DECRET   Nr. 254 din 10 iulie 1978

pentru ratificarea unor tratate internaţionale

EMITENT:      CONSILIUL DE STAT

PUBLICAT  ÎN: BULETINUL OFICIAL  NR. 64 din 17 iulie 1978

 

    Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

 

[…]

    ART. 5

    Se ratifică Convenţia dintre Republica Socialistă România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii, la Viena la 30 septembrie 1976.

    […]

 

                            NICOLAE CEAUŞESCU

                              Preşedintele

                         Republicii Socialiste România

 

 

[…]

                      CONVENŢIE

între Republica Socialistă România şi Republica Austria privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii

 

    Republica Socialistă România şi Republica Austria, în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele două tari pe baza avantajului reciproc, au convenit asupra următoarelor dispoziţii privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor şi averii:

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia din statele contractante sau ale fiecăruia din cele două state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe avere percepute în contul fiecăruia dintre statele contractante sau al subdiviziunilor lor teritoriale, indiferent de sistemul de percepere.

    2. Sunt considerate ca impozite pe venit şi pe avere, toate impozitele percepute pe venitul total, pe averea totală sau pe elemente de venit ori de avere, inclusiv impozitele pe câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile sau imobile, impozitul pe veniturile din retribuţii (salarii), precum şi impozitul asupra creşterii averii.

    3. Impozitele actuale asupra cărora se aplică convenţia sunt următoarele:

    a) în Republica Austria:

    1. impozitul pe venit;

    2. impozitul pe societăţi;

    3. taxa asupra tantiemelor;

    4. impozitul pe avere;

    5. taxa asupra averilor care nu sunt supuse impozitului asupra moştenirii;

    6. impozitul asupra meseriilor, inclusiv impozitul asupra sumei salariilor;

    7. impozitul funciar;

    8. taxa asupra întreprinderilor agricole şi silvice;

    9. contribuţiile întreprinderilor agricole şi silvice la fondul de egalizare pentru ajutorarea familiilor;

    10. taxa asupra valorii terenurilor virane

        (denumite în continuare impozit austriac).

    b) În Republica Socialistă România:

    1. impozitul pe veniturile din retribuţii, din lucrări de litere, arta şi ştiinţa, din colaborări la publicaţii sau la spectacole, din expertize şi din alte surse asemănătoare:

    2. impozitul pe veniturile realizate din România de persoanele fizice şi juridice nerezidente;

    3. impozitul pe veniturile societăţilor mixte constituite în România cu participarea organizaţiilor economice române şi a partenerilor străini;

    4. impozitul pe veniturile din activităţi lucrative (meserii, profesii libere), precum şi din întreprinderi altele decât cele de stat;

    5. impozitul pe veniturile din închirieri de clădiri şi terenuri;

    6. impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole.

        (denumite în continuare impozit român).

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea, impozitelor viitoare de natura identică sau analoagă care se vor adăuga celor existente sau care le vor înlocui. Autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor comunica reciproc modificările importante aduse legislaţiei lor fiscale.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere o altă interpretare:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant indică, după context, Republica Socialistă România sau Republica Austria;

    b) expresia România înseamnă teritoriul Republicii Socialiste România şi zonele situate în afara apelor sale teritoriale asupra cărora, în conformitate cu dreptul internaţional şi după propria sa legislaţie, Republica Socialistă România poate exercita drepturi suverane privitoare la fundul marii sau subsolul marin, în vederea explorării sau exploatării resurselor lor naturale, dar numai în măsura în care persoana, proprietatea sau activitatea în legătura cu care se aplică convenţia este în raport cu explorarea sau exploatarea acestor resurse;

    c) expresia Austria înseamnă teritoriul Republicii Austria;

    d) expresia persoana cuprinde persoanele fizice şi societăţile;

    e) expresia societate indică persoanele juridice sau subiectele de drept care sunt supuse impunerii ca persoane juridice, inclusiv societăţile mixte prevăzute de legislaţia româna;

    f) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indică, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant sau o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    g) expresia trafic internaţional înseamnă acel transport cu o navă, un avion, un vehicul rutier sau un vehicul feroviar care este exploatat de către o întreprindere cu conducerea de afaceri efectivă într-un stat contractant; sunt exceptate cazurile în care nava, avionul, vehiculul rutier sau vehiculul feroviar sunt exploatate în mod exclusiv între puncte din celălalt stat contractant;

    h) expresia autoritate competenta indică:

    1. în Republica Socialistă România, pe ministrul finanţelor sau pe reprezentantul sau legal autorizat;

    2. în Republica Austria, pe ministrul federal al finanţelor.

    2. În aplicarea convenţiei de către fiecare dintre statele contractante, orice expresie care nu este altfel definită are sensul ce i se atribuie potrivit dreptului statului menţionat care reglementează impozitele făcând obiectul convenţiei, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită.

    ART. 4

    Domiciliu fiscal

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant desemnează orice persoana care, în virtutea prevederilor legale ale statului menţionat, este subiect de impunere în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau pe baza oricărui alt criteriu de natura analoagă.

    2. Când, conform dispoziţiilor paragrafului 1, o persoană fizică este considerată rezidenta a fiecăruia din statele contractante, cazul se rezolvă după regulile ce urmează:

    a) aceasta persoana este considerată rezidenta a statului în care dispune de o locuinţă permanenta. Dacă dispune de o locuinţă permanenta în fiecare din statele contractante, ea este considerată rezidenta a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă nu se poate stabili în care stat contractant persoana are centrul intereselor vitale sau nu dispune în nici un stat contractant de o locuinţă permanenta, atunci este considerată rezidenta a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în nici unul din statele contractante, este considerată rezidenta a statului contractant a cărui cetăţenie o are;

    d) dacă persoana are cetăţenia ambelor state contractante sau nu are cetăţenia nici unuia din statele contractante, autorităţile competente ale statelor contractante vor proceda potrivit art. 26.

    3. Dacă, conform paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este socotită rezidenta a ambelor state contractante, atunci ea este considerată rezidenta a statului contractant unde se găseşte conducerii sale efective de afaceri.

    ART. 5

    Sediu stabil

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu stabil indică o bază fixa de afaceri în care întreprinderea exercită în total sau în parte activitatea sa.

    2. Expresia sediu stabil cuprinde îndeosebi:

    a) un sediu de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o mină, o carieră sau orice alt loc de extracţie a bogăţiilor naturale;

    g) un şantier de construcţii a cărui durata depăşeşte 18 luni;

    h) un şantier de montaj a cărui durata depăşeşte 12 luni.

    3. Nu se consideră sediu stabil dacă:

    a) se foloseşte o bază fixa de afaceri numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) bunurile sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt depozitate numai în scopul stocării, expunerii sau livrării;

    c) bunurile sau mărfurile aparţinând întreprinderii sunt depozitate numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) bunurile sau mărfurile aparţinând întreprinderii, care au fost expuse la un târg comercial sau la o expoziţie, sunt vândute de către întreprindere la închiderea acestui târg comercial sau a expoziţiei;

    e) o bază fixa de afaceri este folosită exclusiv pentru cumpărarea de mărfuri sau de a culege informaţii pentru întreprindere;

    f) o bază fixa de afaceri este folosită pentru întreprindere exclusiv în scopuri de publicitate, de a furniza informaţii, cercetări ştiinţifice sau activităţi analoage care au un caracter preparator sau auxiliar.

    4. O persoană activând într-unul din statele contractante în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant - alta decât un agent care are un statut independent în sensul paragrafului 5 - se consideră sediu stabil în primul stat contractant, dacă dispune în acest stat de împuterniciri pe care le exercită în mod obişnuit care-i permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afara de cazul când activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.

