DECRET   Nr. 389 din 27 octombrie 1977

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 118 din 17 noiembrie 1977

 

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

   

(…)

    ART. 8

    Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Regatul Danemarca privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere, semnată la Copenhaga la 13 decembrie 1976.

 

                       NICOLAE CEAUŞESCU

                         Preşedintele

                  Republicii Socialiste România

 

(…)

 

CONVENŢIE

între Republica Socialistă România şi Regatul Danemarca privind evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere

 

    Guvernul Republicii Socialiste România şi guvernul Regatului Danemarca,

    dorind să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi avere şi a promova şi întări relaţiile economice între cele două ţări pe baza respectării suveranităţii şi independenţei naţionale, a egalităţii în drepturi, a avantajului reciproc şi a neamestecului în treburile interne,

    au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere stabilite în numele fiecărui stat contractant sau al subdiviziunilor administrative ori al autorităţile locale ale acestora, indiferent de modul cum sînt percepute.

    2. Sînt considerate ca impozite pe venit şi pe avere impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, precum şi impozitele asupra creşterii valorii averii.

    3. Impozitele care cad sub incidenţa prezentei convenţii sînt următoarele:

    a) În ceea ce priveşte România:

    - impozitul pe veniturile din salarii, din lucrări de litere, artă şi ştiinţă, din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare;

    - impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

    - impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite în România, cu participare română şi străină;

    - impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi, altele decît cele de stat;

    - impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;

    - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    (mai jos denumite impozit român).

    b) În ceea ce priveşte Danemarca:

    1. impozitul pe venit perceput la nivel de stat (indkomstskatten til staten);

    2. impozitul municipal pe venit (den kommunale indkomstskat);

    3. impozitul pe venit către municipalităţile din judeţ (den amtskommunale indkomstskat);

    4. contribuţiile pentru pensii de bătrîneţe (folkepensionsbidragene);

    5. impozitul marinarilor (somandsskatten);

    6. impozitul special pe venit (den saerlige indkomstskat);

    7. impozitul pentru biserică (kirkeskatten);

    8. impozitul asupra dividendelor (udbytteskatten);

    9. contribuţia "per diem" la fondul pentru cazuri de îmbolnăvire (bidrag til dagpengefonden) şi

    10. impozitul pe capital perceput la nivel de stat (formueskatten til staten);

    (mai jos denumite impozit danez).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor de natură identică sau analoagă care se vor adăuga ulterior celor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc, la finele fiecărui an, modificările importante aduse legislaţiei fiscale respective.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) termenul România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România, fundul mării şi subsolul ariilor submarine situate în afara apelor teritoriale asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional şi cu propria sa legislaţie cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale unor astfel de arii;

    b) termenul Danemarca indică Regatul Danemarca, inclusiv orice arie înăuntrul căreia, în conformitate cu legislaţia Danemarcei şi în conformitate cu dreptul internaţional, Danemarca poate exercita drepturi suverane cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale platformei continentale. Termenul nu cuprinde insulele Faeroe şi Groenlanda;

    c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după cum cere contextul, România sau Danemarca;

    d) termenul persoană cuprinde o persoană fizică, o societate şi orice altă grupare de persoane;

    e) termenul societate indică orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei române sau oricare entitate considerată ca persoană juridică în vederea impozitării;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia autoritate competentă indică:

    1) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat legal;

    2) în cazul Danemarcei, ministrul veniturilor interne, taxelor vamale şi al impozitelor indirecte sau reprezentantul său autorizat;

    h) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi create în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport făcut de către o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatat de către o întreprindere care are locul conducerii efective într-unul dintre statele contractante, cu excepţia cazului cînd un atare transport este efectuat numai între două locuri situate în celălalt stat contractant.

    2. Pentru aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie de către legislaţia statului menţionat guvernînd impozitele care fac obiectul convenţiei numai dacă contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natură analoagă. Termenul nu cuprinde însă nici o persoană care este supusă impozitului în acel stat contractant numai datorită venitului pe care îl realizează din surse sau capital situate în acel stat.

    2. Cînd, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoana fizică este considerată rezidentă în ambele state contractante, atunci acest caz se rezolvă după regulile ce urmează:

    a) persoana va fi considerată rezidentă a statului în care dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă dispune de o locuinţă permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strînse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă această persoană nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci este considerată ca rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în fiecare dintre statele contractante sau dacă nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul dintre ele, ea va fi considerată ca rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este un naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante tranşează problema de comun acord.

