Plan de acţiune pentru îmbunătăţirea raportării financiare în România

Sinteză

Introducere

Materialul de faţă prezintă planul de acţiune pe baza recomandărilor făcute de Banca Mondială în Raportul său privind respectarea standardelor şi normelor (ROSC), Contabilitate şi Audit - 9 mai 2003. Un rol important în acest program l-a avut grupul de lucru format din reprezentanţi ai Guvernului României, organismelor de reglementare, organizaţiilor profesionale şi învăţământului universitar. De la sfârşitul lunii februarie 2002 şi până în februarie 2003, Banca Mondială a realizat o evaluare a standardelor şi practicilor sale în domeniul contabilităţii şi auditului financiar cu scopul de a identifica reformele necesare pentru îmbunătăţirea raportării financiare de către sectorul privat şi anumite societăţi aflate în proprietatea statului.

Guvernul României şi partenerii săi intenţionează să implementeze toate recomandările prezentate în raportul ROSC al Băncii Mondiale. Grupul de lucru, format din reprezentanţi ai Guvernului şi din parteneri ai acestuia, a convenit să stabilească un plan de acţiune detaliat pentru implementarea acestor recomandări. 

Grupul de lucru  s-a constituit în luna aprilie 2004, la iniţiativa Băncii Mondiale, în calitate de facilitator, sub coordonarea CCC.Planul de acţiune pe ţară este prezentat în acest material în cadrul următoarelor secţiuni: Obiectivul strategic general (Secţiunea C), Măsurile detaliate din Plan corelate cu Obiectivele de bază (Secţiunea D) şi Cadrul general şi metodologia măsurilor din Planul de acţiune (Secţiunea E).

Acest material recomandă ca prin intermediul CCC, Guvernul României să adopte acest Plan de acţiune şi să stabilească un Comitet de direcţie care să fie responsabil pentru punerea în execuţie a Planului de acţiune pe ţară. Organizarea şi funcţionarea propusă pentru Comitetul de direcţie este discutată în secţiunea F a acestui Raport. În continuare, Grupul de lucru recomandă CCC să solicite Băncii Mondiale să participe ca observator permanent şi facilitator al Comitetului de direcţie.

Îmbunătăţirea raportării financiare corporative este o componentă cheie pentru o dezvoltare economică sustenabilă în România. O raportare financiară de o înaltă calitate va întări arhitectura financiară a ţării şi va reduce riscul unor crize şi scandaluri financiare, precum şi al impactului economic negativ al acestora, aşa cum s-a întâmplat recent în multe ţări, inclusiv în România. Raportarea financiară îmbunătăţită va contribui la atragerea investiţiilor străine, promovarea dezvoltării pe plan internaţional a societăţilor româneşti şi va ajuta la mobilizarea investiţiilor şi economiilor autohtone.

 

Stadiul faţă de concluziile ROSC din mai 2003

Programul ROSC şi componenta sa pentru contabilitate şi audit fac parte din iniţiativa de întărire a arhitecturii financiare internaţionale. Scandalurile financiare care au zguduit Statele Unite, Italia şi Olanda şi crizele economice care au izbucnit în Asia şi America de Sud poartă mărturia subestimării importanţei pilonului pe care îl reprezintă standardele de contabilitate şi de audit. România s-a numărat printre ţările- pilot care au derulat programul ROSC pentru contabilitate şi audit.

Evaluarea Băncii Mondiale, prezentată în raportul ROSC asupra contabilităţii şi auditului, publicat în Mai 2003 (vezi Anexa 1) a scos în evidenţă progresul deja înregistrat de România în cursul ultimilor zece ani. A cuprins, de asemenea, o serie de recomandări privind politica de bază, printre care: alinierea legilor şi standardelor; raportarea financiară a instituţiilor de credit, companiilor de asigurări şi fondurilor de pensii; publicarea situaţiilor financiare consolidate; supravegherea contabilităţii şi auditului, independenţa CAFR, un acord de twinning pentru CAFR care să contribuie la transferul de cunoştinţe, învăţământul şi pregătirea profesională.

