Asculta

LEGE   Nr. 86 din 18 octombrie 1994

privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 11 mai 1994

EMITENT:      PARLAMENTUL

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 302 din 25 octombrie 1994

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

    ARTICOL UNIC

    Se ratifică Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 11 mai 1994.

 

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 septembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN

 

    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 3 octombrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

RADU BERCEANU

 

 

 

CONVENŢIE

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

 

    Guvernul României şi Guvernul Republicii Albania, dorind să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierea unei Convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:

 

    ART. 1

    Persoane vizate

    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    ART. 2

    Impozite vizate

    1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant, al autorităţilor sale locale sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în care sunt percepute.

    2. Vor fi considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

    3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica prezenta convenţie sunt, în particular:

    a) În cazul României:

    i) impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice;

    ii) impozitul pe profiturile persoanelor juridice;

    iii) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;

    iv) impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole;

    v) impozitul pe dividende

    denumite în continuare impozit român;

    b) În cazul Albaniei:

    i) impozitele pe profituri;

    ii) impozitele asupra întreprinderilor mici;

    iii) impozitele pe veniturile persoanelor fizice

    denumite în continuare impozit albanez.

    4. Convenţia se va aplica, de asemenea oricăror impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data semnării acestei convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente la care se face referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale.

    ART. 3

    Definiţii generale

    1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

    a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant, înseamnă România sau Albania după cum cere contextul;

    b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusivă, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, drepturile suverane sau jurisdicţia în concordanţă cu propria sa legislaţie şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale, aflate în apele marii, pe fundul şi în subsolul acestor ape;

    c) termenul Albania înseamnă Republica Albania şi, când este folosit în sens geografic, înseamnă teritoriul Republicii Albania, inclusiv orice zonă dincolo de apele teritoriale ale Republicii Albania care, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Republicii Albania, este o zonă în cadrul căreia Republica Albania îşi poate exercita drepturile în legătură cu fundul mării, cu subsolul şi resursele sale naturale;

    d) termenul impozit înseamnă impozit român sau impozit albanez, după cum cere contextul;

    e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de persoane, legal constituită în fiecare dintre statele contractante;

    f) termenul societate înseamnă orice persoană juridică sau orice altă entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării;

    g) expresiile întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

    h) termenul naţionali înseamnă:

    i) orice persoană fizică având cetăţenia unui stat contractant;

    ii) orice persoană juridică sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un stat contractant;

    i) expresia transport internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul de transport feroviar sau rutier, exploatate de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;

    j) expresia autoritate competentă înseamnă:

    i) în cazul României, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

    ii) în cazul Albaniei, ministrul finanţelor sau reprezentantul său autorizat.

    2. În ceea ce priveşte aplicarea acestei convenţii de un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit în convenţie va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire al impozitele la care prezenta convenţie se aplică.

    ART. 4

    Rezident

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislaţiei acelui stat, este supusă impunerii ca urmare a domiciliului său, rezidenţei sale, locului de conducere efectivă sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse aflate în acel stat ori are capital acolo.

    2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

    a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele state contractante, va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

    b) dacă statul contractant, în care această persoană are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre statele contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;

    c) dacă această persoană locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui naţional este;

    d) dacă această persoană este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

    3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, altă decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci va fi considerată rezidentă a statului contractant în care se află locul conducerii sale efective.

    ART. 5

    Sediu permanent

    1. În sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.

    2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:

    a) un loc de conducere;

    b) o sucursală;

    c) un birou;

    d) o uzină;

    e) un atelier;

    f) o fermă, o plantaţie, o livadă sau o vie; şi

    g) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

    3. Expresia sediu permanent cuprinde, de asemenea:

    a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, montaj sau instalaţie sau activităţile de supraveghere în legătură cu acestea, dar numai când asemenea şantier, proiect sau activităţi durează o perioadă mai mare de 9 luni, în orice perioadă de 12 luni;

    b) furnizarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere a unui stat contractant prin salariaţi sau alt personal angajat în celălalt stat contractant, cu condiţia ca activităţile de această natura să dureze pentru acelaşi proiect sau un proiect conex o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 9 luni în orice perioadă de 12 luni.

