R.F.Germania noua

LEGE Nr. 29 din 16 ianuarie 2002

privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 31 ianuarie 2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 20 decembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

CONVENŢIE

între România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

România şi Republica Federală Germania,

dorind să promoveze relaţiile lor economice reciproce prin reducerea obstacolelor fiscale,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al unui land sau al unei unităţi administrativ-teritoriale ori al unei autorităţi locale a acestuia, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitul pe fondul total de salarii plătit de întreprindere, precum şi impozitul asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezenta convenţie sunt, în special:

a) în România:

- impozitul pe venitul obţinut de persoanele fizice;

- impozitul pe profit;

- impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

- impozitul pe venitul agricol; şi

- impozitul pe dividende,

denumite în continuare impozit român;

b) în Republica Federală Germania:

- impozitul pe venit (Einkommensteuer);

- impozitul pe corporaţie (Korperschaftsteuer);

- impozitul comercial (Gewerbesteuer); şi

- impozitul pe capital (Vermogensteuer);

- inclusiv suplimentele percepute asupra acestora,

denumite în continuare impozit german.

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi prerogativele suveranităţii;

b) termenul Republica Federală Germania înseamnă teritoriul de stat al Republicii Federale Germania, precum şi suprafaţa ocupată de fundul şi subsolul mării, precum şi de coloana de apă suprajacentă, adiacentă mării teritoriale, în măsura în care Republica Federală Germania îşi exercită drepturile sale suverane şi prerogativele suveranităţii sale, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa naţională, în scopul explorării, exploatării, conservării şi administrării resurselor naturale minerale sau biologice;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Federală Germania, după cum cere contextul;

d) termenul persoana înseamnă o persoană fizică, o societate şi orice asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul naţional înseamnă:

aa) în cazul României: orice persoană fizică având cetăţenia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

bb) în cazul Republicii Federale Germania: orice german, în conformitate cu Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi asociaţie, având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Republica Federală Germania;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

aa) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice sau reprezentanţii săi autorizaţi;

bb) în cazul Republicii Federale Germania, Ministerul Federal al Finanţelor sau autoritatea împuternicită de acesta.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii în orice moment de către un stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică, orice înţeles dat de legislaţia fiscală aplicabilă în acest stat prevalând asupra înţelesului dat termenului de alte legi ale acestui stat.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acest stat, un land şi orice unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia. Această expresie nu include însă orice persoană care este supusă impunerii în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse sau din capital, situate în acest stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în nici unul dintre ele ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o societate este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care se află sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.

2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai dacă durează mai mult de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri ori mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;

c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau al unei expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.

7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor de afaceri obişnuite.

8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant ori care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din exploatări agricole sau forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în exploatări agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului civil cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie totuşi să fie aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente ale acestui articol, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul în care există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole din prezenta convenţie, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transport naval, pe căi navigabile interioare şi aerian

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Profiturile obţinute din exploatarea vaselor angajate în transport pe căi navigabile interioare sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

3. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, sintagma profituri obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor se consideră că include profituri din:

a) închirierea ocazională de nave sau aeronave goale; şi

b) folosirea sau închirierea de containere (inclusiv remorchere şi echipament auxiliar utilizat pentru transportul containerelor),

cu condiţia ca aceste activităţi să fie legate de exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor.

4. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval sau a unei întreprinderi de transport pe căi navigabile interioare se află la bordul unei nave sau al unui vas, acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau a vasului ori, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vasul.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

şi fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuneri, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, profiturile, care, în absenţa acestor condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Atunci când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat contractant.

2. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct cel puţin 10% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 15% din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, drepturi de folosinţă sau titluri de creanţă, din acţiuni miniere, părţi de fondator sau alte venituri care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor şi veniturile generate de certificatele aparţinând unui fond de investiţii.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situată în celălalt stat şi nici nu poate să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2,

a) dobânzile provenind din România şi plătite Guvernului Republicii Federale Germania, Deutsche Bundesbank, Kreditanstalt fur Wiederaufbau sau Deutsche Investitions und Entwicklungsgesellschaft (DEG) şi dobânzile plătite în legătură cu un împrumut garantat de HERMES-Deckung sunt scutite de impozitul român;

b) dobânzile provenind din Republica Federală Germania şi plătite Guvernului României sunt scutite de impozitul german dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de către Guvernul României, de o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia ori de orice agenţie sau unitate bancară ori instituţie a Guvernului României, a unităţii administrativ-teritoriale sau a autorităţii locale ori dacă creanţele unui rezident din România sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime Guvernului României.

