DECRET   Nr. 215 din 26 iunie 1984

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 51 din 29 iunie 1984

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

    (…)

    ART. 3

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital, semnată la Amman la 10 octombrie 1983.

  (…)

 

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste România

 

 

CONVENŢIE

între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Regatului Haşemit al Iordaniei, dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi capital, pe baza principiilor suveranităţii naţionale, respectării independenţei, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne, în vederea promovării şi întăririi relaţiilor economice şi culturale dintre cele două ţări, au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi capital percepute în contul fiecărui stat contractant, al unităţilor administrativ-teritoriale ori autorităţilor locale, indiferent de modul cum sînt stabilite.

    2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii capitalului.

    3. Impozitele care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt următoarele:

    a) În ceea ce priveşte România:

    i) impozitul pe veniturile realizate în România de persoanele fizice şi juridice;

    ii) impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite în România cu participarea unor organizaţii economice şi a unor parteneri străini;

    iii) impozitul pe venitul realizat în România din activităţi agricole (denumite mai jos impozit român).

    b) În ceea ce priveşte Iordania:

    - impozitul pe venit (denumit mai jos impozit iordanian).

    4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natură identică sau substanţial asemănătoare care se vor adăuga celor existente sau care le vor înlocui, după intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante aduse legislaţiei fiscale, care cad sub incidenţa prezentei convenţii.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Iordania, după cum se cere în contextul convenţiei;

    b) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, inclusiv marea teritorială şi platoul continental, precum şi orice alte suprafeţe situate în afara mării teritoriale a României asupra cărora România îşi exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale din apele mării, fundul mării şi subsolul acestor ape;

    c) termenul Iordania înseamnă teritoriul Regatului Haşemit al Iordaniei, inclusiv marea teritorială şi platoul continental, precum şi orice alte suprafeţe situate în afara mării teritoriale a Iordaniei asupra cărora Iordania îşi exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale din apele mării, fundul mării şi subsolul acestor ape;

    d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate considerată ca persoană juridică în scopul impozitării, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu legile statelor contractante;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia autoritate competentă indică:

    (i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat; şi

    (ii) în cazul Iordaniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    h) termenul naţionali indică toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport făcut de către o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant.

    2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit are sensul ce i se atribuie de către legislaţia statului contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natură analoagă.

    2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidentă în ambele state contractante, atunci statutul ei juridic va fi determinat potrivit următoarelor reguli:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă această persoană are cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor tranşa problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri, prin care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţii sau de montaj, a cărui durată depăşeşte 7 luni.

    3. Nu se consideră sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării, ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) întreţinerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprinderea unui stat contractant;

    d) întreţinerea unui loc stabil de afaceri, în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprinderea unui stat contractant;

    e) menţinerea unor produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii unui stat contractant, în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o altă întreprindere a acelui stat;

    f) vînzarea în cadrul unui tîrg sau al unei expoziţii ocazionale temporare internaţionale, în cursul închiderii unui atare tîrg sau expoziţii, a produselor sau a mărfurilor aparţinînd întreprinderii.

    4. O persoană activînd într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decît un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se consideră sediu permanent în primul stat menţionat, dacă dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat (fie printr-un sediu permanent, fie în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile vor fi impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogăţii naturale; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile în sensul prezentului articol.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa, aşa cum s-a menţionat anterior, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care sînt atribuibile acelui sediul permanent.

    2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa şi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitînd activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, în măsura în care ele sînt alocate în mod rezonabil sediului permanent.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza repartizării beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedică acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate, în fiecare an, prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat, în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport internaţional

    1. Beneficiile provenite din exploatarea navelor, aeronavelor ori a vehiculelor feroviare sau rutiere în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, atunci se consideră că se află în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu există un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în mod corespunzător, beneficiilor obţinute din participările întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau cînd

    b) aceleaşi persoane participă în mod direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi cînd, într-un caz sau în celălalt, cele două întreprinderi sînt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, toate beneficiile care, dacă nu ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acelor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

    Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la sută din suma brută a dividendelor.

    Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende, aşa cum este folosit în acest articol, indică veniturile provenind din acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă un sediu permanent de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste dobînzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 12,5 la sută din suma brută a dobînzilor.

