LEGE   Nr. 111 din  9 noiembrie 1992

pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ecuador privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit, pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale, semnată la Quito la 24 aprilie 1992

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 294 din 20 noiembrie 1992

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ecuador privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit, pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale, semnată la Quito la 24 aprilie 1992.

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 octombrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

 

 

 

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ecuador privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venit, pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale

 

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Ecuador,

    în dorinţa de a promova şi a întări relaţiile economice între ambele ţări,

    au convenit următoarele:

 

    I. Sfera de aplicare a convenţiei

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital percepute de fiecare stat contractant sau de unităţile lor administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sînt percepute.

    2. Sînt considerate impozite pe venit şi capital*) impozitele asupra veniturilor totale, asupra capitalului total sau pe elemente de venituri sau de capital, inclusiv impozitele asupra cîştigurilor provenite din înstrăinarea de bunuri mobile şi imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii capitalului.

    3. Convenţia se aplică următoarelor impozite existente:

    a) În ceea ce priveşte România:

    - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    - impozitul pe veniturile realizate de persoanele juridice;

    - impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole

    (denumite în continuare impozit român).

    b) În ceea ce priveşte Republica Ecuador:

    - impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

    - impozitul pe veniturile societăţilor

    (denumite în continuare impozit ecuadorian).

    4. Această convenţie se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natură identică sau analoagă, care ar fi stabilite în plus sau în locul impozitelor existente.

    5. La sfîrşitul fiecărui an calendaristic, autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica, reciproc, modificările efectuate în legislaţiile lor fiscale. Dacă apare necesar să se modifice orice articol al prezentei convenţii, fără să fie afectate principiile generale ale acesteia, modificările necesare pot fi efectuate de comun acord, pe baza schimbului de note diplomatice.

------------

    *) În cazul Republicii Ecuador, se va folosi termenul patrimoniu, înţelegîndu-se că cele două cuvinte au aceeaşi semnificaţie.

 

    II. Definiţii

 

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu stabileşte o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant desemnează în acest context România sau Republica Ecuador, după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, indică teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane în conformitate legislaţia internă şi cu dreptul internaţional, cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele mării, pe fundul şi subsolul mării;

    c) termenul Ecuador înseamnă Republica Ecuador, în forma şi cu elementele teritoriale determinate de Constituţia şi legile sale;

    d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice grup de persoane legal constituit în unul dintre statele contractante;

    e) termenul societate indică orice persoană juridică, inclusiv reprezentanţele şi societăţile constituite pe baza legilor române sau legilor ecuadoriene sau oricare entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării, în conformitate cu legislaţiile fiscale ale fiecărui stat contractant;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant semnifică o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite pe baza legilor în vigoare într-un stat contractant;

    h) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd respectivul transport se realizează numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    i) termenul autoritate competentă înseamnă:

    1. în România, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    2. în Ecuador, ministrul finanţelor şi creditului public sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către fiecare stat contractant, orice termen care nu este definit în convenţie va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia acelui stat contractant, referitoare la impozitele care fac obiectul convenţiei, dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliul fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, conform legislaţiei acelui stat, este subiect de impunere în acel stat, datorită domiciliului său, reşedinţei, sediului conducerii sau oricărui alt criteriu de natură similară.

    2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul ei juridic se determină în conformitate cu următoarele reguli:

    a) este considerată rezidentă a statului contractant unde are la dispoziţia sa un domiciliu permanent. Dacă dispune de un domiciliu permanent în ambele state contractante, este considerată rezidentă a statului contractant cu care activităţile personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor vitale nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de un domiciliu permanent în nici unul dintre statele contractante, atunci este considerată rezidentă a statului contractant unde locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decît o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediul permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediul permanent înseamnă un loc fix în care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

    2. Termenul sediul permanent include, în special:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze naturale, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediul permanent, de asemenea, cuprinde:

    a) un şantier de construcţii, o construcţie, un proiect de montaj sau de instalaţii sau activităţi de supraveghere legate de şantierul de construcţii, dar numai cînd astfel de activităţi au o durată care depăşeşte o perioadă de douăsprezece luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă de către o întreprindere a unui stat contractant prin personal propriu sau prin alt personal angajat în celălalt stat contractant, cu condiţia ca aceste activităţi să fie legate de acelaşi proiect sau de un proiect conex, pentru o perioadă sau perioade însumate care depăşesc douăsprezece luni.

