LEGE Nr. 5 din 8 martie 1993
privind ratificarea Acordului dintre România şi Statul Kuwait pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, semnat la Kuwait-City la 25 iulie 1992
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 57 din 18 martie 1993
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Acordul dintre România şi statul Kuwait pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, semnat la Kuwait-City la 25 iulie 1992.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 8 decembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 22 februarie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
ACORD
între România şi statul Kuwait pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital
România şi statul Kuwait, dorind să promoveze relaţiile lor economice reciproce prin înlăturarea obstacolelor fiscale,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit şi pe capital percepute în numele unui stat contractant, unei subdiviziuni politice, unei autorităţi locale sau unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, indiferent de modul de percepere.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit şi de capital, inclusiv impozitele pe câştiguri provenite din înstrăinarea proprietăţii mobile sau imobile şi impozitele asupra creşterii valorii capitalului.
3. Impozitele care cad sub incidenţa prezentului acord sunt următoarele:
a) În cazul României:
1) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;
2) impozitul pe profitul persoanelor juridice;
3) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
4) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;
5) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit român).
b) În cazul Kuwaitului:
1) impozitul pe venitul societăţilor;
2) 5% din profitul net al societăţilor pe acţiuni, plătibil către Fundaţia kuwaitiană pentru dezvoltarea ştiinţei;
3) Zakat-ul (denumite în continuare impozit kuwaitian).
4) Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau similare care sunt stabilite după data semnării acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra modificărilor importante aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentului acord în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;
b) termenul Kuwait înseamnă statul Kuwait şi include orice zonă dincolo de marea teritorială care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi desemnată potrivit legislaţiei statului Kuwait ca zona în care Kuwait poate exercita drepturi suverane sau jurisdicţie;
c) termenii unul dintre statele contractante sau celălalt stat contractant înseamnă România sau Kuwait, după cum cere contextul;
d) termenul impozit înseamnă impozitul kuwaitian sau impozitul român, după cum cere contextul;
e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă grupare de persoane;
f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării, de către legislaţia statelor contractante respective;
g) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
h) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică a unui stat contractant care posedă naţionalitatea kuwaitiană în cazul Kuwaitului şi cetăţenia română în cazul României, precum şi o persoană juridică, societate sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective în unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului când un astfel de transport se efectuează numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
j) termenul autoritate competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în cazul Kuwaitului, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea acestui acord de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia fiscală a acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.
ART. 4
Rezident
1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă:
a) în cazul României, orice persoană care, potrivit legislaţiei României, este supusă impozitului ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară;
b) în cazul Kuwaitului, o persoană fizică care are domiciliul în Kuwait şi este naţional al Kuwaitului şi o societate care este înregistrată în Kuwait.
2. În sensul paragrafului 1, un rezident al unui stat contractant va include:
a) guvernul unui stat contractant sau orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia; şi
b) orice instituţie guvernamentală constituită potrivit legii, cum este o societate, banca centrală, fond, autoritate, fundaţie, agenţie sau altă entitate similară; şi
c) în cazul Kuwaitului, orice entitate interguvernamentală situată în Kuwait în al cărei capital Kuwait subscrie împreună cu alte state.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezident al ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezident al statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezident al statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezident al statului al cărui naţional este.
4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezident al ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care îşi are sediul conducerii efective. Dacă sediul conducerii sale efective nu poate fi determinat, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent include, în principal:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o uzină;
e) un atelier;
f) o fermă sau plantaţie; şi
g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Termenul sediu permanent va cuprinde de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de montaj sau instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când un asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 6 luni;
b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere a unui stat contractant, prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere, în celălalt stat contractant, dar numai când activităţile de această natură, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, continuă pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.
4. Prin derogare de la prevederile acestui articol, termenul sediu permanent nu va include:
a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul de a desfăşura, pentru întreprindere, orice altă activitate cu caracter pregătitor sau auxiliar;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagraful a) la c), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. O persoană care desfăşoară activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - altă decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 al acestui articol - se consideră a fi un sediu permanent în primul stat menţionat dacă:
a) are în primul stat menţionat împuternicirea de a negocia şi încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau
b) menţine în primul stat un stoc de produse sau mărfuri, din care efectuează în mod regulat vânzări de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau
c) asigură comenzi în primul stat menţionat, în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea însăşi sau pentru întreprindere şi alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau în care are interese în a le controla; sau
d) activând în acest mod produce în acel stat pentru întreprindere produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii.