    5. Nu se consideră ca o întreprindere a unuia dintre statele contractante are un sediu stabil în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta îşi exercită aici activitatea prin intermediul unui curtier (misit), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

    6. Faptul ca o societate rezidenta a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidenta a celuilalt stat contractant sau care exercită acolo activitatea sa (printr-un sediu stabil sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu stabil al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din bunuri imobiliare

    1. Veniturile provenind din bunuri imobile sunt impozabile în statul contractant în care aceste bunuri sunt situate.

    2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant unde bunurile în discuţie sunt situate. Expresia cuprinde, în orice caz, accesoriile averilor imobile, inventarul viu şi mort al unităţilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul privat cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor bogăţii ale solului; navele şi aeronavele nu sunt considerate ca bunuri imobile.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închiriere sau din arendare, precum şi din orice alta forma de exploatare a bunurilor imobile.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi veniturilor din bunuri imobile folosite la exercitarea unei profesii libere.

    ART. 7

    Beneficiile întreprinderilor

    1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat, în afara de cazul când întreprinderea exercită activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu stabil aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii sunt impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt atribuibile acestui sediu stabil.

    2. Când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitatea sa şi în celălalt stat contractant, printr-un sediu stabil aflat în acel stat, se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu stabil, beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi exercitat activităţi identice sau analoage în condiţii identice sau analoage şi dacă în raportul cu întreprinderea al cărui sediu stabil este ar fi fost pe deplin independenta.

    3. La determinarea beneficiilor unui sediu stabil sunt admise la scădere cheltuielile pentru scopurile urmărite de acest sediu stabil, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant în care se află sediul stabil sau în alta parte.

    4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile unui sediu stabil sa fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedică acest stat de a determina beneficiile impozabile în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie, în orice caz, sa fie - ca rezultat - în concordanta cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un beneficiu nu se poate atribui unui sediu stabil numai pentru faptul ca acest sediu stabil cumpără bunuri sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuibile unui sediu stabil trebuie determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afara de cazul când există motive suficiente şi valabile de a proceda altfel.

    7. Când beneficiile cuprind elemente de venit, tratate, separat în alte articole ale prezentei convenţii, dispoziţiile acelor articole nu sunt afectate de dispoziţiile prezentului articol.

    8. Prevederile acestui articol se aplică şi veniturilor obţinute de un asociat linistit din participarea sa la o societate linistita (stille Gesellschaft) a dreptului austriac.

    ART. 8

    Întreprinderi de transport

    1. Beneficiile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor pot fi impuse numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective de afaceri a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective de afaceri a unei întreprinderi de navigaţie se află la bordul unei nave, atunci el este considerat ca aflându-se în statul contractant în care se află portul de baza al navei sau, dacă nu există un port de baza, în statul contractant în care se află stabilită persoana care exploatează nava.

    3. Dispoziţiile paragrafului 1 se aplică în mod corespunzător şi beneficiilor provenind din participările într-un pool, la o exploatare în comun sau la o organizaţie internaţională de exploatare.

    4. Beneficiile realizate din exploatarea în trafic internaţional a vehiculelor feroviare sau rutiere pot fi impuse numai în statul contractant unde este situat sediul conducerii efective a întreprinderii, în afara de cazul în care întreprinderea din celălalt stat îşi desfăşoară acolo activitatea printr-un sediu stabil. În cazul, în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în acest mod se aplică art. 7.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    Atunci când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau când

    b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant, şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

    şi când, într-unul sau în celălalt caz, cele două întreprinderi sunt, în relaţiile lor financiare sau comerciale, legate prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii, ar fi fost obţinute de către una din întreprinderi dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de către o societate rezidenta a unui stat contractant către o persoană rezidenta a celuilalt stat contractant se impun în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenta societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi însă 15% din suma brută a dividendelor.

