DECRET Nr. 26 din 3 februarie 1976

pentru ratificarea Convenţiei dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital, semnată la Bucureşti la 18 septembrie 1975

EMITENT: CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 13 din 12 februarie 1976

EXPUNERE DE MOTIVE

Dezvoltarea relaţiilor economice, culturale şi de cooperare industrială şi tehnico-ştiinţifică dintre Republica Socialistă România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a făcut necesară reglementarea juridică a regimului fiscal al veniturilor rezidenţilor uneia dintre părţi realizate pe teritoriul celeilalte părţi. Ca urmare, la 18 septembrie 1975 a fost semnată la Bucureşti Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital.

În convenţie sunt precizate impozitele din ambele tari care cad sub incidenţa acesteia şi este reglementat modul cum vor acţiona, sub raport fiscal, statele contractante în legătura cu diferite bunuri şi venituri impozabile realizate din surse aflate pe teritoriul unui stat şi cuvenite beneficiarilor din celălalt stat contractant, cum sunt: beneficiile întreprinderilor, dobânzile la creditele comerciale, comisioanele, dividendele, drepturile de licenţa, veniturile realizate de liber profesionişti, veniturile din retribuţii, cele realizate de artiştii profesionişti şi de sportivi, de studenţi şi stagiari, de profesori şi cercetători, precum şi alte venituri.

Totodată, în convenţie se prevede modul cum va acţiona fiecare stat contractant pentru înlăturarea dublei impuneri, pentru evitarea unei impozitări care nu este conforma cu prevederile din convenţie sau pentru soluţionarea situaţiilor neprevăzute în convenţie.

Prin dispoziţiile pe care le conţine, convenţia stabileşte un cadru juridic fiscal adecvat pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor economice, culturale şi de cooperare industrială şi tehnico-ştiinţifică dintre cele două state.

Prin decretul alăturat al Consiliului de Stat se ratifică convenţia sus-menţionata.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital, semnată la Bucureşti la 18 septembrie 1975.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România

CONVENŢIE

între guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,

dorind sa încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi câştiguri în capital,

au convenit asupra următoarelor:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Impozitele care cad sub incidenţa prezentei convenţii sunt:

a) în România:

(i) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice şi juridice;

(ii) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;

(iii) impozitul pe veniturile obţinute din activităţi agricole

(menţionate mai jos ca impozit român);

b) în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe societăţi şi

(iii) impozitul asupra câştigurilor din capital

(menţionate mai jos ca impozit a Regatului Unit).

2. Prezenta convenţie se va aplica. de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoagă care se vor stabili pe lângă cele existente sau în locul acestora într-un stat sau în celălalt stat contractant, după data semnării prezentei convenţii.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România indică teritoriul Republicii Socialiste România, precum şi fundul marii şi subsolul ariilor submarine dincolo de marea teritorială asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa proprie, în scopul explorării sau exploatării resurselor naturale ale unor astfel de arii;

b) termenul Regatul Unit indică Marea Britanie şi Irlanda de Nord, cuprinzând orice arie în afara marii teritoriale a Regatului Unit care, în conformitate cu dreptul internaţional, este sau poate fi indicată în viitor potrivit legislaţiei Regatului Unit referitoare la platforma continentală, ca o arie înăuntrul căreia pot fi exercitate drepturile Regatului Unit cu privire la fundul marii, subsolul şi resursele lor naturale;

c) termenul naţional indică:

(i) cu privire la Republica Socialistă România, orice persoana fizică, care are cetăţenia Republicii Socialiste România şi orice persoana juridică sau alta entitate constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Socialistă România;

(ii) cu privire la Regatul Unit, orice persoana fizică, care are statutul naţional de cetăţean conform legislaţiei Regatului Unit, în virtutea legăturii sale cu Regatul Unit, şi orice persoana juridică, asociaţie sau alta entitate, care îşi dobândeşte statutul ca atare potrivit legislaţiei în vigoare în Regatul Unit;

d) termenul impozit înseamnă impozit al Regatului Unit sau impozit român, după cum cere contextul;

e) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant indică Regatul Unit sau România, după cum cere contextul;

f) termenul persoana cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice alta grupare de persoane;

g) termenul societate indică orice persoana juridică, inclusiv o societate mixtă constituită conform legislaţiei române sau orice entitate care este considerată ca persoana juridică din punct de vedere fiscal;

h) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

i) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport cu o navă, aeronava sau cu un vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia când un astfel de transport este făcut numai între două locuri în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competenta înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;

(ii) în cazul Regatului Unit, Commissioners of Inland Revenue sau reprezentantul lor autorizat.