    3. Termenul dobîndă folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii şi din creanţe de orice natură, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului din care provin. Penalizările datorate pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobînzi în sensul prevederilor prezentului articol.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dobînzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobînzile un sediu permanent de care sînt legate, în mod efectiv, creanţele generatoare de dobînzi. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Dobînda va fi considerată că provine dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobînzii, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractantă creanţa asupra căreia se plăteşte dobînda şi această dobîndă se suportă de acel sediu permanent, atunci se va considera că dobînda respectivă provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau dintre ambii şi o altă persoană, suma dobînzii plătite, ţinînd cont de creanţa pentru care aceasta este vărsată, excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută din suma brută a comisionului.

    3. Termenul comision, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o plată făcută unui intermediar (broker), unui agent comercial general plătit cu comision sau oricărei persoane asimilate unui atare intermediar (broker) sau agent comercial de către legislaţia de impozite a statului contractant în care asemenea plăţi iau naştere.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat activitate profesională prin intermediul unui baze fixe situate în acel stat şi dobîndirea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

    5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligaţia plăţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, atunci un atare comision se va considera că provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15 la sută din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv pentru drepturi de autor pentru filme de cinematograf sau pentru benzi magnetice folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, pentru orice brevete de invenţie, pentru mărci de fabrică sau alte asemenea drepturi de proprietate ori alte drepturi, pentru un desen sau un model, un plan, formulă sau procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienţa cîştigată în domeniul industrial comercial sau ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul redevenţelor fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevenţele un sediu permanent sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant activitate profesională printr-o bază fixă situată în acel stat. În această situaţie se aplică dispoziţiile art. 7 sau ale art. 15 după caz.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suportă sarcina plăţii acestor redevenţe atunci aceste redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care sînt plătite (folosirea, concesionarea folosirii sau informaţii), excede suma asupra căreia s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, se impun în celălalt stat. Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de nave şi aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activităţi.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    4. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3, nu vor fi afectate drepturile fiecărui stat contractant de a percepe, în conformitate cu propria sa legislaţie, un impozit asupra cîştigurilor provenind din înstrăinarea acţiunilor, a acţiunilor de folosinţă, a părţilor de folosinţă sau a altor drepturi într-o societate pe acţiuni sau o societate cu răspundere limitată care este rezidentă a acestui stat, cînd aceste cîştiguri sînt realizate de către o persoană fizică rezidentă a celuilalt stat contractant şi care a fost rezidentă a primului stat contractant în timpul unei perioade oarecare în decursul a 5 ani imediat anteriori înstrăinării.

    ART. 15

    Profesiuni independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune pentru exercitarea activităţii sale de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant.

    Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independente a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite din această activitate sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

    a) beneficiarul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional sînt impozabile numai în statul contractant în care se află situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate, pot fi impuse numai în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate.

    2. Cînd venitul în legătură cu activităţile personale ale unor astfel de artişti sau sportivi nu revine acestora, ci altor persoane, contrar prevederilor art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfăşoară activitatea artiştilor sau sportivilor menţionaţi.

    3. Venitul realizat din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante sînt scutite reciproc de impozite.

    ART. 19

    Pensii

    1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale art. 20) şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut şi orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Contrar prevederilor paragrafului 1, contribuţiile de asigurări sociale provenind dintr-un stat contractant în conformitate cu legislaţia acelui stat şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în primul stat menţionat.

    3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al prezentului articol, dacă un rezident dintr-un stat contractant primeşte plăţi cu titlu de pensie de întreţinere pentru copil de la un rezident al celuilalt stat contractant, asemenea plăţi se vor scuti de impozit în ambele state contractante.

    Expresia pensie de întreţinere pentru copil, astfel cum este folosită în prezentul articol, înseamnă plăţi periodice pentru susţinerea unui minor urmare unei hotărîri de divorţ, acord de întreţinere separată, convenire de întreţinere sau separare.

    4. Termenul anuitate înseamnă o sumă stabilită plătibilă periodic, la date fixate în timpul vieţii sau în cursul unei perioade de timp specificată sau care poate fi determinată cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau echivalent bănesc.

    ART. 20

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat, unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale din acel stat se vor impune numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    i) este un naţional al acelui stat, sau

    ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală din acesta, oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţii administrativ-teritoriale sau autorităţii locale din acesta este impozabilă numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impusă numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor în legătură cu orice activitate comercială sau de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală din acest stat.

    ART. 21

    Profesori

    1. Un profesor universitar ori un profesor sau alţi membri ai instituţiilor de învăţămînt, rezidenţi ai un stat contractant, care predau la o universitate sau la orice altă instituţie de învăţămînt autorizată a celuilalt stat contractant, sînt impozabili numai în acel prim stat contractant asupra totalităţii remuneraţiilor primite cu privire la acea activitate pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la începerea activităţii lor.

