Finlanda veche

DECRET Nr. 61 din 2 martie 1978

privind ratificarea Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a protocolului la aceasta, încheiate la Helsinki la 18 august 1977

EMITENT: CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT ÎN: BULETINUL OFICIAL NR. 16 din 6 martie 1978

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi protocolul la aceasta, încheiate la Helsinki la 18 august 1977.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele Republicii Socialiste România

CONVENŢIE

între Republica Socialistă România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Republicii Finlanda,

în dorinţa de a încheia o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al autorităţilor locale ori al colectivităţilor publice, indiferent de modul cum sînt percepute.

2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

3. Impozitele existente care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt următoarele:

a) În România:

(i) impozitele pe retribuţii, pe veniturile din lucrări de litere, artă şi ştiinţă, precum şi pe veniturile obţinute din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare;

(ii) impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

(iii) impozitul pe veniturile de la societăţile mixte constituite cu participarea unor organizaţii economice române şi a unor parteneri străini;

(iv) impozitul pe veniturile obţinute din activităţi lucrative cum ar fi meserii, profesii libere, precum şi din întreprinderi altele decît cele de stat;

(v) impozitul pe veniturile obţinute din închirierea clădirilor şi terenurilor; şi

(vi) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

(mai jos denumite impozit român).

b) În Finlanda:

(i) impozitul de stat pe venit şi avere;

(ii) impozitul comunal;

(iii) impozitul bisericii;

(iv) impozitul marinarilor; şi

(v) impozitul reţinut la sursă din venitul nerezidenţilor;

(mai jos denumite impozit finlandez).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau analoagă care se vor adăuga sau care le vor înlocui pe cele existente după data semnării prezentei convenţii. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc orice modificări mai importante aduse legislaţiilor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul mării şi subsolul ariilor submarine situate în afara apelor teritoriale asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie, în scopul explorării şi pentru exploatarea resurselor naturale a unor astfel de arii;

b) termenul Finlanda înseamnă Republica Finlanda şi, cînd este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Finlanda şi orice suprafaţă adiacentă apelor teritoriale ale Republicii Finlanda înăuntrul cărora, în conformitate cu legislaţia Finlandei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Finlanda îşi exercită drepturile sale cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mărilor şi subsolului marin; în ce priveşte impozitul comunal, termenul nu include ţinutul Aland;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, România sau Finlanda;

d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane; cuprinde, de asemenea, o societate de persoane;

e) termenul societate indică orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române sau oricare entitate considerată ca persoană juridică în vederea impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţionali înseamnă:

(i) cu privire la România, orice persoană care are cetăţenia română şi orice persoană juridică sau altă entitate constituită potrivit legilor române în vigoare;

(ii) cu privire la Finlanda, orice persoană fizică care are cetăţenia finlandeză şi orice persoană juridică, societate de persoane şi asociaţie care îşi obţine statutul juridic ca atare, conform legislaţiei în vigoare în Finlanda;

h) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport făcut de către o navă sau o aeronavă exploatate de către o întreprindere care are sediul conducerii efective într-unul din statele contractante, cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava este exploatată numai între două locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă indică:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Finlandei, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul autorizat al acestuia.

2. În ceea ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită va avea, dacă contextul nu cere altfel, înţelesul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei. Contrar prevederilor propoziţiei anterioare, dacă înţelesul unei asemenea expresii conform legislaţiei unui stat contractant este diferit de înţelesul expresiei conform legislaţiei celuilalt stat contractant sau dacă înţelesul unei atari expresii nu este uşor determinabil conform legislaţiei unuia dintre statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili un înţeles comun al expresiei, în sensul acestei convenţii.

ART. 4

Domiciliu fiscal

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care în virtutea prevederilor legale ale acelui stat este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natură analoagă.

2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidentă în ambele state contractante, atunci acest caz se va rezolva conform următoarelor reguli:

a) persoana va fi considerată rezidentă a statului contractant în care dispune de o locuinţă permanentă. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată că este rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

d) dacă această persoană are cetăţenia ambelor state contractante sau dacă nu are cetăţenia nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

3. Cînd, după prevederile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului unde se găseşte sediul conducerii sale efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durată depăşeşte 12 luni.