6. Un broker, un comisionar sau alt agent cu statut independent care îşi desfăşoară activitatea în special ca intermediar între o întreprindere a unui stat contractant şi un eventual client din celălalt stat contractant nu va fi considerat că este un sediu permanent în acel celălalt stat contractant, în cazul când asemenea activităţi nu implică asigurarea de comenzi în sensul paragrafului 5 c) de mai sus şi cu condiţia ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, când activităţile unui asemenea agent sunt desfăşurate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat ca un agent cu statut independent în sensul prezentului paragraf.
7. Faptul că o societate este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activităţi în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent a celeilalte.
ART. 6
Venituri din bunuri imobile
1. Venitul realizat de un rezident a unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv venitul din agricultură şi exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat. Totuşi, venitul realizat din bunuri imobile sau acea parte a unui astfel de venit realizat de guvernul unui stat contractant sau de instituţiile sale guvernamentale, fie direct sau printr-o societate sau altă entitate legală şi bunurile sunt situate în celălalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant menţionat.
2. În sensul prezentului acord, termenul bunuri imobile are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sunt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea financiară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a bunurilor imobile.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunurile imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunurile imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat în afară de cazul când întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse de celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sunt atribuibile acelui sediu permanent. Totuşi, sumele de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţia privind experienţa industrială, comercială sau ştiinţifică, inclusiv consultanţă şi experienţa în asistenţă tehnică, vor fi considerate a fi profituri ale unei întreprinderi cărora li se vor aplica prevederile acestui articol.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte. Totuşi, nu vor fi admise la scădere sumele, dacă există, plătite (altfel decât pentru restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau altor drepturi, sub formă de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare, sau cu excepţia cazului întreprinderilor bancare, sub formă de dobânzi pentru împrumuturile băneşti acordate sediului permanent. De asemenea, nu vor fi luate în calcul la determinarea profiturilor unui sediu permanent, sumele puse în sarcină (altfel decât pentru restituirea cheltuielilor curente) de sediul permanent către sediul central al întreprinderii sau alte sedii, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare în schimbul folosirii patentelor sau a altor drepturi sau sub formă de comision pentru servicii de specialitate prestate sau pentru îndrumare sau, cu excepţia cazului întreprinderilor bancare, sub formă de dobânzi pentru împrumuturile băneşti acordate sediului central al întreprinderii sau altor sedii ale acesteia.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare va fi, totuşi, astfel adoptată încât rezultatul să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Dacă informaţia de care dispune autoritatea competentă a unui stat contractant nu este suficientă pentru determinarea profiturilor atribuibile sediului permanent al întreprinderii, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va afecta aplicarea oricărei legi a acelui stat contractant, privitoare la determinarea sarcinii fiscale a acelui sediu permanent prin efectuarea de către autoritatea competentă a statului contractant a unei estimări a profitului impozabil al acelui sediu permanent, cu condiţia ca legea să fie aplicată, în măsura în care informaţia de care dispune autoritatea competentă permite aceasta, în conformitate cu principiul acestui articol.
6. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
7. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.
8. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transporturi internaţionale
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un atare port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere folosite pentru transportul exclusiv între locuri situate într-un stat contractant sunt impozabile în acel stat.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări, se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este din beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 1% (unu la sută) din suma brută a dividendelor.
Prin derogare de la dispoziţiile de mai sus, dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:
a) guvernul celuilalt stat contractant sau orice instituţie sau entitate constituită în acel stat contractant, astfel cum sunt definite în subparagrafele b) şi c) ale paragrafului 2 al art. 4; sau
b) o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi în al cărui capital guvernul acelui stat sau oricare din instituţiile sau entităţile la care s-a făcut referire la lit. a) de mai sus deţine, direct sau indirect, cel puţin 51% (cincizeci şi unu la sută), cu condiţia ca partea de capital rămasă a unei astfel de societăţi să fie deţinută de naţionali ai acelui stat contractant care sunt rezidenţi ai acelui stat.
