LEGE Nr. 201 din 24 decembrie 1999
privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnat la Helsinki la 27 octombrie 1998
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 642 din 29 decembrie 1999
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
Se ratifică Acordul dintre România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnat la Helsinki la 27 octombrie 1998.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 27 septembrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 noiembrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN
ACORD
între România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit
Guvernul României şi Guvernul Republicii Finlanda,
dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit,
au convenit după cum urmează:
ART. 1
Persoane vizate
Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ART. 2
Impozite vizate
1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elemente de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică prezentul acord sunt:
a) în România:
(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(ii) impozitul pe profit;
(iii) impozitul pe salarii şi pe alte remuneraţii similare;
(iv) impozitul pe venitul agricol;
(v) impozitul pe dividende; şi
(vi) impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi,
denumite în continuare impozit român;
b) în Finlanda:
(i) impozitele de stat pe venit;
(ii) impozitul pe venitul societăţilor;
(iii) impozitul comunal;
(iv) impozitul bisericesc;
(v) impozitul prin reţinere la sursă pe dobândă; şi
(vi) impozitul prin reţinere la sursă pe veniturile nerezidenţilor,
denumite în continuare impozit finlandez.
4. Prezentul acord se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc despre orice modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.
ART. 3
Definiţii generale
1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:
a) termenul România înseamnă România şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi alte spaţii maritime (zona contiguă, platforma continentală, zona economică exclusivă) asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor spaţii maritime;
b) termenul Finlanda înseamnă Republica Finlanda şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Finlanda şi orice zonă adiacentă apelor teritoriale ale Republicii Finlanda în care, potrivit legislaţiei Finlandei şi în conformitate cu legislaţia internaţională, pot fi exercitate drepturile Finlandei în legătură cu explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mării şi subsolului şi ale apelor supraiacente;
c) termenul persoana include o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;
d) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;
e) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
f) termenul naţional înseamnă:
(i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;
(ii) orice persoană juridică, asociere de persoane sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;
g) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau cu o aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
h) expresia autoritate competentă înseamnă:
(i) în România, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;
(ii) în Finlanda, Ministerul Finanţelor, reprezentantul său autorizat sau autoritatea care este desemnată ca autoritate competentă de Ministerul Finanţelor.
2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord la o anumită dată de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la acea dată conform legislaţiei acestui stat cu privire la impozitele la care prezentul acord se aplică şi orice interpretare dată conform legislaţiei fiscale în vigoare a acestui stat, prevalând faţă de înţelesul care este atribuit termenului respectiv de alte legi ale acestui stat.
ART. 4
Rezidenţă
1. În sensul prezentului acord, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului, rezidenţei, locului conducerii, locului înregistrării sau oricărui alt criteriu de natură similară şi, de asemenea, include statul şi orice organism înfiinţat pe bază de statut sau autoritate locală ori unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, va fi considerată rezidentă a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;
d) dacă această persoană este naţional al ambelor state sau nu este al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord şi vor determina modul de aplicare a acordului pentru o asemenea persoană.
ART. 5
Sediu permanent
1. În sensul prezentului acord, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un loc de vânzări;
f) un atelier; şi
g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţie ori de instalare reprezintă sediu permanent numai dacă durează o perioadă mai mare de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;
d) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii temporare şi ocazionale, atunci când produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o lună de la închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană, alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6, acţionează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, această întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în legătură cu orice activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afara cazului în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit prevederilor acelui paragraf.
6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ART. 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. a) Sub rezerva prevederilor subparagrafelor b) şi c), expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate.
b) Expresia proprietăţi imobiliare include, îndeosebi, clădirile, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale.
c) Navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Când deţinerea în proprietate de acţiuni sau de alte părţi sociale într-o societate dă dreptul proprietarului unor astfel de acţiuni sau părţi sociale să deţină proprietăţile imobiliare ale societăţii, veniturile din exploatarea directă, închirierea sau din folosirea sub orice altă formă a unui asemenea drept de proprietate pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate proprietăţile imobiliare.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.