3. Nu se consideră sediu permanent:

a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării ca urmare a unui contract de vînzare de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al stocării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

d) vînzarea produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii, expuse exclusiv în cadrul unui tîrg sau expoziţii temporare, care sînt vîndute de către întreprindere după închiderea acelui tîrg sau expoziţii;

e) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

4. O persoană activînd într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - se consideră că este un sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acest stat, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărei alt intermediar (agent) cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea sa în acest ultim stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri imobiliare

1. Veniturile provenind din bunuri imobile, inclusiv veniturile din exploatările agricole şi forestiere, sînt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

2. a) Expresia bunuri imobile supuse prevederilor subparagrafelor b) şi c) se defineşte în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate;

b) Expresia bunuri imobile va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile bunurilor imobile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe ca plată pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi altor bogăţii naturale ale solului;

c) Navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. În cazul cînd deţinerea în proprietate a acţiunilor sau a altor părţi sociale ale unei societăţi îndreptăţeşte pe deţinătorul de acţiuni sau părţi sociale la folosirea unor bunuri imobile proprietatea societăţii, veniturile obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din utilizarea în orice altă formă a unui asemenea drept de folosinţă sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate bunurile imobile.

5. Prevederile paragrafelor 1, 3 şi 4 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la executarea unei profesiuni libere.

ART. 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

2. Cînd o întreprindere a unui stat contractant îşi exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat, se va atribui în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitînd activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent se vor acorda ca deducere cheltuielile făcute pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, efectuate fie în statul contractant în care se află sediul permanent, fie în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant este uzual ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizări a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant de a determina beneficiile de impus printr-o asemenea repartiţie, aşa după cum este uzual. Metoda de repartizare adoptată trebuie să fie, în orice caz, astfel încît rezultatul să corespundă principiilor enunţate în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent se vor determina în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

7. În cazul cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi maritime şi aeriene

1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă sediul conducerii efective al unei întreprinderi de transporturi navale se află la bordul unei nave, atunci se va considera că se află în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau dacă nu există un atare port de înregistrare, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Atunci cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau cînd

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, între cele două întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacă n-ar fi fost acele condiţii, dar, datorită acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în mod corespunzător.

2. În cazul cînd beneficiile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusă în acel stat sînt de asemenea incluse în beneficiile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse ca atare, iar beneficiile astfel incluse sînt beneficii care ar fi trebuit să revină acelei întreprinderi a celuilalt stat dacă condiţiile stabilite între întreprinderi ar fi fost cele care s-ar fi stabilit între întreprinderi independente, atunci primul stat menţionat va face o modificare corespunzătoare sumei impozitului stabilit asupra acelor beneficii în primul stat menţionat. Pentru determinarea unei asemenea modificări se va acorda cuvenita atenţie celorlalte prevederi ale prezentei convenţii în legătură cu provenienţa venitului, iar în acest scop autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta dacă consideră necesar.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat; dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dividendelor.

Prevederile acestui paragraf nu vor afecta impunerea societăţii cu privire la beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol indică venituri provenind din acţiuni sau alte drepturi, fără a fi drepturi de creanţă, participări la beneficii, precum şi venituri din alte părţi sociale, care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile provenite din acţiuni de legislaţia fiscală a statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context beneficiile repartizate de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat contractant, sau prestează în acel celălalt stat contractant servicii ca liber-profesionist servindu-se de o bază fixă situată în acel celălalt stat, şi de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. În cazul cînd o societate rezidentă a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor rezidente ale primului stat menţionat sau să supună beneficiile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra beneficiilor nedistribuite chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, în total sau în parte, din beneficii sau venituri provenind din acel celălalt stat. Prevederile acestui paragraf nu vor împiedica pe acel celălalt stat contractant de a impune dividendele plătite rezidenţilor acelui stat sau dividendele referitoare la o participare care este în mod efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă menţinută în acel celălalt stat de către un rezident al primului stat menţionat.

ART. 11

Dobînzi

1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dobînzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobînzilor.

3. Contrar prevederilor paragrafelor 1 şi 2, dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite celuilalt stat contractant însuşi, unei autorităţi locale, unei colectivităţi publice sau oricărei instituţii din acesta aparţinînd în întregime acelui stat sau autorităţi locale ori colectivităţi publice vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat.