    4. Termenul sediul permanent nu include:

    a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mărfuri aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către altă întreprindere;

    d) vînzarea de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii expuse în cadrul unui tîrg sau expoziţii temporare după închiderea tîrgului sau expoziţiei menţionate;

    e) menţinerea unui loc fix, exclusiv în scopul cumpărării de bunuri şi produse ori pentru culegerea de informaţii, pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclamă, pentru a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.

    5. O persoană activînd într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, alta decît un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 6, se consideră sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercită în mod obişnuit, permiţîndu-i să încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane să nu fie limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. O întreprindere a unui stat contractant nu se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului că îşi exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    7. Faptul că, o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care exercită activităţi în acest celălalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

 

    III. Impozite pe categorii de venit

 

    ART. 6

    Venituri din bunuri imobile

    1. Venitul provenit din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultură şi exploatări forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauză sînt situate. Termenul va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în exploatările agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile, fie la sume variabile, fie la sume fixe, pentru exploatarea zăcămintelor minerale şi a altor resurse naturale sau ca preţ al dreptului de exploatare a acestora; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică venitului obţinut din exploatarea directă, din închirierea sau arendarea, precum şi din orice formă de exploatare a bunurilor imobile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplică, de asemenea, venitului provenit din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant pot fi supuse impozitării în acest stat contractant, în afară de cazul cînd întreprinderea exercită activitatea în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii vor fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Prin derogare de la prevederile pct. 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, atunci se atribuie în fiecare stat, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitînd activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare, şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

    Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

    3. Pentru determinarea profiturilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profiturile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizări a profiturilor totale a întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a pct. 2 al prezentului articol nu împiedică acest stat contractant să determine profiturile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; totuşi, metoda de repartizare adoptată trebuie să fie de aşa natură încît rezultatul obţinut să fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru simplul fapt că acesta cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere; totuşi, dacă acest sediu permanent vinde aceste bunuri şi mărfuri, profitul i se va atribui.

    6. În vederea aplicării prevederilor punctelor precedente, profiturile atribuibile unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel.

    7. Cînd profiturile includ venituri tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Profiturile provenite din operaţiuni de exploatare a navelor şi aeronavelor în trafic internaţional vor fi impuse numai în statul în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă sediul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, acest loc se consideră situat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un asemenea port, în statul în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Prevederile pct. 1 al acestui articol se vor aplica, de asemenea, şi asupra profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internaţional de exploatare.

    4. Cu toate prevederile dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol şi art. 7, profiturile provenind din exploatarea navelor şi aeronavelor de către o întreprindere dintr-un stat contractant, folosite, în principal, pentru transportul exclusiv între două puncte situate într-un stat contractant, sînt impozabile în acest stat.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Cînd:

    a) o întreprindere dintr-un stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi dintr-un stat contractant şi al unei întreprinderi din celălalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sînt legate, în relaţiile lor comerciale sau financiare, prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

    Cînd profiturile pentru care o întreprindere a unui stat contractant a fost impusă în acest stat sînt, de asemenea, incluse în profiturile unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi impuse în consecinţă şi cînd profiturile astfel incluse sînt profituri care ar fi fost realizate de această întreprindere din celălalt stat, dacă condiţiile convenite între cele două întreprinderi erau cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci, primul stat va proceda la modificarea corespunzătoare a cuantumului impozitului pe care l-a perceput asupra acestor profituri. Pentru determinarea modificărilor de făcut, se va ţine seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii referitoare la natura veniturilor; dacă este necesar, autorităţile competente ale statelor contractante vor realiza consultările de rigoare.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate, care este rezidentă a unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat contractant; cînd primitorul dividendelor este beneficiarul efectiv şi subiect de impunere în celălalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 15% din suma brută a dividendelor.

    Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societăţii pentru profiturile din care au fost plătite dividendele.