Pentru a scoate în evidenţă progresele înregistrate în legătură cu aceste aspecte prezentăm următoarele: 

Au fost luate măsuri pentru eliminarea tuturor discrepanţelor şi conflictelor dintre legislaţia românească (LR), legislaţia UE în domeniul contabilităţii şi auditului şi IFRS şi ISA. Majoritatea acestor probleme au fost identificate şi vor fi operate în legislaţie până la sfârşitul anului 2006.

IFRS şi ISA sunt în prezent adoptate pe scară largă în legislaţie. Toate Entităţile Româneşti cu Raportare Specială [ERRS] vor raporta folosind IFRS şi ISA începând cu exerciţiul care se încheie la 31 decembrie 2006. Până la definirea reglementată a Entităţilor de Interes Public (EIP), ERRS vor fi utilizate ca o alternativă pentru EIP. Se aşteaptă ca flexibilitatea permisă de legislaţia UE să determine o reducere a numărului de entităţi considerate importante pentru a fi incluse în categoria EIP. Pentru societăţile mai mici legislaţia românească este  aliniată în cea mai mare parte cu legislaţia UE, respectiv Directiva a IV-a şi Directiva a VII-a .

Anumite progrese s-au înregistrat în realizarea unor traduceri de calitate ale tuturor materialelor de bază. Aceasta rămâne încă o problemă importantă.

S-au înregistrat progrese în raportarea financiară. Sectorul bancar pare să fie pregătit pentru a întocmi situaţii financiare potrivit IFRS şi ISA la 31 decembrie 2005, în timp ce sectorul asigurărilor trebuie încă să mai depună eforturi în acest sens.

Sectorul pieţei de capital trece prin schimbări semnificative. Noua legislaţie a pieţei de capital a fost aprobată ca lege de Parlamentul României la sfârşitul primului semestru al anului 2004.

A fost adoptată (în luna iunie 2004) legea privind pensiile ocupaţionale, iar legea privind pensiile administrate privat se află în faza finală de aprobare.

CAFR a luat măsuri pentru a face publice noile proceduri privind controlul calităţii asupra activităţii auditorilor financiari. La această dată se prevede o inspecţie anuală pentru fiecare auditor financiar al societăţilor listate, iar o inspecţie la fiecare doi ani pentru toţi ceilalţi. În cadrul acestor inspecţii este examinat dosarul de audit al cel puţin unui client de audit.

Aşa cum s-a arătat mai sus, s-au făcut progrese semnificative în a asigurarea respectării de către auditorii financiari a standardelor aplicabile de audit şi de etică , precum şi a cerinţelor de independenţă. Codul IFAC a fost adoptat fără rezerve. Inspecţiile privind controlul calităţii, urmând un proces pus la punct în colaborare cu ICAS şi DFID, sunt complet operaţionale şi se aşteaptă ca inspecţiile din acest an să aibă ca rezultat aplicarea de sancţiuni, inclusiv suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de auditor financiar.

În ceea ce priveşte măsurile de sporire a independenţei CAFR faţă de MFP, inclusiv în ceea ce priveşte independenţa în aparenţă, membrii Consiliului CAFR consideră că sunt independenţi de MFP. Cât priveşte independenţa în aparenţă, singura excepţie posibilă este un membru care face parte din conducerea MFP şi care deţine un vot din totalul de 15. Referitor la reprezentarea teritorială, întrucât ultimele alegeri au fost efectuate în mod democratic, Consiliul consideră că are relaţii bune cu teritoriul, prin multiplele sale activităţi. 

Adoptarea integrală a codului IFAC şi introducerea procesului privind controlul calităţii au determinat progrese semnificative în ceea ce priveşte întărirea structurii CAFR.