4. Termenul dobînzi folosit în acest articol indică veniturile provenite din creanţe de orice fel indiferent dacă sînt sau nu garantate ipotecar şi indiferent dacă dau sau nu dreptul de a participa la beneficiile debitorului şi în special veniturile provenite din efecte publice de stat şi din obligaţiuni, incluzînd prime şi premii legate de obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobînzi în sensul acestui articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul dobînzilor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provin dobînzile, printr-un sediu permanent situat în acest stat, sau prestează servicii profesionale în celălalt stat folosind o bază fixă situată în acest stat, şi creanţa pentru care se plătesc dobînzile sînt legate efectiv de un atare sediu permanent sau bază fixă. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

6. Dobînzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuşi, o autoritate locală sau o colectivitate publică ori un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana care plăteşte dobînzile, indiferent dacă este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobînzile, iar aceste dobînzi sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci se va considera că asemenea dobînzi provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. În cazul cînd, datorită unor relaţii speciale dintre plătitor şi primitor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobînzilor plătite, ţinînd cont de creanţa pentru care s-a plătit aceasta, depăşeşte suma care ar fi fost convenită de plătitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin, conform legislaţiei acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma comisioanelor.

3. Termenul comision aşa cum este folosit în acest articol înseamnă orice plată făcută unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui asemenea intermediar sau agent prin legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plată.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă primitorul comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provine comisionul printr-un sediu permanent situat în acel celălalt stat sau prestează în acel celălalt stat servicii ca liber-profesionist servindu-se de o bază fixă situată în acel celălalt stat şi activitatea generatoare de comision este legată în mod efectiv de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În atare situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Comisioanele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuşi, o autoritate locală, o colectivitate publică sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana care plăteşte comisioanele indiferent dacă este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagă activităţile pentru care au fost făcute plăţile şi aceste comisioane sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci comisioanele vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. În cazul cînd, datorită unor relaţii special existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor plătite, ţinînd seama de activităţile pentru care se plătesc, depăşeşte suma care ar fi fost convenită de plătitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, se vor aplica prevederile prezentului articol numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natură primite ca plată pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, oricărui brevet de invenţie, mărci de fabrică, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii cu privire la experienţă în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul redevenţelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent, sau îndeplineşte servicii profesionale în celălalt stat printr-o bază fixă, iar dreptul sau bunul pentru care sînt plătite redevenţele sînt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În acest caz se aplică prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuşi, o autoritate locală, o colectivitate publică sau un rezident din acel stat. Totuşi, în cazul cînd plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată obligaţia de a plăti redevenţele şi asemenea redevenţe sînt suportate de un atare sediu permanent, atunci redevenţele vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi terţe persoane, suma redevenţelor plătite ţinînd seama de prestarea pentru care ele sînt plătite depăşeşte suma care ar fi fost convenită de plătitor şi primitor în lipsa unor asemenea relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 14

Cîştiguri din capital

1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, ori plăţile sociale menţionate la paragraful 4 al art. 6 pot fi impuse în statul contractant în care sînt situate astfel de bunuri imobile.

2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cîştiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei astfel de baze fixe pot fi impuse în celălalt stat. Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile de natura celor menţionate la paragraful 3 al art. 23 vor fi impozabile numai în statul contractant în care asemenea bunuri mobile sînt impozabile conform menţionatului articol.

3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, vor fi impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesiuni independente

1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd rezidentul dispune pentru exercitarea activităţii sale în celălalt stat contractant de o bază fixă sau dacă este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care însumate depăşesc în total 183 de zile în cursul unui an calendaristic în scopul exercitării activităţii sale. Dacă dispune de o asemenea bază fixă sau este astfel prezent, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau perioadei ori perioadelor de şedere.

2. Expresia profesiuni libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesiuni dependente

1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20 şi 21, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate exercitată ca angajat sînt impozabile numai în acest stat, dacă activitatea nu este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea remunerată este exercitată în acest fel, remuneraţiile primite acolo pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate exercitată ca angajat în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacă:

a) primitorul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului calendaristic vizat;

b) remuneraţiile sînt plătite de către sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sînt suportate de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru munca prestată ca angajat la bordul unei nave sau a unei aeronave în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care se află situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Tantieme

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societăţi rezidentă în celălalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat contractant.

ART. 18

Artişti şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15, veniturile obţinute de profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi muzicienii, precum şi sportivii, din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate, pot fi impuse în statul contractant în care aceste activităţi sînt exercitate.

2. Cînd venitul în legătură cu activităţile personale ale unui astfel de artist sau sportiv nu revine acestora, ci altei persoane, prin excepţie de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

ART. 19

Funcţii guvernamentale

1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie, plătită de un stat contractant, o autoritate locală sau de o colectivitate publică din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat ori autoritate locală sau colectivitate din acesta, se vor impune numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acel stat iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

(i) este cetăţean al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant ori autoritate locală sau o colectivitate publică din acesta oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autoritate locală sau colectivitate din acesta va fi impozabilă numai în acel stat.

b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă primitorul este cetăţean sau rezident al acelui stat.