4. Independent de prevederile paragrafului 2, dacă şi atât timp cât Republica Federală Germania, în conformitate cu legislaţia sa internă, nu va percepe impozit prin reţinere la sursă asupra dobânzilor plătite unui rezident din România, cota menţionată la paragraful 2 va fi redusă la 0% .

5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau neînsoţite de garanţii ipotecare, şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

6. Prevederile paragrafelor 1 şi 4 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

7. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acest sediu permanent sau bază fixă, aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinându-se seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice (inclusiv asupra filmelor de cinematograf sau filmelor, înregistrărilor pe benzi ori alte mijloace radio sau de televiziune ori alt fel de transmisiune), orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă ori procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea ori dreptul de a utiliza orice drept de autor asupra programelor de computer sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific. Termenul redevenţe include, de asemenea, plăţi de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza numele unei persoane, imaginea acesteia ori orice alte drepturi similare legate de personalitate, precum şi plăţi primite în legătură cu înregistrarea la radio sau televiziune a spectacolelor artiştilor sau a performanţelor sportivilor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, atunci când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avându-se în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Câştigurile obţinute din înstrăinarea acţiunilor şi a altor drepturi similare într-o societate ale cărei active sunt formate în principal - direct sau indirect - din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant pot fi impuse în acest stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe pot fi impuse în celălalt stat.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional, a vaselor angajate în transportul pe căi navigabile interioare sau a proprietăţilor mobiliare necesare în exploatarea acestor nave, aeronave sau vase sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1 - 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

6. Atunci când o persoană fizică a fost rezidentă a unui stat contractant timp de 5 ani sau mai mult şi a devenit rezidentă a celuilalt stat contractant, prevederile paragrafului 5 nu vor împiedica primul stat menţionat să impoziteze, în concordanţă cu legislaţia sa internă, creşterea valorii acţiunilor ce reprezintă capitalul unei societăţi rezidente a primului stat menţionat, pentru perioada de rezidenţă a acestei persoane fizice în primul stat menţionat. În această situaţie creşterea de capital impozabilă în primul stat menţionat nu va fi inclusă în determinarea unei creşteri ulterioare de capital în celălalt stat.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, poate fi impusă în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia servicii profesionale cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16 - 19, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în celălalt stat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prevederile paragrafului 2 nu se aplică remuneraţiilor obţinute dintr-o activitate salariată desfăşurată în cadru organizat pentru închirierea profesională a forţei de muncă.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sau la bordul unui vas angajat în transport pe căile navigabile interioare sunt impozabile în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii care exploatează nava, aeronava sau vasul.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din desfăşurarea de activităţi de către artişti sau sportivi într-un stat contractant, cu condiţia ca deplasarea în acest stat să fie finanţată în întregime sau în principal din fonduri publice aparţinând celuilalt stat contractant, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia sau unei organizaţii recunoscute ca fiind în celălalt stat contractant o organizaţie de caritate. În această situaţie veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care persoana fizică în cauză este rezidentă.

ART. 18

Pensii, anuităţi şi plăţi similare

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare sau anuităţile plătite unui rezident al unui stat contractant de către celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, plăţile primite de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant în cadrul legislaţiei referitoare la asigurările sociale a celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat.

3. Independent de prevederile paragrafului 1, plăţile periodice sau ocazionale făcute de unul dintre statele contractante, de un land, o unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală a acestuia unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant, ca o compensaţie pentru persecuţia politică sau daune suferite ori pagube materiale cauzate acesteia în urma unui război (inclusiv măsuri reparatorii), ori plăţile pentru un serviciu militar sau civil alternativ ori plăţile făcute ca urmare a unei crime, vaccinări sau a unui eveniment similar sunt impozabile numai în primul stat menţionat.

4. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau într-o perioadă specificată ori determinabilă, în virtutea unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.

5. Plăţile pentru întreţinere, inclusiv cele necesare pentru creşterea copiilor, făcute de un rezident al unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt scutite de impozite în celălalt stat. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care astfel de plăţi de întreţinere sunt deductibile în primul stat menţionat la calculul veniturilor impozabile ale plătitorului; alocaţiile fiscale acordate pentru uşurarea poverii sociale nu sunt considerate deduceri în sensul acestui paragraf.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, un land, o unitate administrativ-teritorială ori o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acest stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat, land, unitate administrativ-teritorială ori autoritate locală sau oricărei alte entităţi juridice, în baza dreptului public, sunt impozabile numai în acest stat.

b) Totuşi astfel de remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi

aa) este un naţional al acelui stat; sau

bb) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat, unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, acelui land, acelei unităţi administrativ-teritoriale ori acelei autorităţi locale sau oricărei alte entităţi juridice, în baza dreptului public din acel stat, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile art. 15 - 18 se aplică remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de un land, de o unitate administrativ-teritorială ori de o autoritate locală a acestuia sau de orice altă entitate juridică, în baza dreptului public din acel stat.

4. Prevederile paragrafului 1 se aplică în acelaşi mod pentru remuneraţiile plătite, în baza unui program de asistenţă pentru dezvoltare a unui stat contractant, land, a unei unităţi administrativ-teritoriale sau autorităţi locale a acestuia, din fonduri furnizate exclusiv de către acel stat, land, unitate administrativ-teritorială sau autoritate locală unui specialist sau unui voluntar trimis în celălalt stat contractant cu consimţământul celuilalt stat.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică în acelaşi mod pentru remuneraţiile plătite de către sau pentru Institutul Goethe sau pentru Serviciul german de schimburi academice ("Deutscher Akademischer Austauschdienst") al Republicii Federale Germania. Un tratament asemănător pentru remuneraţiile altor instituţii similare din statele contractante poate fi reglementat de comun acord între autorităţile competente. Dacă astfel de remuneraţii nu sunt impozabile în statul în care se află sediul central al instituţiei, atunci se aplică prevederile art. 15.

ART. 20

Profesori şi studenţi

1. O persoană fizică care este invitată într-un stat contractant de către acel stat sau de către o universitate, colegiu, şcoală, muzeu ori de către o altă instituţie culturală din acel stat sau care se află în acel stat în baza unui program oficial de schimb cultural pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani, numai în scopul de a preda, de a ţine prelegeri sau de a cerceta la o astfel de instituţie, şi care este sau a fost, imediat anterior sosirii sale în acel stat, rezidentă a celuilalt stat contractant, este scutită de impozit în primul stat menţionat în ceea ce priveşte remuneraţia primită pentru o astfel de activitate, cu condiţia ca remuneraţia respectivă să provină din surse aflate în afara acelui stat.

2. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost rezident al celuilalt stat contractant, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, şi care este prezent în ultimul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse aflate în afara acelui stat.

ART. 21

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente, sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 22

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare deţinute de un rezident al unui stat contractant şi care sunt situate în celălalt stat contractant poate fi impus în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat contractant o are în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în celălalt stat.

3. Capitalul constituit din nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional, din vase angajate în transportul pe căi navigabile interioare şi din proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea nave, aeronave şi vase este impozabil numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

ART. 23

Evitarea dublei impuneri în statul de rezidenţă

1. În cazul României, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Republica Federală Germania, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Federală Germania;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Federală Germania.

Totuşi această deducere nu va putea depăşi în nici un caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Republica Federală Germania.

2. În cazul unui rezident al Republicii Federale Germania impozitul va fi determinat după cum urmează:

a) În afară de cazul în care este permis un credit fiscal conform subparagrafului b), vor fi scutite din baza de impunere a impozitului german orice element de venit care provine din România şi orice element de capital situat în România care, conform prezentei convenţii, poate fi impus în România.

În cazul elementelor de venit din dividende prevederile precedente se aplică numai asupra acelor dividende care sunt plătite unei societăţi (alta decât un parteneriat) rezidente a Republicii Federale Germania de către o societate care, fiind rezidentă a României, cel puţin 10% din capitalul său este deţinut direct de o societate germană, şi care nu sunt deduse când se calculează profitul societăţii care distribuie acele dividende.