2. Privitor la aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul pe care îl are în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant privitoare la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii.

ART. 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă, sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 şi 3 ale acestui articol, orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, reşedinţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă. Expresiile rezident al Regatului Unit şi rezident al României vor fi interpretate în mod corespunzător.

2. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană fizică este rezidenta a ambelor state contractante, atunci condiţia sa juridică se va determina conform regulilor următoare:

a) persoana este considerată ca rezidenta a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanenta (home). Dacă dispune de o locuinţă permanenta (home) în ambele state contractante, ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care persoana fizică are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinţă permanenta (home) în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidenta a statului contractant al cărui cetăţean este;

d) dacă aceasta persoana este un cetăţean al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

3. Când, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidenta a ambelor state contractante, atunci va fi considerată ca rezidenta a statului unde se găseşte sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică o instalaţie fixa de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un put de petrol, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;

g) o instalaţie sau construcţie (structure) folosită pentru explorarea resurselor naturale;

h) un şantier de construcţie sau montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.

3. Expresia sediu permanent nu include:

a) folosirea unor instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării urmare unui contract de vânzare a produselor sau mărfurilor aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unei instalaţii fixe de afaceri numai în scopul cumpărării de produse ori mărfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unei instalaţii fixe de afaceri numai în scop de publicitate, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter pregătitor sau auxiliar pentru întreprindere.

4. O întreprindere a unui stat contractant va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant dacă desfăşoară activitatea de a furniza în acel celălalt stat contractant serviciile artiştilor şi sportivilor menţionaţi la art. 18.

5. O persoană activând în unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un agent cu statut independent căruia ii sunt aplicabile prevederile paragrafului 6 al prezentului articol - va fi considerată ca "sediu permanent" în primul stat menţionat, dacă are împuternicirea pe care o exercită în mod obişnuit în acel stat de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. Nu se consideră ca o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai pentru faptul ca aceasta îşi desfăşoară activitatea în acel celălalt stat printr-un intermediar (broker), un comisionar general sau oricare alt reprezentant cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau care îşi desfăşoară activitatea în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient prin el însuşi pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din bunuri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv venituri din agricultura sau silvicultura, pot fi impuse în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

2. a) Termenul bunuri imobile va fi definit, sub rezerva prevederilor subparagrafului b) de mai jos, în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sunt situate;

b) Termenul bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, septelul de animale şi instalaţiile folosite în exploatările agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice alta forma a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

ART. 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când întreprinderea desfăşoară activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în modul mai sus arătat, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt atribuibile acelui sediu permanent.

9. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3 al acestui articol, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa şi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se vor atribui în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deduceri cheltuielile întreprinderii, făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în alta parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte sa se determine beneficiile de atribuit unui sediu permanent pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii către diferitele ei părţi, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant de a determina beneficiile de impus printr-o atare repartizare, în măsura în care este uzual; totuşi, metoda de repartizare adoptată va trebui sa fie de aşa natura încât rezultatul sa fie în concordanta cu principiile cuprinse în acest articol.

5. Nu se va atribui nici un beneficiu unui sediu permanent numai pentru simplul fapt ca acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În aplicarea prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent se vor determina an de an prin aceeaşi metodă, afara de cazul când sunt motive suficiente şi temeinice de a se proceda în alt mod.

7. Când beneficiile cuprind venituri din cele care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

Beneficiile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor sau a vehiculelor feroviare şi rutiere sunt impozabile numai în statul contractant în care se află conducerea efectivă a întreprinderii.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau când

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi când, şi într-un caz şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci beneficiile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele obţinute de la o societate rezidenta a României de către o persoană rezidenta a Regatului Unit pot fi impuse în Regatul Unit. Astfel de dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în România, dar când acestea aparţin unui beneficiar efectiv rezident al Regatului Unit, impozitul perceput nu va depăşi:

a) 10 la suta din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate care controlează direct sau indirect cel puţin 25 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societăţii plătitoare de dividende;

b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma brută a dividendelor.

2. Dividendele obţinute de la o societate rezidenta a Regatului Unit de către un rezident al României pot fi impuse în România. Astfel de dividende pot fi, de asemenea, impuse şi în Regatul Unit, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, dar când astfel de dividende aparţin unui beneficiar efectiv rezident al României impozitul astfel perceput nu va depăşi:

b) în toate celelalte cazuri, 15 la suta din suma brută a dividendelor.