    3. Termenul dividende, folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenite din acţiuni, din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni conform legislaţiei fiscale a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă situată acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni în virtutea căruia sînt plătite dividendele este efectiv legată de activităţile desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate să perceapă nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, decît în măsura în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acestui celălalt stat sau în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acest celălalt stat, nici să preleveze vreun impozit, cu titlu de impunere a profiturilor nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau, total sau parţial, din profituri sau venituri provenite din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, astfel de dobînzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; dar dacă beneficiarul efectiv al dobînzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma brută a dobînzilor.

    Dispoziţiile paragrafului 2 al acestui articol nu se aplică dobînzilor plătite în virtutea unui credit acordat şi garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, Banca Naţională a României şi Banca Centrală a Ecuadorului.

    3. Termenul dobînzi, aşa cum este folosit în prezentul articol, indică veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de un drept de participare la beneficii şi, în special, veniturile din efecte publice, din titluri, din obligaţiuni şi alte drepturi, inclusiv premii şi prime aferente acestor efecte, titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobînzi, în sensul prezentului articol.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobînzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de dobînzi este rezidentă, un sediu permanent sau prestează servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în virtutea căreia sînt plătite dobînzile este efectiv legată de activităţile desfăşurate printr-un sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Dobînzile se consideră că provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd plătitorul dobînzilor, fie că este rezident al unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plătesc dobînzile şi aceste dobînzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci, asemenea dobînzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobînzilor depăşeşte suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat numai dacă persoana care primeşte comisionul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit neputînd depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, aşa cum este folosit în acest articol, indică sumele plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comisionar sau orice altă persoană asimilată unui intermediar sau unui comisionar de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin astfel de sume.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent, iar obţinerea comisioanelor este legată direct de un asemenea sediu permanent. În acest caz, se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisioanelor, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant obligaţia plăţii comisioanelor şi un atare comision este suportat de sediul permanent respectiv, în acest caz, comisioanelor se vor considera că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor depăşeşte, indiferent de cauză, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele obţinute dintr-un stat contractant şi plătite către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă, în cazul în care beneficiarul efectiv al redevenţelor este supus impozitului în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu va putea depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe, aşa cum este folosit în acest articol, indică sumele de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice destinate radiodifuziunii şi televiziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică sau de comerţ, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete, ca şi pentru folosirea şi concesionarea dreptului de folosire a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al unui stat contractant şi are în celălalt stat contractant, unde societatea plătitoare de redevenţe este rezidentă, un sediu permanent sau o bază fixă situate acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sînt efectiv legate de activităţile desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau bază fixă. În asemenea situaţie, se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plătitoare a redevenţelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă, asemenea redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale dintre plătitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care acestea sînt situate.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent, pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii independente, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat.

    3. Cîştigurile provenite din înstrăinarea navelor şi aeronavelor exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de această exploatare nu sînt impozabile decît în statul contractant unde, în conformitate cu prevederile art. 8, cîştigurile din astfel de activităţi sînt impozabile.

    4. Cîştigurile provenite din înstrăinarea altor proprietăţi diferite de cele menţionate la paragrafele 1, 2, şi 3 ale acestui articol sînt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Servicii profesionale independente

    1. Veniturile obţinute de o persoană fizică rezidentă a unui stat contractant din prestarea de servicii profesionale şi alte activităţi independente cu caracter analog vor putea fi supuse impozitării numai dacă acea persoană, pentru exercitarea unei astfel de activităţi, a fost prezentă, în celălalt stat contractant, mai mult de 183 de zile într-un an fiscal. În acest caz, veniturile obţinute se supun impozitării în acest celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este datorată activităţii exercitate acolo.

    2. Expresia servicii profesionale cuprinde, în mod deosebit, activităţi independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, la fel ca şi activităţile independente ale medicilor, avocaţilor, inginerilor, arhitecţilor, dentiştilor şi contabililor.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea salariată, sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită va putea fi impusă în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţia pe care un rezident al unui stat contractant o primeşte pentru activitatea sa salariată, exercitată în celălalt stat contractant, va fi impozabilă numai în primul stat contractant menţionat, dacă:

    a) beneficiarul rămîne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal; şi

    b) remuneraţia este plătită de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţia nu este suportată de către un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru exercitarea unei activităţi salariate la bordul unei nave şi al unei aeronave exploatate în trafic internaţional este impozabilă în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau conducere a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant sînt impuse în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile realizate de rezidenţii unui stat contractant ca artişti de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, din activităţile lor profesionale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Cînd veniturile în legătură cu activităţile profesionale ale unui artist sau sportiv nu revin acestuia, ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care sînt exercitate activităţile artistului sau ale sportivului.