    3. Cînd, după dispoziţiile paragrafului 1, o persoană, alta decît o persoană fizică, este socotită ca rezidentă a fiecăruia dintre statele contractante, ea este considerată ca rezidentă a statului în care este situat sediul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent indică o instalaţie fixă de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    a. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, un puţ petrolifer, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale;

    g) un şantier de construcţie sau de montaj a cărui durată depăşeşte 12 luni.

    3. Nu se consideră sediu permanent:

    a) folosirea de instalaţii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparţinînd întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii în scopul exclusiv al depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o altă întreprindere;

    d) produsele sau mărfurile, aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tîrg sau expoziţii temporare ocazionale, care sînt vîndute după închiderea acelui tîrg sau expoziţii;

    e) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a cumpăra produse sau mărfuri ori de a strînge informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclamă, de a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage, care au caracter preparator sau auxiliar, pentru întreprindere.

    4. O persoană - alta decît un agent cu statut independent în sensul paragrafului 5 - activînd într-unul dintre statele contractante în numele unei întreprinderi din celălalt stat contractant se consideră sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercită în mod obişnuit în acest stat, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    5. Nu se consideră că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul că acesta îşi exercită activitatea în acest celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul că o societate rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidentă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri imobiliare

    1. Venitul provenind din bunuri imobile, inclusiv cele din exploatări agricole sau forestiere, este impozabil în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate.

    2. Expresia bunuri imobile se defineşte în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile menţionate sînt situate. Expresia va cuprinde, în orice caz, toate accesoriile, inventarul viu şi mort al exploatărilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor bogăţii naturale ale solului; navele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesiuni libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul cînd întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, printr-un sediu permanent, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent.

    2. Cu excepţia prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa şi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitînd activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi tratînd cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise ca deduceri cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul permanent sau în altă parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat contractant de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, să fie - ca rezultat - în concordanţă cu principiile cuprinse în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu permanent trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul cînd există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.

    7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor ori a vehiculelor de transport feroviar sau rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderii de transporturi navale se află la bordul unei nave, atunci se va considera că acesta se află în statul contractant în care este situat portul de armare sau, dacă nu există un atare port de armare, în statul contractant în care cel care exploatează nava este rezident.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, beneficiilor obţinute din participarea întreprinderilor statelor contractante într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    4. Referitor la beneficiile obţinute de către consorţiul de transporturi aeriene danez, norvegian şi suedez, cunoscut sub denumirea de Scandinavian Airlines System (SAS), prevederile paragrafului 1 se vor aplica numai acelei părţi a beneficiilor care corespunde pachetului de acţiuni din consorţiu deţinute de Det Danske Luftfartsselskab (DDL), partenerul danez în Scandinavian Airlines System (SAS).

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci cînd:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau cînd

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi fie într-un caz, fie în celălalt, între cele două întreprinderi s-au stabilit ori impus condiţii în relaţiile lor comerciale sau financiare, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente,

    atunci orice beneficii, care ar fi revenit uneia dintre întreprinderi dacă n-ar fi fost acele condiţii, dar datorită acelor condiţii nu i-au mai revenit, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impozitate în mod corespunzător.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidentă a unui stat contractant către o persoană rezidentă a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 10 la sută din suma brută a dividendelor, dacă primitorul este o societate (se exclud societăţile de persoane) care deţine direct cel puţin 25 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) în toate celelalte cazuri, 15 la sută din suma brută a dividendelor.

    Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societăţii privitoare la beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol indică veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere, părţi de fondator sau din alte părţi care nu sînt creanţe, participare la beneficii, precum şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor. În acest context, beneficiile repartizate de societăţile mixte române subscriitorilor de capital sînt asimilate dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are, în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, un sediu permanent de care este legată în mod efectiv deţinerea pachetului de acţiuni generator de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Cînd o societate rezidentă a unui stat contractant obţine beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sînt rezidente ale acestui celălalt stat, nici să preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobînzi

    1. Dobînzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sînt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste dobînzi pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma dobînzilor.

    3. Termenul dobînzi, folosit în prezentul articol, indică venituri din efecte publice, din titluri de obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la beneficii din creanţe de orice natură, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate, de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul dobînzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobînzile un sediu permanent de care sînt legate efectiv creanţele generatoare a dobînzilor. În acest caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Dobînzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, cu toate acestea, persoana plătitoare a dobînzii, fie că este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa asupra căreia se plăteşte dobînda şi atare dobîndă se suportă de sediul permanent respectiv, atunci se va considera că acea dobîndă provine din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobînzilor plătite, ţinînd cont de creanţa pentru care ele sînt vărsate, excede pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    7. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, dobînzile obţinute de un stat contractant sau de către un oficiu public al acelui stat contractant, oficiu care nu este supus impozitului asupra venitului de acel stat contractant, sau obţinute de un rezident al unui atare stat contractant cu privire la datorii garantate, asigurate sau finanţate indirect de către acel stat contractant sau un oficiu public al acestuia, vor fi scutite de impozit de către celălalt stat contractant.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Asemenea comisioane pot fi impuse, cu toate acestea, în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 4 la sută din suma comisioanelor.

