Emiratele Arabe Unite

LEGE Nr. 74 din 3 noiembrie 1993

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a protocolului anexat, semnate la Abu-Dhabi la 11 aprilie 1993

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 9 noiembrie 1993

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi protocolul anexat, semnate la Abu-Dhabi la 11 aprilie 1993.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 28 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unui acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant, al subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor locale sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezentul acord sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate pe persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile realizate de persoanele juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole; (denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Emiratelor Arabe Unite:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe corporaţii; (denumite în continuare impozit al Emiratelor Arabe Unite).

4. Acordul se va aplica, de asemenea, oricăror impozite, în esenţă identice sau similare, care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 2. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabilă, după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Emiratele Arabe Unite, după cum cere contextul;

b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acesteia;

c) termenul Emiratele Arabe Unite înseamnă Emiratele Arabe Unite şi, folosit în sens geografic, înseamnă zona în care se află teritoriul sub suveranitatea sa, precum şi marea sa teritorială, spaţiul aerian, zona submarină asupra cărora Emiratele Arabe Unite exercită, în conformitate cu dreptul internaţional, drepturi suverane care se referă la teritoriul său şi insulele aflate sub jurisdicţia sa;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit al Emiratelor Arabe Unite, în funcţie de context;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau oricare altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

f) termenul societate înseamnă oricare persoană juridică sau oricare altă entitate care este considerată ca o persoană juridică, în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a unui alt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naţional înseamnă:

(i) în cazul României, oricare persoană fizică având cetăţenia României şi toate persoanele juridice, societăţile de persoane, asociaţiile şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

(ii) în cazul Emiratelor Arabe Unite, oricare persoană fizică având naţionalitatea Emiratelor Arabe Unite în conformitate cu legislaţia Emiratelor Arabe Unite şi oricare persoană juridică, societate de persoane sau altă persoană juridică având statutul în conformitate cu legislaţia Emiratelor Arabe Unite;

i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care are sediul conducerii efective în unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului când nava sau aeronava este exploatată numai în locuri situate în celălalt stat contractant;

j) termenul autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat; şi

(ii) în cazul Emiratelor Arabe Unite, ministrul finanţelor şi industriei sau reprezentantul său autorizat;

k) termenul unitate administrativ-teritorială se foloseşte în relaţia cu România; şi termenii subdiviziune politică şi autoritate locală se folosesc în relaţia cu Emiratele Arabe Unite.

2. În ce priveşte aplicarea acestui acord de către unul dintre statele contractante, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia fiscală a acelui stat, referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant înseamnă:

a) în cazul României, oricare persoană care, potrivit legislaţiei României, are domiciliul în România, precum şi o societate care este înregistrată şi are sediul conducerii efective în România;

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite, oricare persoană care, potrivit legislaţiei Emiratelor Arabe Unite, are domiciliul în Emiratele Arabe Unite, precum şi o societate care este înregistrată şi are sediul conducerii efective în Emiratele Arabe Unite.

2. În sensul paragrafului 1 sus-menţionat, în cazul Emiratelor Arabe Unite, termenul rezident va include:

a) Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau oricare subdiviziune politică şi autoritate locală ale acestuia;

b) oricare instituţie guvernamentală, stabilită prin lege, cum ar fi Banca Centrală, fonduri, societăţi, autorităţi, fundaţii, agenţii sau oricare alte entităţi similare, stabilite în Emiratele Arabe Unite;

c) oricare entitate interguvernamentală stabilită în Emiratele Arabe Unite, la care Emiratele Arabe Unite, împreună cu alte state, a subscris capital.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizică este rezident al ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

(i) aceasta va fi considerată rezident al statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de câte o locuinţă permanentă în ambele state contractante, va fi considerată rezident al statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

(ii) dacă statul, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat, sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci va fi considerată rezident al statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

(iii) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezident al statului al cărui naţional este;

(iv) dacă persoana este un naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

4. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezident al ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezident al statului în care îşi are sediul conducerea efectivă.

ART. 5

Sediul permanent

1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri, în care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent va include, respectiv:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ de petrol sau de gaze, o carieră sau oricare alt loc de extracţie a resurselor naturale;

g) o fermă sau plantaţie.

3. Termenul sediu permanent va cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de montaj sau de instalare sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioadă de 12 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, dar numai când activităţile de această natură, pentru acelaşi proiect sau un proiect conex, continuă pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni, în orice perioadă de 12 luni.

4. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 - 3, termenul sediu permanent nu va include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de mărfuri sau produse aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul de a desfăşura, pentru întreprindere, orice altă activitate cu caracter pregătitor sau auxiliar;

f) vânzarea de produse sau mărfuri, aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate, cu condiţia ca părţile interesate sau societăţile să aducă la îndeplinire toate cerinţele în fiecare dintre statele contractante.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, o persoană care desfăşoară activitate într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 al acestui articol -, se consideră a avea un sediu permanent în primul stat menţionat, dacă:

a) are în primul stat menţionat împuternicirea de a negocia şi încheia contracte pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

b) menţine în primul stat un stoc de produse şi mărfuri din care efectuează în mod regulat vânzări de produse sau mărfuri pentru sau în numele unei asemenea întreprinderi; sau

c) primeşte dispoziţii în primul stat menţionat, în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea înseşi sau pentru întreprindere şi altă întreprindere care este controlată de aceasta sau are interese în a o controla.

6. Un broker, un agent comisionar sau alt agent cu statut independent, care desfăşoară în mod obişnuit activitate ca intermediar într-o întreprindere a unui stat contractant şi un eventual client din celălalt stat contractant, nu se va considera că are un sediu permanent în acel celălalt stat contractant, în cazul când asemenea activităţi nu implică primirea unor dispoziţii în sensul paragrafului 5 de mai sus şi cu condiţia ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, când activităţile unui asemenea agent sunt desfăşurate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat ca un agent cu statut independent în sensul prezentului paragraf.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitate în acel celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venitul din proprietăţi imobile

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv venitul din agricultură şi exploatări forestiere), situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sunt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în oricare altă formă a bunurilor imobile.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage, tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte, aceste prevederi fiind aplicabile indiferent de restricţiile prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere din acest paragraf nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metodele de repartizare adoptate vor fi totuşi ca rezultat în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent, pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive valabile şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi maritime şi aeriene

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor şi aeronavelor vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un atare port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi, precum şi asupra dobânzilor aferente fondurilor legate de exploatarea aeronavelor.

4. Prin derogare de la prevederile art. 3 lit. g):

a) în sensul paragrafului 1 al prezentului articol, termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă o întreprindere desemnată de Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau de Guvernul României, în funcţie de context;

b) autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba liste cu întreprinderile la care se face referire la lit. a).

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă este necesar.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a dividendelor.

3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2, dividendele plătite de o societate rezidentă, fie a unuia sau a celuilalt dintre statele contractante, nu vor fi impozabile dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este:

a) guvernul oricărui stat contractant sau oricare instituţie guvernamentală sau entitate aparţinând acestuia;

b) o societate care este rezidentă fie a unuia sau a celuilalt stat contractant, al cărei capital este deţinut direct sau indirect în proporţie de cel puţin 25% (douăzeci şi cinci la sută) de guvernul sau de o instituţie guvernamentală fie a unuia sau a celuilalt stat contractant.

4. Dispoziţiile paragrafelor 2 şi 3 nu privesc impozitarea societăţii pentru profiturile din care se plătesc dividendele, având în vedere şi legislaţia referitoare la investiţiile străine.

5. Termenul dividende folosit în prezentul articol indică veniturile provenind din acţiuni sau din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creditelor, participărilor la profituri, veniturilor din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care distribuie dividendele.

6. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent sau o bază fixă situată acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni, în virtutea căruia sunt plătite dividendele, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

7. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol, dobânzile provenind din:

a) Emiratele Arabe Unite şi plătite Guvernului României sau Băncii sale Naţionale sau oricărei instituţii financiare aparţinând Guvernului vor fi scutite de impozit în Emiratele Arabe Unite;

b) România şi plătite Guvernului Emiratelor Arabe Unite sau instituţiilor sale financiare vor fi scutite de impozit în România;

c) asemenea instituţii al căror capital este deţinut în întregime sau parţial de Guvernul Emiratelor Arabe Unite sau al României vor fi scutite de toate formele de impunere referitoare la dobânzi, fie într-unul sau în celălalt stat contractant.