    4. Independent de prevederile anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent va fi considerată că nu include:

    a) folosirea de instalaţii exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

    b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

    c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

    d) vânzarea de mostre ale unor produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg sau expoziţie temporară ocazională, după închiderea târgului sau expoziţiei menţionate;

    e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul cumpărării de produse sau mărfuri sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

    f) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul desfăşurării, pentru întreprindere, a oricărei alte activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar.

    5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 6 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat, în legătură cu orice activitate pe care acea persoană o desfăşoară pentru întreprindere, dacă o asemenea persoană:

    a) are şi dispune în mod obişnuit în acel stat de autoritatea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu ar face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent, conform prevederilor acelui paragraf, sau

    b) nu dispune de o asemenea autoritate, dar menţine în mod obişnuit în primul stat contractant un stoc de produse sau mărfuri din care livrează în mod obişnuit produse sau mărfuri în numele întreprinderii, sau

    c) primeşte dispoziţii în primul stat menţionat în exclusivitate sau aproape în exclusivitate pentru întreprinderea însăşi sau pentru o asemenea întreprindere şi alte întreprinderi care sunt controlate de aceasta sau are interese în a o controla.

    6. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată că are un sediu permanent în celălalt stat contractant, numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat contractant printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statul independent, cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. Totuşi, când activităţile unui asemenea agent sunt exercitate în întregime sau aproape în întregime în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.

    7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant, sau care îşi exercită activitatea de afaceri în acel celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

    ART. 6

    Venituri din proprietăţi imobiliare

    1. Venitul realizat de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. Expresia proprietăţi imobiliare are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia va include, în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele de transport feroviar şi rutier nu vor fi considerate proprietăţi imobiliare.

    3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directa, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţii imobiliare.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţile imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii independente.

    ART. 7

    Profiturile întreprinderii

    1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitatea de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte dintre ele care este atribuibilă:

    a) acelui sediu permanent;

    b) vânzărilor în acel celălalt stat de produse sau mărfuri de acelaşi fel ca acelea vândute prin acel sediu permanent; sau

    c) altor activităţi de afaceri desfăşurate în acel celălalt stat de aceeaşi natură ca acelea efectuate prin acel sediu permanent.

    2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărei sediu permanent este.

    3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent vor fi admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Aceste prevederi vor fi aplicabile sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă a statului contractant în care este situat sediul permanent.

    4. În măsura în care, într-un stat contractant, se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nici o prevedere a paragrafului 2 nu va împiedica acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală. Metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, aceea prin care rezultatul va fi în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

    5. Nici un profit nu se va atribui unui sediu permanent numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

    6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent va fi determinat în fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

    7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

    ART. 8

    Transport internaţional

    1. Profiturile obţinute din exploatarea de trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar şi rutier vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se va considera a fi situat în statul contractant în care se află portul de înregistrare a navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

    3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transporturi.

    ART. 9

    Întreprinderi asociate

    1. Când:

    a) o întreprindere a unui stat contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

    b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor financiare sau comerciale prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care, fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

    2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat şi impune în consecinţă, profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în acel celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat contractant, dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci acel celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea unei astfel de modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii, în care sens autorităţile competente ale statelor contractante se pot consulta reciproc.

    ART. 10

    Dividende

    1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unei persoane rezidente a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

    a) 10 la sută din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât o asociere de persoane) care deţine direct cel puţin 25 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende;

    b) 15 la sută din suma brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri.

    Prezentul paragraf nu va afecta impunerea societăţii în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

    3. Termenul dividende folosit în acest articol înseamnă veniturile provenind din acţiuni, din acţiuni şi din drepturile de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni, de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite, este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de acea societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al acelui celălalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în acel celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă, în întregime sau în parte, profituri sau venituri provenind din acel celălalt stat.

    ART. 11

    Dobânzi

    1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobânzilor.