    3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, indică plăţi făcute unui intermediar (broker), unui reprezentant comisionar general sau oricărei altei persoane asimilate unui astfel de intermediar sau reprezentant de către legislaţia de impozite a statului contractant din care provine o asemenea plată.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă primitorii comisioanelor, fiind rezidenţi ai unui stat contractant, au în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea care generează comisioanele. În asemenea caz se vor aplica prevederile art. 7.

    5. Comisioanele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este statul însuşi, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a comisioanelor, indiferent dacă este sau nu rezidentă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care se leagă activităţile pentru care este făcută plata şi aceste comisioane sînt suportate de sediul permanent, atunci comisioanele vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi primitor sau între ambii şi altă persoană, suma comisioanelor plătite, ţinînd seama de activităţile pentru care s-au plătit, excede suma asupra căreia ar fi convenit plătitorul şi primitorul în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinîndu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10 la sută din suma redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natură plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv drepturi de autor pentru filme de cinematograf ori filme sau benzi magnetice destinate emisiunilor de radio sau televiziune, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrică sau alte asemenea drepturi, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret sau pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru informaţii relative la experienţa cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică cînd beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu permanent de care se leagă în mod efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.

    5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativă, o autoritate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul dintre statele contractante un sediu permanent de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suportă sarcina acestor redevenţe, atunci aceste redevenţe sînt considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

    6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau relaţiilor pe care ambii le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plătite, ţinînd cont de prestarea pentru care ele sînt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinînd cont şi de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Cîştiguri din capital

    1. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite la paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care sînt situate aceste bunuri.

    2. Cîştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a bunurilor mobile ţinînd de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesiuni libere, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acestei baze fixe sînt impozabile în celălalt stat. Cu toate acestea, cîştigurile provenind din înstrăinarea vapoarelor, a avioanelor, a vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de vapoare şi avioane sînt impozabile numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8, sînt impozabile beneficiile din atare activităţi.

    3. Cîştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1 şi 2, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Profesiuni independente

    1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesiuni libere sau a altor activităţi independente cu un caracter analog sînt impozabile numai în acel stat, dacă rezidentul nu dispune cu regularitate pentru exercitarea activităţii sale în celălalt stat contractant de o bază fixă sau este prezent în celălalt stat contractant perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat. Dacă dispune de o astfel de bază fixă sau dacă este prezent în condiţiile sus-menţionate, veniturile sînt impozabile în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelei baze fixe sau prezenţei sale.

    2. Expresia profesiuni libere cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 18

    Profesiuni dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitate salariată sînt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea salariată să nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sînt impozabile în acel celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat contractant, dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi

    b) remuneraţiile sînt plătite de către sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat, şi

    c) remuneraţiile nu sînt suportate de către un sediu permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariată exercitată la bordul unei nave, unei aeronave sau la bordul unui vehicul feroviar sau rutier în trafic internaţional se impun în statul contractant în care se află situat locul conducerii efective a întreprinderii. În cazul cînd un rezident al Danemarcei primeşte remuneraţii pentru muncă salariată prestată la bordul unui avion exploatat în trafic internaţional de către consorţiul Scandinavian Airlines System (SAS), asemenea remuneraţii sînt impozabile numai în Danemarca.

    ART. 17

    Tantieme

    Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte retribuţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere sau ale unui organ analog al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant sînt impozabile în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii, le obţin din activitatea lor personală desfăşurată în această calitate, sînt impozabile în statul contractant în care acele activităţi sînt exercitate.

    2. Cînd veniturile în legătură cu activităţile personale ale unor astfel de artişti sau sportivi nu revin acestora, ci altor persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri sînt impozabile în statul contractant în care se desfăşoară activitatea artiştilor sau sportivilor menţionaţi.

    3. Veniturile realizate din activităţi desfăşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între cele două state contractante sînt impozabile numai în statul trimiţător.