4. În sensul dispoziţiilor paragrafului 3, termenul Guvern:

a) în cazul Emiratelor Arabe Unite, înseamnă Guvernul Emiratelor Arabe Unite şi va include:

(i) subdiviziunile politice, autorităţile locale, administraţiile locale şi guvernele locale;

(ii) Banca Centrală a Emiratelor Arabe Unite, Autoritatea Investiţiilor din Abu-Dhabi şi alte instituţii guvernamentale;

b) în cazul României, înseamnă Guvernul României şi va include:

1) unităţile administrativ-teritoriale;

2) Banca Naţională a României;

3) Banca Română pentru Dezvoltare - S.A.;

4) Banca Română pentru Agricultură;

5) Banca Română de Comerţ Exterior - S.A.;

6) oricare alte instituţii guvernamentale.

5. Termenul dobânzi, folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profituri şi, în special, veniturile din efecte publice, din obligaţiuni şi titluri de creanţă, inclusiv premiile şi recompensele legate de aceste efecte, titluri sau obligaţiuni.

Penalizările pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi, în sensul prezentului articol.

6. Dispoziţiile paragrafului 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau o persoană care efectuează servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică dispoziţiile art. 7 sau 15, după caz.

7. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată efectiv creanţa asupra căreia se plătesc dobânzile şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci dobânzile se consideră că provin din statul în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor depăşeşte, indiferent de cauză, suma care s-ar fi cuvenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

9. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1 şi 2 ale acestui articol, guvernul unui stat contractant va fi scutit de impozit în celălalt stat contractant în legătură cu orice formă de dobândă obţinută de acel guvern şi de instituţiile la care se referă paragraful 4, din celălalt stat contractant.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant vor fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a redevenţelor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, redevenţele industriale vor fi scutite de impozit în ambele state contractante.

4. În prezentul articol, termenul redevenţe înseamnă plăţi de orice natură, efectuate pentru folosirea unui drept de autor (altul decât cel asupra unei opere literare, dramatice, muzicale sau artistice), a unui patent, desen sau model, a unui plan sau formulă secretă, a unui proces de fabricaţie sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific, cu excepţia plăţilor privind minele, carierele sau exploatarea resurselor naturale.

5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau efectuează în celălalt stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În asemenea situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

6. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acest stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe şi acestea se suportă de sediul permanent sau baza fixă, atunci redevenţele se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte, indiferent de cauză, suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

ART. 13

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3% (trei la sută) din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol indică remuneraţiile plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar general sau oricare altă persoană asimilată unui intermediar sau comisionar de către legislaţia locală a statului din care provine o astfel de sumă.

4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică în cazul când beneficiarul comisioanelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin aceste venituri, un sediu permanent de care sunt legate efectiv comisioanele. În această situaţie se aplică prevederile art. 7.

5. Comisioanele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent cu care a fost contractată obligaţia de a plăti comisioanele şi aceasta se suportă de sediul permanent, atunci comisioanele se consideră ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiar sau relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu o terţă persoană, suma comisioanelor plătite, ţinând seama de serviciile pentru care sunt datorate, depăşeşte, indiferent de cauză, pe cea care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.

ART. 14

Câştiguri din înstrăinări de bunuri

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6 şi situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile, făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impozabile în acel celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi a bunurilor mobile necesare exploatării acestora vor fi impuse numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror alte bunuri decât cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 vor fi impuse numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii independente sau a altor activităţi independente cu caracter analog pot fi impuse în acel stat contractant numai dacă nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţii sale; dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în acel celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuibilă acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, contabil şi dentist.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispoziţiilor de la art. 17, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată vor fi impuse numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, asemenea remuneraţii primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, exercitată în celălalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat contractant, dacă:

a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată, exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, vor fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 17

Profesori şi cercetători

O persoană fizică, care este rezident al unui stat contractant, imediat înaintea sosirii în celălalt stat contractant, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau altui institut similar educaţional sau a unui institut de cercetare ştiinţifică, şi care este prezent în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani, numai în scopul de a preda sau a efectua cercetare sau pentru ambele, la un asemenea institut de educaţie sau cercetare, va fi scutită de impozit o perioadă care nu depăşeşte 3 ani în acel celălalt stat, în legătură cu orice remuneraţie primită pentru predare sau cercetare.

ART. 18

Studenţi şi practicanţi

1. Un student sau un practicant în domeniul comercial sau industrial, care este sau a fost imediat înainte de sosirea într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat în scopul educării sau pregătirii sale, va fi scutit de impozit în primul stat contractant pentru:

a) plăţile făcute acestuia de o persoană rezidentă în afara primului stat contractant menţionat în scopul întreţinerii, educării sau pregătirii sale; şi

b) remuneraţia primită ca angajat în acel prim stat contractant menţionat, cu condiţia ca angajarea să nu dureze în totalitate mai mult de 183 de zile într-un an de impunere.

