Cehia

LEGE Nr. 37 din 16 iunie 1994

pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 8 noiembrie 1993

EMITENT: PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 157 din 23 iunie 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 8 noiembrie 1993.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 29 martie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ADRIAN NĂSTASE

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe, dorind să încheie o Convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital,

au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele fiecărui stat contractant, al subdiviziunilor sale politice, al autorităţilor sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt, în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

(ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

(iv) impozitul pe dividende;

(v) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole

(denumite în continuare impozit român);

b) în cazul Republicii Cehe:

(i) impozitul pe veniturile persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe veniturile persoanelor juridice;

(iii) impozitul pe proprietăţile imobiliare

(denumite în continuare impozit ceh).

4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale într-o perioadă de timp rezonabilă, după efectuarea unor astfel de modificări.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele mării, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

b) termenul Republica Cehă înseamnă teritoriul asupra căruia se aplică legislaţia fiscală a Republicii Cehe;

c) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Cehă, după cum cere contextul;

d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane;

e) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) termenul naţionali înseamnă:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia României sau naţionalitatea Republicii Cehe;

(ii) orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

h) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, un vapor, o aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

i) expresia autoritate competentă înseamnă:

(i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

(ii) în cazul Republicii Cehe, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

2. În ce priveşte aplicarea acestei convenţii de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică prezenta convenţie.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitului în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, statutul său va fi determinat după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care această persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii efective.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia sediu permanent include, îndeosebi:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o uzină;

e) un atelier;

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; şi

g) o plantaţie, o fermă, o livadă sau o vie.

3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie ori activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 9 luni;

b) furnizarea de servicii, inclusiv de consultanţă sau de conducere, de către o întreprindere a unui stat contractant prin angajaţii săi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop în celălalt stat contractant, dar numai când activităţile de această natură continuă pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex, pe teritoriul celuilalt stat contractant, pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scopul cumpărării de produse sau de mărfuri, ori colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv în scop de reclamă, furnizare de informaţii, cercetare ştiinţifică sau pentru activităţi similare cu caracter pregătitor sau auxiliar, pentru întreprindere;

f) vânzarea de produse sau de mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau unei expoziţii temporare ocazionale, după închiderea târgului sau a expoziţiei menţionate;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri exclusiv pentru orice combinaţie de activităţi menţionate în subparagrafele a) - f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri care rezultă din această combinaţie să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Independent de prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, în sensul paragrafului 6 - activează în numele unei întreprinderi, când are şi exercită în mod obişnuit, într-un stat contractant, împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere va fi considerată că are un sediu permanent în acel stat, în legătură cu orice activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate prin intermediul unui loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, potrivit prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu va fi considerată că are un sediu permanent într-un stat contractant numai prin faptul că aceasta îşi exercită activitatea în acel stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea în acel celălalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Expresia proprietate imobiliară are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care este situată proprietatea în cauză. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatările forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţii imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, a izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, vapoarele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când întreprinderea exercită activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activităţi în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte din ele care este atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul contractant în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transporturi internaţionale

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave sau al unui vapor, acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei ori a vaporului sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava sau vaporul.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când:

a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile, care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat contractant şi impune, în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat contractant şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost cele care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat contractant va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ceea ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni sau alte drepturi care nu sunt titluri de creanţă, din participări la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat contractant sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau bază fixă situate în acel celălalt stat contractant, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat contractant.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 7% din suma brută a dobânzilor.

3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant vor fi scutite de impozit în acel stat contractant dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară sau instituţie a acelui guvern, sau dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate sau finanţate direct ori indirect de o instituţie financiară aparţinând în întregime guvernului celuilalt stat contractant, cu condiţia ca împrumutul care dă naştere la asemenea dobânzi să nu fie pe bază comercială.