ART. 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afara cazului în care întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice ori similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile (altele decât cheltuielile care nu ar fi deductibile dacă sediul permanent ar fi o întreprindere separată) ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.
4. Nici un profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acestora nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ART. 8
Transport naval şi aerian
1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau a aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea, întreţinerea sau din închirierea containerelor (inclusiv trailerelor, barjelor şi echipamentului legat de transportul containerelor) folosite pentru transportul produselor sau al mărfurilor sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia cazului în care containerele sunt folosite pentru transportul produselor ori al mărfurilor numai între locuri situate în celălalt stat contractant.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi dobânzilor aferente fondurilor legate numai de exploatarea navelor sau a aeronavelor.
ART. 9
Întreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; ori
b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate ori impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acestor profituri, în cazul în care consideră că această modificare este justificată. La efectuarea acestei modificări se ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi, dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ART. 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant. Totuşi aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5% din suma brută a dividendelor.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, atâta timp cât o persoană fizică rezidentă în Finlanda are dreptul, conform legislaţiei fiscale finlandeze, să obţină un credit fiscal pentru dividendele plătite de o societate rezidentă a Finlandei, dividendele plătite de o societate rezidentă a Finlandei unui rezident al României sunt impozabile numai în România, dacă rezidentul României este beneficiarul efectiv al dividendelor.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afectează impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.
4. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile provenind din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni de legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacă prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului în care asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din acel celălalt stat contractant.
ART. 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit, nu va depăşi 5% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2:
a) dobânzile care provin din Finlanda sunt impozabile numai în România, dacă acestea sunt plătite:
(i) statului român;
(ii) unei unităţi administrativ-teritoriale;
(iii) Băncii Naţionale a României;
(iv) Băncii de Export-Import a României - S.A. (Eximbank);
(v) oricărui rezident al României, în legătură cu un împrumut sau cu un credit subvenţionat de Guvern, în termenii şi în condiţiile care sunt determinate potrivit normelor acceptate pe plan internaţional pentru creditele subvenţionate în mod oficial;
(vi) oricărei instituţii al cărei capital este deţinut în întregime de Guvernul României sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia, după cum se poate conveni din timp în timp între autorităţile competente ale statelor contractante;
b) dobânzile care provin din România sunt impozabile numai în Finlanda, dacă acestea sunt plătite:
(i) statului finlandez sau, unei autorităţi locale ori unui organism al acestuia, înfiinţat pe bază de statut;
(ii) Băncii Finlandei;
(iii) Fondului Finlandez pentru Cooperare Industrială (FINNFUND) sau oricărei alte instituţii similare, după cum se poate conveni din timp în timp între autorităţile competente ale statelor contractante;
(iv) oricărui rezident al Finlandei, în legătură cu un credit subvenţionat de Guvern, în termenii şi în condiţiile determinate potrivit Reglementărilor OECD cu privire la dispoziţiile referitoare la creditele pentru export subvenţionate în mod oficial sau la orice alte împrumuturi ori credite subvenţionate, care se bazează pe dispoziţii similare, acceptate pe plan internaţional pentru creditele subvenţionate în mod oficial;
c) dobânzile care provin:
(i) dintr-un stat contractant la un împrumut garantat de oricare dintre organismele menţionate la lit. a) sau b) şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în acel celălalt stat contractant;
(ii) din România la un împrumut garantat de Comitetul de Garanţii Finlandez şi plătite unui rezident al Finlandei sunt impozabile numai în Finlanda.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte publice, obligaţiuni sau titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni sau titluri de creanţă. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacă prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.
ART. 12
Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Totuşi aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:
a) 2,5% din suma brută a redevenţelor, în cazul sumelor plătite pentru utilizarea sau pentru dreptul de a utiliza un soft pentru computer sau un echipament industrial, comercial sau ştiinţific;
b) 5% din suma brută a redevenţelor, în toate celelalte cazuri.