Vor fi excluse din baza de stabilire a impozitelor pe capital orice deţineri de acţiuni în baza cărora dividendele, dacă ar fi plătite, ar fi scutite, conform prevederilor precedente.

b) Sub rezerva prevederilor din legislaţia fiscală germană referitoare la acordarea creditului pentru impozitul plătit în străinătate, va fi admis ca un credit, faţă de impozitul german, impozitul român plătit potrivit legislaţiei române şi în concordanţă cu prezenta convenţie, pentru următoarele elemente de venit:

aa) dividendele care nu sunt tratate la subparagraful a);

bb) dobânzi;

cc) redevenţe;

dd) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 2 al art. 13;

ee) elementele de venit care pot fi impuse în România potrivit prevederilor paragrafului 3 al art. 15;

ff) remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie;

gg) elementele de venit în sensul art. 17.

c) Prevederile subparagrafului b) se aplică în locul prevederilor subparagrafului a) asupra elementelor de venit, astfel cum sunt definite în art. 7 şi 10, şi asupra activelor din care sunt obţinute aceste venituri, dacă un rezident al Republicii Federale Germania nu dovedeşte că venitul brut al sediului permanent în anul în care profitul a fost realizat sau venitul brut al companiei rezidente în România în anul pentru care dividendele au fost plătite a fost obţinut în întregime sau aproape în întregime din activităţi în sensul alin. 1 - 6 ale paragrafului 1 al secţiunii 8 din Legea germană referitoare la relaţiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau din participări în sensul paragrafului 2 al secţiunii 8 din această lege; aceleaşi prevederi se vor aplica proprietăţilor imobiliare utilizate de un sediu permanent şi veniturilor din proprietăţile imobiliare ale sediului permanent (paragraful 4 al art. 6) şi profiturilor obţinute din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare (paragraful 1 al art. 13) şi proprietăţi mobiliare făcând parte din activul de afaceri al unui sediu permanent (paragraful 3 al art. 13).

d) Totuşi Republica Federală Germania îşi va menţine dreptul de a lua în considerare la determinarea cotei de impozit elementele de venit şi de capital, care în baza prevederilor prezentei convenţii sunt scutite de impozit german.

e) Independent de prevederile subparagrafului a), dubla impunere va fi evitată prin acordarea unui credit fiscal, după cum este prevăzut în subparagraful b);

aa) dacă în statul contractant elementele de venit sau de capital sunt tratate la prevederi diferite din această convenţie ori sunt atribuite la diferite persoane (cu excepţia prevederilor art. 9) şi acest conflict nu poate fi rezolvat printr-o procedură în conformitate cu paragraful 3 al art. 25 şi ca rezultat al diferenţei de tratament sau atribuire, venitul respectiv sau capitalul va rămâne neimpozitat ori va fi impozitat cu o cotă mai scăzută decât cea care ar fi fost aplicată fără existenţa acestui conflict; sau

bb) dacă, după ce au avut loc consultări cu autorităţile competente ale României, Republica Federală Germania notifică României, pe căi diplomatice, elementele de venit asupra cărora se intenţionează să se aplice prevederile subparagrafului b). Dubla impunere este evitată pentru venitul notificat prin acordarea unui credit fiscal din prima zi a anului calendaristic în care a fost făcută notificarea.

ART. 24

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea ori obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere, independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impunerea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire şi reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe care le acordă numai rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul ori de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică, independent de prevederile art. 2, impozitelor de orice fel şi natură.

ART. 25

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 24, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi ori dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri, în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere apare necesar un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 26

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante, privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative, în scopul furnizării de informaţii, contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional ori un procedeu de fabricaţie sau comercial ori informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 27

Reguli procedurale privind impozitarea prin reţinere la sursă

1. În situaţia în care plăţile pot fi impuse cu cote reduse sau nu sunt impozabile în statul de sursă, fiecare stat contractant va aplica procedurile prin care plătitorul să poată face plăţile în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

2. Autorităţile competente pot să implementeze, în baza unei înţelegeri amiabile, prevederile acestui articol sau să stabilească, dacă este necesar, alte proceduri pentru implementarea reducerilor sau a scutirilor de impozite care fac obiectul acestei convenţii. Statul contractant din care provin elementele de venit poate să solicite autorităţii competente certificarea rezidenţei în celălalt stat contractant.

