la bordul unei nave, acest sediu va fi considerat ca fiind situat în statul contractant în care se găseşte portul de înregistrare al acelei nave.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, şi într-un caz şi în celălalt, cele două întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor comerciale sau financiare, prin condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost realizate de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse şi în statul a cărui rezidentă este societatea care plăteşte dividendele, potrivit legislaţiei acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la sută din suma brută a dividendelor.

    Acest paragraf nu se referă la impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator, ca şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare. În acest sens, beneficiile distribuite de societăţile mixte subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende un sediu permanent de care se leagă efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz sînt aplicabile dispoziţiile art. 7.

    5. Cînd o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici să preleve vreun impozit cu titlu de impunere a beneficiilor nedistribuite asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau din venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste dobînzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din totalul dobînzilor.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, dobînzile plătite în baza împrumuturilor sau creditelor acordate sau garantate de unul dintre statele contractante sau de un organism public al acestui stat nu sînt impozabile în nici unul dintre cele două state.

    4. Termenul dobînzi folosit în prezentul articol indică veniturile din fondurile publice, din obligaţiuni, de împrumut, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii, din creanţe de orice fel, ca şi din orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobînzilor, rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant din care provin aceste venituri un sediu stabil de care se leagă efectiv dobînzile. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.

    6. Dobînzile sînt considerate ca provenind dintr-unul dintre statele contractante atunci cînd debitorul este statul însuşi, o colectivitate locală sau un rezident al acestui stat. Totuşi, cînd debitorul, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil pentru care a fost contractată operaţiunea generatoare de dobînzi şi care suportă sarcina acestor dobînzi, aceste venituri sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

    7. Dacă, ca urmare a unor relaţii speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobînzilor achitate, ţinînd seama de creanţa pentru care acestea sînt plătite, depăşeşte pe aceea care ar fi fost convenită de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decît la această din urmă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecărui stat contractant şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant nu sînt impozabile decît în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma totală a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice şi filmele sau benzile magnetice de televiziune sau de radiodifuziune, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică sau de comerţ, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile legate de o experienţă dobîndită în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, comisioanele plătite oricărei persoane pentru serviciile pe care le-a adus în calitate de intermediar.

    Termenul redevenţe cuprinde, de asemenea, remuneraţiile pentru studii tehnice sau economice.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică atunci cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În această situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este chiar acest stat, o colectivitate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi care suportă sarcina redevenţelor, aceste redevenţe sînt considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul stabil.

    6. Dacă, ca urmare a relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma redevenţelor plătite, ţinînd seama de prestaţiile pentru care sînt plătite, depăşeşte pe aceea care ar fi fost convenită între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decît la această din urmă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă în conformitate cu legislaţia fiecăruia dintre statele contractante şi ţinînd cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobiliare, aşa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, ca şi cîştigurile provenind din înstrăinarea de părţi sociale sau de drepturi similare într-o societate al cărei activ este compus în principal din bunuri imobiliare, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea de bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv acele cîştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, nu sînt impozabile decît în statul contractant al cărui rezident este cedantul.

    ART. 14

    Profesii libere

    1. Veniturile pe care un rezident al unui stat contractant le obţine dintr-o profesie liberă sau din alte activităţi independente cu caracter similar nu sînt impozabile decît în acest stat. Totuşi, aceste venituri sînt impozabile în celălalt stat contractant în următoarele cazuri:

    a) dacă cel în cauză dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale; în acest caz este impozabilă în celălalt stat contractant numai partea din venituri care se atribuie acelei baze fixe; sau

    b) dacă şederea în celălalt stat contractant se prelungeşte pe o perioadă sau pe perioade cu o durată totală egală sau mai mare de 183 de zile în timpul unui an fiscal.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, educativ sau pedagogic, ca şi activităţile independente ale medicilor, dentiştilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor şi contabililor.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16, 18 şi 19, salariile, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită nu sînt impozabile decît în acest stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este desfăşurată acolo, remuneraţiile primite cu acest titlu sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită în celălalt stat contractant nu sînt impozabile decît în primul stat contractant, dacă:

    a) beneficiarul stă în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic în discuţie, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) sarcina remunerării nu este suportată de un sediu stabil sau de o bază fixă pe care persoana care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile prezentului articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sînt impozabile în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societăţi rezidente a celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la dispoziţiile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de artiştii profesionişti de spectacole, cum ar fi artiştii de teatru, de cinema, de radiodifuziune sau de televiziune, şi muzicienii, precum şi veniturile pe care sportivii le realizează în această calitate din activităţi personale, sînt impozabile în statul contractant în care se desfăşoară aceste activităţi.

    2. Veniturile realizate cu ocazia activităţilor desfăşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin convenţii culturale încheiate între cele două state contractante sînt scutite de impozite.

    ART. 18

    Pensii

    1. Pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru o activitate anterioară, nu sînt impozabile decît în acest stat.

    2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, pensiile plătite unei persoane fizice de către un stat contractant, o colectivitate locală sau o persoană juridică de drept public din acel stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, pentru serviciile anterioare în exercitarea funcţiilor cu caracter public, nu sînt impozabile decît în acel stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. Remuneraţiile plătite de un stat contractant, de una dintre colectivităţile sale locale sau de o autoritate publică a acelui stat, fie direct, fie prin prelevare asupra fondurilor pe care acestea le-au constituit, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, colectivităţi sau autorităţi în exercitarea funcţiilor cu caracter public, sînt impozabile în acel stat.

    Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică remuneraţiilor plătite persoanelor fizice care îşi au domiciliul în alt stat contractant.

    2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor plătite pentru serviciile prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale exercitate de unul dintre statele contractante, de una dintre colectivităţile sale locale sau de unul dintre sediile sale publice.

    3. Rentele viagere sau de altă natură primite de un rezident al unui stat contractant sînt impozabile în acel stat contractant.

    ART. 20

    Studenţi, stagiari şi persoane în curs de formare profesională

    1. Sumele pe care un student sau un stagiar, inclusiv orice persoană în curs de instruire, care este sau care a fost mai înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celălalt stat numai în scopul de a urma studii sau de a se forma într-o perioadă de 6 ani le primeşte pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere, de studii sau de formare, nu sînt impozabile în acel celălalt stat, cu condiţia ca sumele să provină din surse situate în afara acelui celălalt stat.

    2. Persoanele vizate la paragraful 1, care exercită o activitate remunerată în celălalt stat pentru a-şi completa resursele necesare întreţinerii şi pentru acoperirea cheltuielilor de studiu sau de formare, nu sînt supuse impozitării în acest din urmă stat cu condiţia ca remuneraţia primită să nu depăşească, în timpul unui an de impunere, suma de 6000 dirhami sau echivalentul în monedă română.

    ART. 21

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident dintr-un stat contractant, indiferent de unde provin acestea, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, nu sînt impozabile decît în acest stat.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică atunci cînd beneficiarul de venit, rezident al unuia dintre statele contractante, exercită în celălalt stat contractant fie o activitate industrială sau comercială prin intermediul unui sediu stabil care este situat acolo, fie o profesie liberă cu ajutorul unei baze fixe situate acolo şi atunci cînd dreptul sau bunul generator de venit se leagă efectiv de acestea. În această situaţie sînt aplicabile dispoziţiile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

 

    CAP. 4

 

    ART. 22

    Metoda pentru eliminarea dublei impuneri

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant primeşte venituri care, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, sînt impozabile în celălalt stat contractant, primul stat contractant scuteşte de plata impozitului aceste venituri sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 de mai jos, dar poate, pentru a calcula suma totală a impozitului asupra restului de venit al acestui rezident, să aplice aceeaşi cotă, ca şi cum veniturile în discuţie nu ar fi fost exceptate.