    3. Independent de prevederile paragrafului 2 al acestui articol, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi obţinute de Guvernul celuilalt stat contractant vor fi scutite de impozit în primul stat menţionat.

    4. În sensul paragrafului 3, termenul guvern va include:

    a) în cazul României:

    i) Guvernul României;

    ii) unităţile administrativ-teritoriale;

    iii) Banca Naţională a României;

    iv) Banca de Export-Import a României - S.A. (EXIMBANK);

    v) alte instituţii al căror capital este în întregime deţinut de Guvernul României sau de unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia, asupra cărora pot conveni din timp în timp autorităţile competente ale statelor contractante.

    b) în cazul Albaniei:

    i) Guvernul Albaniei;

    ii) autorităţile locale;

    iii) Banca Albaniei;

    iv) Banca Naţională Comercială;

    v) alte instituţii al căror capital este în întregime deţinut de Guvernul Albaniei sau de autorităţile locale ale acestuia, asupra cărora pot conveni din timp în timp autorităţile competente ale statelor contractante.

    5. Termenul dobânzi astfel cum este folosit în prezentul articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

    6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau o bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    7. Dobânzile vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială, sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau bază fixă.

    8. Când, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi alte persoane, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi creditor în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 12

    Comisioane

    1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste comisioane pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al comisioanelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută din suma brută a comisioanelor.

    3. Termenul comisioane folosit în prezentul articol înseamnă plăţile făcute către un broker, agent comisionar general sau orice altă persoană implicată în activităţi similare, potrivit legislaţiei fiscale a statului contractant din care provin astfel de plăţi.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al comisioanelor, fiind un rezident al unui stat contractant desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin comisioanele, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc comisioanele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Comisioanele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul comisioanelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care sunt legate activităţile care generează obligaţia de plată şi comisioanele se suportă de sediul permanent sau baza fixă, atunci aceste comisioane vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma comisioanelor, ţinând seama de activităţile pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 13

    Redevenţe

    1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Totuşi, aceste redevenţe pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 15 la sută din suma brută a redevenţelor.

    3. Termenul redevenţe folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice natură primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau televiziune, transmisiilor prin satelit ori cablu sau orice alte mijloace electronice pentru emisiunile destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

    4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    5. Redevenţele vor fi considerate ca provenind dintr-un stat contractant când plătitorul este însuşi acel stat, o autoritate locală, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele, şi aceste redevenţe sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci când aceste redevenţe vor fi considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi alte persoane, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la această ultimă sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va fi impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

    ART. 14

    Câştiguri de capital

    1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, astfel cum este definită la art. 6 şi situată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor de transport feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţii mobiliare necesare exploatării acestor mijloace de transport vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea la care se face referire în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

    ART. 15

    Profesii independente

    1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impozabile numai în acel stat, dacă nu dispune în mod obişnuit în celălalt stat contractant de o bază fixă pentru exercitarea activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, veniturile pot fi impuse în celălalt stat, dar numai partea care este atribuită acelei baze fixe.

    2. Expresia profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

    ART. 16

    Profesii dependente

    1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21 şi 22, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată vor fi impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

    a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi

    b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; şi

    c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau o bază fixă pe care cel care angajează le are în celălalt stat.

    3. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul de transport feroviar şi rutier exploatate în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    ART. 17

    Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

    Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.

    ART. 18

    Artişti şi sportivi

    1. Independent de prevederile art. 15 şi 16 veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de spectacol - cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau televiziune ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din activitatea lor personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.

    2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv nu revin artistului de spectacol sau sportivului ci unei alte persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, pot fi impuse în statul contractant în care sunt exercitate activităţile artistului de spectacol sau sportivului.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţi desfăşurate în cadrul schimburilor culturale, stabilite prin acorduri culturale încheiate între cele două state contractante, vor fi scutite reciproc de impozit, doar dacă aceste activităţi sunt finanţate de guvernul unui stat contractant, iar activităţile nu sunt exercitate în scopul de a obţine profituri.