3. Orice cerere de rambursare trebuie să fie prezentată până la sfârşitul celui de-al patrulea an următor anului calendaristic în care impozitul prin reţinere la sursă a fost aplicat asupra dividendelor, dobânzilor, redevenţelor sau altor elemente de venit.

ART. 28

Procedura de aplicare a convenţiei în cazuri speciale

1. Această convenţie nu trebuie interpretată în sensul că un stat contractant este împiedicat să aplice prevederile sale legale interne pentru prevenirea evaziunii fiscale sau evitarea plăţii impozitelor.

2. Dacă prevederile paragrafului 1 conduc la o dublă impunere, autorităţile competente se vor consulta reciproc asupra modului de evitare a dublei impuneri, în conformitate cu paragraful 3 al art. 25.

ART. 29

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Protocol

Protocolul anexat este parte integrantă a prezentei convenţii.

ART. 31

Intrarea în vigoare

1. Prezenta convenţie va fi ratificată; instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.

2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la data la care are loc schimbul instrumentelor de ratificare, iar prevederile sale vor produce efecte în ambele state contractante:

a) în cazul impozitelor reţinute prin stopaj la sursă în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

3. La data intrării în vigoare a prezentei convenţii Convenţia dintre Republica Federală Germania şi Republica Socialistă România privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, semnată la 29 iunie 1973, va înceta să mai producă efecte:

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare.

ART. 32

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, dar fiecare stat contractant poate, la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a anului calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării sale în vigoare, să trimită celuilalt stat contractant, pe căi diplomatice, o notă de denunţare şi, în această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect:

a) în cazul impozitelor reţinute prin stopaj la sursă în legătură cu sumele plătite, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;

b) în cazul celorlalte impozite percepute, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

Semnată la Berlin la 4 iulie 2001, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretarea textelor în limbile română şi germană, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

Mihai Nicolae Tănăsescu,

ministrul finanţelor publice

Pentru Republica Federală Germania,

Gerhard Westdickenberg,

director general

Ministerul Federal al Finanţelor

PROTOCOL

la Convenţia dintre România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001

La semnarea Convenţiei dintre România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital semnatarii, pe deplin autorizaţi, au căzut de acord, în plus, asupra următoarelor prevederi care fac parte integrantă din convenţia menţionată:

1. Referitor la art. 7:

a) Când o întreprindere a unui stat contractant vinde produse sau mărfuri ori desfăşoară activităţi de afaceri în celălalt stat contractant, prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, profiturile acelui sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale primite de întreprindere, ci numai pe baza sumei care poate fi atribuibilă activităţii sediului permanent desfăşurate pentru astfel de vânzări sau afaceri.

b) În cazul contractelor, în special cele pentru expertize, livrări, instalări de echipamente industriale, comerciale sau ştiinţifice ori construcţii de clădiri, sau cele pentru lucrări publice, când întreprinderea are un sediu permanent în celălalt stat contractant, profiturile unui asemenea sediu permanent nu vor fi determinate pe baza sumei totale din contract, ci numai pe baza acelei părţi a contractului care este efectiv executată de un sediu permanent în statul contractant în care este situat. Profiturile obţinute din furnizarea de bunuri către acel sediu permanent sau profiturile referitoare la partea din contract care este executată în statul contractant în care este situat sediul principal al întreprinderii vor fi impozabile numai în acel stat.

c) Sumele primite pentru servicii tehnice, inclusiv pentru studii ori prospecţiuni de natură ştiinţifică, geologică sau tehnică ori pentru contracte de engineering, inclusiv schiţele referitoare la acestea, sau pentru servicii de consultanţă ori servicii de supraveghere sunt considerate plăţi asupra cărora se aplică prevederile art. 7 sau 14 din convenţie. Totuşi, dacă şi în măsura în care aceste plăţi sunt făcute pentru un transfer real de know-how, se aplică prevederile art. 12 din convenţie.