    3. Veniturile realizate din asemenea activităţi, desfăşurate în cadrul unui program special pentru schimburi culturale încheiat între cele două state contractante, vor fi reciproc scutite de impozit.

    ART. 19

    Pensii

    Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident de către un stat contractant pentru o activitate anterioară nu sînt impozabile decît în acest stat, dacă legea naţională o stipulează.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice în legătură cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unităţi administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile în celălalt stat contractant numai dacă serviciile sînt prestate în acel stat şi dacă beneficiarul remuneraţiei este rezident al acelui stat; şi:

    i) posedă cetăţenia acelui stat; sau

    ii) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Pensiile plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane, pentru servicii prestate acelui stat sau unităţii sale administrativ-teritoriale, vor fi impuse numai în acel stat.

    b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor plătite în virtutea unor servicii prestate în cadrul unei activităţi exercitate pentru un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 21

    Profesori şi cercetători

    1. Remuneraţiile primite pentru predare sau cercetare ştiinţifică de o persoană fizică care este rezident al unui stat contractant şi care este prezentă în celălalt stat în scopul de a preda la un colegiu, institut de învăţămînt superior sau altă instituţie similară de învăţămînt superior vor fi scutite de impozit în acest celălalt stat contractant pentru o perioadă care să nu depăşească 2 ani, cu condiţia ca o astfel de instituţie să aparţină unei entităţi non-profitabile.

    2. Remuneraţiile primite de cercetători rezidenţi ai unui stat contractant pentru efectuarea de lucrări de cercetare de interes public sau pentru pregătire în domeniul cercetării în celălalt stat contractant sînt scutite de impozit în acest celălalt stat contractant pe întreaga perioadă cît durează cercetarea sau pregătirea în domeniul cercetării.

    ART. 22

    Studenţi şi stagiari

    1. Sumele pe care le primeşte un student sau un stagiar, care este rezident al unui stat contractant şi care este prezent în celălalt stat contractant numai în scopul educării sau instruirii sale, le primeşte pentru iniţiere, educare sau instruire, nu vor fi impuse în acest celălalt stat contractant pentru o perioadă de pînă la 6 ani, începînd cu primul an de studiu, în funcţie de natura şi durata studiilor, cu condiţia ca aceste sume să provină din surse în afara acestui celălalt stat contractant.

    2. Veniturile realizate de un student sau un stagiar pe perioada educării sau instruirii sale într-un stat contractant, dintr-o activitate desfăşurată pe cont propriu, sînt scutite de impozit în acest stat contractant, cu condiţia ca această activitate să fie legată direct de instruirea şi educarea sa şi veniturile respective să fie folosite în scopul întreţinerii sau educării, iar nivelul acestor venituri să nu depăşească 4.000 dolari S.U.A. pe an sau echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului în care se realizează aceste venituri.

 

    IV. Impozit pe capital

 

    ART. 23

    Impozite pe capital

    1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, ca cele definite în art. 6 paragraful 2, se impozitează în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Capitalul constituit din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau bunuri mobiliare aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabil în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixă a întreprinderii sau persoanei.

    3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile aparţinînd acestor exploatări se impun numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident dintr-un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.

    ART. 24

    Alte venituri

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de provenienţă, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, se impozitează numai în acest stat.

 

    V. Metode de evitare a dublei impuneri

 

    ART. 25

    Metode de evitare a dublei impuneri

    Dubla impozitare va fi evitată în următoarea manieră:

    1. În ceea ce priveşte România, impozitele plătite de rezidenţii români pe venituri şi capital, obţinute în Ecuador, în concordanţă cu prevederile acestei convenţii, vor fi deduse din impozitul român exigibil, conform legislaţiei fiscale române.

    Această deducere nu poate, totuşi, să depăşească acea parte a impozitului pe venit sau pe capital calculată înainte ca deducerea să fie acordată şi care este atribuibilă venitului sau capitalului care este impus în Ecuador.

