Asculta

LEGE   Nr. 279 din 15 mai 2002

privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Islamică Iran pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Bucureşti la 3 octombrie 2001

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 401 din 11 iunie 2002

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Acordul dintre România şi Republica Islamică Iran pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnat la Bucureşti la 3 octombrie 2001.

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

                    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

                            BOGDAN NICULESCU-DUVĂZ

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 18 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

 

 

 

ACORD

între România şi Republica Islamică Iran pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    România şi Republica Islamică Iran, denumite în continuare state contractante,

    dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe veniturile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezentul acord sunt:

    a) în cazul României:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe profit;

    b) în cazul Republicii Islamice Iran:

    (i) impozitul pe venit;

    (ii) impozitul pe proprietate.

    4. Prezentul acord se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării acestui acord în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul termenilor este după cum urmează:

    a) (i) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi jurisdicţia;

    (ii) termenul Republica Islamică Iran înseamnă teritoriul aflat sub suveranitatea şi/sau jurisdicţia Republicii Islamice Iran;

    b) termenul persoană înseamnă:

    (i) o persoană fizică;

    (ii) o societate şi orice altă asociere de persoane;

    c) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    d) termenul sediu social înseamnă sediul central înregistrat conform legislaţiei corespunzătoare a fiecărui stat contractant;

    e) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    f) termenul transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, un vapor, o aeronavă, un vehicul rutier sau feroviar exploatat de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care asemenea navă, vapor, aeronavă, vehicul rutier sau feroviar este exploatat numai între locuri situate în unul dintre statele contractante;

    g) termenul naţional înseamnă:

    (i) orice persoană fizică astfel definită în conformitate cu legislaţia internă a unui stat contractant;

    (ii) orice persoană juridică având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare a unui stat contractant;

    h) termenul autoritate competentă înseamnă:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor publice sau reprezentanţii săi autorizaţi;

    (ii) în cazul Republicii Islamice Iran, ministrul afacerilor economice şi al finanţelor sau reprezentanţii săi autorizaţi.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea prezentului acord de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită rezidenţei sale, domiciliului său, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acest stat şi orice autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană nu este naţional al nici unuia dintre state şi dacă, conform paragrafelor precedente, această persoană nu poate fi considerată rezidentă a unuia dintre statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care este situat sediul social.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care o întreprindere a unui stat contractant îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea în celălalt stat contractant.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o fabrică;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de explorare, exploatare şi/sau de extracţie a resurselor naturale.

    3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii, de montaj sau de instalare ori activităţile de supraveghere în legătură cu acesta constituie sediu permanent numai atunci când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă mai mare de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, următoarele activităţi ale unei întreprinderi a unui stat contractant desfăşurate în celălalt stat contractant nu vor fi considerate ca fiind desfăşurate printr-un sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării sau expunerii de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării ori expunerii;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg ori al unei expoziţii temporare care are loc ocazional şi care sunt vândute de întreprindere nu mai târziu de o lună de la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scop de publicitate făcută pentru acea întreprindere şi/sau în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

    g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană (alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6) acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

    6. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca această persoană să acţioneze în cadrul activităţii ei obişnuite.

    Totuşi, când activităţile unui asemenea agent sunt făcute în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acest agent nu poate fi considerat un agent cu statut independent, dacă tranzacţiile dintre agent şi întreprindere nu au fost realizate în condiţii de independenţă stabilite între întreprindere şi agentul respectiv.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include în orice caz accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale, inclusiv petrol şi gaz. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele rutiere sau feroviare nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice ori similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile, inclusiv cheltuielile de conducere şi cele generale de administrare, în măsura în care sunt efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. Profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a se proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezentul acord, prevederile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Transporturi internaţionale

    Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor rutiere sau feroviare sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care în lipsa acestor condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dividende sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor. Prevederile prezentului paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi (care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri), precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau o bază fixă situată în celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat contractant.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste dobânzi sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 8% din suma brută a dobânzilor.

    3. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni şi titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni şi titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    4. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de celălalt stat contractant - instituţii guvernamentale, banca centrală şi alte bănci deţinute în întregime de celălalt stat contractant - sunt scutite de impozit în primul stat menţionat.

    5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală a sa, o unitate administrativ-teritorială a sa ori un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Totuşi aceste redevenţe sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, asupra filmelor de cinematograf şi înregistrărilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o autoritate locală a sa, o unitate administrativ-teritorială a sa ori un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legat dreptul sau proprietatea pentru care sunt plătite redevenţele şi aceste redevenţe se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

    ART. 13

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la art. 6, care sunt situate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor rutiere sau feroviare exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor nave, vapoare, aeronave, vehicule rutiere sau feroviare sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul este impozabil în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, inginer, avocat, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile plătite de o întreprindere a unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul rutier sau feroviar exploatat în trafic internaţional sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat contractant.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

    3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute de un artist de spectacol sau de un sportiv din activităţile desfăşurate de acesta în cadrul acordurilor culturale ori sportive încheiate între statele contractante.

