India noua

LEGE Nr. 329 din 5 decembrie 2013

privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la New Delhi la 8 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din 10 decembrie 2013

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Se ratifică Acordul dintre România şi Republica India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la New Delhi la 8 martie 2013.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

Bucureşti, 5 decembrie 2013.

Nr. 329.

ACORD

între România şi Republica India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit

România şi Republica India, dorind să încheie un acord pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant, al unităţilor sale administrativ-teritoriale, al subdiviziunilor sale politice sau al autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare şi impozitele pe suma totală a salariilor plătite de întreprinderi.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică acordul sunt, în special:

a) în cazul României:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(denumite în continuare "impozit român");

b) în cazul Indiei:

impozitul pe venit, inclusiv orice suprataxă de aceeaşi natură;

(denumite în continuare, "impozit indian").

4. Acordul se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării acestui acord, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în legislaţiile lor fiscale respective.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Republica India, după cum cere contextul;

b) termenul "România" înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;

c) termenul "India" înseamnă teritoriul Indiei şi include marea teritorială şi spaţiul aerian de deasupra sa, precum şi orice altă zonă maritimă în care India are drepturi suverane, alte drepturi şi jurisdicţie, potrivit legislaţiei indiene şi în conformitate cu legislaţia internaţională, incluzând Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării;

d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate, o asociere de persoane şi orice altă entitate care este tratată ca şi contribuabil în baza legislaţiei fiscale în vigoare într-un stat contractant;

e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca fiind o persoană juridică în scopul impozitării;

f) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;

g) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă exploatată de o întreprindere care îşi are sediul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;

i) expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i) în cazul României, Ministerul Finanţelor Publice;

(ii) în cazul Indiei, ministrul finanţelor, Guvernul Indiei sau reprezentantul său autorizat;

j) termenul "naţional" înseamnă:

(j1) în cazul României:

(i) orice persoană fizică având cetăţenia României; şi

(ii) orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

(j2) în cazul Indiei:

(i) orice persoană fizică având naţionalitatea Indiei; şi

(ii) orice persoană juridică, parteneriat sau asociere având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în India;

k) termenul "impozit" înseamnă impozit român sau indian, după cum cere contextul, dar nu va include nicio sumă care este plătibilă în legătură cu orice neachitare sau omisiune legată de impozitele asupra cărora se aplică prezentul acord sau care reprezintă o penalitate sau o amendă stabilită în legătură cu acele impozite;

l) expresia "an fiscal" înseamnă:

(i) în cazul României, anul calendaristic care începe la 1 ianuarie;

(ii) în cazul Indiei, anul financiar care începe la 1 aprilie.

2. În ceea ce priveşte aplicarea acestui acord în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acesta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică acordul, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentului acord, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o subdiviziune politică şi orice autoritate locală a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau a niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care se află locul conducerii sale efective. Dacă statul în care se află locul conducerii sale efective nu poate fi determinat, atunci autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve problema de comun acord. În lipsa unui astfel de acord, această persoană nu va fi considerată rezidentă a niciunuia dintre statele contractante în scopul obţinerii de beneficii în baza acordului.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentului acord, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia "sediu permanent" include, în special:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier;

f) un punct de vânzare;

g) un depozit prin care o persoană pune la dispoziţia altor persoane spaţii de depozitare;

h) o fermă, plantaţie sau orice alt loc unde se desfăşoară activităţi agricole, exploatări forestiere, activităţi de plantare sau activităţi conexe; şi

i) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia "sediu permanent" include, de asemenea:

a) un şantier de construcţii, un proiect de construcţii, montaj sau instalare ori activităţi de supraveghere legate de acestea, dar numai dacă un astfel de şantier, proiect sau activităţi durează mai mult de 6 luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere prin salariaţi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai dacă activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect ori un proiect conex) într-un stat contractant pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total mai mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.

4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a) folosirea de spaţii numai în scopul depozitării sau expunerii de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării ori expunerii;

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, expuse în cadrul unui târg ori expoziţii temporare ocazionale, cu ocazia închiderii unui astfel de târg sau expoziţii;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în primul stat contractant menţionat în privinţa oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, dacă o astfel de persoană:

a) are şi exercită în mod obişnuit în acel stat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf; sau

b) nu are o astfel de împuternicire, dar menţine în mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care aceasta livrează în mod regulat produse ori mărfuri în numele întreprinderii; sau

c) primeşte în mod obişnuit comenzi în primul stat menţionat în totalitate sau aproape în totalitate în numele întreprinderii.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor de afaceri obişnuite. Totuşi, atunci când activităţile unui astfel de agent sunt exercitate în totalitate sau aproape în totalitate în numele acelei întreprinderi, acesta nu va fi considerat un agent cu statut independent în sensul acestui paragraf.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

ART. 7

Profiturile întreprinderii

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte. Această prevedere se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Trafic internaţional

1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de transport se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi situat în statul contractant în care se află locul de înregistrare a navei sau dacă nu există un astfel de loc de înregistrare în statul contractant în care este rezident cel care exploatează nava.

3. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din folosirea, întreţinerea sau închirierea containerelor (inclusiv a trailerelor şi a altor echipamente folosite pentru transportul containerelor) utilizate la transportul produselor sau mărfurilor în trafic internaţional sunt impozabile numai în acel stat.

4. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, dobânda obţinută din investiţii legate direct de exploatarea navelor sau aeronavelor în trafic internaţional este considerată ca fiind un profit obţinut din exploatarea unor astfel de nave sau aeronave, dacă acestea sunt legate de desfăşurarea unei astfel de activităţi de afaceri, iar prevederile articolului 11 nu se aplică pentru o astfel de dobândă.

5. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt din cauza acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi dacă este necesar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dividendelor. Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul "dividende", astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri provenind din acţiuni, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat ori când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situate în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite ori profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de:

a) Guvernul, o unitate administrativ-teritorială, o subdiviziune politică sau o autoritate locală a celuilalt stat contractant; sau

b) (i) în cazul României, Banca Naţională a României, Banca de Export-Import a României; şi

(ii) în cazul Indiei, Banca Rezervelor Indiei, Banca de Export-Import a Indiei, Banca Naţională pentru Locuinţe; sau

c) orice altă instituţie care poate fi convenită din când în când de către autorităţile competente ale statelor contractante prin schimb de scrisori.

4. Termenul "dobânzi", astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri ori obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent ori o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 12

Redevenţe şi plăţi pentru servicii tehnice

1. Redevenţele sau plăţile pentru servicii tehnice provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, aceste redevenţe sau plăţi pentru servicii tehnice sunt de asemenea impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor sau al plăţilor pentru servicii tehnice este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la sută din suma brută a redevenţelor sau a plăţilor pentru servicii tehnice.

3. a) Termenul "redevenţe", astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere artistice, ştiinţifice ori literare, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio ori de televiziune sau alt tip de transmisie, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea oricărui echipament industrial, comercial ori ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

b) Expresia "plăţi pentru servicii tehnice", astfel cum este folosită în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice fel, altele decât cele menţionate în articolele 14 şi 15 din prezentul acord, primite pentru servicii de conducere, tehnice sau de consultanţă, inclusiv pentru prestarea de servicii de către personalul tehnic ori de către un alt personal.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor sau al plăţilor pentru servicii tehnice, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele sau plăţile pentru servicii tehnice printr-un sediu permanent situat acolo ori prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele ori sunt făcute plăţile pentru servicii tehnice sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14.

5. a) Redevenţele sau plăţile pentru servicii tehnice se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor sau cel care face plăţile pentru servicii tehnice, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele ori de a face plăţile pentru servicii tehnice şi aceste redevenţe sau plăţi pentru servicii tehnice sunt suportate de un asemenea sediu permanent ori bază fixă, atunci astfel de redevenţe sau plăţi pentru servicii tehnice se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza fixă.

b) Când, potrivit prevederilor subparagrafului a), redevenţele sau plăţile pentru servicii tehnice nu provin dintr-un stat contractant şi redevenţele sunt legate de folosirea sau concesionarea dreptului sau a proprietăţii, iar plăţile pentru servicii tehnice sunt legate de servicii prestate în unul dintre statele contractante, redevenţele sau plăţile pentru servicii tehnice se consideră că provin din acel stat contractant.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor sau a plăţilor pentru servicii tehnice, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire în articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv acele câştiguri provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor sau aeronavelor exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

4. Câştigurile realizate din înstrăinarea acţiunilor deţinute la o societate care este rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care le înstrăinează.

ART. 14

Profesii independente

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia următoarelor situaţii când astfel de venituri sunt de asemenea impozabile în celălalt stat contractant:

a) dacă acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; în acest caz, este impozabilă în celălalt stat numai acea parte din venituri care este atribuibilă acelei baze fixe; sau

b) dacă şederea sa în celălalt stat contractant durează o perioadă sau perioade care însumează sau care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, este impozabilă în celălalt stat numai acea parte din venituri care este obţinută în urma activităţilor sale desfăşurate în celălalt stat.

2. Expresia "servicii profesionale" include în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educaţional sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist, contabil şi auditor.

ART. 15

Profesii dependente

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii primite sunt impozabile în celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul le are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional sunt impozabile în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

ART. 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

ART. 17

Artişti şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile articolelor 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpret muzical sau ca sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 în cadrul schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt desfăşurate în scopul de a obţine profituri sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt exercitate aceste activităţi.