    ART. 19

    Pensii

    1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariată desfăşurată în trecut vor fi impozabile numai în acel stat.

    2. Independent de prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte plăţi, făcute conform unui program public care este parte a sistemului de asigurări sociale al unui stat contractant, al unei autorităţi locale sau al unei unităţi administrativ-teritoriale a acestuia, vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 20

    Funcţii publice

    1. a) Remuneraţiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, o autoritate locală sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţi sau unităţi, vor fi impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste remuneraţii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat, şi:

    i) este un naţional al acelui stat; sau

    ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat, numai în scopul prestării serviciilor.

    2. a) Orice pensii plătite de sau din fonduri create de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, autorităţii sau unităţii, vor fi impozabile numai în acel stat.

    b) Totuşi, aceste pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

    3. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o autoritate locală sau de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.

    ART. 21

    Studenţi şi practicanţi

    1. Sumele pe care le primeşte un student sau un practicant care este sau a fost imediat înainte de venirea sa într-un stat contractant rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat, în scopul educării sau pregătirii sale, nu vor fi impuse în acel stat pentru o perioadă de 7 ani, cu condiţia ca asemenea sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

    2. Pentru donaţiile, bursele şi remuneraţiile din activitatea salariată, care nu sunt tratate la paragraful 1, un student sau un practicant la care se face referire la paragraful 1, pe perioada educării sau pregătirii sale, va beneficia de aceleaşi scutiri, facilităţi sau reduceri de care beneficiază rezidenţii statului vizat.

    3. Veniturile realizate de un student sau de un practicant pentru activităţile exercitate într-un stat contractant pe perioada şederii sale în acel stat, în scopul educării sau pregătirii sale, vor fi scutite de impozit în acel stat dacă nu depăşesc 3.500 dolari S.U.A. în anul calendaristic vizat.

    ART. 22

    Profesori şi cercetători

    1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant, imediat înainte de venirea sa în celălalt stat contractant şi, care, la invitaţia unei universităţi, colegiu, şcoală sau altă instituţie educaţională similară nonprofit, care sunt recunoscute de guvernul acelui celălalt stat contractant şi care este prezentă în acel celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în acel celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau a cerceta sau pentru ambele, la astfel de instituţii educaţionale, va fi scutită de impozit în acel celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită în legătură cu predarea sau cercetarea sa.

    2. Prevederile paragrafului 1 ale acestui articol nu se vor aplica veniturilor din cercetare, dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public ci în beneficiul privat al unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.

    ART. 23

    Alte venituri

    1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impozabile în acel stat.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare, aşa cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind un rezident al unui stat contractant desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în acel celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

    3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost tratate în articolele precedente ale acestei convenţii şi care provin din celălalt stat contractant, pot fi, de asemenea, impuse în acel celălalt stat.

    ART. 24

    Impunerea capitalului

    1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare, astfel cum sunt definite în art. 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impus în acel celălalt stat.

    2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare, făcând parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe utilizate pentru exercitarea unei profesii independente, poate fi impus în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

    3. Capitalul reprezentat de nave, aeronave, vehicule de transport feroviar şi rutier, exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de exploatarea unor asemenea mijloace de transport va fi impozabilă numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

    4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat.

    ART. 25

    Eliminarea dublei impuneri

    1. În cazul României, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

    a) când un rezident al României realizează venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, sunt impozabile în Albania, atunci România va scuti de impozit acest venit sau capital - exceptând veniturile menţionate la subparagraful b) - şi va lua în considerare pentru determinarea cotei de impozit venitul total obţinut, cota de impozit rezultată aplicându-se numai asupra venitului rămas;

    b) când un rezident al României realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor art. 10, 11, 12 şi 13, pot fi impuse în Albania, atunci România va acorda, ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident, o sumă egală cu impozitul plătit în Albania. Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului, calculată înainte de deducere, care este atribuibilă unor asemenea elemente de venit impuse în Albania.

