Indonezia

LEGE Nr. 50 din 2 martie 1998

privind ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Jakarta la 3 iulie 1996

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 104 din 6 martie 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Jakarta la 3 iulie 1996.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 8 decembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ANDREI IOAN CHILIMAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 10 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

RADU VASILE

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

Guvernul României şi Guvernul Republicii Indonezia,

din dorinţa de a promova şi întări relaţiile economice dintre cele două ţări pe baza respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, deplinei egalităţi în drepturi, a avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne şi de a încheia un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit, percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante, al unităţilor lor administrativ-teritoriale sau al autorităţilor locale ale acestora, indiferent de sistemul de percepere.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele percepute pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare sau imobiliare.

3. Impozitele actuale care cad sub incidenţa prezentului acord sunt, în special, următoarele:

a) în cazul României:

- impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

- impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;

- impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

- impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole,

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Indoneziei:

- impozitul pe venit, perceput conform Undang-undang Pajak Penghasilan 1984 (Legea nr. 7/1983)

(denumit în continuare impozit indonezian).

4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite pe venit, identice sau similare, care se vor adăuga sau vor înlocui impozitele menţionate la paragraful 3, după data semnării prezentului acord. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări importante aduse legislaţiei lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă, după context, România sau Indonezia;

b) (i) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită, în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;

(ii) termenul Indonezia include teritoriul Republicii Indonezia, astfel cum este definit de propria legislaţie, şi zonele adiacente, asupra cărora Republica Indonezia exercită drepturi suverane sau jurisdicţie, în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite din 1982 asupra Drepturilor Mării;

c) termenul persoană înseamnă o persoană fizică, o societate şi orice alt grup de persoane;

d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate considerată persoană juridică, în vederea impozitării;

e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, orice întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi orice întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) expresia trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

g) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în România: ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în Indonezia: ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

h) termenul naţionali înseamnă:

(i) orice persoană fizică care are cetăţenia unui stat contractant;

(ii) orice persoană juridică sau altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare a unui stat contractant.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acordului de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică.

ART. 4

Domiciliul fiscal

1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant indică orice persoană care, în virtutea legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor sale vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană îşi are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale ambelor state contractante vor rezolva problema de comun acord.

ART. 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi exercită, în totalitate sau în parte, activitatea.

2. Expresia sediu permanent cuprinde, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, de montaj sau o instalaţie, ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai dacă durata unui asemenea şantier, proiect sau activităţi este mai mare de 6 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere, prin salariaţii săi ori prin alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai dacă activităţile de această natură durează în acea ţară (pentru acelaşi proiect sau proiect conex) o perioadă sau perioade care depăşesc în total 4 luni în cadrul oricărei perioade de 12 luni, calculate din prima zi în care sunt furnizate serviciile.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol se consideră că expresia sediu permanent nu include:

a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării ocazionale de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării ocazionale;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii în scopul exclusiv de a fi prelucrate de o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strânge informaţii pentru întreprindere;

e) vânzarea produselor sau mărfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi similare, care au un caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 7 -, activează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, se va considera că acea întreprindere are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, dacă această persoană:

a) are şi exercită, în mod obişnuit, în acel stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf; sau

b) nu are o astfel de împuternicire, dar menţine, în mod obişnuit, în primul stat contractant menţionat, un stoc de produse sau de mărfuri din care livrează, în mod regulat, produse sau mărfuri în numele întreprinderii.

6. Se va considera că o întreprindere de asigurări a unui stat contractant, cu excepţia activităţilor de reasigurare, are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime de asigurare în acel celălalt stat contractant sau dacă acordă acolo asigurări de risc prin intermediul unui salariat sau reprezentant care nu este un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 7.

7. Nu se va considera că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, când activităţile unui astfel de agent sunt exercitate, în totalitate sau în parte, în numele acelei întreprinderi, el nu va fi considerat un agent cu statut independent, în sensul acestui paragraf.

8. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a considera vreuna dintre aceste societăţi sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere, sunt impozabile în statul contractant în care aceste proprietăţi sunt situate.