ART. 18

Pensii

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, plăţile efectuate în baza legislaţiei referitoare la asigurările sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ART. 19

Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi, subdiviziuni ori autorităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi, subdiviziuni sau autorităţi este impozabilă numai în acel stat.

b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 15, 16, 17 şi 18 se aplică salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant, de o unitate administrativ-teritorială, de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia.

ART. 20

Studenţi şi practicanţi

1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student ori un practicant care este sau a fost imediat anterior sosirii sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei ori pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

2. Un student al unei universităţi sau al altei instituţii de învăţământ superior dintr-un stat contractant sau un practicant care este sau a fost imediat anterior sosirii sale în celălalt stat contractant un rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă continuă care nu depăşeşte 6 ani nu va fi impus în celălalt stat pentru remuneraţia primită pentru serviciile prestate în acel stat, cu condiţia ca serviciile să aibă legătură cu studiile sau pregătirea sa şi remuneraţia să constituie un câştig necesar pentru întreţinerea sa.

ART. 21

Profesori şi cercetători

1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat anterior sosirii sale în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia oricărei universităţi, colegiu, şcoli sau a altei instituţii educaţionale non-profit similare care este recunoscută de Guvernul celuilalt stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant, numai în scopul de a preda sau de a cerceta ori pentru ambele la o astfel de instituţie educaţională, este scutită de impozit în celălalt stat contractant pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.

2. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică venitului din cercetare dacă o astfel de cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în scopul obţinerii unui câştig pentru o anumită persoană sau grup de persoane.

3. În vederea aplicării prevederilor acestui articol, o persoană fizică va fi considerată a fi rezidentă a unui stat contractant dacă este rezidentă a acelui stat în anul fiscal în care vizitează celălalt stat contractant sau în anul fiscal imediat anterior.

ART. 22

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este plătit sunt efectiv legate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, dacă un rezident al unui stat contractant obţine venituri din surse situate în celălalt stat contractant sub formă de câştiguri la loterie, la jocuri de cuvinte încrucişate, la curse, inclusiv curse de cai, la jocuri de cărţi şi la alte jocuri de orice fel sau din jocuri de noroc ori din pariuri de orice natură, aceste venituri se impun în celălalt stat contractant.

ART. 23

Eliminarea dublei impuneri

1. Când un rezident al unui stat contractant realizează venituri care, în conformitate cu prevederile acestui acord, sunt impozitate în celălalt stat contractant, primul stat contractant menţionat va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat.

Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în celălalt stat.

2. Când, în conformitate cu orice prevedere din prezentul acord, venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant este scutit de impozit în acel stat, acel stat poate cu toate acestea, la calcularea sumei impozitului stabilit asupra venitului rămas al acelui rezident, să ia în considerare venitul scutit.

ART. 24

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii statului respectiv aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa.

3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă rezidenţilor săi. Această prevedere nu va fi interpretată ca împiedicând un stat contractant să impoziteze profiturile unui sediu permanent pe care o societate a celuilalt stat contractant îl are în primul stat menţionat cu o cotă de impozit care să fie cu cel mult 15 puncte procentuale mai mare decât cea stabilită asupra profiturilor unei societăţi similare din primul stat contractant menţionat, nici ca fiind în contradicţie cu prevederile paragrafului 3 al articolului 7 din prezentul acord.

4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

5. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

6. Prevederile acestui articol se aplică impozitelor care fac obiectul acordului.

ART. 25

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 24, acelui stat contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării acordului. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv în cadrul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.

ART. 26

Asistenţă în colectarea impozitelor

1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a acestui articol.

2. Expresia "creanţă fiscală" astfel cum este folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al unităţilor administrativ-teritoriale, subdiviziunilor politice sau autorităţilor locale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentului acord sau oricărui altui instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau de conservare legate de o astfel de sumă.

3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant are titlu executoriu în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat.

4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri de conservare, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor de conservare, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile de conservare cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu are titlu executoriu în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant.

6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.

7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie:

a) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care are titlu executoriu în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat; sau

b) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri de conservare, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea.

8. Prevederile acestui articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice;

c) să acorde asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau de conservare, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia;

d) să acorde asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant.

ART. 27

Limitarea beneficiilor

1. Cu excepţia cazului când se prevede altceva în acest articol, o persoană (alta decât o persoană fizică) care este un rezident al unui stat contractant şi care obţine venituri din celălalt stat contractant nu va avea dreptul la toate beneficiile prezentului acord, care se acordă de altfel rezidenţilor unui stat contractant, dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale înfiinţării sau existenţei unui astfel de rezident sau a oricărei persoane care are legătură cu un astfel de rezident este de a obţine beneficii în baza prezentului acord, care nu ar fi altfel acordate.