3. Prevederile art. 16, 17 şi 20 se vor aplica remuneraţiei şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în legătură cu orice activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau o autoritate locală ori de o colectivitate publică din acesta.

ART. 20

Pensii

Cu excepţia prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca desfăşurată ca angajat în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 21

Studenţi

1. Sumele pe care le primeşte în scopul întreţinerii, educării sau instruirii un student sau un practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier, ori un stagiar care este prezent într-un stat contractant numai în scopul învăţării şi instruirii sale şi care este sau a fost anterior venirii rezident al celuilalt stat contractant, nu va fi impus în primul stat contractant menţionat, cu condiţia ca astfel de plăţi să-i fie făcute din surse din afara acelui stat.

2. Un student al unei universităţi sau al altei instituţii de învăţămînt superior dintr-un stat contractant sau un practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier care se află în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în anul calendaristic respectiv şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al primului stat menţionat, nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru remuneraţiile primite pentru serviciile prestate în acel celălalt stat, cu condiţia ca serviciile să fie legate de studiile sau instruirea sa, iar remuneraţia să constituie venitul necesar întreţinerii.

3. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior venirii sale în celălalt stat contractant şi se află în acest celălalt stat numai ca student la universităţi sau la alte instituţii de învăţămînt superior din acest celălalt stat sau ca practicant în domeniul comercial, tehnic, agricol sau forestier, ori ca stagiar nu va fi supus impozitului în acel celălalt stat cu privire la remuneraţiile primite pentru servicii prestate în acel celălalt stat, cu condiţia ca remuneraţia să nu depăşească 125 dolari S.U.A. pe lună, sau echivalentul lor în lei sau mărci finlandeze.

Avantajele cuprinse în prevederile acestui paragraf se vor acorda numai pentru perioada necesară în mod rezonabil şi obişnuit pentru îndeplinirea scopului venirii sale şi în nici un caz nu se vor putea extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani.

ART. 22

Venituri nemenţionate expres

Alte venituri ale unui rezident al unui stat contractant care nu sînt menţionate expres în articolele anterioare ale prezentei convenţii vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 23

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6 sau părţi sociale menţionate la paragraful 4 al art. 6, se impun în statul contractant unde sînt situate bunurile imobile.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinînd de o bază fixă folosită pentru exercitarea unor servicii profesionale este impozabilă în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 24

Evitarea dublei impuneri

1. În cazul cînd un rezident al Finlandei obţine venit sau deţine avere care, conform prevederilor prezentei convenţii, pot fi supuse impozitului în România, Finlanda, cînd nu se aplică prevederile paragrafului 2, va acorda:

a) ca o deducere din impozitele pe venit ale acelei persoane, o sumă egală cu impozitele pe venit plătite în România;

b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelei persoane, o sumă egală cu impozitul pe avere plătit în România.

Deducerea, în ambele cazuri, nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe avere respectiv astfel cum s-a calculat înainte de acordarea deducerii, care este corespunzătoare, după caz, venitului sau averii care pot fi supuse impozitului în România.

2. Contrar prevederilor paragrafului 1, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a României unei societăţi rezidentă a Finlandei vor fi scutite de impozitul finlandez în măsura în care dividendele ar fi fost scutite de impozit conform legii fiscale din Finlanda, dacă ambele societăţi ar fi fost rezidente ale Finlandei.

3. Cînd un rezident al României obţine venit sau deţine avere care, conform prevederilor prezentei convenţii, sînt supuse impozitului în Finlanda, România va acorda ca o deducere din impozitul român o sumă egală cu impozitele plătite în Finlanda.

În sensul acestui paragraf, plăţile făcute bugetului statului de către întreprinderile de stat române din beneficiile lor vor fi considerate ca impozit român.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impuneri sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi făcută în condiţii mai puţin avantajoase în acest celălalt stat decît impunerea întreprinderilor acelui celălalt stat desfăşurînd aceleaşi activităţi.

Această prevedere nu va fi interpretată ca obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deduceri cu caracter personal, degrevări şi reduceri de impozit în funcţie de situaţia sau sarcinile de familie pe care le acordă propriilor rezidenţi.

3. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este în întregime sau parţial deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere care să fie diferită sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale primului stat menţionat.