2. Expresia proprietăţi imobiliare va avea înţelesul pe care îl are în legislaţia statului contractant în care sunt situate proprietăţile în cauză. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţii imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea, în orice altă formă, a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderilor

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în care întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea îşi exercită activitatea de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din profituri care este atribuibilă: a) acelui sediu permanent; b) vânzărilor în acel celălalt stat contractant de produse sau de mărfuri de natură identică sau similară cu cele vândute prin intermediul acelui sediu permanent; sau c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat contractant, de natură identică sau similară cu cele efectuate prin intermediul acelui sediu permanent. Prevederile lit. b) şi c) de mai sus nu se vor aplica, dacă întreprinderea dovedeşte că astfel de vânzări sau activităţi sunt atribuibile unei persoane sau entităţi, alta decât sediul permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant îşi desfăşoară activitatea de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie, în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând în mod independent cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise, la scădere, cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de activitatea de afaceri a sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent dacă acestea s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte. Totuşi nici o astfel de deducere nu se va acorda în legătură cu sumele plătite, dacă este cazul, de sediul permanent (pentru alte motive decât pentru rambursarea cheltuielilor efective) sediului central al întreprinderii sau oricăror alte sedii ale acesteia, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi ori cu titlu de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru o activitate de conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de dobânzi la sume împrumutate sediului permanent. De asemenea, la determinarea profiturilor unui sediu permanent nu se va ţine seama de sumele puse în sarcină (pentru alte motive decât pentru rambursarea cheltuielilor efective) de sediul permanent sediului central al întreprinderii sau oricăror alte sedii ale acesteia, sub formă de redevenţe, onorarii sau alte plăţi similare pentru folosirea patentelor sau a altor drepturi ori cu titlu de comision pentru anumite servicii efectuate sau pentru o activitate de conducere sau, cu excepţia cazului unei întreprinderi bancare, sub formă de dobânzi la sume împrumutate sediului central al întreprinderii sau oricăror alte sedii ale acesteia.

4. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive suficiente şi valabile de a se proceda altfel.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acesta cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. Când profiturile cuprind elemente de venit, tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi navale şi aeriene

1. Profiturile provenind din surse aflate într-un stat contractant, realizate de o întreprindere a celuilalt stat contractant din exploatarea navelor în trafic internaţional, pot fi impuse în primul stat contractant menţionat, dar impozitul stabilit va fi redus cu o sumă egală cu 50% din acesta, iar impozitul astfel calculat nu va depăşi 2% din suma brută a navlului.

2. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care întreprinderea care exploatează aeronava este rezidentă.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol sau ale art. 7, profiturile obţinute din exploatarea navelor sau aeronavelor, exclusiv între locuri situate într-un stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.

ART. 9

Întreprinderi asociate

Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi când, şi în unul şi în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri, care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 12,5% din suma brută a dividendelor, dacă primitorul este o societate care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 15% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, folosit în prezentul articol, indică veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, un sediu permanent sau o bază fixă şi când deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este legată efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant obţine profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când aceste dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau în măsura în care deţinerea drepturilor generatoare de dividende, în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în totalitate sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

6. Independent de alte prevederi ale prezentului acord, când o societate rezidentă a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant, profiturile sediului permanent pot fi supuse unui impozit adiţional în acel celălalt stat contractant, potrivit legislaţiei sale, dar impozitul adiţional astfel stabilit nu va depăşi 12,5% din suma acestor profituri rămase după scăderea impozitului pe venit şi a altor impozite pe venit percepute asupra acestora în acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzii, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 12,5% din suma brută a dobânzii.

3. Independent de prevederile paragrafului 2 al prezentului articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat contractant, dacă:

a) plătitorul dobânzilor este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia; sau

b) dobânzile sunt plătite celuilalt stat contractant, unei unităţi administrativ-teritoriale sau unei autorităţi locale a acestuia sau oricărei instituţii financiare aparţinând în totalitate acelui celălalt stat contractant sau unităţii administrativ-teritoriale ori autorităţii locale a acestuia; sau

c) dobânzile sunt plătite: în cazul României, Băncii Naţionale a României şi Băncii Române de Comerţ Exterior, iar în cazul Indoneziei, Băncii Indonezia (Banca Centrală a Indoneziei); sau

d) dobânzile sunt plătite oricăror alte instituţii financiare aparţinând în totalitate guvernelor statelor contractante, în legătură cu împrumuturile făcute în aplicarea unui acord încheiat între guvernele statelor contractante.

4. Termenul dobânzi, folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare sau de clauza participării la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de aceste efecte, titluri sau obligaţiuni, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile, inclusiv dobânzile pentru plata cu întârziere a livrărilor. Penalităţile pentru plata cu întârziere a împrumuturilor nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care se plătesc dobânzile este efectiv legată de acel sediu permanent sau de acea bază fixă ori de alte activităţi de afaceri legate de un asemenea sediu permanent sau de acea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobânzile sunt considerate că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuşi acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau către orice altă persoană asimilată unui broker sau agent de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin asemenea plăţi.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comisioane. În această situaţie se aplică prevederile art. 7.