3. Cu toate acestea, atât timp cât o persoană fizică rezidenta în Regatul Unit este îndreptăţită la un credit de impozit cu privire la dividendele plătite de o societate rezidenta în Regatul Unit, se vor aplica următoarele prevederi ale acestui paragraf, în locul prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol:

a) (i) dividendele obţinute de către un rezident al României de la o societate rezidenta a Regatului Unit pot fi impuse în România;

(ii) când un rezident al României este îndreptăţit la un credit de impozit cu privire la un astfel de dividend conform subparagrafului b) al acestui paragraf, se poate, de asemenea, percepe impozit în Regatul Unit, calculat cu o cotă care sa nu depăşească 15 la suta şi, în conformitate cu legislaţia Regatului Unit, asupra totalului sumei sau valorii acelui dividend şi al sumei acelui credit de impozit;

(iii) cu excepţia celor prevăzute în subparagraful a) (ii) al acestui paragraf, dividendele obţinute de la o societate care este rezidenta a Regatului Unit şi care aparţin unui beneficiar efectiv rezident al României vor fi scutite de orice impozite care se percep asupra dividendelor în Regatul Unit.

b) Un rezident al României care primeşte dividende de la o societate rezidenta a Regatului Unit, sub rezerva prevederilor subparagrafului c) al acestui paragraf şi cu condiţia ca el sa fie beneficiarul efectiv al dividendelor, va fi îndreptăţit la creditul de impozit în raport cu acestea, la care o persoană fizică rezidenta în Regatul Unit ar fi fost îndreptăţită dacă ar fi primit acele dividende, şi la plata oricărei depăşiri de astfel de credit peste obligaţia sa fata de impozitul Regatului Unit.

c) Prevederile subparagrafului b) al acestui paragraf nu se vor aplica când beneficiarul efectiv al dividendelor este o societate care, fie singura, fie împreună cu una sau mai multe societăţi asociate, controlează direct sau indirect cel puţin 10 la suta din acţiunile cu drept de vot ale societăţii plătitoare de dividende. În vederea aplicării prevederilor acestui paragraf, două societăţi vor fi considerate a fi asociate dacă una controlează direct sau indirect mai mult de 50 la suta din acţiunile cu drept de vot în cealaltă societate sau o ă treia societate controlează mai mult de 50 la suta din puterea de vot în ambele societăţi.

4. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică venituri provenind din acţiuni sau alte părţi sociale prin care se participă la beneficii, care nu sunt creanţe, precum şi venituri din părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidenta societatea distribuitoare a dividendelor şi cuprinde, de asemenea, orice alt venit (altul decât dobânzile a căror impunere este limitată de prevederile art. 11 al prezentei convenţii), care, în conformitate cu legislaţia statului contractant al cărui rezident este societatea plătitoare a dividendelor, este considerat ca dividend sau distribuire a societăţii.

5. Prevederile paragrafului 1 sau, după caz, ale paragrafelor 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica când rezidentul unuia dintre statele contractante are în celălalt stat contractant un sediu permanent şi deţinerea acţiunilor pe baza cărora se plătesc dividendele este legată în mod efectiv de activitatea exercitată printr-un atare sediu permanent. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

6. Când o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor beneficiare efectiv care nu sunt rezidente ale celuilalt stat sau sa supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite se compun, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant obţinute şi aparţinând efectiv unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, atari dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la suta din suma brută a dobânzilor.

3. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indică venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, indiferent dacă sunt garantate ipotecar sau cu o clauză de participare la beneficii şi din alte titluri de creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului din care provin veniturile.

4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin aceste dobânzi un sediu permanent de care este legată creanţa generatoare a dobânzilor. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

5. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat însuşi, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, dacă debitorul, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care împrumutul generator de dobânzi a fost contractat şi care sediu permanent suportă sarcina acestor dobânzi, atunci dobânzile menţionate sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt plătite, excede pe aceea asupra căreia plătitorul ar fi convenit cu beneficiarul efectiv în absenta unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui beneficiar efectiv, care este rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la suta din suma brută a redevenţelor.

3. Contrar prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, în cazul redevenţelor primite drept compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii drepturilor de autor cu privire la opere literare, dramatice, muzicale, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filme de cinematograf şi filme sau benzi pentru emisiunile de radio sau televiziune), impozitul stabilit în statul din care provin astfel de redevenţe nu va depăşi 10 la suta din suma brută a redevenţelor.