2. Termenul dividende astfel cum este folosit în prezentul articol indică dividende din acţiuni, inclusiv veniturile provenind din acţiuni sau din drepturi de folosinţă din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi care nu sunt creanţe, din participări la profituri şi alte venituri care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere, ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care distribuie dividendele.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent sau o bază fixă situată acolo sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni, în virtutea căruia sunt plătite dividendele, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
4. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când participarea generatoare de dividende este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse numai în acel celălalt stat. Totuşi, astfel de dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care societatea plătitoare de dobânzi este rezidentă şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 1% (unu la sută) din suma brută a dobânzilor.
Prin derogare de la dispoziţiile de mai sus, dobânzile plătite de societate care este rezidentă a unui stat contractant pot fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul efectiv al dobânzii este:
a) guvernul celuilalt stat contractant sau orice instituţie sau entitate constituită în acel stat astfel cum sunt definite subparagrafele b) şi c) ale paragrafului 2 al art. 4; sau
b) o societate, inclusiv o bancă sau o instituţie financiară care este rezidentă a celuilalt stat contractant şi în al cărei capital guvernul acelui stat sau oricare dintre instituţiile sau entităţile la care s-a făcut referire la lit. a) de mai sus deţine, direct sau indirect, cel puţin 25% (douăzeci şi cinci la sută), cu condiţia ca partea de capital rămasă a unei astfel de societăţi să fie deţinută de naţionali ai acelui stat contractant care sunt rezidenţi ai acelui stat.
2. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profituri şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţii şi titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de aceste efecte, titluri sau obligaţii, precum şi veniturile care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca veniturile din sume împrumutate, potrivit legislaţiei statului din care provin veniturile.
Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică dispoziţiile art. 7 sau 14, după caz.
4. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este efectiv legată creanţa asupra căreia se plătesc dobânzile şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci dobânzile se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
5. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 20% (douăzeci la sută) din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevenţe astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură, primite pentru folosirea sau dreptul de folosire al oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele cinematografice ori benzile folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, al oricărui patent, marcă de comerţ, desen, model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie.
4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează, în celălalt stat, servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau bunul pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În asemenea situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este efectiv legat dreptul sau bunul generator de redevenţe şi acestea se suportă de sediul permanent sau baza fixă, atunci redevenţele se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.
ART. 13
Câştiguri din înstrăinări de bunuri
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 şi situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. Totuşi, câştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor imobile sau a acelei părţi a unui astfel de capital deţinut de guvernul unui stat contractant sau de instituţiile sale guvernamentale, fie direct, fie printr-o societate sau altă entitate legală şi situate în celălalt stat contractant, vor fi impuse numai în primul stat contractant menţionat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatării acestor nave, aeronave şi vehicule feroviare şi rutiere vor fi impuse numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror altor bunuri, decât cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat contractant dacă nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile vor fi impuse în acel celălalt stat contractant, dar numai acea parte care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salarială vor fi impuse numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, asemenea remuneraţii primite pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Personalul de deservire la sol trimis de sediul central al întreprinderilor naţionale de transport aerian, maritim, feroviar sau rutier al unui stat contractant, în celălalt stat contractant, va fi scutit de impozitele percepute asupra remuneraţiilor lor în celălalt stat contractant.
4. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salarială exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, vor fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al unui organ similar al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse numai în primul stat menţionat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Când venitul în legătură cu activităţile personale ale unui astfel de artist de spectacole sau sportiv nu revine acestora ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 14 şi 15, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului.
3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, venitul obţinut de artiştii sau sportivii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant, din activităţi exercitate în celălalt stat contractant, pe baza unui program de schimburi culturale între guvernele ambelor state contractante, va fi scutit de impozit în acel celălalt stat contractant.
ART. 18
Pensii şi anuităţi
1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salarială desfăşurată în trecut vor fi impuse numai în acel stat contractant.