    2. Cînd rezidentul ecuadorian obţine venituri sau posedă bunuri de capital, în concordanţă cu dispoziţiile prezentei convenţii, el poate fi supus impozitării în România, procedînd la deducere în felul următor:

    a) din impozitul perceput pe veniturile acestui rezident, o parte egală cu impozitul pe venit în România; şi

    b) din impozitul perceput pe capitalul rezidentului, o parte egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    Această deducere nu va putea să depăşească partea din impozitul pe venit sau pe capital, calculată înainte de deducerea corespunzătoare, după caz, a veniturilor sau capitalului care pot fi supuse impozitării în celălalt stat contractant.

 

    VI. Dispoziţii generale

 

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acestui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Un stat contractant nu va percepe nici un impozit unui rezident din celălalt stat contractant, incluzînd elementele de venit care au fost impuse deja în celălalt stat contractant, după expirarea perioadei de prescripţie prevăzute de legislaţia naţională şi, în orice caz, după 3 ani de la finele perioadei impozabile.

    3. Un sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi supus unei impozitări în condiţii mai puţin favorabile în acest stat contractant decît întreprinderile acestui celălalt stat, care desfăşoară aceleaşi activităţi.

    Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligînd un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant deducerile, înlesnirile şi reducerile de ordin fiscal, cu caracter personal, care sînt acordate propriilor rezidenţi, ţinînd cont de starea lor civilă şi sarcinile lor familiale.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este deţinut sau controlat în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricărei obligaţii legate de acestea, care să fie diferită sau mai împovărătoare decît acelea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat.

    5. Ceea ce s-a stabilit în prezentul articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel şi denumire, pentru care se vor avea în vedere prevederile art. 2 din prezenta convenţie.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu dispoziţiile prezentei convenţii, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, chiar şi dacă se referă la impunerile prevăzute în paragraful 1 al art. 26, el va putea să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioadă de 3 ani următori de la data primei notificări a măsurii care implică o impozitare neconformă cu prevederile convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să adopte o soluţionare corespunzătoare, să facă tot posibilul să rezolve cazul, pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentei convenţii.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea procedurii amiabile, dificultăţile sau să înlăture îndoielile rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. Cînd ambele autorităţi competente consideră necesar, ele sau reprezentanţii lor autorizaţi se vor putea întîlni într-o comisie în scopul facilitării aplicării convenţiei.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi a legislaţiilor naţionale ale statelor contractante, cu privire la impozitele cuprinse în prezenta convenţie, în măsura în care impozitarea nu este contrară acestei convenţii.

    Schimbul de informaţii nu va putea fi limitat de prevederile art. 1.

    Informaţiile primite de un stat contractant, precum şi procedeele declarative, executive sau rezolvarea recursurilor referitoare la aceste impozite, vor fi tratate ca secrete, în măsura în care aceasta este permisă de legislaţia statelor contractante şi se vor comunica numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunalelor şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor prevăzute de prezenta convenţie.

    Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practicii administrative a unuia sau celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale ale unuia sau ale celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    Prevederile acestei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.

 

    VII. Dispoziţii finale

 

    ART. 30

    Dispoziţii finale

    Prezenta convenţie va fi ratificată în conformitate cu prevederile legislaţiei interne din fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare în a 30-a zi după schimbul instrumentelor de ratificare. Convenţia se va aplica, atît în cazul României cît şi în cel al Ecuadorului, cu privire la impozitele pe venit şi pe capital pentru o perioadă impozabilă începînd de la 1 ianuarie al anului calendaristic următor celui în care convenţia intră în vigoare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare atît timp cît nu va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa această convenţie pe cale diplomatică, pînă la 30 iunie al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al 5-lea an următor celui intrării în vigoare a convenţiei. În acest caz, prezenta convenţie va avea efecte pînă la 31 decembrie al anului calendaristic în cursul căruia denunţarea va fi realizată.

    În acest sens, se semnează prezenta convenţie, în două exemplare în limba română şi două exemplare în limba spaniolă, egal autentice.

    Făcută la Quito la 24 aprilie 1992.

 

                      Pentru Guvernul României,

                      Nicolae Văcăroiu,

                      secretar de stat la

                      Ministerul Economiei şi Finanţelor

 

                      Pentru Guvernul Republicii Ecuador,

                      Diego Cordovez,

                      ministrul relaţiilor externe