Hotărârea
Guvernului nr. 213/2007 pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 , publicat în Monitorul Oficial
nr. 153 din 2 martie 2007
În temeiul art.
108 din Constituţia României, republicată,
Guvernul
României adoptă prezenta
hotărâre.
Art. I. — Normele metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
A. Titlul II — Impozitul pe profit
1. Punctul 701 va avea
următorul cuprins:
„701.
Pentru determinarea profitului impozabil începând cu anul
fiscal 2007, nivelul
ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută este de
7%.“
B. Titlul VI
— Taxa pe valoarea
adăugată
1. Alineatele (13) şi (16) ale
punctului 2 vor avea următorul cuprins:
„(13)
Prevederile art. 126 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru
livrarea de bunuri efectuată de către un furnizor care este
înregistrat în scopuri de TVA în primul stat membru către un
cumpărător revânzător care este înregistrat în scopuri de TVA în
al doilea stat membru, altul decât cel din care începe transportul efectiv al
bunurilor, şi care este urmată de livrarea aceloraşi bunuri de
către cumpărătorul revânzător către beneficiarul
livrării, care este înregistrat în scopuri de TVA în al treilea stat
membru, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
a)
bunurile sunt expediate sau transportate direct din primul stat membru al
furnizorului către al treilea stat membru al beneficiarului livrării;
şi
b)
relaţia de transport al bunurilor din România în al treilea stat membru
trebuie să existe între furnizor şi cumpărătorul
revânzător, oricare dintre aceştia putând fi responsabil pentru
transportul bunurilor, în conformitate cu condiţiile Incoterms sau în
conformitate cu prevederile contractuale.
(...)
(16) Dacă în
situaţia prevăzută la alin. (13) România este al treilea stat
membru al beneficiarului livrării, achiziţia intracomunitară de
bunuri efectuată de cumpărătorul revânzător, care ar avea
locul în România conform art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal, nu este
operaţiune impozabilă în România, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a)
cumpărătorul revânzător nu este stabilit în România, ci în al
doilea stat membru;
b)
achiziţia intracomunitară de bunuri este efectuată de
cumpărătorul revânzător, în vederea efectuării unei
livrări ulterioare a acestor bunuri în România;
c)
beneficiarul livrării este o persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de
TVA în România conform art. 153 sau 1531 din Codul fiscal;
d)
beneficiarul livrării este obligat, conform art. 150 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, la plata taxei
pentru livrarea efectuată de cumpărătorul revânzător care
nu este înregistrat în scopuri de
TVA în România;
e) beneficiarul
livrării înscrie achiziţia efectuată în rubrica «Achiziţii
intracomunitare» din decontul de taxă prevăzut la art. 1562 sau la art. 1563 din Codul fiscal, precum şi în
declaraţia recapitulativă pentru achiziţii intracomunitare de
bunuri, prevăzută la art. 1564 alin. (2) din Codul fiscal.“
2.
Alineatul (1) al punctului 22 va avea următorul cuprins:
„22. (1)
În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă
pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României sau cursul de schimb al unei bănci
comerciale. În cazul încasării de avansuri înainte de livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii, altele decât cele pentru achiziţii
intracomunitare sau livrări intracomunitare de bunuri, cursul de schimb
valutar utilizat pentru determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea
adăugată la data încasării avansurilor va rămâne neschimbat
la data definitivării operaţiunii.
Exemplu: O
persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art.
153 din Codul fiscal încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea unui
automobil de la o altă societate B. A va emite o factură către B
la cursul de 3,5 lei/euro, valabil la data încasării avansului.
Baza de impozitare
a TVA = 1.000 euro x 3,5 lei/euro = 3.500 lei.
Taxa pe valoarea
adăugată aferentă avansului = 3.500 x 19% = 665 lei.
După
o perioadă de 3 luni are loc livrarea automobilului, care costă 5.000
euro. Cursul din data livrării bunului este de 3,6 lei/euro. Baza de
impozitare TVA se determină astfel:
[(1.000 euro x 3,5
lei/euro) + (4.000 euro x 3,6 lei/euro)]
x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei.“
3. Exemplele 1 şi 2 cuprinse în
alineatul (8) al punctului 54 vor avea următorul cuprins:
„Exemplul
1: O persoană impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui
durată normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30
noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900), şi deduce
1.900 lei.