    2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant le primeşte pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru folosul privat al unei întreprinderi sau persoane determinate.

    ART. 22

    Studenţi

    1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisă pentru a dobîndi experienţă tehnică, profesională sau comercială specială, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezentă în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării, instruirii sau şcolarizării, nu vor fi impuse în primul stat menţionat cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse din afara acelui stat.

    2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de către o persoană dintre cele menţionate mai sus, din muncă salariată pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele sale de întreţinere, educare, instruire şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la durata studiilor, cu condiţia ca venitul anual să nu depăşească 2000 dolari S.U.A. sau echivalentul acestora în monedă naţională.

    ART. 23

    Impunerea capitalului

    1. Capitalul reprezentat prin bunuri imobile, aşa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Capitalul reprezentat prin bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul să impoziteze beneficiile obţinute din atare exploatare.

    ART. 24

    Veniturile nemenţionate în mod expres

    Elementele de venit care nu au fost reglementate prin articolele precedente ale prezentei convenţii sînt impozabile numai în statul din care provine venitul.

    ART. 25

    Evitarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată în modul următor:

    1. În ce priveşte România, impozitele plătite în Iordania de rezidenţi ai României asupra veniturilor obţinute sau capitalului deţinut care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Iordania, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul de stat, după plata impozitului iordanian, vor fi considerate ca impozit român.

    2. În ce priveşte Iordania, impozitele plătite în România de rezidenţi iordanieni asupra veniturilor obţinute sau capitalului deţinut care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în România, vor fi deduse din venitul sau capitalul respectiv, în vederea determinării impozitului iordanian.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sînt sau nu rezidenţi ai acestui stat contractant, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau cerinţe în legătură cu aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi cerinţele legate de această impunere la care naţionalii acestui celălalt stat sînt sau pot fi supuşi.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acestui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant al cărui este deţinut sau controlat, în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau oricărei obligaţiuni în legătură cu aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiunile în legătură cu aceasta, la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale acelui prim stat menţionat.

    4. În sensul prezentului articol, termenul impunere înseamnă impozitele vizate de prezenta convenţie.

    ART. 27

    Asistenţa la încasări

    1. Fiecare stat contractant se va strădui să încaseze, în numele celuilalt stat contractant, impozitele stabilite de acel celălalt stat contractant.

    2. Acest articol nu va fi, în nici un caz, interpretat în sensul că impune unui stat contractant obligaţia de a lua măsuri contrare legislaţiei sau practicii administrative a oricărui stat contractant cu privire la încasarea impozitelor proprii.

    ART. 28

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente al cărui rezident este.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o soluţionare corespunzătoare, să rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă modificările aduse legislaţiei lor fiscale necesită modificări ale convenţiei.

    ART. 29

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenţia.

    Orice informaţie astfel obţinută va fi tratată în secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial ori informaţional a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 30

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    1. Nici o prevedere a prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor reprezentanţe oficiale deschise de un stat pe teritoriul celuilalt stat contractant, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea convenţiilor la care cele două state contractante sînt părţi.

    2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organele sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sînt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ, dacă se găsesc pe teritoriul unuia dintre statele contractante şi nu sînt trataţi ca rezidenţi în oricare stat contractant din punctul de vedere al impozitelor pe venit şi pe capital.

    ART. 31

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare dintre cele două state şi va intra în vigoare în a 30-a zi de la data schimbului de note prin care se notifică că ambele părţi s-au conformat acestor prevederi.

    2. Prezenta convenţie se va aplica în ambele state contractante cu privire la veniturile aferente oricărui an impozabil, începînd la 1 ianuarie al anului calendaristic următor anului în care convenţia intră în vigoare.

    ART. 32

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor intrării în vigoare a convenţiei, prin notă de denunţare remisă pe cale diplomatică; în asemenea situaţii, aplicarea prezentei convenţii încetează la 31 decembrie al anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Drept pentru care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, am semnat prezenta convenţie.

    Făcută la Amman la 10 octombrie 1983, în trei exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, arabă şi engleză, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate.

    În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor prezentei convenţii, textul în limba engleză are precădere.

 

Pentru Guvernul

Republicii Socialiste România,

Ion Stănescu,

ministru, şeful Departamentului

pentru Construcţii în Străinătate

 

Pentru Guvernul

Regatului Haşemit al Iordaniei,

Salem Masa Deh,

ministrul finanţelor