2. După cum sunt folosiţi în acest articol:
a) termenul pensii şi alte remuneraţii similare înseamnă plăţi periodice efectuate după ieşirea la pensie pentru munca salarială efectuată în trecut sau compensaţii pentru vătămări suferite în legătură cu munca salarială trecută;
b) termenul anuităţi înseamnă o sumă stabilită în mod periodic la termene stabilite în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificată, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent bănesc.
ART. 19
Funcţii guvernamentale
1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de guvernul unui stat contractant, de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate guvernului acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, la încetarea funcţiilor de natură guvernamentală, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
b) Totuşi, asemenea remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat contractant şi persoana fizică este rezidentă a acelui celălalt stat şi:
(i) este naţional al acelui celălalt stat contractant; sau
(ii) nu a devenit rezident al acelui celălalt stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri la care contribuţiile sunt efectuate de guvernul unui stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia, unei persoane fizice, în legătură cu serviciile prestate guvernului acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, este impozabilă numai în acel stat contractant.
b) Totuşi, astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi naţional al acelui celălalt stat contractant.
3. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor aferente unor servicii prestate în legătură cu o activitate comercială desfăşurată de un stat contractant, de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
4. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în legătură cu orice remuneraţie plătită, în cadrul unui program de asistenţă privind dezvoltarea unui stat contractant, a unei subdiviziuni politice, autorităţi locale sau a unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, din fondurile alocate exclusiv de către acel stat, subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia către un specialist trimis în celălalt stat contractant cu acordul acelui celălalt stat contractant.
ART. 20
Profesori şi cercetători
O persoană fizică care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant, rezidentă a celuilalt stat contractant şi care este prezentă în primul stat contractant menţionat numai în scopul de a preda sau a efectua cercetări la o universitate, colegiu, şcoală sau instituţie de învăţământ sau de cercetări ştiinţifice, recunoscute ca atare de guvernul primului stat menţionat, va fi scutită de impozit în primul stat contractant menţionat, pe o perioadă de 5 ani de la data primei sosiri în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţiile obţinute din astfel de activităţi pedagogice sau de cercetare.
ART. 21
Studenţi şi practicanţi
1. Un student sau un practicant în domeniul comercial sau industrial, care este sau a fost, imediat anterior sosirii într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau perfecţionării sale va fi scutit de impozit în primul stat contractant menţionat pentru următoarele plăţi sau venituri, primite sau obţinute de el pentru întreţinere, educare sau perfecţionare:
a) plăţile obţinute din surse aflate în afara primului stat contractant menţionat în scopul întreţinerii, educării, studiului, cercetării sau perfecţionării sale;
b) alocaţiile, bursele sau premiile trimise de guvern sau de o organizaţie ştiinţifică, educativă, culturală sau de altă natură; şi
c) venitul obţinut din servicii personale prestate în acel stat contractant, cu condiţia ca astfel de servicii să fie în legătură cu educarea sau perfecţionarea sa.
ART. 22
Alte venituri
Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 23
Impunerea capitalului
1. Capitalul reprezentat din bunuri imobile, astfel cum sunt definite în art. 6 deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situat în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat. Totuşi, capitalul reprezentat de bunuri imobile sau acea parte din acest capital, deţinut de guvernul unui stat contractant sau instituţiile sale guvernamentale, fie direct, fie printr-o societate sau altă entitate legală şi situat în celălalt stat contractant, va fi impus numai în primul stat contractant menţionat.
2. Capitalul reprezentat din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat.
3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi de bunurile mobile, ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere, va fi impus numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.
ART. 24
Evitarea dublei impuneri
1. Legislaţia în vigoare în fiecare stat contractant va continua să guverneze impunerea în statele contractante respective, cu excepţia cazului când în prezentul acord sunt prevăzute dispoziţii contrare.
2. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată potrivit prevederilor următoarelor subparagrafe:
a) În cazul României:
Impozitele plătite de rezidenţii români, pentru venitul sau capitalul impozabil în Kuwait, potrivit prevederilor acestui acord, vor fi deduse din impozitele române datorate conform legislaţiei fiscale române.
Această deducere nu va depăşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Kuwait.
b) În cazul Kuwaitului:
Când un rezident kuwaitian obţine venituri care, potrivit prevederilor acestui acord, pot fi impuse în România şi în Kuwait, Kuwait va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România.