    2. Cînd un rezident al unui stat contractant primeşte venituri care, în conformitate cu dispoziţiile art. 10, 11 şi 12, sînt impozabile în celălalt stat contractant, primul stat acordă o deducere din impozitul stabil asupra veniturilor rezidentului egală cu suma impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma astfel dedusă nu poate cu toate acestea să depăşească fracţiunea de impozit calculată înainte de deducerea corespunzătoare veniturilor primite din celălalt stat contractant.

    3. Cînd, în conformitate cu o anumită dispoziţie a convenţiei, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant sînt scutite de impozit în acest stat, acesta poate, cu toate acestea, pentru calculul sumei impozitului asupra restului veniturilor rezidentului, să ţină seama de veniturile exceptate.

 

    CAP. 5

    Dispoziţii speciale

 

    ART. 23

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sînt sau nu rezidenţi ai acelui stat contractant, nu sînt supuşi în celălalt stat contractant unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Termenul naţionali înseamnă:

    a) orice persoană fizică care posedă cetăţenia unuia dintre statele contractante;

    b) orice persoană juridică, societate de persoane şi asociaţii constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare într-unul dintre statele contractante.

    3. Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va stabili în acest celălalt stat în condiţii mai puţin favorabile ca impunerea întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceeaşi activitate.

    4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu sînt supuse în primul contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat.

    5. Termenul impozitare indică, în prezentul articol, impozitele de orice natură sau denumire.

    ART. 24

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare dintre cele două state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere neconformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului al cărui rezident este.

    2. Această autoritate competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve problema pe calea înţelegerii amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri neconforme cu convenţia.

    Înţelegerea între părţi se va aplica indiferent de termenele de soluţionare prevăzute de legislaţiile interne ale celor două state.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înţelegerii amiabile, să rezolve dificultăţile sau să înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea ajungerii la un acord, aşa cum se arată la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi pe cale verbală par să faciliteze acest acord, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale celor două state contractante se vor consulta reciproc pentru a decide dacă schimbările intervenite în legislaţia lor fiscală necesită modificarea convenţiei.

    ART. 25

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care dispun în mod normal şi care sînt necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale celor două state referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care o prevăd este conformă convenţiei. Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinută secret şi nu va putea fi comunicată decît persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau cu încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot în nici un caz să fie interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative care să deroge de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativă, precum şi de la cele ale celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii ori în cadrul practicii sale administrative normale sau a celor ale celuilalt stat;

    c) de a transmite informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial ori informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 26

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, ca şi funcţionarii altor reprezentanţe oficiale deschise de un stat contractant pe teritoriul celuilalt stat contractant în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a dispoziţiilor din acordurile speciale.

    2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor şi funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membre ale misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terţe, cînd se află pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt considerate ca rezidenţi într-unul sau în celălalt stat contractant în materie de impozite pe venit.

 

    CAP. 6

    Dispoziţii finale

 

    ART. 27

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi aprobată conform dispoziţiilor constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante. Ea va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la schimbul instrumentelor de ratificare prin care se atestă că ambele părţi au îndeplinit aceste formalităţi.

    2. Prezenta convenţie se va aplica:

    a) impozitelor datorate la sursă pe veniturile atribuite sau plătite cu începere din ziua intrării în vigoare;

    b) altor impozite stabilite pe veniturile din perioade impozabile care se sfîrşesc începînd cu 1 ianuarie al anului intrării în vigoare.

    ART. 28

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pentru o perioadă de timp nelimitată. Fiecare stat contractant va putea, pînă la 30 iunie al anului calendaristic, cu începere din cel de-al 5-lea an următor celui al intrării în vigoare, să denunţe convenţia în scris, pe cale diplomatică.

    În asemenea situaţie, prezenta convenţie îşi încetează aplicarea la finele anului calendaristic în care s-a făcut notificarea denunţării.

    Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop de către guvernele respective, au semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Bucureşti la data de 11 septembrie 1981, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă şi franceză, toate cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţă în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul din limba franceză va prevala.

 

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România,

Ştefan Andrei

 

Pentru guvernul

Regatului Maroc,

M'Hammed Boucetta