5. Comisioanele sunt considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează plata, iar aceste comisioane se suportă de acel sediu permanent, aceste comisioane se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de activităţile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 12,5% din suma brută a redevenţelor, dacă acestea reprezintă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui (oricărei) patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru informaţiile referitoare la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, a filmelor de cinematograf sau a benzilor destinate televiziunii sau radiodifuziunii;

b) 15% din suma brută a redevenţelor, dacă acestea reprezintă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice.

3. Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf, filmelor sau benzilor destinate emisiunilor de radio sau de televiziune, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unu echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţiile referitoare la experienţa câştigată în domeniu industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevenţele este efectiv legată de acel sediu permanent sau de acea bază fixă ori de alte activităţi de afaceri legate de un asemenea sediu permanent sau de o asemenea bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevenţele sunt considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe se suportă de acel sediu permanent sau de acea bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Atunci când, ca urmare a relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinând seama de folosirea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 14

Câştiguri din capital

1. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăţi.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţilor mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţilor mobiliare aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional şi a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul în care acesta dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale sau este prezent în acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care depăşesc în total 120 de zile în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii într-unul dintre statele contractante. Dacă dispune de o asemenea bază fixă sau dacă este prezent în acel celălalt stat contractant pentru perioada sau perioadele menţionate, venitul poate fi impus în acel celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acesta este atribuibil acelei baze fixe sau este obţinut în acel celălalt stat contractant în timpul perioadei sau perioadelor menţionate.

2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată, sunt impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite cu acest titlu pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

a) primitorul este prezent în acel celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, calculate din prima zi a sosirii sale într-unul dintre statele contractante; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele acesteia, care angajează şi care nu este rezident al celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Tantiemele şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau al oricărui alt organ similar al unei societăţi, stabilit potrivit legii interne a acelui stat, societatea fiind rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 18

Artişti şi atleţi

1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din activităţi personale desfăşurate în celălalt stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum ar fi: artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune ori de interpret muzical sau în calitate de atlet pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile provenind din activităţile personale ale artistului de spectacol sau ale atletului nu revin artistului de spectacol sau atletului însuşi, ci unei alte persoane, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, aceste venituri pot fi impuse în statul contractant în care îşi desfăşoară activităţile artistul de spectacol sau atletul.

3. Veniturile realizate din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, sunt scutite de impozit.

ART. 19

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, orice pensie sau altă remuneraţie similară plătită unui rezident al unui stat contractant dintr-o sursă aflată în celălalt stat contractant, pentru munca salariată desfăşurată în trecut sau pentru serviciile prestate în acel celălalt stat contractant, şi orice anuitate plătită unui astfel de rezident dintr-o asemenea sursă pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătită periodic, la date stabilite, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade de timp specificate sau determinabile, în virtutea unui angajament de efectuare a plăţilor, în schimbul unor contraprestaţii depline şi corespunzătoare, făcute în bani sau evaluabile în bani.

ART. 20

Funcţii publice

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei unităţi sau autorităţi, sunt impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel celălalt stat contractant şi dacă persoana fizică este rezidentă a acelui stat contractant şi:

(i) este un cetăţean al acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit rezident al acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acelui stat contractant, acelei unităţi sau autorităţi, este impozabilă numai în acel stat contractant.

b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezident şi cetăţean al acelui celălalt stat contractant.

3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru servicii prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială sau de o autoritate locală a acestuia.

ART. 21

Profesori şi cercetători

Profesorii sau alţi membri ai corpului de învăţământ sau de cercetare, care se află în mod temporar într-un stat contractant numai în scopul de a preda sau de a efectua cercetări la o universitate, un colegiu, o şcoală sau la o altă instituţie de învăţământ recunoscută de guvernul unui stat contractant şi care sunt sau au fost, imediat înainte de sosirea lor, rezidenţi ai celuilalt stat contractant, vor fi scutiţi de impozit în primul stat contractant menţionat, pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, pentru remuneraţiile primite pentru această activitate de predare sau de cercetare.

ART. 22

Studenţi

Sumele pe care un student, un practicant sau un stagiar, care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau instruirii sale, le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire nu vor fi impuse în acel prim stat contractant menţionat, cu condiţia ca aceste sume să provină din surse situate în afara acelui stat contractant.