    ART. 19

    Pensii, anuităţi, contribuţii de asigurări sociale

    1. Pensiile (altele decît pensiile a căror impunere este reglementată de prevederile paragrafului 2 al art. 20) şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru muncă salariată desfăşurată în trecut şi orice anuitate plătită unui atare rezident vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, plăţile făcute în cadrul sistemului public de asigurări sociale al unui stat contractant sînt impozabile în acel stat.

    3. Termenul anuitate înseamnă o sumă determinată, plătibilă în mod periodic la scadenţe fixe, în timpul vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile în virtutea unui angajament de efectuare a plăţilor, în schimbul unor contraprestaţii depline şi corespunzătoare făcute în bani sau evaluabile în bani.

    ART. 20

    Funcţii guvernamentale

    1. a) Remuneraţia, alta decît o pensie plătită de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau de o autoritate locală din acel stat oricărei persoane fizice în legătură cu servicii prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală, este impozabilă numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, o astfel de remuneraţie este impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel stat, iar primitorul este rezident al acelui celălalt stat contractant şi dacă:

    i) este un naţional al acelui stat; sau

    ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensie plătită de către sau din fonduri create de un stat contractant, o subdiviziune administrativă sau o autoritate locală din acesta oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, subdiviziune sau autoritate locală din acesta este impozabilă numai în acel stat.

    b) Cu toate acestea, atare pensie va fi impozabilă numai în celălalt stat contractant, dacă primitorul este un naţional sau un rezident al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor cu privire la serviciile prestate în cadrul unei activităţi industriale sau comerciale desfăşurate de un stat contractant sau de o subdiviziune administrativă sau o autoritate din acesta.

    ART. 21

    Profesori

    1. Un profesor rezident al unui stat contractant, care predă sau efectuează cercetări la o universitate sau în orice altă instituţie de învăţămînt autorizată legal a celuilalt stat contractant, va fi impozabil numai în primul stat contractant, pentru toate remuneraţiile primite în legătură cu activitatea desfăşurată pe o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data începerii activităţii.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica dacă lucrările de cercetare nu sînt întreprinse în interes general, ci în primul rînd în interesul personal al uneia sau mai multor persoane determinate.

    ART. 22

    Studenţi şi stagiari

    1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau instruire un student, un practicant sau un stagiar care este sau a fost, imediat anterior venirii sale într-un stat contractant, rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul educării sau instruirii, vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse din afara acelui stat.

    2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de către o persoană din cele mai sus menţionate, din munca salariată pe care o prestează în acel prim stat contractant, pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire, pentru o perioadă limitată la 5 ani de la sosirea sa în acel stat.

    ART. 23

    Alte venituri

    Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde provin, care n-au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, sînt impozabile numai în acel stat.

    ART. 24

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sînt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri sînt situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau din bunuri mobile ţinînd de o bază fixă servind la exercitarea unei profesiuni libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul permanent sau bază fixă.

    3. Navele, aeronavele şi vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile ţinînd de exploatarea unor astfel de mijloace de transport, sînt impozabile numai în statul contractant care, în conformitate cu prevederile art. 8, are dreptul să impună beneficiile obţinute din atare exploatare.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

    ART. 25

    Eliminarea dublei impuneri

    Dubla impunere va fi evitată în modul următor:

    1. În ce priveşte România, impozitele plătite în Danemarca de rezidenţi ai României asupra veniturilor obţinute sau capitalurilor deţinute care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, pot fi impuse în Danemarca, vor fi scăzute din impozitele datorate statului român.

    Beneficiile vărsate de întreprinderile de stat române la bugetul statului sînt considerate în acest articol ca impozit al Republicii Socialiste România.

    2. În ce priveşte Danemarca:

    a) Sub rezerva prevederilor subparagrafului c), cînd un rezident al Danemarcei realizează venituri sau posedă capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sînt impozabile în România, Danemarca va acorda:

    1) ca o deducere din impozitul pe venit al acelei persoane, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România;

    2) ca o deducere din impozitul pe capital al acelei persoane, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.

    b) Deducerea, în fiecare caz, nu va depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv, aşa cum a fost calculat înainte ca deducerea să fie acordată, şi care este corespunzătoare, după caz, venitului sau capitalului impozabil în România.

    c) Cînd un rezident al Danemarcei obţine venit sau posedă capital care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, sînt impozabile numai în România, Danemarca poate include acest venit sau capital în baza de impunere, dar va acorda ca deducere din impozitul pe venit sau capital acea parte a impozitului pe venitul sau capitalul respectiv care este corespunzătoare, după caz, venitului obţinut sau capitalului posedat în România.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant, fie că sînt sau nu rezidenţi ai unuia dintre statele contractante, nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acelui celălalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se va face în acest celălalt stat în condiţii mai puţin avantajoase decît impozitarea întreprinderilor acestui celălalt stat desfăşurînd aceleaşi activităţi.