Adoptarea IFRS şi ISA este un obiectiv ambiţios pentru o ţară ca România, cu o experienţă recentă în aplicarea practică a standardelor de contabilitate şi de audit.

Comunitatea academică are o poziţie bine definită pentru transmiterea noţiunilor teoretice. Rămâne aspectul deosebit de important al aplicării practice a standardelor – determinante fiind studiile de caz şi experienţa practică.

Atât CAFR – reprezentând auditorii financiari, cât şi CECCAR – reprezentând contabilii din practica publică, au proceduri de acreditare şi programe proprii de pregătire profesională continuă care cuprind aceste standarde. CECCAR pune, în întreaga ţară, programele sale şi la dispoziţia celor care nu sunt membrii săi.

Există o corelaţie strânsă între recomandările ROSC şi obiectivele de bază prezentate în cele ce urmează în acest material. Necesitatea unui progres continuu în domeniile avute în vedere este reflectată în măsurile cuprinse în acest Plan de acţiune.

Obiectivul strategic

În cadrul sesiunilor sale, Grupul de lucru a identificat cinci obiective de bază determinante pentru obiectivul strategic al planului, care este următorul:

“îndeplinirea, înainte de 2007 – data aderării, a principalelor obligaţii privind contabilitatea şi auditul, ce decurg din acquis-ul comunitar”

Obiective de bază în cadrul Planului de acţiune

În cele ce urmează se prezintă scopul celor cinci obiective de bază şi imaginea de ansamblu a măsurilor care stau la baza acestora :

1. Asigurarea conformităţii legislaţiei româneşti din domeniul contabilităţii şi auditului cu acquis-ul comunitar

Scopul este acela de a se identifica şi apoi elimina orice conflicte legislative la nivel structural şi de detaliu, dintre legislaţia românească şi cea a UE în ceea ce priveşte contabilitatea şi auditul financiar, precum şi de a se asigura existenţa unui proces de menţinere a conformităţii. Identificarea acestor conflicte se află într-un stadiu destul de avansat.

Măsurile care stau la baza acestui obiectiv se regăsesc, în cea mai mare parte, în cadrul procesului de Legiferare şi de Implementare şi Susţinere.

Legislaţia privind piaţa de capital a fost adoptată de Parlamentul României în luna iunie 2004 şi o serie de măsuri de reformă au fost deja implementate.

 

2. Implementarea IFRS şi ISA la entităţile de interes public (EIP) începând cu 1 ianuarie 2006

Obiectivul este de a se concentra efortul asupra aducerii standardelor de contabilitate şi de audit la nivelul standardelor internaţionale şi din UE pentru entităţile de interes public [EIP].  EIP este un termen propus de UE, care în prezent nu este definit în mod oficial nici în legislaţia românească. Totuşi, este stabilit principiul identificării sectoarelor cheie din economie care necesită o atenţie specială. Legislaţia românească implică un concept de entităţi româneşti cu raportare specială [ERRS]. ERRS şi EIP, aşa cum este prezentat de UE, se suprapun în mare măsură şi includ instituţiile de credit, companiile de asigurare şi societăţile listate la bursă. [O măsură în cadrul planului o constituie luarea în considerare a impactului cerinţelor UE asupra definirii EIP în LR şi formularea de recomandări.]

Selectarea EIP ca lideri pentru reforma în domeniul contabilităţii şi auditului reflectă doi factori: importanţa instituţiilor de credit şi a companiilor de asigurări pentru economie şi pentru creşterea încrederii publice; importanţa dezvoltării unei pieţe de capital sănătoase pentru investiţiile viitoare, inclusiv a dezvoltării unor centre de plasamente de capital rezultate din reforma pensiilor. În plus, aceste societăţi reprezintă masa critică ce va susţine procesul de propagare a noilor standarde către alte sectoare ale economiei.