2. Referitor la art. 10 şi 11:

Independent de prevederile art. 10 şi 11 din convenţie, dividendele şi dobânzile pot fi impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat:

a) dacă acestea sunt obţinute din drepturi sau creanţe purtătoare de o clauză de participare la profituri, inclusiv veniturile obţinute de un partener pasiv ("stiller Gesellschafter") din această participare sau dintr-un împrumut cu o rată a dobânzii, legată de profiturile debitorului ("partiarisches Darlehen") sau din obligaţiuni cu participări la profituri ("Gewinnobligationen"), în sensul legii fiscale a Republicii Federale Germania; şi

b) cu condiţia ca acestea să fie deductibile la determinarea profiturilor debitorului unui astfel de venit.

3. Referitor la art. 26:

Dacă, potrivit legislaţiei interne, sunt schimbate date personale în baza acestei convenţii, se vor aplica următoarele prevederi adiţionale:

a) Statul contractant care primeşte datele le poate utiliza numai pentru scopurile stabilite şi vor fi supuse condiţiilor stabilite de statul contractant care le furnizează.

b) Statul contractant care primeşte datele va informa, la cerere, statul contractant care le furnizează în legătură cu utilizarea datelor furnizate şi asupra rezultatelor obţinute ca urmare a folosirii acestora.

c) Datele personale pot fi furnizate numai autorităţilor responsabile. Orice furnizare ulterioară de date către alte autorităţi poate fi efectuată numai cu aprobarea prealabilă a statului contractant care le furnizează.

d) Statul contractant care furnizează datele va fi obligat să asigure că datele furnizate sunt corecte şi că ele sunt necesare scopurilor pentru care sunt furnizate. Vor fi luate în considerare orice interdicţii stabilite în legislaţia internă referitoare la furnizarea de date. Dacă reiese că au fost furnizate date incorecte sau date care nu ar fi trebuit să fie furnizate, statul contractant primitor va fi informat asupra acestei situaţii, fără nici o întârziere. Acel stat contractant va fi obligat să corecteze sau să elimine astfel de date.

e) Ca urmare a cererii primite persoana respectivă va fi informată în legătură cu datele furnizate despre ea şi în legătură cu modul de utilizare a unor astfel de date. Nu va exista nici o obligaţie de a furniza această informaţie în situaţia în care, dacă s-ar pune în balanţă, ar reieşi că interesul public pentru păstrarea acesteia depăşeşte interesul persoanei respective în primirea informaţiei. În toate celelalte aspecte dreptul persoanei vizate de a fi informată asupra datelor existente, referitoare la ea, va fi guvernat de legislaţia internă a statului contractant în al cărui teritoriu suveran este făcută cererea pentru informaţie.

f) Statul contractant primitor va fi responsabil, potrivit legislaţiei sale interne, pentru orice persoană care suferă prejudicii ca rezultat al schimburilor de date făcute în baza acestei convenţii. Referitor la persoana prejudiciată statul contractant primitor nu poate invoca drept scuză că prejudiciul a fost cauzat de statul contractant care a furnizat datele.

g) Dacă legislaţia internă a statului contractant stabileşte prevederi speciale pentru ştergerea datelor personale furnizate, acel stat contractant va informa în mod corespunzător statul contractant primitor. Indiferent de existenţa unei asemenea legi, datele personale furnizate vor fi şterse o dată ce ele nu mai sunt necesare pentru scopurile pentru care au fost furnizate.

h) Statele contractante furnizoare şi primitoare vor fi obligate să ţină înregistrări oficiale ale datelor personale furnizate şi primite.

i) Statele contractante furnizoare şi primitoare vor fi obligate să ia măsuri efective pentru a proteja datele personale furnizate împotriva unui acces neautorizat, unei schimbări neautorizate sau împotriva unei dezvăluiri neautorizate.

4. Referitor la art. 28:

Prevederea cap. 4 din Legea germană referitoare la relaţiile fiscale externe (Aussensteuergesetz) sau o legislaţie corespondentă din România este considerată a fi prevedere în sensul paragrafului 1 al art. 28.

---------------