4. Termenul redevenţe, aşa cum este folosit în prezentul articol, indică plăţile de orice natura primite drept compensaţie pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile magnetice destinate emisiunilor de televiziune sau radio), a oricărui brevet de invenţie, mărci de fabrica, de comerţ, desen sau model, plan, a unei formule sau a unui procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii privind experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

5. Dispoziţiile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale prezentului articol nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se vor aplica dispoziţiile art. 7.

6. Redevenţele se vor considera ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acel stat, o subdiviziune politica, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă persoana plătitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenta a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătura cu care a fost contractată obligaţia plăţii redevenţelor şi care suportă sarcina plăţii acestora, atunci redevenţele sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plătite, ţinând cont de avantajul, dreptul sau informaţiile pentru care se plătesc, excede cuantumul asupra căruia s-ar fi convenit de plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la acest ultim cuantum. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Comisioanele pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat contractant, dar, când sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, impozitul stabilit nu va depăşi 12 1/2 la suta din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plati făcute oricărei persoane pentru servicii prestate ca reprezentant, însă nu cuprinde plăţile pentru serviciile personale independente menţionate la art. 15 sau servicii personale dependente menţionate la art. 16.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se vor aplica dacă primitorul de comisioane, fiind un rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care comisioanele sunt legate în mod efectiv. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele se vor considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este guvernul acelui stat sau o subdiviziune politica din acesta, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Dacă, totuşi, persoana plătitoare de comisioane, indiferent dacă este sau nu rezidenta a unuia dintre statele contractante, are un sediu permanent în unul dintre statele contractante, în legătura cu care obligaţia de a plati comisioanele a fost contractată şi plata acestora este suportată de acel sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate ca provin din acel stat contractant.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existent între plătitor şi primitor sau între ambii şi alte persoane, cuantumul comisioanelor plătite, ţinând seama de serviciile pentru care se plătesc, depăşeşte cuantumul asupra căruia ar fi căzut de acord plătitorul şi primitorul în lipsa unor atari relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai cuantumului din urma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

7. Dacă un rezident al unuia dintre statele contractante care primeşte comision provenind din celălalt stat contractant preferă, impozitul datorat în legătura cu acest comision pentru anul de impunere sau anul financiar în statul contractant din care provine comisionul va fi calculat ca şi cum ar avea un sediu permanent în acel stat contractant şi ca şi cum acel comision ar fi impozabil, în conformitate cu art. 7, ca beneficii atribuibile acelui sediu permanent.

ART. 14

Câştiguri din capital

1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate asemenea bunuri.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixa de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea unui atare sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe sunt impozabile în celălalt stat.

3. Contrar prevederilor paragrafului 2 al acestui articol, câştigurile din capital obţinute din înstrăinarea de vapoare, avioane, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile ţinând de exploatarea unor atari vapoare, avioane, vehicule feroviare şi rutiere, se vor impune numai în statul contractant în care, în conformitate cu prevederile art. 8, sunt impozabile beneficiile din astfel de activităţi.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale prezentului articol, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este persoana care înstrăinează.

ART. 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activităţi independente cu caracter analog sunt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţii sale sau nu este prezent în acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în anul fiscal vizat. Dacă dispune de o astfel de baza sau este prezent pe o atare perioada sau perioade, veniturile sunt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuţiile menţionatei baze fixe sau perioadei ori perioadelor menţionate anterior.

2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, astfel de remuneraţii pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, aşa cum sunt obţinute din acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai in primul stat contractant dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi

b) remuneraţiile sunt plătite de către sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenta a celuilalt stat, şi

c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispoziţiile anterioare ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave sau al unui vehicul de transport feroviar sau rutier în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Tantieme

Tantiemele şi plăţile similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidenta a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 18

Artişti şi sportivi

Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16 veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de către sportivi din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate. Cu toate acestea, veniturile obţinute din astfel de activităţi vor fi scutite în acel stat dacă activităţile sunt desfăşurate în cadrul unui acord cultural sau înţelegeri între statele contractante.

ART. 19

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea desfăşurată în trecut ca angajat şi orice rente plătite unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Prin termenul renta se înţelege o sumă prestabilită plătibilă în mod periodic, la scadente stabilite, pe timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament de a efectua plăţile în schimbul unei depline şi corespunzătoare compensări în bani sau în echivalent bănesc.