4. În acest articol termenul impozitare indică impozite de orice natură sau denumire.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de măsurile prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o rezolvare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impuneri care nu este conformă cu convenţia.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, de comun acord, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau la aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Cînd pentru a se ajunge la o înţelegere apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii care vor fi necesare pentru aplicarea prezentei convenţii a legilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impunerea pe care ele o prevăd este conformă cu prezenta convenţie.

Orice informaţie astfel obţinută va fi tratată ca secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, inclusiv tribunale, altele decît cele însărcinate cu stabilirea, încasarea, executarea sau judecarea cu privire la impozitele vizate de prezenta convenţie.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în nici un caz ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute conform legislaţiei sau practicii administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Funcţionari diplomatici şi consulari

Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile fiscale acordate funcţionarilor diplomatici sau consulari în conformitate cu normele dreptului internaţional sau cu prevederile unor acorduri speciale.

ART. 29

Aplicabilitatea extinderii teritoriale a convenţiei

1. Prezenta convenţie poate fi extinsă, fie în totalitatea ei, fie cu unele modificări necesare, ţinutului Aland cu privire la impozitul comunal. Extinderea va intra în vigoare de la data şi cu modificările şi condiţiile - inclusiv cele referitoare la denunţare - ce se vor specifica şi conveni de către statele contractante prin note care vor fi schimbate pe cale diplomatică.

2. Dacă nu se convine în alt mod de către ambele state contractante, în cazul în care convenţia va fi denunţată de unul dintre state conform art. 31, aceasta îşi va înceta aplicarea în ţinutul Aland şi cu privire la impozitul comunal.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Guvernele statelor contractante îşi vor notifica că au fost îndeplinite cerinţele de ordin constituţional pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii.

2. Convenţia va intra în vigoare la 30 de zile după data ultimei notificări la care s-a referit paragraful 1, iar prevederile sale se vor aplica în ambele state contractante:

a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, la sumele obţinute la sau după 1 ianuarie din anul calendaristic următor anului în care intră în vigoare convenţia;

b) cu privire la alte impozite pe venit şi impozite pe avere, la impozitele stabilite pentru oricare an fiscal care începe la sau după 1 ianuarie în anul calendaristic următor anului în care intră în vigoare convenţia.

ART. 31

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pînă cînd va fi denunţată de către unul dintre statele contractante. Oricare stat contractant poate să denunţe convenţia pe cale diplomatică, notificînd denunţarea cu cel puţin 6 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic care urmează după perioada de 5 ani de la data la care intră în vigoare convenţia. În acest caz, convenţia va înceta de a mai fi în vigoare în ambele state contractante:

a) cu privire la impozitele reţinute la sursă, la sumele obţinute la sau după 1 ianuarie din anul calendaristic care urmează anului în care s-a făcut notificarea;

b) cu privire la alte impozite pe venit şi impozite pe avere, la impozitele stabilite pentru oricare an fiscal care începe la sau după 1 ianuarie din anul calendaristic următor anului în care s-a făcut notificarea.

Drept care subsemnaţii autorizaţi pentru aceasta în bună şi cuvenită formă au semnat prezenta convenţie.

Încheiată la Helsinki în 18 august 1977, în două exemplare în limbile română, finlandeză şi engleză, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În cazul oricărei divergenţe de interpretare, textul în limba engleză are precădere.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Gheorghe Petrescu,

ministru secretar de stat

Pentru guvernul

Republicii Finlanda

Paul Paavela,

ministrul finanţelor

PROTOCOL

Cu ocazia semnării Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi avere, statele contractante iau în considerare Acordul de cooperare în domeniul culturii, ştiinţei şi în alte domenii asemănătoare dintre Republica Socialistă România şi Republica Finlanda, semnat la 29 aprilie 1974, în conformitate cu care statele contractante se vor strădui să promoveze şi să faciliteze exempli gratia schimburile de profesori universitari şi de alte grade.

Statele contractante convin ca autorităţile competente ale ambelor state să reglementeze evitarea dublei impuneri cu privire la schimbul de profesori cu ocazia negocierii programelor de cooperare obişnuite ce se vor încheia în cadrul acordului menţionat.

Încheiat la Helsinki în ziua de 18 august 1977, în două exemplare în limbile finlandeză, română şi engleză, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În cazul oricărei divergenţe de interpretare, textul în limba engleză are precădere.

Pentru guvernul

Republicii Socialiste România

Gheorghe Petrescu,

ministru secretar de stat

Pentru guvernul

Republicii Finlanda

Paul Paavela,

ministrul finanţelor