Măsurile care stau la baza acestui obiectiv se regăsesc, în cea mai mare parte, în cadrul procesului de Implementare şi Susţinere. Excepţia majoră o reprezintă necesitatea unei definiţii pentru entităţile de interes public pentru România, care se regăseşte ca măsură în procesul de Consultare. Cea mai importantă serie de măsuri implică disponibilitatea unor traduceri în limba română de o înaltă calitate, a tuturor materialelor relevante la nivel internaţional, referitoare la standarde şi sisteme de control, elaborarea materialelor şi asigurarea pregătirii profesionale a contabililor şi auditorilor financiari în domeniul IFRS/ISA, precum şi transferul ulterior de cunoştinţe practice.

Succesul realizării acestui obiectiv va depinde de doi factori: capacitatea de a dezvolta structuri care să ofere modele, susţinere şi instruire în domeniul IFRS; disponibilitatea unui număr suficient de persoane care lucrează în cadrul EIP cu experienţă în IFRS/ISA, pregătite să aplice raţionamentul profesional. 

 

3. Îmbunătăţirea capacităţii operaţionale a organismului de reglementare a asigurărilor

Obiectivul este de a întări capacitatea organismului de reglementare  şi de a îmbunătăţi eficacitatea sa.

CSA este un organism de reglementare relativ nou înfiinţat. Un factor important în determinarea eficacităţii unui organism de reglementare îl constituie calitatea informaţiilor contabile pe care acesta le primeşte. În general, “industria” autohtonă a asigurărilor nu a atins acelaşi nivel de complexitate, comparativ cu filialele marilor companii internaţionale de asigurări care îşi desfăşoară activitatea în România, în ceea ce priveşte elaborarea unor informaţii contabile specifice segmentului asigurărilor în utilizarea IFRS şi a ISA.

Măsurile care stau la baza acestui obiectiv se regăsesc în cea mai mare parte în cadrul procesului de Legiferare şi al celui de Implementare şi Susţinere. Cea mai importantă serie de măsuri implică sporirea calităţii informaţiilor contabile elaborate pentru raportarea financiară în cadrul sectorului, îmbunătăţirea calităţii auditului, atât intern, cât şi extern, pregătirea tuturor celor implicaţi în aplicarea IFRS şi Evaluarea Capacităţii organismului de reglementare.

Succesul realizării acestui obiectiv va depinde de alocarea către organismul de reglementare a resurselor adecvate, ca urmare a constatărilor Evaluării Capacităţii. Ulterior consolidării resurselor tehnice şi de altă natură, va depinde de capacitatea organismului de reglementare să impună schimbarea în sectorul autohton pentru a ridica nivelul resurselor sale – actuari şi alţi specialişti tehnici din domeniul asigurărilor – şi pentru a ajuta la eliminarea auditului de slabă calitate.

4. Îmbunătăţirea capacităţii operaţionale a organismului de reglementare a pieţei de capital

Obiectivul este de a îmbunătăţi capacitatea organismului de reglementare şi eficacitatea sa.

Noile reglementări privind piaţa de capital au fost adoptate prin lege la sfârşitul lunii iunie 2004. Aceste reglementări au fost elaborate în contextul celor mai bune practici la nivelul UE. Implementarea noii legi va crea posibilitatea organizării unor pieţe reglementate ce vor răspunde cerinţelor UE în domeniu.

În general, societăţile listate şi celelalte entităţi aflate sub autorizarea, reglementarea, supravegherea şi controlul CNVM nu aplică în prezent IFRS în totalitate, iar auditul financiar conform ISA s-a introdus de curând.

Măsurile care stau la baza acestui obiectiv se regăsesc, în cea mai mare parte, în cadrul procesului de Legiferare şi al celui de Implementare şi Susţinere.

