Coreea de Sud

LEGE Nr. 18 din 8 aprilie 1994

pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 96 din 14 aprilie 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Seul la 11 octombrie 1993.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 15 februarie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

MARŢIAN DAN

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea,

dorind să încheie o convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi pentru a dezvolta şi facilita în viitor relaţiile lor economice,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite de fiecare dintre statele contractante, de autorităţile lor locale sau de unităţile administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele la care se va aplica prezenta convenţie sunt:

a) În cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole; şi

(v) impozitul pe dividende (denumite în continuare impozit român).

b) În cazul Coreei:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe corporaţii; şi

(iii) impozitul pe locuitor (denumite în continuare impozit coreean).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite, identice sau similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante care au intervenit în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă şi platoul continental, asupra cărora România exercită drepturi suverane în conformitate cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi subsolul acestor ape;

b) termenul Coreea înseamnă teritoriul Republicii Coreea, inclusiv orice zonă învecinată cu marea teritorială a Republicii Coreea, care, în conformitate cu dreptul internaţional, a fost sau poate fi denumită în continuare, în conformitate cu legea Republicii Coreea, ca o zonă în care pot fi exercitate drepturile suverane ale Republicii Coreea în legătură cu fundul şi subsolul mării şi cu resursele naturale ale acesteia;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Coreea, după cum cere contextul;

d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit coreean, după cum cere contextul;

e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) termenul naţionali înseamnă:

(i) toate persoanele fizice care posedă cetăţenia română în cazul României sau naţionalitatea coreeană în cazul Coreei;

(ii) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, vapor, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

j) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Coreei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ce priveşte aplicarea convenţiei de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii, în virtutea domiciliului său, rezidenţei sale, sediului, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant în care este situat locul conducerii efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Termenul sediu permanent include îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o fermă, o plantaţie, o livadă sau o vie; şi

g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Termenul sediu permanent cuprinde, de asemenea, un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalare ori activităţile de supraveghere sau consultanţă, realizate pentru acestea prin intermediul angajaţilor întreprinderii care este antreprenorul şantierului sau al proiectului, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea produselor sau mărfurilor aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinare de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 6 - activează în numele unei întreprinderi, are şi exercită în mod obişnuit, într-un stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu va fi suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat.

2. Expresia proprietăţi imobiliare va avea înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun, cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte care este atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat sediul sau locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant;

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care scop autorităţile competente, ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 7% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociaţie de persoane) care deţine direct cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

b) 10% din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participări la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale, care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situate în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de dispoziţiile paragrafului 2:

a) dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de guvernul celuilalt stat contractant, inclusiv autorităţile locale şi unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, Banca centrală a acelui celălalt stat contractant sau orice alte instituţii financiare prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală sau orice rezident al celuilalt stat contractant în legătură cu titlurile de creanţă garantate sau finanţate indirect de guvernul acelui celălalt stat contractant, inclusiv autorităţile locale şi unităţile administrativ-teritoriale, Banca centrală a acelui celălalt stat contractant sau alte instituţii financiare prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală vor fi scutite de impozit în primul stat contractant menţionat;

b) dobânzile plătite în legătură cu vânzarea pe credit a oricărui echipament industrial sau ştiinţific vor fi impuse numai în statul contractant în care beneficiarul este rezident.

4. În sensul paragrafului 3, termenii Bancă centrală şi instituţii financiare ce îndeplinesc funcţii de natură guvernamentală înseamnă:

a) în cazul României:

(i) Banca Naţională a României;

(ii) Banca Română de Comerţ Exterior - S.A.;

(iii) Eximbank - S.A.;

(iv) Banca Română pentru Dezvoltare - S.A.;

(v) alte asemenea instituţii financiare prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autorităţile competente ale statelor contractante.

b) În cazul Coreei:

(i) Banca Coreei;

(ii) Banca de Export-Import a Coreei;

(iii) Banca de Dezvoltare a Coreei;

(iv) alte asemenea instituţii financiare prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autorităţile competente ale statelor contractante.

5. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titlurile de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului, şi în special veniturile din efecte publice, din obligaţiuni şi titluri de creanţă, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, obligaţiuni şi titluri de creanţă.

6. Dispoziţiile paragrafelor 1 - 4 nu se vor aplica în cazul în care beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

7. Dobânzile vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă pentru care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a comisioanelor.

3. Termenul comisioane, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui broker sau comisionar general de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o astfel de plată.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin comisioanele un sediu permanent sau o bază fixă de care este efectiv legată activitatea generatoare de comisioane. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi acestea se suportă de către sediul permanent respectiv, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma comisioanelor, ţinând seama de serviciile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în absenţa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, astfel de redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 7% din suma brută a redevenţelor pentru folosirea sau concesionarea oricărui patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific;

b) 10% din suma brută a redevenţelor în toate celelalte cazuri.

3) Termenul redevenţe, folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisii prin satelit ori cablu sau prin folosirea oricăror mijloace electronice pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret, ori pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente, printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În asemenea situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă, de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

ART. 14

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6, şi situate în celălalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care, în sensul prevederilor art. 8, sunt impozabile profiturile obţinute din asemenea activităţi.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 15

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacă nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat, dar numai partea care este atribuibilă acelei baze fixe.

9. Termenul profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 16

Profesii dependente

1. Sub rezerva dispoziţiilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Independent de dispoziţiile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat;

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează, care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3. Independent de dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, vapor, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care, potrivit dispoziţiilor art. 8, sunt impozabile profiturile obţinute dintr-un asemenea trafic internaţional.

ART. 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Tantiemele, jetoanele de prezenţă şi alte remuneraţii similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

ART. 18

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune, ori ca interpreţi muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului sau sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, venitul obţinut din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, va fi scutit de impozit.

ART. 19

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

ART. 20

Funcţii guvernamentale

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate acelui stat, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale, vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, asemenea remuneraţii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi:

(i) este naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de/sau din fonduri create de un stat contractant, o autoritate locală a acestuia sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţii sau unităţii vor fi impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de pensii sunt impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al celuilalt stat.

3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol se vor aplica, de asemenea, în legătură cu remuneraţiile sau pensiile plătite de:

a) În cazul României:

Banca Naţională a României, Banca Română de Comerţ Exterior - S.A., Eximbank - S.A., Banca Română pentru Dezvoltare - S.A., Agenţia Română de Dezvoltare şi alte instituţii prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autorităţile competente ale statelor contractante.

b) În cazul Coreei

Banca Coreei, Banca de Export-Import a Coreei, Banca de Dezvoltare a Coreei, Corporaţia de promovare comercială coreeană şi alte instituţii prin care se realizează funcţii de natură guvernamentală ce pot fi specificate şi acceptate în scrisori schimbate între autorităţile competente ale statelor contractante.

ART. 21

Studenţi şi practicanţi

1. Studenţii sau practicanţii care sunt sau au fost imediat anterior venirii lor într-un stat contractant rezidenţi ai celuilalt stat contractant şi care sunt prezenţi în primul stat menţionat numai în scopul educării sau instruirii lor nu vor fi impuşi în acel stat pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educării sau instruirii lor, pe o perioadă care nu depăşeşte 6 ani, cu condiţia ca aceste sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

2. Studenţii sau practicanţii, definiţi în sensul paragrafului 1, vor fi îndreptăţiţi, în timpul educării sau instruirii lor, să beneficieze pentru donaţii, burse şi pentru remuneraţiile din munca salariată, la care nu se referă paragraful 1, de aceleaşi scutiri, facilităţi sau reduceri de impozite de care beneficiază rezidenţii statului în care are loc educarea sau instruirea.