    Prevederile acestui paragraf nu privesc impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă venituri din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţa, părţi miniere, părţi de fondator sau alte drepturi - exceptând creanţe - cu participare la beneficii sau venituri provenite din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului, în care este rezidenta societatea distribuitoare a dividendelor. Din aceeaşi categorie fac parte de asemenea beneficiile care conform legislaţiei române sunt repartizate de societăţile mixte subscriitorilor de capital.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică, când beneficiarul dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, în societatea, în care societatea plătitoare de dividende este rezidenta, un sediu stabil de care este legată în mod efectiv participarea generatoare de dividende. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    5. Dacă o societate rezidenta a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate persoanelor care nu sunt rezidente ale acestui celălalt stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă, în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma dobânzilor.

    3. Dispoziţiile paragrafului 2 nu se aplică la dobânzile pentru creditele acordate sau garantate direct sau indirect de către un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială sau de o persoană de drept public a acestui stat şi pentru creditele acordate direct de către o bancă.

    4. Termenul dobânzi folosit în prezentul articol indică veniturile din efecte publice, din obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză cu participare la beneficii şi din creanţe de orice natura, precum şi orice alte venituri asimilate veniturilor din sume împrumutate de legislaţia fiscală a statului contractant din care provin veniturile.

    5. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică beneficiarul dobânzilor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, un sediu stabil de care sunt legate efectiv creanţele generatoare de dobânzi. În acest caz se aplică prevederile art. 7.

    6. Dobânzile sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant când debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acest stat. Cu toate acestea, dacă plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil pentru care operaţiunea generatoare de dobânzi a fost contractată şi care suportă sarcina acestor dobânzi, dobânzile menţionate sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

    7. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau a relaţiilor pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, suma dobânzilor plătite, ţinând cont de creanţa pentru care ele sunt vărsate, depăşeşte pe aceea asupra căreia ar fi convenit debitorul şi creditorul în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; impozitul astfel stabilit nu poate depăşi 10% din suma redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol indică remuneraţiile de orice natura plătite pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele şi benzile magnetice destinate televiziunii sau radiodifuziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci, a unui desen sau a unui model, a unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, ca şi pentru folosirea sau concesionarea folosirii unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific şi pentru informaţiile relative la experienţa câştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică când beneficiarul redevenţelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant, din care provin redevenţele, un sediu stabil de care se leagă efectiv dreptul sau bunul generator de redevenţe. În acest caz se aplică dispoziţiile art. 7.

    5. Redevenţele sunt considerate ca provenind dintr-un stat contractant dacă debitorul este acest stat, o subdiviziune administrativ-teritorială, o colectivitate locală sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, dacă debitorul redevenţelor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-unul din statele contractante un sediu stabil de care este legat efectiv dreptul sau bunul generator al redevenţelor şi care suportă sarcina acestor redevenţe, acestea sunt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul stabil.

    6. Dacă, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau pe care şi unul şi celălalt le întreţin cu terţe persoane, cuantumul redevenţelor plătite, ţinând cont de prestarea pentru care ele sunt vărsate, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de debitor şi creditor în lipsa unor asemenea relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămâne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant şi ţinând cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Câştiguri din capital

    1. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la paragraful 2 al art. 6, sunt impozabile în statul contractant în care sunt situate aceste bunuri.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcând parte din activul unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau care fac parte dintr-o baza fixa de care dispune un rezident al unul stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii libere, inclusiv asemenea câştiguri provenind din înstrăinarea acestui sediu stabil (singur sau cu ansamblul întreprinderii) sau a acestei baze fixe sunt impozabile în acest celălalt stat. Cu toate acestea, câştigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile vizate la art. 23, paragraful 3 sunt supuse impozitului numai în statul contractant în care bunurile în cauza sunt impozabile conform prevederilor menţionatului articol.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decât cele menţionate la paragrafele 1 şi 2 sunt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul.

    ART. 14

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de către un rezident al unui stat contractant din exercitarea pe cont propriu a unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu un caracter analog sunt impozabile numai în acest stat, dacă rezidentul nu dispune în celălalt stat contractant de o bază fixa pentru exercitarea activităţii sale. Dacă dispune de o astfel de baza veniturile sunt impozabile în acest celălalt stat, dar numai în măsura în care acestea sunt atribuibile menţionatei baze fixe.