ART. 20

Funcţii publice

1. Remuneraţiile sau pensiile plătite din fonduri publice ale Regatului Unit sau Irlandei de Nord sau din fonduri ale oricărei autorităţi locale din Regatul Unit, oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate guvernului Regatului Unit sau Irlandei de Nord ori unei autorităţi locale din Regatul Unit în exercitarea de funcţii cu caracter public, vor fi impozabile numai în Regatul Unit, afara de cazul când persoana fizică este un cetăţean român fără sa fie de asemenea şi cetăţean al Regatului Unit.

2. Remuneraţiile sau pensiile plătite din fonduri publice ale României sau ale unei autorităţi locale oricărei persoane fizice cu privire la serviciile prestate acestui stat sau unei autorităţi locale ale acestuia, pentru îndeplinirea de funcţii cu caracter public, vor fi impozabile numai în România, afara de cazul când persoana fizică este cetăţean al Regatului Unit fără sa fie în acelaşi timp şi cetăţean român.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică remuneraţiilor sau pensiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale.

ART. 21

Studenţi şi stagiari

1. O persoană care este sau a fost rezidenta a unui stat contractant imediat anterior venirii în celălalt stat contractant şi care este prezenta în mod temporar în acel celălalt stat contractant numai în scopul:

a) studierii la universitate, liceu, şcoala sau alta instituţie de învăţământ, sau

b) pregătiri ca ucenic în domeniul tehnic sau comercial, sau

c) obţinerii în acel celălalt stat contractant a unei calificări recunoscută ca specializare profesională sau de învăţământ,

va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant asupra:

(i) remiterilor din străinătate pentru întreţinere, învăţământ sau instruire;

(ii) remuneraţiilor pentru servicii prestate în acel celălalt stat contractant (altele decât cele efectuate persoanei sau societăţii la care este ucenic sau fata de care este obligat prin contract ori care îl pregăteşte sau ii predă cunoştinţele de specialitate) în vederea completării resurselor la dispoziţia sa în atari scopuri, fără sa depăşească însă 500 de lire sterline sau echivalentul lor în lei româneşti în timpul unui an de impunere (în plus peste orice alocaţii personale la care poate fi îndreptăţită ca persoana fizică rezidenta în acel stat).

2. Beneficiile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol se extind numai pentru o perioadă de timp care în mod rezonabil sau uzual este necesară pentru asemenea scopuri, dar în orice caz nici o persoană fizică nu va beneficia de prevederile acelui paragraf pentru o perioadă de mai mult de 5 ani.

ART. 22

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică rezidenta a unui stat contractant la data când vine în mod temporar în celălalt stat contractant la invitaţia autorităţilor oficiale ale celuilalt stat contractant sau a unei universităţi sau alta instituţie de învăţământ recunoscută în acel celălalt stat contractant în scopul principal de a preda sau de a întreprinde cercetări ori în ambele scopuri, la o universitate sau o altă instituţie de învăţământ recunoscută, va fi scutită în acel celălalt stat contractant de impozitul asupra veniturilor din servicii personale realizate din predare sau cercetare la o astfel de universitate sau instituţie de învăţământ pe o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la data sosirii sale în acel celălalt stat contractant.

2. Prevederile acestui articol nu se vor aplica veniturilor din cercetări dacă asemenea cercetări nu sunt întreprinse în interes public ci sunt efectuate în principal pentru folosul privat al unei sau unor anumite persoane.

ART. 23

Venituri nemenţionate în mod expres

Veniturile unui rezident al unui stat contractant, indiferent unde s-ar realiza, care sunt din categorii sau surse ce nu sunt expres menţionate în articolele anterioare ale prezentei convenţii, se vor impune numai în acel stat.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. Impozitul român plătibil conform legislaţiei României şi prevederilor acestei convenţii, fie direct fie prin reţinere asupra beneficiilor, veniturilor sau câştigurilor impozabile din surse din România (excluzând, în cazul unui dividend, impozitul plătibil cu privire la beneficiile din care este plătit dividendul) se va acorda ca un credit fata de orice impozit al Regatului Unit, calculat prin referire la aceleaşi beneficii, venituri sau câştiguri impozabile privitor la care s-a calculat impozitul român. Astfel de credit se va acorda în conformitate cu prevederile legislaţiei Regatului Unit existente cu privire la acordarea ca un credit fata de impozitul Regatului Unit a impozitului plătibil într-un teritoriu din afara Regatului Unit şi orice modificări subsecvente ale acelor prevederi nu vor afecta totuşi principiul acesta.