2. O persoană fizică, care este sau a fost imediat înainte de a sosi într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este temporar prezent în primul stat menţionat, în primul rând în scopul de a studia, a face cercetări sau a se pregăti şi care primeşte o bursă, o alocaţie sau un premiu de la o organizaţie cu caracter ştiinţific, educaţional, religios sau caritabil sau în cadrul unui program de asistenţă tehnică iniţiat de guvernul unui stat contractant, va fi scutită de impozit în primul stat menţionat pentru o perioadă care nu va depăşi perioada acordată bursei.

ART. 19

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 20

Pensii şi anuităţi

1. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al art. 21, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut, vor fi impuse numai în acel stat.

2. Termenii pensie, anuitate şi alte plăţi similare folosiţi în acest articol reprezintă plăţi periodice efectuate după ieşirea la pensie pentru munca salariată efectuată în trecut sau compensaţii pentru vătămări suferite în munca salariată trecută.

ART. 21

Funcţii publice

1. Remuneraţiile, inclusiv pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune politică, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice în legătură cu serviciile publice prestate acelui stat, subdiviziunii, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat. Totuşi, asemenea remuneraţii vor fi impuse în celălalt stat dacă serviciile sunt prestate în acel stat, dacă persoana fizică este rezident al acelui stat, este un naţional al acelui stat şi nu un naţional al primului stat menţionat.

2. Dispoziţiile art. 16, 17 şi 20 se vor aplica remuneraţiilor sau pensiilor aferente unor servicii prestate în legătură cu orice activitate comercială, exercitată de un stat contractant, de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

3. Dispoziţiile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, în legătură cu orice remuneraţie plătită, în cadrul unui program de asistenţă privind dezvoltarea, al unui stat contractant, al unei subdiviziuni politice, autorităţi locale sau al unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, din fondurile alocate exclusiv de către acel stat, de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială către un specialist sau voluntar trimis în celălalt stat cu aprobarea celuilalt stat.

ART. 22

Artişti şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant ca artist de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor profesională desfăşurată în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat în care se desfăşoară aceste activităţi.

2. Când venitul în legătură cu activităţile personale ale unui astfel de artist de spectacole sau sportiv nu revine acestora ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacole sau ale sportivului.

3. Venitul realizat din asemenea activităţi desfăşurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impunere, cu condiţia ca aceste activităţi să fie finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activităţile să nu fie exercitate în scopul de a obţine profituri.

ART. 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în mod expres în articolele precedente ale prezentului acord vor fi impuse numai în acel stat.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu se aplică asupra venitului realizat de un rezident al unui stat contractant, dacă acest rezident desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care se realizează acest venit este legat efectiv de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică dispoziţiile art. 7 sau 15, după caz.

ART. 24

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat din bunuri imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

2. Capitalul reprezentat din bunuri mobile făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparţinând unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Capitalul reprezentat de nave şi aeronave exploatate în trafic internaţional şi de bunurile mobile ţinând de exploatarea unor asemenea nave şi aeronave va fi impus numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impuse numai în acel stat.

ART. 25

Metode de evitare a dublei impuneri

1. Dubla impunere va fi evitată, după cum urmează:

a) în cazul României:

Impozitele plătite de rezidenţii români asupra veniturilor sau capitalului impozabil, în Emiratele Arabe Unite, în conformitate cu dispoziţiile acestui acord, vor fi scăzute din impozitele române datorate, potrivit legislaţiei fiscale române.

Asemenea deduceri nu pot, totuşi, să depăşească acea parte a impozitului pe venit şi pe capital calculată înainte ca deducerea să fie acordată şi care este atribuibilă venitului sau capitalului care este impus în acel celălalt stat.

b) în cazul Emiratelor Arabe Unite:

Potrivit legislaţiei Emiratelor Arabe Unite, ţinând seama de principiile privind evitarea dublei impuneri legate fie de metoda creditării sau a debitării.

ART. 26

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat, aflaţi în aceeaşi situaţie.

2. Impunerea sau înlesnirea privind impunerea a unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat contractant decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi în aceleaşi condiţii şi folosind aceleaşi procedee.