    2. Expresia profesii libere cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi expert contabil.

    ART. 15

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18 şi 19, retribuţiile şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită sunt impozabile numai în acest stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sunt impozabile în acest celălalt stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate retribuită exercitată în celălalt stat contractant nu sunt impozabile decât în primul stat contractant dacă:

    a) beneficiarul rămâne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal vizat, şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care nu este rezidenta a celuilalt stat, şi

    c) sarcina remuneraţiilor nu este suportată de către un sediu stabil sau de o bază fixa pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

    3. Prin derogare de la dispoziţiile acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea retribuită exercitată la bordul unei nave, aeronave sau într-un vehicul feroviar ori rutier în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 16

    Remuneraţiile membrilor consiliilor de administraţie sau de conducere

    Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitate de membru al consiliului de administraţie sau de conducere a unei societăţi rezidenta în celălalt stat contractant sunt impozabile în acest celălalt stat contractant.

    ART. 17

    Artişti şi sportivi

    1. Prin derogare de la prevederile art. 14 şi 15, veniturile pe care profesioniştii de spectacole, cum sunt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau de televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea lor personală desfăşurată în aceasta calitate, sunt impozabile în statul contractant în care aceste activităţi sunt exercitate.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, veniturile provenite din activităţile menţionate la paragraful 1 realizate de persoanele care desfăşoară o activitate pe baza unui acord cultural convenit între statele contractante sunt impozabile numai în statul în care aceştia sunt rezidenţi.

    ART. 18

    Pensii

    1. Pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea dependenta desfăşurată în trecut se impun numai în acest stat.

    2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite de un stat contractant, de o subdiviziune administrativ-teritorială, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice pentru activitatea desfăşurată în trecut în exercitarea de funcţii cu caracter public sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    Aceste prevederi nu sunt valabile pentru pensiile plătite persoanelor fizice care sunt cetăţeni ai celuilalt stat.

    3. Rentele viagere sau de alta natura primite de un rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat contractant.

    ART. 19

    Funcţii publice

    1. Remuneraţiile plătite de un stat contractant, de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale, de o colectivitate locală sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat, fie direct fie prin prelevare şi din fondurile pe care ele le-au constituit, unei persoane fizice, pentru serviciile prestate acestui stat, acestei subdiviziuni, acestei colectivităţi sau acestei persoane de drept public, în exercitarea de funcţii cu caracter public sunt impozabile numai în acest stat.

    Aceasta dispoziţie nu se aplică pentru remuneraţiile plătite persoanelor fizice care au cetăţenia celuilalt stat.

    2. Dispoziţiile art. 15, 16 şi 18 se aplică remuneraţiilor plătite pentru servicii prestate în cadrul unei activităţi comerciale sau industriale exercitate de unul din statele contractante sau de una din subdiviziunile sale administrativ-teritoriale sau de o persoană juridică de drept public a acestui stat.

    ART. 20

    Personal didactic

    Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învăţământ rezidenţi ai unui stat contractant, care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învăţământ a celuilalt stat contractant, le primesc pentru aceasta activitate sunt impozabile numai în primul stat, pe o perioadă care nu depăşeşte doi ani de la începerea activităţii lor.

    ART. 21

    Studenţi

    1. Sumele pe care un student sau un practicant, care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant şi care se află în celălalt stat contractant exclusiv în scopul instruirii sau specializării, le primeşte pentru întreţinerea sa, studiul sau, instruirea sau specializarea sa nu vor fi impuse în celălalt stat, cu condiţia ca aceste sume sa provină din surse situate în afara acestui celălalt stat.

    2. Veniturile persoanelor prevăzute la paragraful 1, pe care acestea le primesc pentru o activitate de dependenta, remunerată, exercitată în celălalt stat contractant exclusiv în scopul completării experienţei practice profesionale şi a carei durata nu depăşeşte 183 de zile din anul fiscal, nu sunt supuse impozitului în acest stat.

