ORDIN Nr.2216

ORDIN Nr. 2216 din 22 decembrie 2006

pentru aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 1040 din 28 decembrie 2006

Text în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010

În temeiul art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 128 alin. (10) şi ale art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

ART. 1

Se aprobă Instrucţiunile pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

ART. 1^1

Aplicarea măsurilor de simplificare este opţională pentru operatorii economici care desfăşoară operaţiuni cu bunuri vândute în regim de consignaţie, stocuri la dispoziţia clientului sau bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii. Instrucţiunile cuprinse în anexă stabilesc şi tratamentul fiscal aplicabil în situaţia în care statele membre implicate nu aplică măsuri de simplificare sau nu acceptă aplicarea măsurilor de simplificare.

ART. 2

Referirile la Codul fiscal din cuprinsul instrucţiunilor prevăzute în anexa la prezentul ordin reprezintă trimiteri la titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată" al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 3

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

ART. 4

Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

ANEXA 1

INSTRUCŢIUNI

pentru aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu

modificările şi completările ulterioare

CAP. 1

Aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate prevăzute la art. 128 alin. (10) şi art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile vândute în regim de consignaţie sau din stocuri la dispoziţia clientului

ART. 1

În scopul aplicării prezentelor instrucţiuni:

1. Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi. În sensul titlului VI din Codul fiscal, contractul de consignaţie reprezintă un contract prin care consignantul se angajează să livreze bunuri consignatarului, pentru ca acesta din urmă să găsească un cumpărător pentru aceste bunuri. Consignatarul acţionează în nume propriu dar în contul consignantului când livrează bunurile către cumpărători.

2. Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziţia clientului reprezintă o operaţiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietăţii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de producţie.

ART. 2

(1) Dacă nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 3 din prezentele instrucţiuni, atunci când un bun este trimis în România dintr-un alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, furnizorul care nu este stabilit şi nici înregistrat în scopuri de TVA în România:

a) realizează un transfer în statul membru de origine, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România, conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri care are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, atunci când consignatarul livrează ulterior la rândul său bunurile cumpărătorului sau când bunurile din stocul la dispoziţia clientului intră efectiv în posesia clientului;

d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România conform art. 153 din Codul fiscal pentru a realiza operaţiunile prevăzute la lit. b), sau după caz, lit. c).

ART. 3

(1) Pentru a diminua problemele de natură practică în ceea ce priveşte înregistrarea în scopuri de TVA în România a furnizorilor menţionaţi la art. 2, se aplică măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol, dacă:

a) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, sunt înregistraţi în România în scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153^1 din Codul fiscal;

b) statul membru de origine nu consideră mutarea acestor bunuri ca transfer sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;

c) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din România, sunt cunoscuţi de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din alt stat membru în România.

(2) Se consideră că furnizorul nu a realizat o achiziţie intracomunitară asimilată în România în momentul sosirii bunurilor ce au fost trimise în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, iar eventuala restituire a bunurilor respective în statul membru din care au provenit, nu va fi considerată transfer în sensul art. 128 alin. (10) din Codul fiscal.

(3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar sau la clientul la dispoziţia căruia au fost puse bunurile este considerată:

a) o livrare intracomunitară, din punctul de vedere al furnizorului, pe care acesta trebuie să o declare ca atare în statul membru din care au fost transportate bunurile;

b) o achiziţie intracomunitară, din punctul de vedere al consignatarului sau al cumpărătorului bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, conform art. 130^1 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpărătorul bunurilor trebuie să o declare ca atare în România.

(4) Consignatarul şi cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să emită documentele prevăzute la art. 155^1 din Codul fiscal şi să ţină un registru special în care să raporteze:

a) data sosirii, denumirea şi cantitatea bunurilor primite;

b) data livrării locale a acestor bunuri în România, cu o trimitere la factură sau la alt document emis;

c) data transportului de bunuri care nu au fost achiziţionate şi care se restituie în statul membru de unde au provenit, precum şi natura şi cantitatea acestor bunuri;

d) numele, adresa şi datele de identificare ale fiecărui furnizor.

ART. 4

(1) În cazul bunurilor transportate din România în alt stat membru în cadrul unui contract de consignaţie sau al unui contract privind stocuri la dispoziţia clientului, dacă nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute la alin. (3) - (4), furnizorul:

a) realizează un transfer în România, conform art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, operaţiune asimilată livrării intracomunitare de bunuri;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în statul membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri ce are loc în statul membru de sosire a bunurilor, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal către consignatar, atunci când consignatarul livrează bunurile clientului, pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, sau către cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, atunci când clientul intră efectiv în posesia bunurilor;

d) trebuie, în principiu, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în statul membru de sosire a bunurilor, pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, după caz, lit. c).

(2) Pentru a diminua problemele de natură practică legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celălalt stat membru a furnizorului menţionat la art. 6, se aplică sistemul de simplificare prevăzut la alin. (3) - (4) dacă:

a) statul membru de sosire nu consideră sosirea bunurilor ca o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică ori acceptă un regim de simplificare similar celui aplicat în România;

b) consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, din celălalt stat membru sunt cunoscuţi de către furnizor atunci când bunurile sunt transportate din România în statul membru de sosire a bunurilor şi sunt înregistraţi în scopuri de TVA în respectivul stat membru.

(3) Vânzarea de bunuri de la furnizor la consignatar sau la cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, este considerată ca fiind:

a) o livrare intracomunitară de natura celei menţionate la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal pe care furnizorul trebuie să o declare ca atare în România;

b) o achiziţie intracomunitară în statul membru de destinaţie, de natura celei menţionate în echivalentul din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (1) din Codul fiscal, pe care consignatarul sau cumpărătorul bunurilor, în cazul stocurilor la dispoziţia clientului, trebuie să o declare ca atare în celălalt stat membru.