2. Când un rezident al României obţine venit sau câştiguri din capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Regatul Unit, România va acorda ca o deducere din impozitul român, pe venit sau câştiguri din capital, respectiv al acelei persoane, o sumă egala cu impozitul plătit în Regatul Unit asupra acelui venit sau câştiguri din capital, după caz. Cu toate acestea, asemenea deduceri nu vor depăşi acea parte a impozitului român care este corespunzătoare venitului sau câştigurilor din capital care pot fi impuse în Regatul Unit.

În vederea aplicării prezentului paragraf, beneficiile plătite de întreprinderile de stat bugetului de stat vor fi considerate ca impozit român.

3. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol beneficiile, veniturile şi câştigurile din capital aparţinând unui rezident al unui stat contractant care pot fi impuse în celălalt stat contractant în conformitate cu aceasta convenţie se vor considera ca provin din surse situate în acel celălalt stat contractant.

4. Când beneficiile pentru care o întreprindere dintr-un stat contractant este supusă impozitului în acel stat sunt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi din celălalt stat, iar beneficiile astfel incluse sunt beneficii care ar fi revenit acelei întreprinderi din celălalt stat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi erau acelea care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente acţionând independent suma inclusă în beneficiile ambelor întreprinderi va fi tratată în vederea aplicării prevederilor prezentului articol ca venit din surse din celălalt stat al întreprinderii primului stat menţionat şi degrevarea se va acorda în mod corespunzător în conformitate cu prevederile paragrafului 1 sau paragrafului 2 al prezentului articol.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Cetăţenii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta impunere, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţii mai puţin favorabile decât impozitarea întreprinderilor acelui celălalt stat care exercită aceeaşi activitate.

3. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în totalitate sau în parte deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impunere sau obligaţie legală de aceasta care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea sau obligaţiunile conexe la care sunt sau pot fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acel prim stat.

4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu va fi interpretată ca obligând pe oricare dintre statele contractante sa acorde persoanelor fizice nerezidente în acel stat oricare dintre înlesnirile personale, degrevările sau reducerile prevăzute pentru impozite care sunt acordate persoanelor fizice rezidente.

5. În sensul acestui articol termenul impunere înseamnă impozite de orice fel şi denumire.

6. Impozitele pe venit, beneficii şi capital şi vărsămintele din beneficii la bugetul de stat care, în conformitate cu legislaţia României, sunt în sarcina unităţilor socialiste, se vor aplica numai acestor unităţi.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.

2. Autoritatea competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării impozitării care nu este conforma cu prezenta convenţie.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultând din interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri în sensul prevederilor paragrafelor precedente.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii în măsura în care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezenta convenţie. Orice informaţii astfel schimbate vor fi tratate ca secret şi nu vor fi dezvăluite altor persoane decât persoanelor (inclusiv o instanţă judecătorească sau o unitate administrativă) însărcinate cu stabilirea, încasarea sau executarea ori rezolvarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de prezenta convenţie.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând autorităţilor competente ale oricăruia dintre statele contractante obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative care sa deroge de la legislaţia proprie sau de la practica sa administrativă, a fiecărui stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale a acelui ori a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror dezvaluire ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Functionari diplomatici şi consulari

Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor acordurilor speciale la care cele două state contractante sunt părţi.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti cât mai curând posibil.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare după expirarea a 30 de zile următoare datei la care a avut loc schimbul instrumentelor de ratificare şi, în consecinţa, va fi aplicabilă:

a) în România de la 1 aprilie 1976;

b) în Regatul Unit:

(i) cu privire la impozitul pe venit şi cu privire la câştigurile din capital aferente oricărui an de impunere începând la sau după 6 aprilie 1976; şi

(ii) cu privire la impozitul pe societăţi aferent oricărui an financiar începând la sau după 1 aprilie 1976;.

ART. 30

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea de către unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe cale diplomatică, dând în acest sens nota de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de terminarea oricărui an calendaristic după anul 1980. În atare eventualitate convenţia îşi va înceta aplicarea:

a) în România, după 1 aprilie în anul următor aceluia în care s-a dat nota;

b) în Regatul Unit:

(i) cu privire la impozitul pe venit şi impozitul pe câştigurile din capital, pentru fiecare an de impunere începând la sau după 6 aprilie în anul calendaristic următor aceluia în care s-a dat nota:

(ii) cu privire la impozitul pe societăţi, pentru fiecare an financiar începând la sau după 1 aprilie în anul calendaristic următor aceluia în care s-a dat nota.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenita forma de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în dublu exemplar la Bucureşti la 18 septembrie 1975, în limbile româna şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Manea Mănescu

Pentru guvernul

Regatului Unit al Marii Britanii

şi Irlandei de Nord,

Harold Wilson