Pentru organismul de reglementare a pieţei de capital, ca şi în cazul organismului de reglementare al asigurărilor, cea mai importantă serie de măsuri implică sporirea calităţii informaţiilor contabile întocmite pentru raportarea financiară în cadrul acestui sector, îmbunătăţirea calităţii auditului, atât intern, cât şi extern, pregătirea tuturor celor implicaţi în aplicarea IFRS şi asigurarea capacităţii organismului de reglementare de a-şi îndeplini mandatul.  

Succesul realizării acestui obiectiv depinde de alocarea de resurse suficiente, de celeritatea implementării noilor reglementări privind piaţa de capital şi de rigoarea şi exhaustivitatea punerii în execuţie.  

5.       Îmbunătăţirea supravegherii, guvernanţei corporative şi transparenţei publice

Aşa cum s-a arătat mai sus, ca în toate statele occidentale importante, se simte necesitatea întăririi arhitecturii financiare naţionale pentru a reduce riscul crizelor şi scandalurilor financiare şi impactul economic negativ al acestora. Reforma guvernanţei corporative, accelerarea transparenţei în acest proces şi disponibilitatea informaţiilor financiare sunt paşi vitali care necesită o atenţie majoră în România. Introducerea supravegherii, în special asupra procesului de audit, este o parte importantă a reformei din UE prin EU 8DP.

Măsurile care stau la baza acestor obiective se regăsesc, în cea mai mare parte, în procesul de Consultare sau, acolo unde este cazul, direct în procesul de Implementare şi Susţinere.

Principalele măsuri în discuţie privesc supravegherea şi cerinţele accentuate de transparenţă pentru auditorii EIP. Alte discuţii vor fi necesare în legătură cu sfera de cuprindere, momentul, sistemele prin care vor fi oferite şi responsabilitatea pentru o mai mare transparenţă faţă de public a informaţiilor financiare ale societăţilor listate la bursă, instituţiilor de credit şi companiilor de asigurări. Problemele legate de guvernanţa corporativă sunt în mare măsură în afara ariei de aplicabilitate a contabilităţii şi auditului; totuşi, comitetele de audit – rolul lor, caracteristicile lor şi relaţiile lor cu auditorii independenţi şi cu auditorii interni - reprezintă măsuri din Planul de acţiune.

Succesul realizării acestui obiectiv va depinde de disponibilitatea resurselor, implicarea şi responsabilizarea conducerii în aceste probleme şi gradul de angajament faţă de schimbare, care pot fi obţinute de la o gamă largă de părţi interesate şi de la alte părţi implicate.  

Cadrul general şi metodologia măsurilor din Planul de Acţiune

Pentru organizarea măsurilor detaliate din Plan s-a folosit un cadru de control al întregului proces menit să faciliteze gestionarea măsurilor.

Măsurile cuprinse în plan au fost elaborate în principal pornind de la recomandările din ROSC, acquis-ul comunitar şi răspunsurile date de părţile interesate la întrebarea:

Ce trebuie să facă organizaţia dumneavoastră pentru ca România să fie pregătită să adere la UE în 2007?

Prin urmare, lista măsurilor a fost întocmită în sistem piramidal, de la bază spre vârf, prin contribuţiile părţilor implicate. Numărul mare de măsuri care necesită discuţii reprezintă o caracteristică importantă a Planului de acţiune şi prezintă o provocare atunci când planul începe o fază de implementare. Sunt necesare discuţii de calitate între părţile corespunzătoare, care să facă posibilă trecerea de la stadiul „ce trebuie făcut” la stadiul „cum?, cât costă? şi cât va dura?”.

Acest proces a fost conceput pentru a ilustra şi facilita următoarele aspecte:

• Noile măsuri vor tinde în mod tipic să înceapă cu Consultări şi este posibil să treacă prin Legiferare până la Implementare şi Susţinere.  Apoi continuă până la audit independent şi monitorizarea reglementărilor care apar în Audit şi Reglementare şi se pot încheia cu  Urmărirea aplicării. Managementul schimbării a fost avut în vedere la toate etapele.
• Măsurile din cadrul general nu sunt fixe, ci surprind situaţia existentă la un moment dat.
• Măsurile sunt flexibile în toate componentele procesului, în orice moment.