(4) Transportul bunurilor în celălalt stat membru, fără să existe o tranzacţie propriu-zisă, trebuie raportat de către furnizor în registrul nontransferurilor şi dacă ulterior bunurile sunt cumpărate, trebuie să se facă o menţiune în registrul nontransferurilor cu privire la factura emisă pentru această livrare intracomunitară de bunuri. Eventuala restituire în România a bunurilor respective din statul membru în care au fost transportate, nu va fi considerată transfer în acel stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, şi nici o achiziţie intracomunitară asimilată în România, fiind consemnată doar în registrul de nontransferuri.

CAP. 2

Aplicarea măsurilor de simplificare cu privire la transferuri şi achiziţii intracomunitare asimilate menţionate la art. 128 alin. (10) şi la art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii

ART. 5

(1) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că transferul proprietăţii bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformităţii sunt bunurile oferite de furnizor clienţilor, aceştia având dreptul fie să le achiziţioneze fie, să le returneze furnizorului. Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care vânzarea efectivă a bunurilor este condiţionată de obţinerea de rezultate satisfăcătoare în urma testării de către clientul potenţial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.

(2) În scopul aplicării prezentelor instrucţiuni:

a) un bun expediat dintr-un stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzări cu verificarea conformităţii, definită la art. 576 alin. (2) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar, se referă la bunuri care, dacă ar fi importate, nu ar putea fi importate ca mostre, şi pe care furnizorul care doreşte să le vândă le trimite pentru verificare clientului care poate decide să le cumpere după verificare sau,

b) un bun expediat dintr-un stat membru în alt stat membru în cadrul unei vânzări cu testare definită la art. 573 lit. a) sau b) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 2454/93 din 2 iulie 1993 cu privire la Instrucţiunile de implementare a Regulamentului Consiliului nr. 2913/92 privind Codul Vamal Comunitar, se referă la bunuri care, pentru a fi importate, ar fi supuse unor teste, experimente, demonstraţii sau verificări prevăzute în contractul de cumpărare.

ART. 6

(1) În cazul bunurilor sosite în România în situaţiile şi în condiţiile prevăzute la art. 5, furnizorul:

a) realizează un nontransfer în statul membru de plecare conform echivalentului în legislaţia statului membru respectiv a art. 128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal;

b) nu realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile prevăzute la art. 5 este achiziţionat de beneficiar, dacă nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute la alin. (3), furnizorul:

a) realizează un transfer în statul membru de plecare conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 128 alin. (13) din Codul fiscal;

b) realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în România conform art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri ce are loc în România conform art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

d) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, după caz, lit. c).

(3) Pentru a diminua problemele de natură practică privind înregistrarea în scopuri de TVA în România, dacă beneficiarul este înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal, se aplică următorul sistem de simplificare, în momentul în care bunurile sunt vândute beneficiarului:

a) se consideră că are loc o livrare intracomunitară conform echivalentului în legislaţia statului membru de plecare al art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, pe care furnizorul trebuie să o declare ca atare în statul membru de plecare;

b) se consideră că achiziţia intracomunitară este realizată de către beneficiar conform art. 130^1 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pe care beneficiarul trebuie să o declare ca atare în România.

ART. 7

(1) În situaţia în care un bun este expediat din România în alt stat membru în situaţiile şi condiţiile prevăzute la art. 5, furnizorul:

a) realizează un nontransfer în România conform art. 128 alin. (12) lit. h) din Codul fiscal;

b) în principiu, nu realizează o achiziţie intracomunitară asimilată în celălalt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv a art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.

(2) Din momentul în care un bun expediat în condiţiile prevăzute în alin. (1) este achiziţionat de beneficiar, dacă nu se aplică măsurile de simplificare prevăzute la alin. (4) - (5), furnizorul:

a) realizează, în principiu, un transfer în România conform art. 128 alin. (13) din Codul fiscal;

b) realizează în principiu o achiziţie intracomunitară asimilată în celălalt stat membru, conform echivalentului din legislaţia statului membru respectiv al art. 130^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal;

c) realizează o livrare de bunuri care are loc în celălalt stat membru, conform echivalentului în legislaţia statului membru respectiv al art. 132 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

d) în principiu, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în celălalt stat membru pentru a realiza operaţiunile menţionate la lit. b) sau, după caz la lit. c).

(3) Pentru a diminua problemele de natură practică legate de înregistrarea în scopuri de TVA în celălalt stat membru, se aplică sistemul de simplificare prevăzut la alin. (4) - (5) dacă:

a) statul membru de sosire nu consideră că operaţiunea este o achiziţie intracomunitară asimilată sau aplică ori acceptă un sistem de simplificare similar celui aplicat în România;

b) potenţialul cumpărător al bunurilor din statul membru de sosire este înregistrat în scopuri de TVA în acel stat membru şi este cunoscut de furnizor în momentul în care bunurile sunt transportate din România în acel stat membru.

(4) Atunci când bunurile sunt achiziţionate de beneficiar:

a) furnizorul realizează o livrare intracomunitară conform art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, pe care trebuie să o declare ca atare în România;

b) beneficiarul realizează o achiziţie intracomunitară, conform echivalentului în legislaţia celuilalt stat membru al art. 132 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, pe care trebuie să o declare ca atare în celălalt stat membru.

(5) Transportul bunurilor din România în celălalt stat membru, fără a exista o tranzacţie propriu-zisă, trebuie raportat în registrul nontransferurilor, iar dacă ulterior bunurile sunt achiziţionate de beneficiar, se va face o menţiune în registrul nontransferurilor cu privire la factura emisă pentru livrarea intracomunitară a bunurilor.

---------------