    3. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, în totalitate sau în parte, deţinut sau controlat, direct sau indirect, de unu sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere care să fie diferită sau mai împovărătoare decît aceea la care sînt sau ar putea fi supuse întreprinderile de acelaşi fel ale acestui prim stat menţionat.

    4. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natură sau denumire.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Cînd un rezident al unui stat contractant apreciază că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante îi atrag sau îi vor atrage o impozitare care nu este conformă cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului al cărui rezident este. Cazul trebuie supus, în 3 ani care urmează, primei notificări a măsurii care îi atrage o impozitare ce nu este în conformitate cu convenţia.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să aducă o rezolvare corespunzătoare, să soluţioneze problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultînd din interpretarea sau din aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri în vederea aplicării prevederilor prezentei convenţii. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de vederi, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    5. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili procedura de aplicare a prezentei convenţii şi, în special, formalităţile care trebuie îndeplinite de rezidenţii unui stat contractant pentru a li se acorda în celălalt stat contractant scutirile sau reducerile de impozit la veniturile menţionate la art. 1O, 11, 12 şi 13, obţinute în acel celălalt stat.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii de natură fiscală pe care le deţin în mod obişnuit, în măsura în care va fi necesar pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii şi cele ale legilor interne ale statelor contractante relative la impozitele vizate prin convenţie, în măsura în care impozitarea pe care ele o prevăd este conformă cu convenţia.

    Orice informaţie astfel schimbată va fi ţinută secret şi nu va fi divulgată nici unei persoane sau autorităţi, altele decît cele însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunînd unuia dintre statele contractante obligaţia:

    a) de a îndeplini măsuri administrative contrarii propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii sale administrative normale sau ale celuilalt stat contractant;

    c) de a furniza informaţii care ar divulga un secret comercial, industrial, profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Funcţionari diplomatici şi consulari

    Nici o prevedere din prezenta convenţie nu va afecta privilegiile funcţionarilor diplomatici şi consulari acordate în cadrul normelor dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Extinderea aplicabilităţii teritoriale a convenţiei

    Prezenta convenţie poate fi extinsă, fie în întregime, fie cu unele modificări necesare, asupra oricărei părţi a teritoriului Danemarcei, care, în mod expres, este exclusă de la aplicarea convenţiei şi care stabileşte impozite în mare măsură cu caracteristici asemănătoare cu cele la care se aplică convenţia. O astfel de extensiune va intra în vigoare de la data şi sub rezerva modificărilor şi condiţiilor, inclusiv a condiţiilor privitoare la denunţare, astfel cum se va preciza şi conveni între statele contractante prin note schimbate pe căi diplomatice.

    ART. 31

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi aprobată în conformitate cu dispoziţiile constituţionale în vigoare în fiecare dintre statele contractante şi va intra în vigoare din cea de a 30-a zi de la schimbul ultimei note din cele două, prin care se arată că ambele părţi s-au conformat acestor prevederi, cunoscîndu-se că prezenta convenţie se va aplica pentru prima dată:

    a) în Republica Socialistă România, impozitelor aferente perioadei impozabile în curs, precum şi impozitelor plătite sau reţinute cu începere de la 1 ianuarie 1974;

    b) în Regatul Danemarca;

    1) cu privire la venitul care se impune în anul fiscal 1974 şi anii următori;

    2) cu privire la capitalul care se impune în anul calendaristic 1974 şi anii următori.

    ART. 32

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pînă la 30 iunie inclusiv al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui al intrării în vigoare a convenţiei, dînd notă de denunţare pe cale diplomatică; în acest caz, aplicarea prezentei convenţii încetează:

    a) cu privire la venitul care se impune începînd cu anul fiscal următor aceluia în care s-a remis nota de denunţare şi anii următori;

    b) cu privire la capitalul care se impune începînd cu anul calendaristic următor aceluia în care s-a remis nota de renunţare şi anii următori.

    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, am semnat prezenta convenţie.

    Făcută în Copenhaga la 13 decembrie 1976, în două exemplare originale, redactate fiecare în limbile română, daneză şi engleză, cele trei texte avînd aceeaşi valabilitate. În caz de divergenţe în interpretarea dispoziţiilor acestei convenţii, textul în limba engleză are precădere.

 

             Pentru guvernul

             Republicii Socialiste România

             Gheorghe Ploeşteanu

 

             Pentru guvernul

             Regatului Danemarca

             K. B. Andersen

 

                           --------------------