    ART. 22

    Venituri nemenţionate expres

    Veniturile unei persoane rezidenta într-un stat contractant nemenţionate în mod expres la articolele precedente sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 23

    Impunerea averii

    1. Averea constituită din bunuri imobile, aşa cum sunt ele definite la paragraful 2 al art. 6, este impozabilă în statul contractant unde aceste bunuri situate.

    2. Averea constituită din bunuri mobile făcând din activul unui sediu stabil al unei întreprinderi sau din bunurile mobile constitutive ale unei baze fixe servind la exercitarea unei profesii libere este impozabilă în statul contractant unde este situat sediul stabil sau baza fixa.

    3. Navele şi aeronavele exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Vehiculele feroviare sau rutiere exploatate trafic internaţional, precum şi bunurile mobile afectate exploatării lor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii, în afara de cazul ca aceste vehicul sau bunuri mobile fac parte din activul unui sediu stabil pe care întreprinderea îl are în celălalt stat. În acest caz se aplică paragraful 2.

    5. Toate celelalte elemente ale averii unui rezident unui stat contractant sunt impozabile numai în acest stat.

    ART. 24

    Dispoziţii privind evitarea dublei impuneri

    1. Dacă o persoană rezidenta într-un stat contractant realizează venituri sau dispune de avere şi aceste venituri sau aceasta avere sunt impozabile conform acestei convenţii în celălalt stat contractant, atunci primul stat menţionat, sub rezerva paragrafului 2, exclude la impozitare aceste venituri sau aceasta avere; acest stat poate însă la stabilirea impozitului pentru restul veniturilor sau pentru restul averii acestei persoane sa aplice cota de impozit care ar fi aplicabilă dacă respectivele venituri sau respectiva avere nu ar fi fost excluse de la impozitare.

    2. Dacă o persoană rezidenta într-un stat contractant realizează venituri care, conform articolelor 10, 11 12 ar trebui sa fie impozabile în celălalt stat contractant, atunci primul stat menţionat ia în considerare la impozitul pe care acesta trebuie să-l perceapă pe venitul acestei persoane şi suma care corespunde impozitului plătit în celălalt stat contractant. Suma luată în considerare nu trebuie sa depăşească totuşi partea impozitului stabilit înainte de luarea în considerare care se referă la veniturile realizate în celălalt stat contractant.

    3. În sensul acestui articol, beneficiile întreprinderilor de stat române vărsate la bugetul statului sunt considerate ca impozit al Republicii Socialiste România.

    ART. 25

    Nediscriminarea

    1. Cetăţenii unui stat contractant nu sunt supuşi în celălalt stat contractant nici unei impozitări sau obligaţii legate de impunere, diferită sau mai împovărătoare decât aceea la care sunt sau vor fi supuşi cetăţenii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    2. Termenul cetăţeni indică:

    a) toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant;

    b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi alte asociaţii de persoane înfiinţate conform legislaţiei în vigoare într-unul din statele contractante.

    Impozitarea unui sediu stabil pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu se stabileşte în acest celălalt stat într-un mod mai puţin favorabil decât impozitarea întreprinderilor acestui alt stat care exercită aceeaşi activitate.

    Aceasta prevedere nu trebuie interpretată astfel încât sa oblige un stat contractant sa acorde persoanelor rezidente în celălalt stat contractant scutiri şi reduceri de impozite în funcţie de situaţia sau sarcinile familiale pe care le acordă rezidenţilor proprii.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este în totalitate sau în parte, direct sau indirect, deţinut sau controlat de unul sau mai multi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu sunt supuse în primul stat la nici un impozit sau obligaţie legată de impunere care sa fie diferită sau mai împovărătoare decât acelea la care sunt sau ar putea fi supuse celelalte întreprinderi de acelaşi fel din acest prim stat.