Administrarea şi promovarea Planului de acţiune

Administrarea acestor reforme necesită o abordare globală şi un parteneriat între Guvernul României şi alte părţi interesate. Toate părţile implicate în Planul de acţiune se vor angaja oficial şi necondiţionat să faciliteze executarea diferitelor proiecte pentru realizarea acestor măsuri. Multe dintre proiectele identificate sunt interdependente şi necesită o coordonare susţinută. În consecinţă, este de o importanţă fundamentală ca Planul de acţiune să fie realizat ca un tot unitar.

Implementarea acestor măsuri ar trebui să permită României să atingă un nivel de calitate la fel de înalt ca cel al statelor membre ale Uniunii Europene, în ceea ce priveşte raportarea financiară şi auditul financiar.

Alte iniţiative aflate în prezent în derulare se referă, de asemenea, la îmbunătăţirea permanentă a raportării financiare în România, Planul de acţiune făcând apel la o coordonare totală cu aceste iniţiative.

Planul de acţiune include un număr mare de măsuri. Gradul de detaliere a acestor măsuri diferă. În unele domenii este posibilă doar identificarea şi stabilirea unei măsuri la nivel înalt, în cadrul Planului. În alte cazuri, natura măsurilor şi nivelul de înţelegere a problemelor şi de consens sunt suficient de dezvoltate pentru a permite particularizarea măsurilor detaliate.

Prin urmare, Planul de acţiune nu este un plan detaliat pregătit pentru implementare ci, mai degrabă, un plan care defineşte întinderea şi sfera de aplicabilitate a măsurilor pe care România trebuie să le aibă în vedere, să le discute şi apoi să acţioneze pe baza lor.

Pentru a se asigura că planul este cât mai cuprinzător posibil în identificarea şi stabilirea priorităţii măsurilor, acesta se concentrează asupra a “ce trebuie să se facă” şi mai puţin asupra soluţiilor – “cum să se procedeze”. De aceea nu este un plan fix. Aşa cum s-a sugerat mai sus, multe dintre măsuri, atunci când vor fi iniţiate vor necesita studii, discuţii şi elaborarea unui plan detaliat pentru implementarea proiectelor. Rezultatul studiilor planificate poate conduce la modificarea unora dintre acţiunile care sunt planificate în prezent. Este de o importanţă fundamentală ca Planul de acţiune să fie flexibil, păstrând în acelaşi timp principiile de bază. Prin urmare, o echipă puternică, dedicată şi organizată, cu sprijin susţinut din partea Guvernului şi altor instituţii, dacă este cazul, trebuie să administreze Planul de acţiune.

În consecinţă, Planul de acţiune necesită implementarea unei serii de măsuri pentru a se asigura succesul în administrarea reformelor. Administrarea şi promovarea Planului de acţiune trebuie să fie înfăptuite de Comitetul de direcţie, cu asistenţă atât din partea Directorului de program, cât şi a unui Secretar administrativ/financiar, sub coordonarea CCC. Disponibilitatea şi utilizarea unei capacităţi suficiente de administrare a proiectelor reprezintă un factor-cheie pentru succes.

Acest Plan de acţiune este ambiţios.

Acest material recomandă ca prin CCC, Guvernul României să adopte acest Plan de acţiune pe ţară şi principiile fundamentale care stau la baza lui. El recomandă înfiinţarea unui Comitet de direcţie care să fie responsabil pentru punerea în execuţie a Planului de acţiune pe ţară. Organizarea şi funcţionarea propusă pentru Comitetul de direcţie este discutată în Secţiunea F a acestui raport. Mai mult, Grupul de lucru recomandă CCC să solicite Băncii Mondiale să participe ca observator permanent şi facilitator pentru Comitetul de direcţie.