    ART. 18

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile plătite şi alte plăţi făcute conform unor programe publice, care sunt părţi ale sistemului de asigurări sociale al unui stat contractant, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în celălalt stat de către o persoană fizică care este rezidentă a acelui stat, cu condiţia ca această persoană:

    (i) să fie un naţional al acelui stat; sau

    (ii) să nu fi devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelei autorităţi ori acelei unităţi sunt impozabile numai în acel stat contractant.

    3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi pensiilor primite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 20

    Profesori, studenţi şi cercetători

    1. Sumele pe care un student sau un practicant - care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale - le primeşte în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii sale nu vor fi impuse în acel stat contractant cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acestui stat.

    2. De asemenea, remuneraţiile primite de un profesor sau de un instructor - care este sau a fost imediat anterior venirii sale într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat în scopul de a preda sau de a desfăşura activitate de cercetare ştiinţifică pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc 2 ani - vor fi scutite de impozit în acest stat contractant cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acestui stat. Prevederile acestui paragraf nu se aplică în cazul remuneraţiilor şi veniturilor obţinute din cercetare, dacă asemenea cercetare este întreprinsă pentru scopuri de afaceri ale unor persoane sau întreprinderi.

    ART. 21

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord, sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este obţinut este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

    ART. 22

    Capital

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire la art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant, este impozabil în celălalt stat contractant.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente este impozabil în celălalt stat contractant.

    3. Capitalul constituit din nave, vapoare, aeronave, vehicule rutiere şi feroviare exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, vapoare, aeronave, vehicule rutiere şi feroviare sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 23

    Metode pentru eliminarea dublei impuneri

    1. În cazul României:

    Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, este impozabil în Republica Islamică Iran, România va acorda:

    a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Islamică Iran;

    b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Islamică Iran.

    Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Islamică Iran.

    2. În cazul Republicii Islamice Iran:

    a) Când un rezident al Republicii Islamice Iran realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, este impozabil în România, Republica Islamică Iran va acorda:

    (i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

    (ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.

    b) Când, în conformitate cu prevederile prezentului acord, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al Republicii Islamice Iran este scutit de impozit în România, Republica Islamică Iran poate, indiferent de această scutire, să ia în calcul venitul sau capitalul scutit la calcularea impozitului asupra venitului rămas sau asupra capitalului acestui rezident.

    ART. 24

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie. Această prevedere, independent de dispoziţiile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor din celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită ori mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    4. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    5. Aceste prevederi nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale, pe care le acordă rezidenţilor săi.

    ART. 25

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentului acord.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării ori aplicării prezentului acord. De asemenea, se pot consulta împreună pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezentul acord.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Autorităţile competente vor dezvolta, pe bază de consultări, proceduri adecvate, condiţii, metode şi tehnici pentru implementarea procedurii amiabile prevăzute în acest articol.

    ART. 26

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau ale legislaţiilor interne privitoare la impozitele vizate de prezentul acord, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor prezentului acord. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor, inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative, însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentului acord. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat contractant sau a celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 27

    Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

    Prevederile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 28

    Intrarea în vigoare

    1. Prezentul acord va fi ratificat de fiecare stat contractant conform legislaţiei şi prevederilor sale interne.

    2. Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care statele contractante îşi comunică reciproc că au fost îndeplinite procedurile legale interne pentru intrarea în vigoare a prezentului acord şi prevederile sale vor avea efect, în ceea ce priveşte orice parte de venit şi de capital care este realizată sau există, la începutul anului calendaristic sau după anul calendaristic următor celui în care prezentul acord va produce efecte legale.

    ART. 29

    Denunţarea

    Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunţarea lui de către un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa prezentul acord pe căi diplomatice, prin transmiterea unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic următor perioadei de 5 ani de la data la care prezentul acord intră în vigoare. În acest caz prezentul acord va înceta să aibă efect, în ceea ce priveşte orice parte de venit şi de capital care există sau care este realizată, la începutul anului calendaristic sau după anul calendaristic următor celui în care a fost transmisă nota de denunţare.

    Întocmit în două exemplare la Bucureşti la 3 octombrie 2001, care corespunde anului solar Hijra 11/Mehr/1380, în limbile română, persană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare textul în limba engleză va prevala.

    Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul acord.

 

                  Pentru şi în numele României,

                  Mihai Nicolae Tănăsescu,

                  ministrul finanţelor publice

 

                  Pentru şi în numele Republicii Islamice Iran,

                  Eshagh Jahangiri,

                  ministrul industriei şi minelor