ART. 23

Alte venituri

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost menţionate în mod expres în articolele precedente ale prezentului acord, sunt impozabile în statul contractant din care provin.

ART. 24

Eliminarea dublei impuneri

1. S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată în conformitate cu paragrafele următoare ale acestui articol.

2. În cazul României, impozitul plătit de un rezident al României pentru veniturile impozabile în Indonezia, în conformitate cu prevederile acestui acord, va fi scăzut din impozitul român datorat conform legislaţiei fiscale române.

Această deducere nu poate totuşi depăşi acea parte a impozitului pe venit, calculată înaintea acordării deducerii, care este atribuibilă venitului ce poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

3. În cazul Indoneziei, când un rezident al Indoneziei realizează venituri din România şi aceste venituri pot fi impuse potrivit prevederilor acestui acord, suma impozitului român plătibil asupra venitului va fi luată în considerare ca un credit faţă de impozitul indonezian stabilit acelui rezident. Totuşi suma creditului nu va depăşi acea parte a impozitului indonezian care este corespunzătoare venitului respectiv.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant, care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesniri personale, facilităţi şi reduceri din punct de vedere fiscal, ţinând seama de statutul civil sau de responsabilităţile familiale ale acestora, pe care le acordă propriilor lor rezidenţi.

3. Un stat contractant nu va modifica baza impozabilă a unui rezident al celuilalt stat contractant, incluzând în aceasta elemente de venit care au fost deja impuse în celălalt stat contractant, după expirarea perioadei de prescripţie prevăzute în legislaţia sa internă şi, în orice caz, după expirarea a 5 ani de la sfârşitul anului fiscal în cursul căruia veniturile în cauză au fost realizate.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de către unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici o impunere sau obligaţie legată de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.

5. În prezentul articol, termenul impunere indică impozitele care fac obiectul prezentului acord.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, când cazul său intră sub incidenţa paragrafului 1 al art. 25, aceleia a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat într-o perioadă de 2 ani de la prima notificare a măsurii din care rezultă o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să dea o soluţie satisfăcătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este în conformitate cu prezentul acord.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea prezentului acord. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea eliminării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezentul acord:

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, astfel cum se prevede în paragrafele precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un asemenea schimb poate avea loc între reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau ale legilor interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de prezentul acord, în măsura în care impunerea pe care o stabilesc nu este contrară prevederilor prezentului acord. Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinută secret şi va fi divulgată numai persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea sau urmărirea impozitelor care fac obiectul prezentului acord. Aceste persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri, dar le pot divulga în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunând unuia dintre statele contractante obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative ale fiecărui stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative normale a fiecărui stat contractant;

c) de a transmite informaţii care ar divulga orice secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional ori un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Prevederi diverse

Prevederile prezentului acord nu vor fi considerate că limitează în vreun fel excluderea, scutirea, deducerea, creditarea sau alte înlesniri acordate în prezent sau în viitor:

a) prin legislaţia unui stat contractant, în vederea stabilirii impozitelor percepute de acel stat contractant; sau

b) prin orice alt acord între statele contractante.

ART. 29

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Nici o prevedere din prezentul acord nu va afecta privilegiile fiscale acordate agenţilor diplomatici sau funcţionarilor consulari în conformitate cu normele dreptului internaţional sau cu prevederile unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Prezentul acord va fi ratificat în conformitate cu prevederile constituţionale în vigoare în fiecare stat contractant şi va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare.

2. Prevederile prezentului acord îşi vor produce efectul:

a) în România: cu privire la veniturile obţinute la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezentul acord a intrat în vigoare;

b) în Indonezia: cu privire la veniturile obţinute la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care prezentul acord a intrat în vigoare.

ART. 31

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare o perioadă nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa acordul, pe canale diplomatice, până la data de 30 iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care prezentul acord a intrat în vigoare.

În această situaţie, prezentul acord va înceta să se aplice:

a) în România: cu privire la veniturile obţinute la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor, celui în care a fost transmisă nota de denunţare;

b) în Indonezia: cu privire la veniturile obţinute la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost transmisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Întocmit la Jakarta la 3 iulie 1996, în trei exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, indoneziană şi engleză, toate cele trei texte fiind egal autentice. În cazul în care există vreo divergenţă în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Dumitru Tâncu,

ambasador

Pentru Guvernul Republicii Indonezia,

Soemadi D.M. Brotodiningrat,

director general pentru

relaţii economice externe