Această deducere nu va depăşi, totuşi, acea parte a impozitului pe venit, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Kuwait.
ART. 25
Nedescriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi, în celălalt stat contractant, la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Totuşi, nici o prevedere a acestui articol nu va afecta dreptul fiecărui stat contractant de a acorda o scutire sau reducere a impozitului potrivit legislaţiei interne, regulamentelor sau practicilor administrative, propriilor săi naţionali care sunt rezidenţi ai acelui stat contractant. Totuşi, o astfel de scutire sau reducere nu se va aplica asupra acelei părţi a capitalului societăţilor deţinute de persoane care sunt naţionali ai celuilalt stat contractant.
2. Nici o prevedere a prezentului articol nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal în funcţie de situaţia civilă sau sarcinile familiale pe care le acordă propriilor rezidenţi.
3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu va fi interpretată ca impunând obligaţia legală a unui stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant avantajul oricărui tratament, preferinţă sau privilegiu care poate fi acordat oricărui alt stat sau rezidenţilor acestuia în virtutea înfiinţării unei uniuni vamale, economice, a unor acorduri speciale, a unei zone comerciale libere, în virtutea oricărui acord regional sau subregional referitor în întregime sau în parte la mişcarea de capital şi/sau la impunere, la care primul stat menţionat poate fi parte.
4. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozitele care fac obiectul prezentului acord.
ART. 26
Procedură amiabilă
1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu dispoziţiile prezentului acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat într-o perioadă de 2 ani de la data primei notificări a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul. Orice înţelegere convenită va fi aplicată indiferent de perioadele de prescripţie prevăzute de legislaţiile statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în acord.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Atunci când apare recomandabil, pentru a ajunge la o înţelegere, să se facă un schimb verbal de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.
ART. 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţiile obţinute, conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu calcularea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentului acord. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot dezvălui informaţiile în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrare ordinii publice.
ART. 28
Privilegii diplomatice şi consulare
Nici o dispoziţie a prezentului acord nu va afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 29
Dispoziţii diverse
Prezentul acord nu va afecta dreptul unui rezident al unui stat contractant de a beneficia de înlesnirile fiscale, facilităţile pentru investiţii, scutirile şi avantajele acordate de celălalt stat contractant, potrivit legislaţiei interne, reglementărilor şi practicilor sale administrative.
ART. 30
Intrarea în vigoare
1. Prezentul acord va fi supus ratificării în conformitate cu prevederile constituţionale ale celor două state contractante.
2. Prezentul acord va intra în vigoare în a treizecea zi după ultima dată la care oricare stat contractant va notifica celuilalt stat că au fost îndeplinite prevederile constituţionale pentru intrarea în vigoare a acordului. În acest caz, acordul va produce efecte în ambele state contractante:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă, asupra venitului datorat sau plătibil începând cu sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care acordul a fost semnat;
b) în ce priveşte celelalte impozite, pentru venitul aferent perioadelor de impunere începând cu sau după 1 ianuarie al anului calendaristic în care acordul a fost semnat.
ART. 31
Durata şi denunţarea acordului
Prezentul acord va rămâne în vigoare pentru o perioadă de 5 ani şi va continua ulterior pentru o perioadă sau perioade similare, dacă nici un stat contractant nu va notifica în scris celuilalt stat contractant, cu 6 luni înainte de expirarea perioadei iniţiale sau a celor ulterioare, intenţia de a denunţa acest acord. În acest caz, acordul îşi va înceta aplicabilitatea în ambele state contractante:
a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă asupra venitului datorat sau plătit începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare;
b) în ce priveşte celelalte impozite, pentru venitul aferent perioadelor de impunere începând cu sau după 1 ianuarie al anului imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.
Făcut în Kuwait, azi, a 25-a zi a lunii Moharram a anului 1413 Hegira, corespunzătoare zilei de 25 iulie 1992, în două exemplare originale în limbile română, arabă şi engleză, toate textele fiind egal autentice.
În caz de divergenţă, textul englez va prevala.
Pentru România
Ministrul economiei
şi finanţelor,
George Danielescu
Pentru statul Kuwait
Ministrul finanţelor,
Nasser Abdellah Al Rudhan