ART. 22

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică care este rezidentă sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înaintea sosirii în celălalt stat contractant, şi care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau alte instituţii educaţionale similare, recunoscute ca nonprofit de guvernul acelui celălalt stat contractant, este prezentă în acel celălalt stat contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la asemenea instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant în legătură cu remuneraţia încasată pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public ci în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant, printr-un sediu permanent situat acolo, sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica dispoziţiile art. 7 sau 15, după caz.

ART. 24

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietatea imobiliară, astfel cum este definită în paragraful 2 al art. 6, poate fi impus în statul contractant în care este situată o asemenea proprietate.

2. Capitalul care reprezintă proprietatea mobiliară, făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietatea mobiliară aparţinând unei baze fixe utilizată pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

3. Navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietatea mobiliară ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impuse numai în acel stat.

ART. 25

Metode pentru eliminarea dublei impuneri

1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

Impozitele plătite de un rezident român în legătură cu venitul sau capitalul impozabil în Coreea, potrivit dispoziţiilor prezentei convenţii, vor fi deduse din impozitele române datorate conform legilor fiscale române. Această deducere, totuşi, nu poate depăşi acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum a fost stabilit înainte de a se acorda deducerea, care corespunde venitului sau capitalului care poate fi impus în Coreea.

2. În cazul unui rezident al Coreei, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

În conformitate cu prevederile legii fiscale coreene referitoare la admiterea, ca un credit faţă de impozitul coreean, a impozitului plătibil în orice ţară, alta decât Coreea (care nu va afecta principiul general stabilit aici), impozitul român plătibil (excluzând, în cazul dividendelor, impozitul plătibil în legătură cu profiturile din care sunt plătite dividendele) conform legii române şi în conformitate cu prezenta convenţie, fie direct sau prin deducere pentru venitul din surse din România, va fi admis ca un credit faţă de impozitul coreean plătibil în legătură cu acel venit. Totuşi, creditul nu va depăşi acea parte a impozitului coreean care priveşte veniturile provenind din România şi care se iau în calcul la stabilirea întregului venit supus impozitului coreean.

ART. 26

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Independent de dispoziţiile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Un stat contractant nu va modifica nici o impunere a unui rezident al celuilalt stat contractant prin includerea elementelor de venit deja impuse în celălalt stat contractant după expirarea perioadei de prescripţie prevăzută în legislaţia lui internă.

3. Impunerea unui sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat contractant situat în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 8 al art. 11 sau ale paragrafelor 6 ale art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

6. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice natură şi de orice fel.

ART. 27

Procedura amiabilă

1. Când un rezident consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă cazul său intră sub incidenţa prevederilor paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor prezentei convenţii.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 28

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării dispoziţiilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne ale statelor contractante privitoare la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea pe care o stabilesc nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu calculul sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, ori soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţiile numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţiile în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui stat sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 29

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Dispoziţiile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil. Convenţia va intra în vigoare în a 30-a zi după data schimbului instrumentelor de ratificare. În această situaţie, prezenta convenţie va avea efect în ambele state contractante:

a) în ce priveşte impozitul reţinut prin stopaj la sursă aferent sumelor plătite sau creditate nerezidenţilor, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care schimbul instrumentelor de ratificare a avut loc; şi

b) în ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care schimbul instrumentelor de ratificare a avut loc.

ART. 31

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o durată nedeterminată, dar fiecare dintre statele contractante poate remite celuilalt stat contractant, pe canale diplomatice, o notă de denunţare scrisă la sau înainte de a 30-a zi a lunii iunie a fiecărui an calendaristic, începând din al 5-lea an următor celui în care convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie, prezenta convenţie va înceta să aibă efect în ambele state contractante:

b) în ce priveşte celelalte impozite pentru anii fiscali începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă de către guvernele lor, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în dublu exemplar la Seul, în această 11 zi de octombrie a anului 1993, în limbile română, coreeană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe în interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

Cristian Ionescu,

ministrul comerţului

Pentru Guvernul Republicii Coreea,

Hang Sung-Joo,

ministrul afacerilor externe