2. Fără a aduce atingere principiului general din paragraful 1, circumstanţele în care scopul principal sau unul dintre scopurile principale pentru înfiinţarea sau existenţa unui astfel de rezident sau a oricărei persoane care are legătură cu un astfel de rezident vor fi considerate ca având drept scop obţinerea de beneficii în baza prezentului acord, care nu ar fi altfel acordate, sunt următoarele:

(i) în cazul unei societăţi, cel puţin 50% din dreptul de vot total sau din valoarea acţiunilor în societate este deţinut direct sau indirect de una sau de mai multe persoane fizice care nu sunt rezidente ale niciunuia dintre statele contractante;

(ii) în cazul unui parteneriat sau al unei asocieri de persoane, cel puţin 50% sau mai mult din dreptul la beneficiu este deţinut de una sau de mai multe persoane care nu sunt rezidente ale niciunuia dintre statele contractante;

(iii) în cazul unei instituţii caritabile sau al unei entităţi scutite de impozit ale cărei activităţi principale nu sunt desfăşurate în niciunul dintre statele contractante.

În plus, persoana menţionată mai sus nu va avea dreptul la beneficiile acordului dacă, în anul impozabil, mai mult de 50% din venitul brut al persoanei este plătit sau plătibil unor persoane care nu sunt rezidente ale niciunuia dintre statele contractante sub formă de plăţi care sunt deductibile la calculul impozitelor în statul de rezidenţă al persoanei.

3. Totuşi, prevederile menţionate mai sus nu se aplică dacă persoana desfăşoară în mod constant activităţi de afaceri în statul de rezidenţă (altele decât activităţile de investiţii sau de administrare a investiţiilor pe cont propriu, în afară de cazul când aceste activităţi sunt activităţi bancare sau de asigurări şi activităţi de tranzacţionare a titlurilor de valoare desfăşurate de o bancă, de o societate de asigurări şi de intermediarii de titluri de valoare autorizaţi) şi veniturile realizate din celălalt stat contractant sunt obţinute în legătură cu sau vizează acele activităţi de afaceri şi rezidentul îndeplineşte celelalte condiţii ale prezentului acord pentru a putea obţine astfel de beneficii.

4. Cu toate acestea, un rezident al unui stat contractant va avea dreptul la beneficiile acordului dacă autoritatea competentă a celuilalt stat contractant stabileşte faptul că înfiinţarea sau achiziţia ori menţinerea unei astfel de persoane şi desfăşurarea operaţiunilor sale nu a avut ca unul dintre scopurile sale principale obţinerea de beneficii în baza prezentului acord.

ART. 28

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii (inclusiv documente sau copii legalizate ale documentelor) care sunt necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare la impozitele prevăzute de acord, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolul 1.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

3. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu acest articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 2, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.

4. Prevederile paragrafului 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

ART. 29

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentului acord nu afectează privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 30

Intrarea în vigoare

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează reciproc cu privire la îndeplinirea cerinţelor interne necesare pentru intrarea în vigoare a acordului.

2. Prevederile acordului vor produce efecte:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului calendaristic în care acordul a intrat în vigoare; şi

(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului calendaristic în care acordul a intrat în vigoare;

b) în cazul Indiei:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii aprilie a anului financiar imediat următor anului calendaristic în care acordul a intrat în vigoare; şi

(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit plătite în sau după prima zi a lunii aprilie a anului financiar imediat următor anului calendaristic în care acordul a intrat în vigoare.

3. La data intrării în vigoare a prezentului acord, Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii India pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnată la 10 martie 1987, nu va mai produce efecte în ceea ce priveşte impozitele pentru care se aplică prezentul acord, în conformitate cu prevederile paragrafului 2.

ART. 31

Denunţarea

Prezentul acord va rămâne în vigoare până va fi denunţat de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa acordul după 5 ani de la data intrării în vigoare a acordului, cu condiţia transmiterii cu cel puţin 6 luni înainte, pe cale diplomatică, a unei note de denunţare scrisă. În această situaţie, acordul va înceta să producă efecte:

a) în cazul României:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul obţinut în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului calendaristic în care este transmisă nota de denunţare; şi

(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit obţinute în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului calendaristic în care este transmisă nota de denunţare;

b) în cazul Indiei:

(i) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj la sursă la venitul obţinut în sau după prima zi a lunii aprilie a anului financiar imediat următor anului calendaristic în care este transmisă nota de denunţare; şi

(ii) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit obţinute în sau după prima zi a lunii aprilie a anului financiar imediat următor anului calendaristic în care este transmisă nota de denunţare.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul acord.

Semnat la New Delhi, la 8 martie 2013, în două exemplare originale, în limbile română, hindusă şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

PENTRU ROMÂNIA

Titus Corlăţean,

ministrul afacerilor externe

PENTRU REPUBLICA INDIA

Salman Khurshid,

ministrul afacerilor externe