LEGE   Nr. 139 din  4 iulie 2008

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Islanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 19 septembrie 2007

EMITENT:      PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 589 din  6 august 2008

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre România şi Islanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la Bucureşti la 19 septembrie 2007.

 

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

                      PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

                              BOGDAN OLTEANU

 

                        p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

                            DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

    Bucureşti, 4 iulie 2008.

    Nr. 139.

 

                                CONVENŢIE

între România şi Islanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

 

    România şi Islanda,

    dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, al autorităţilor locale sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt în special:

    a) În România:

    (i) impozitul pe venit; şi

    (ii) impozitul pe profit

    (denumite în continuare impozit român).

    b) În Islanda:

    (i) impozitele pe venit care revin statului (tekjuskattar rikissjods); şi

    (ii) impozitul pe venit care revine municipalităţilor (utsvar til sveitarfelaganna)

    (denumite în continuare impozit islandez).

    4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acesteia, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţie;

    b) termenul Islanda înseamnă Islanda şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Islandei, inclusiv apele sale teritoriale şi orice zonă dincolo de apele sale teritoriale în cadrul cărora Islanda, potrivit dreptului internaţional, exercită jurisdicţie sau drepturi suverane cu privire la fundul mării, subsolul şi apele sale subiacente şi resursele lor naturale;

    c) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

    d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată persoană juridică în scopul impozitării;

    e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Islanda, după cum cere contextul;

    g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    h) expresia autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    (ii) în cazul Islandei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    i) termenul naţional înseamnă:

    (i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane sau altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

    (ii) în cazul Islandei, orice persoană fizică având naţionalitatea Islandei şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Islanda.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică; orice interpretare conform legislaţiei fiscale a acelui stat prevalează faţă de orice interpretare dată termenului conform celorlalte legi ale acelui stat.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii în acesta datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că aceasta realizează venituri din surse situate în acel stat.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care aceasta are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă ea are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

    d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier; şi

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră ori orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg ori expoziţii comerciale temporare şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau unei astfel de expoziţii;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în lit. a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, proprietăţile accesorii proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizate în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din folosirea directă, din închirierea sau din folosirea sub orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi navale şi aeriene

    1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

    şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) 10% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

    Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie ori unitate bancară sau instituţie a acelui guvern, subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant.

    4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, venituri din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent ori bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi deţinute efectiv de un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a redevenţelor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor pentru emisiunile de radio ori de televiziune, transmisiune de orice fel către public, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă ori procedeu de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate ori în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    6. Prevederile paragrafului 5 nu afectează dreptul fiecărui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria legislaţie, un impozit pe câştigurile din înstrăinarea acţiunilor sau drepturilor într-o companie al cărei capital este în întregime ori în parte format din acţiuni şi care, potrivit legislaţiei acelui stat, este rezidentă a acelui stat, iar aceste câştiguri sunt obţinute de o persoană fizică ce este rezidentă a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidentă a primului stat menţionat în cursul ultimilor 5 ani anteriori înstrăinării acţiunilor sau drepturilor.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care acesta are în mod obişnuit o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă acesta are o astfel de bază fixă, este impozabilă în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuită acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele celor două state contractante şi care nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

    ART. 18

    Pensii

    Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât o pensie, plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

    (i) este un naţional al acelui stat; sau

    (ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Studenţi şi practicanţi

    Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

    ART. 21

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 14, după caz.

    ART. 22

    Eliminarea dublei impuneri

    1. În cazul României dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în Islanda, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Islanda.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită venitului care poate fi impozitat în Islanda.

    2. În cazul Islandei dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

    Când un rezident al Islandei realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România, Islanda va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România.

    Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită venitului care poate fi impozitat în România.

    Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentei convenţii, venitul realizat de un rezident al Islandei este scutit de impozit în Islanda, cu toate acestea Islanda poate să ia în considerare venitul scutit când calculează valoarea impozitului pe venitul rămas al acelui rezident.

    ART. 23

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea ori obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită asupra întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil ori de responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt ori pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

    ART. 24

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă ori va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 23, celei a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezenta convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

    ART. 25

    Schimbul de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură stabilite în numele statelor contractante ori al subdiviziunilor politice, al autorităţilor locale sau al unităţilor administrativ-teritoriale, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii. Schimbul de informaţii nu este limitat de art. 1 şi 2. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele la care se face referire în prima propoziţie. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative ale acelui sau ale celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de comerţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 26

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 27

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc asupra îndeplinirii procedurilor legale interne necesare intrării în vigoare a acesteia.

    2. Prevederile prezentei convenţii vor produce efecte:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezenta convenţie a intrat în vigoare.

    ART. 28

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezenta convenţie după 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu condiţia remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de denunţare scrise. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

    a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi

    b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

 

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, am semnat prezenta convenţie.

    Semnată la Bucureşti, la 19 septembrie 2007, în două exemplare, în limbile română, islandeză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

                               Pentru România,

                     Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu,

                              secretar de stat,

                     Ministerul Economiei şi Finanţelor

 

                               Pentru Islanda,

                           Bjorgvin G. Sigurdsson,

                            ministrul comerţului