3. a) Acest articol nu poate fi interpretat ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice deduceri personale, înlesniri şi reduceri de ordin fiscal, în funcţie de situaţia civilă sau sarcinile familiale, pe care le acordă propriilor rezidenţi.

b) Nici o dispoziţie a prezentului articol nu va fi interpretată ca impunând obligaţia legală a unui stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant avantajul oricărui tratament, preferinţă sau privilegiu care poate fi acordat oricărui alt stat sau rezidenţilor acestuia în virtutea înfiinţării unei uniuni vamale, economice, a unei zone libere sau în virtutea oricărui aranjament regional sau subregional referitor în întregime sau în parte la mişcarea de capital sau la impunere, la care primul stat menţionat poate fi parte, având în vedere practica fiecăruia dintre statele contractante.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deţinut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant care nu sunt rezidenţi ai primului stat menţionat, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau oricărei obligaţii în legătură cu aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. În prezentul articol, termenul impunere înseamnă impozitele de orice fel şi categorie care sunt supuse prezentului acord.

ART. 27

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună în scris cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este, arătând motivele pentru care susţine revizuirea unei astfel de impozitări. Pentru a fi admisă, cererea trebuie să fie prezentată într-o perioadă de 3 ani de la data comunicării (acţiunii) din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile care nu sunt prevăzute în prezentul acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante, dacă este necesar, pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

ART. 28

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord. Orice informaţie primită de un stat contractant va fi tratată ca secret, de aceeaşi manieră ca şi informaţiile obţinute conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau stabilirea apelurilor cu privire la impozitele vizate de prezentul acord. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţiile în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret industrial comercial sau profesional, un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 29

Funcţionari diplomatici şi consulari

Dispoziţiile prezentului acord nu vor afecta privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau consulare, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Guvernele statelor contractante îşi vor notifica unul altuia că au fost îndeplinite prevederile legislaţiilor interne cerute pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

2. Acordul va intra în vigoare în a treizecea zi după data ultimei notificări la care se referă paragraful 1 al acestui articol, iar prevederile sale îşi vor produce efectul:

(i) în ce priveşte impozitul pe venit reţinut prin stopaj la sursă şi impozitul pe câştiguri din capital obţinute de un rezident, aferente venitului şi câştigurilor din capital obţinute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare;

(ii) în ce priveşte celelalte impozite aferente venitului realizat în orice perioadă de bază începând pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care acordul a intrat în vigoare.

ART. 31

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până când fie un stat contractant, fie celălalt stat contractant, va da o notificare scrisă, prin canale diplomatice, cu privire la dorinţa sa de denunţare a prezentului acord, o asemenea notificare scrisă trebuind să fie dată pe sau înainte de 30 iunie a oricărui an calendaristic, începând după expirarea unei perioade de 5 ani de la data intrării lui în vigoare.

În această situaţie, acordul îşi va înceta aplicabilitatea:

(i) în ce priveşte impozitul pe venit reţinut prin stopaj la sursă şi impozitul pe câştiguri din capital obţinute de un nerezident, aferente venitului şi câştigurilor din capital obţinute pe sau după 1 ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare;

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul acord.

Făcut la Abu-Dhabi la 11 aprilie 1993, în două exemplare originale, în limbile română, engleză şi arabă, fiecare dintre texte fiind egal autentic.

În cazul în care apare o divergenţă în interpretarea prevederilor prezentului acord, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul Emiratelor Arabe Unite,

Ahmed Humaid Al Tyer,

ministru de stat,

ministrul finanţelor şi industriei

PROTOCOL

Astăzi, cu ocazia semnării Acordului privind evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital dintre Guvernul României şi Guvernul Emiratelor Arabe Unite, subsemnaţii au convenit asupra următoarei prevederi care face parte integrantă din acord:

"Nici o dispoziţie a prezentului acord nu va afecta dreptul Guvernului Emiratelor Arabe Unite, al subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor sale locale să aplice propria sa legislaţie referitoare la impunerea veniturilor realizate din petrol şi resurse naturale, aceste activităţi fiind impuse potrivit legislaţiei Emiratelor Arabe Unite."

Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezentul protocol.

Făcut la Abu-Dhabi la 11 aprilie 1993, în două exemplare originale, în limbile română, engleză şi arabă, fiecare dintre texte fiind egal autentic.

În cazul când apare o divergenţă în interpretarea prevederilor prezentului protocol, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Florin Georgescu,

ministru de stat,

ministrul finanţelor

Pentru Guvernul Emiratelor Arabe Unite,

Ahmed Humaid Al Tyer,

ministru de stat,

ministrul finanţelor şi industriei