    2. În cazul Albaniei, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

    a) când un rezident al Albaniei realizează venit sau deţine capital, care, conform prevederilor acestei convenţii, pot fi impuse în România, Albania va acorda ca deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în România şi ca deducere din impozitul pe capital al acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România. Totuşi, această deducere nu va depăşi acea parte a impozitului albanez pe venit sau pe capital, calculată înainte de deducere, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului, care pot fi impuse în România;

    b) când, conform prevederilor acestei convenţii, venitul realizat sau capitalul deţinut de un rezident al Albaniei sunt scutite de impozit în Albania, cu toate acestea Albania poate să ia în considerare venitul sau capitalul scutit pentru calcularea impozitului asupra venitului rămas sau capitalului unui asemenea rezident.

    ART. 26

    Nediscriminarea

    1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, care sunt diferite sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţia legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie.

    Independent de prevederile art. 1, prevederile acestui paragraf se vor aplica, de asemenea, şi persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

    2. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile, în acel celălalt stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant nici o deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impunerea, pe considerente privind statutul civil ori responsabilităţile familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.

    3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al art. 9, paragraful 8 al art. 11 sau paragrafului 6 al art. 12 şi 13, dobânzile, comisioanele, redevenţele şi alte plăţi făcute de întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

    În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi când ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

    4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat la nici o impozitare şi obligaţie legate de aceasta, care sunt diferite sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţia legate de aceasta, la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

    5. Prevederile prezentului articol, independent de prevederile art. 2 se vor aplica impozitelor de orice fel şi natură.

    ART. 27

    Procedura amiabilă

    1. Când o persoană consideră că, datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante, rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor state, să supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al art. 26, acelui stat contractant al cărui naţional este.

    Cazul trebuie prezentat în 3 (trei) ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă că impozitarea este contrară prevederilor convenţiei.

    2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

    3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve, pe calea înţelegerii amiabile, orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acestei convenţii. De asemenea, se pot consultă reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.

    4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când apare necesar, pentru a se ajunge la o înţelegere, reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante pot avea un schimb oral de opinii.

    ART. 28

    Schimb de informaţii

    1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei convenţii sau legislaţiei interne a statelor contractante cu privire la impozitele vizate de convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prevederilor convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de prevederile art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută, conform prevederilor legislaţiei interne ale acelui stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv la instanţe judecătoreşti şi organe administrative) însărcinate cu stabilirea sau încasarea, aplicarea sau urmărirea, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau deciziile judiciare.

    2. Prevederile paragrafului 1 nu vor impune în nici un caz unui stat contractant obligaţia:

    a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii şi practici administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

    b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în cadrul prevederilor legale sau în cadrul practicii administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant.

    c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

    ART. 29

    Agenţi diplomatici şi funcţionari consulari

    Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale ale agenţilor diplomatici sau funcţionarilor consulari, acordate conform regulilor generale ale dreptului internaţional sau în baza prevederilor unor acorduri speciale.

    ART. 30

    Intrarea în vigoare

    1. Prezenta convenţie va fi ratificată de ambele state contractante şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate cât mai curând posibil.

    2. Convenţia va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi prevederile convenţiei se vor aplica în ceea ce priveşte venitul realizat sau capitalul deţinut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenţia a intrat în vigoare. Prevederile art. 26 (schimb de informaţii) vor avea efect la sau după data la care convenţia intră în vigoare.

    ART. 31

    Denunţarea

    Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până când va fi denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa convenţia pe canale diplomatice, printr-o notă de denunţare, după 5 ani următori anului în care convenţia intră în vigoare, cu cel puţin 6 luni înainte de sfârşitul oricărui an calendaristic. În această situaţie, convenţia va înceta să aibă efect pentru venitul realizat sau capitalul deţinut la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.

    Făcută în două exemplare la Bucureşti, la 11 mai 1994, în limbile română, albaneză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe între texte, textul în limba engleză va prevala.

 

                Pentru Guvernul

                României,

                Ministru de stat,

                ministrul finanţelor,

                Florin Georgescu

 

                Pentru Guvernul

                Republicii Albania,

                Ministrul finanţelor,

                Pirro Dishnica