3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra softului pentru computer, filmelor de cinematograf şi filmelor ori benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiilor prin satelit, cablu, fibre optice ori tehnologii similare pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific (cu excepţia cazurilor la care se referă prevederile paragrafului 2 ale art. 8) sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Termenul redevenţe include, de asemenea, câştigurile provenite din înstrăinarea oricăruia din aceste drepturi sau bunuri, în măsura în care asemenea câştiguri sunt legate de productivitate, de folosirea sau de dispunerea de acestea.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau dacă prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent ori bază fixă, atunci aceste redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.
ART. 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, şi situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor părţi sociale într-o societate ale cărei active sunt formate mai mult de jumătate din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare ce face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a acelei baze fixe pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
4. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor sau a aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare în vederea exploatării acestor nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat contractant.
5. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea containerelor (inclusiv a trailerelor, barjelor şi echipamentului legat de transportul containerelor) folosite pentru transportul produselor sau al mărfurilor sunt impozabile numai în acest stat, cu excepţia cazului în care containerele sunt folosite pentru transportul produselor sau al mărfurilor numai între locuri situate în celălalt stat contractant.
6. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele precedente ale acestui articol, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.
ART. 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afara cazului în care dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant, în scopul desfăşurării activităţilor sale, sau dacă este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat. Dacă:
a) rezidentul dispune de o asemenea bază fixă, venitul poate fi impus în acel celălalt stat, dar numai acea parte din venit care este atribuibilă bazei fixe;
b) rezidentul este astfel prezent, venitul poate fi impus în acel celălalt stat contractant, dar numai acea parte din venit care este obţinută din activităţile desfăşurate în acea perioadă sau perioade.
2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.
ART. 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afara cazului în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:
a) primitorul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat contractant.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.
ART. 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau al oricărui organ similar al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
ART. 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv în această calitate nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţile exercitate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacă vizita în acel stat este suportată în întregime sau în cea mai mare parte din fondurile publice ale celuilalt stat contractant ori de autoritatea locală sau unitatea administrativ-teritorială a acestuia. În acest caz veniturile sunt impozabile în conformitate cu prevederile art. 7, 14 sau 15, după caz.
ART. 18
Pensii, anuităţi şi plăţi similare
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare primite pentru munca salariată desfăşurată în trecut sau orice anuitate plătită unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 şi sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte sume, plătite fie periodic, fie sub forma unei sume globale, acordate potrivit legislaţiei privind asigurările sociale a unui stat contractant ori în baza unui program public elaborat de un stat contractant pentru scopuri sociale, sau orice anuitate provenind din acel stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic unei persoane fizice la scadenţe fixe în timpul vieţii sau pe parcursul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea unei obligaţii de a face în schimb plăţile pentru deplină şi corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc (altele decât serviciile prestate).
ART. 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de un organism înfiinţat pe bază de statut, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat ori organism sau autorităţi ori unităţi sunt impozabile numai în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă persoana fizică, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant ori de un organism înfiinţat pe bază de statut, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui stat sau organism ori autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acest stat contractant.
b) Totuşi aceste pensii sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezidentă persoana fizică, dacă este naţional al acelui stat contractant.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de un organism înfiinţat pe bază de statut, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ART. 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau pregătire un student sau un stagiar ori un practicant în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier, care este sau a fost, imediat înaintea venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii sale, nu sunt impuse în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat. Facilităţile stabilite în acest paragraf nu vor fi acordate pe o perioadă mai mare de 7 ani consecutivi.
2. Un student care studiază la o universitate ori la altă instituţie de învăţământ superior dintr-un stat contractant sau un stagiar ori un practicant în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier, care este sau a fost, imediat înaintea venirii sale în celălalt stat contractant, rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă continuă ce nu depăşeşte 183 de zile, nu va fi impus în acel celălalt stat pentru remuneraţiile primite ca urmare a unor servicii prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile să fie în legătură cu studiile sau cu pregătirea sa şi remuneraţiile să constituie venituri necesare pentru întreţinerea sa.