4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, îşi desfăşoară activitatea în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau de o bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau acea bază fixă, aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat contractant, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau prin oricare mijloace electronice folosite pentru emisiunile destinate publicului, sau orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formula secretă sau procedeu de fabricaţie, sau pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, sau pentru informaţii referitoare la experienţă în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară o activitate în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

5. Redevenţele vor fi considerate că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este acel stat contractant, o subdiviziune politică, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat contractant. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu un rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi când aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, aceste redevenţe sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitorul şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6 şi situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, vapoarelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat contractant, dacă nu dispune în mod obişnuit, în celălalt stat contractant, de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai partea care este atribuită acelei baze fixe.

2. Expresia profesii independente cuprinde, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

ART. 15

Profesii independente

1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat contractant, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă sau perioade ce nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat contractant; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat contractant.

3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, unui vapor, unei aeronave, unui vehicul feroviar sau rutier, exploatate în trafic internaţional, pot fi impuse în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune ori ca interpreţi muzicali, sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat contractant.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile menţionate în acest articol vor fi scutite de impozit în statul contractant în care este exercitată activitatea artistului de spectacol sau a sportivului, cu condiţia ca această activitate să fie finanţată în mare parte din fonduri publice ale acelui stat contractant sau ale celuilalt stat contractant ori dacă activitatea este exercitată în cadrul unui acord cultural între guvernele statelor contractante.

ART. 18

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

ART. 19

Funcţii guvernamentale

1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

b) Totuşi, aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat contractant şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat contractant, şi

(i) este un naţional al acelui stat contractant; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat contractant numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de/sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat contractant, subdiviziunii politice, autorităţii locale sau unităţii administrativ-teritoriale a acestuia, va fi impozabilă numai în acel stat contractant.

b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat contractant.

3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată pentru un stat contractant sau o subdiviziune politică, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

1. Un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior venirii lui într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau instruirii lui nu va fi impus în acel stat contractant, pentru sumele primite în scopul întreţinerii, educării sau instruirii lui, o perioadă care nu depăşeşte 6 ani, cu condiţia ca aceste sume să provină din surse situate în afara acelui stat contractant.

2. Orice remuneraţie primită de un student sau de un practicant pe perioada şederii sale în acel celălalt stat contractant va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant cu condiţia ca această remuneraţie primită pentru activităţile desfăşurate în acel celălalt stat contractant în timpul unui an calendaristic să nu depăşească echivalentul în moneda naţională a acelui celălalt stat contractant de două mii cinci sute dolari S.U.A. (2.500 $), iar activităţile desfăşurate să fie în legătură cu studiile, cercetarea sau pregătirea sa şi remuneraţia să fie folosită în scopul întreţinerii sale.

ART. 21

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică care soseşte într-un stat contractant în scopul predării sau cercetării la o universitate, colegiu sau altă instituţie educaţională sau de cercetare recunoscută oficial în acel stat contractant şi care este sau a fost imediat anterior venirii sale rezident al celuilalt stat contractant va fi scutită de la impozitare în primul stat contractant menţionat pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei lui sosiri pentru acest scop.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public ci, în principal, pentru beneficiul personal al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile numai în acel stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat contractant profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 14, după caz.

ART. 23

Impunerea capitalului

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se referă art. 6, deţinut de un rezident al unui stat contractant şi situat în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţile mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţile mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate de un rezident al unui stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente poate fi impus în acel celălalt stat contractant.

3. Capitalul reprezentat de nave, vapoare, aeronave, vehicule feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional şi de proprietatea mobiliară ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport va fi impozabil numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 24

Metode pentru evitarea dublei impuneri

1. În cazul unui rezident al României, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

Impozitele plătite de un rezident român pentru venitul sau capitalul impozabil în Republica Cehă, în conformitate cu prevederile acestei convenţii, vor fi deduse din impozitul datorat statului român potrivit legislaţiei fiscale române.

Aceste deduceri nu vor depăşi totuşi acea parte a impozitului pe venit sau pe capital, calculat înainte de a se efectua aceste deduceri ce sunt atribuibile acelui venit sau capital, care poate fi impus în Republica Cehă.