    5. Se stabileşte ca perceperea diferenţiată de impozite asupra veniturilor, beneficiilor şi averii care sunt prevăzute în Republica Socialistă România pentru întreprinderile socialiste nu contravine prevederilor acestui articol.

    6. Termenul impozitare indică în prezentul articol impozitele de orice natura sau denumire.

    ART. 26

    Procedura amiabilă

    1. Când un rezident al unui stat contractant apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de fiecare din cele două state contractante ii atrag sau ii vor atrage o impozitare care nu este conforma cu prezenta convenţie, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţională a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului al cărui rezident este.

    2. Aceasta autoritate competenta se va strădui, dacă reclamaţia ii pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o rezolvare satisfăcătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competenta a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este conforma cu convenţia.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui, pe calea înţelegerii amiabile, sa rezolve dificultăţile sau sa înlăture dubiile la care poate da loc aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea, sa se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea realizării unei înţelegeri, astfel cum se prevede la paragrafele precedente. Dacă schimburile de vederi orale sunt de natura sa faciliteze înţelegerea, acestea pot avea loc în cadrul unei comisii compusă din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.

    ART. 27

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba informaţiile de ordin fiscal de care ele dispun în mod normal şi care vor fi necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei convenţii.

    Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinuta în secret şi nu va putea fi comunicată decât persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea şi încasarea impozitelor vizate de prezenta convenţie.

    2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu pot fi în nici un caz interpretate ca impunând unuia din statele contractante obligaţia.

    a) de a lua măsuri administrative care sa deroge de la propria sa legislaţie sau de la practica sa administrativă sau a celei a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu ar putea fi obţinute pe baza propriei sale legislaţii sau în cadrul practicii sale administrative normale ori a celor ale celuilalt stat contractant;

    c) de a transmite informaţii care ar da la iveala un secret comercial de afaceri, industrial, profesional sau un procedeu comercial sau informaţii a căror comunicare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 28

    Functionari diplomatici şi consulari

    1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază functionarii diplomatici sau consulari, în virtutea fie a regulilor generale ale dreptului internaţional, fie a convenţiilor speciale.

    2. Convenţia nu se aplică organizaţiilor internaţionale, organelor sau funcţionarilor lor, nici persoanelor care sunt membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale unui stat terţ şi membrilor lor de familie, dacă se găsesc pe teritoriul unuia din statele contractante şi nu sunt trataţi ca rezidenţi ai acestuia sau ai celuilalt stat contractant în materia impozitelor pe venit şi pe avere.

    ART. 29

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi supusă ratificării. Documentele de ratificare vor fi schimbate în Bucureşti, cât şi mai curând posibil.

    2. Convenţia intră în vigoare la 60 de zile după schimbarea documentelor de ratificare.

    ART. 30

    Începerea aplicării

    Prevederile acestei convenţii sunt aplicabile asupra tuturor impozitelor care se percep de la 1 ianuarie al anului în care a avut loc schimbul documentelor de ratificare.

    ART. 31

    Denunţarea

    1. Prezenta convenţie rămâne în vigoare atâta timp cât nu este denunţată de unul din statele contractante.

    2. Fiecare stat poate, după minimum 5 ani de la intrarea în vigoare, sa denunţe în scris convenţia pe cale diplomatică cu cel puţin şase luni înainte de sfârşitul anului calendaristic. În acest caz, acordul nu se mai aplică asupra impozitelor care sunt percepute începând cu 1 ianuarie al anului calendaristic care urmează anului la al cărui sfârşit a avut loc denunţarea.

    Drept care împuterniciţii celor două state contractante au semnat şi sigilat prezenta convenţie.

    Făcută în Viena la 30 septembrie 1976, în două exemplare originale, fiecare în limbile româna şi germană, ambele având aceeaşi valabilitate.

 

           Pentru Republica Socialistă România

           MANEA MĂNESCU

 

           Pentru Republica Austria

           Dr. BRUNO KREISKY

 

[…]