ART. 21
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, sunt impozabile numai în acel stat contractant.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, astfel cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
ART. 22
Eliminarea dublei impuneri
1. În România dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:
Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, pot fi impuse în Finlanda, România va recunoaşte ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Finlanda.
Această deducere nu va depăşi totuşi acea parte din impozitul pe venit, astfel cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului ce poate fi impus în Finlanda.
2. Sub rezerva legislaţiei finlandeze referitoare la eliminarea dublei impuneri internaţionale (care nu afectează principiile generale stabilite în acest acord), dubla impunere va fi eliminată în Finlanda după cum urmează:
a) Când un rezident al Finlandei obţine venituri care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, pot fi impuse în România, Finlanda, sub rezerva prevederilor lit. b), va recunoaşte o deducere din impozitul finlandez pe venitul acelei persoane într-o sumă egală cu impozitul plătit în România în baza legii române şi în conformitate cu prezentul acord, astfel cum este calculat asupra aceluiaşi venit pentru care se calculează impozitul finlandez.
b) Dividendele plătite de o societate rezidentă a României unei societăţi rezidente a Finlandei şi care controlează în mod direct cel puţin 10% din puterea de vot în societatea plătitoare de dividende vor fi scutite de impozit în Finlanda.
c) Independent de alte prevederi ale prezentului acord, o persoană fizică rezidentă a României şi care, în conformitate cu legislaţia fiscală finlandeză referitoare la impozitele finlandeze menţionate la art. 2, este considerată şi rezidentă a Finlandei poate fi impusă în Finlanda. Totuşi Finlanda va recunoaşte deducerea din impozitul finlandez a oricărui impozit român plătit pe venit, în conformitate cu prevederile lit. a). Aceste prevederi se aplică numai naţionalilor Finlandei.
d) Când, în conformitate cu orice prevedere a prezentului acord, venitul obţinut de un rezident al Finlandei este scutit de impozit în Finlanda, Finlanda poate totuşi să ia în calcul venitul scutit la determinarea impozitului asupra venitului rămas al persoanei respective.
ART. 23
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Independent de prevederile art. 1 această prevedere se va aplica, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire şi diminuare în ceea ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Cu excepţia cazului în care se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut ori controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat contractant menţionat.
5. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplică impozitelor de orice fel şi natură.
ART. 24
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 23, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impunere contrară prevederilor prezentului acord.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezentul acord. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestui acord. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, pentru a ajunge la o înţelegere, în sensul paragrafelor precedente.
ART. 25
Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentului acord sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privitoare la impozitele vizate de acord, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acordului, în special pentru prevenirea fraudei sau evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acestui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi la organele administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau cu soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul acordului. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, industrial, profesional sau un procedeu de fabricaţie ori comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ART. 26
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare
Prevederile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ART. 27
Intrarea în vigoare
1. Prezentul acord va intra în vigoare în a 30-a zi de la data ultimei notificări prin care guvernele statelor contractante îşi vor comunica reciproc că au fost îndeplinite procedurile legale interne pentru intrarea sa în vigoare. Prevederile acordului se vor aplica în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru impozitele percepute pentru orice an fiscal începând la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care acordul intră în vigoare;
2. Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Helsinki la 18 august 1977 (denumită în continuare Convenţia din 1977), va înceta să aibă efect în legătură cu impozitele la care prezentul acord se aplică în conformitate cu prevederile paragrafului 1.
ART. 28
Denunţarea
Prezentul acord va rămâne în vigoare până la denunţarea lui de către un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa acordul pe căi diplomatice, prin remiterea unei note de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic, după o perioadă de 5 ani de la data la care acordul intră în vigoare. În această situaţie prezentul acord va înceta să aibă efect în ambele state contractante:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, la venitul realizat la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care este remisă nota de denunţare;
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit, pentru impozitele percepute pentru orice an fiscal începând la sau după data de 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care este remisă nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul acord.
Semnat în două exemplare originale la Helsinki, la 27 octombrie 1998, în limbile română, finlandeză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.
Pentru Guvernul României,
Andrei Pleşu,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Republicii Finlanda,
Tarja Kaarina Halonen,
ministrul afacerilor externe