2. În cazul unui rezident al Republicii Cehe, dubla impunere va fi evitată după cum urmează:

Republica Cehă, la impunerea rezidenţilor cehi, poate include în baza impozabilă elemente de venit care, potrivit prevederilor acestei convenţii, pot fi, de asemenea, impuse în România, dar va deduce din impozitul calculat pe această bază o sumă egală cu impozitul plătit în România. Această deducere, totuşi, nu va depăşi acea parte a impozitului ceh, astfel cum a fost calculată înainte de deducere, corespunzătoare venitului care, în concordanţă cu dispoziţiile acestei convenţii, poate fi impus în România.

ART. 25

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea sau obligaţia la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat contractant aflaţi în aceeaşi situaţie, în special în ce priveşte rezidenţa.

Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat contractant care desfăşoară aceleaşi activităţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art. 9, ale paragrafului 7 al art. 11 sau ale paragrafului 6 al art. 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

În mod similar, la determinarea capitalului impozabil al unei întreprinderi a unui stat contractant, orice datorie a acestei întreprinderi va fi dedusă în aceleaşi condiţii ca şi când datoria ar fi fost contractată cu un rezident din primul stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2, se vor aplica impozitelor de orice fel şi natură.

ART. 26

Procedura amiabilă

1. Când un rezident al unui stat contractant consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru el o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state contractante, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 25, acelui stat contractant al cărui naţional este.

Cazul trebuie prezentat în 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impunerea este contrară prevederilor convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta convenţie.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consulta reciproc pentru evitarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare necesar un schimb de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii formate din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

ART. 27

Schimb de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii referitoare la aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legislaţiei interne a statelor contractante privind impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor acesteia. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor legislaţiei interne a acelui stat contractant, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţele judecătoreşti şi la organele administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau sancţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul prezentei convenţii. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare. Informaţia primită va fi tratată ca secret la cererea statului contractant care a dat informaţia.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, ori un procedeu de fabricaţie, sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

ART. 28

Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază agenţii diplomatici sau funcţionarii consulari în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 29

Intrarea în vigoare

1. Guvernele statelor contractante se vor înştiinţa reciproc că au fost îndeplinite cerinţele constituţionale pentru intrarea în vigoare a acestei convenţii.

2. Convenţia va intra în vigoare după 30 de zile de la data ultimei înştiinţări la care face referire paragraful 1 şi prevederile sale vor avea efect:

a) în ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, pentru veniturile obţinute, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie în anul calendaristic imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare;

b) în ce priveşte impozitele pe venit şi impozitele pe capital, la impozitele datorate pentru orice an fiscal, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care convenţia intră în vigoare.

3. O dată cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, în relaţiile reciproce dintre România şi Republica Cehă va înceta să aibă efect aplicarea Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venitul şi pe capitalul persoanelor fizice, semnată la Miskolc la 27 mai 1977, şi a Convenţiei multilaterale pentru evitarea dublei impuneri cu privire la venitul şi capitalul persoanelor juridice, semnată la Ulan-Bator la 19 mai 1978.

ART. 30

Denunţarea

Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de unul dintre statele contractante. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia prin canale diplomatice, dând o notă de denunţare cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul fiecărui an calendaristic următor, după o perioadă de 5 ani de la data la care convenţia intră în vigoare. În acest caz, convenţia va înceta să aibă efect:

a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă, pentru veniturile obţinute, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie în anul calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare;

b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi impozitele pe capital, pentru impozitele datorate pentru orice an fiscal, începând cu sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor celui în care a fost remisă nota de denunţare.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta convenţie.

Făcută în dublu exemplar la Bucureşti, în ziua de 8 noiembrie 1993, în limbile română, cehă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul oricăror divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul României,

NICOLAE VĂCĂROIU

PRIM-MINISTRU

Pentru Guvernul Republicii Cehe,

VACLAV KLAUS

PRIM-MINISTRU