La data de
2 decembrie 2009, mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare
în favoarea statului, în valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv
760 lei. Exemplul 2: O persoană impozabilă cumpără un
mijloc fix a cărui durată de funcţionare este de 3 ani, la data
de 30 noiembrie 2007, în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei. La
data de 2 decembrie 2009, mijlocul fix
este casat. În acest caz, există o ajustare în favoarea statului, în
valoare de două cincimi din 1.900
lei, respectiv 760 lei.“
4. Punctul 60 va avea următorul
cuprins:
„60.
Obligaţiile beneficiarului prevăzute la art. 1512 alin. (1) din Codul fiscal nu afectează
exercitarea dreptului de deducere în condiţiile prevăzute la art. 145
din Codul fiscal.“
5. Alineatul (2) al punctului 63 se
abrogă.
6. La punctul 71 alineatul (1),
litera d) va avea următorul cuprins:
„d) numele, adresa
şi codul de înregistrare în scopuri de TVA acordat de
autorităţile fiscale din alt stat membru persoanei impozabile care
realizează transferul, precum şi adresa exactă a locului în care
au fost transferate bunurile.“
7. Alineatele (1) şi (2) ale
punctului 72 vor avea următorul cuprins:
„72. (1)
Factura prevăzută la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal va fi
întocmită în orice limbă oficială a statelor membre ale Uniunii
Europene, dar la solicitarea organelor de control trebuie asigurată
traducerea în limba română. Baza de impozitare poate fi înscrisă în
valută, dar dacă operaţiunea nu este scutită de taxă,
suma taxei trebuie înscrisă şi în lei. Pentru înregistrarea în
jurnalele de vânzări, baza impozabilă va fi convertită în lei
utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 1391 din Codul fiscal.
(2) În
situaţia în care
denumirea bunurilor
livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură
pagină, elementele prevăzute la art. 155 alin. (5), cu excepţia
informaţiilor prevăzute la lit. k), m), n) şi p), din Codul
fiscal se înscriu numai pe prima pagină a facturii. În această
situaţie este obligatorie înscrierea pe prima pagină a facturii a
numărului de pagini pe care le conţine factura şi a
numărului total de
poziţii cuprinse în
factura respectivă. Pe facturile emise şi achitate prin
numerar pe bază de bonuri fiscale emise conform Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia
agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară
menţionarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, fiind suficientă
menţiunea «conform bon fiscal nr./data».“
8.
La punctul 80 alineatul (2), partea introductivă va avea
următorul cuprins:
„(2) În
sensul art. 1561 alin. (7) din Codul
fiscal, organele fiscale competente pot aproba, la solicitarea justificată
a persoanei impozabile, o altă perioadă fiscală, respectiv:“.
9. Punctul 81 va avea următorul
cuprins:
„81.(1) În
scopul aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal,
organele vamale nu vor solicita plata taxei pe
valoarea adăugată pentru
importuri de bunuri persoanelor care fac dovada că
sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se
aplică aceste prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în
scopuri de TVA pentru achiziţii intracomunitare conform art. 1531
din Codul fiscal,
care fac plata
taxei în conformitate cu
prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.
(2) În
cursul perioadei fiscale, importatorii care sunt persoane impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal reflectă
taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor importuri în
jurnalele pentru cumpărări pe baza declaraţiei vamale de import
sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea vamală.
Contabil, taxa aferentă
importului se înregistrează concomitent atât
ca taxă colectată, cât
şi ca taxă deductibilă. În decontul de
taxă pe valoarea adăugată, taxa se evidenţiază atât ca
taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în
limitele şi în condiţiile prevăzute la art. 145, 146, 147
şi 1471 din Codul fiscal.
(3) În
situaţia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor
efectuate, constată că nu s-au îndeplinit obligaţiile
prevăzute la art. 157 alin. (2) sau, în cazul importurilor, la art. 157
alin. (5) din Codul fiscal, vor proceda astfel:
a)
dacă achiziţiile sunt destinate exclusiv realizării de
operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor art.
157 alin. (2) din Codul fiscal sau, în cazul importurilor, dispun aplicarea
prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul fiscal, în perioada fiscală în
care s-a finalizat controlul;
b)
dacă achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni
care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa
colectată şi taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă la
data efectuării operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în
cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea
diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie
aplicată. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în
care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei
menţionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată
pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel
stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în
vigoare;
c) dacă
achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni care nu dau
drept de deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi
achitată în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare.
(4) Pentru
sumele evidenţiate în actele constatatoare emise de organele vamale
după data de 1 ianuarie 2007 pentru importuri realizate anterior acestei
date, se aplică prevederile art. 157 alin. (4) şi (5) din Codul
fiscal.“
C. Titlul VII — Accize şi alte
taxe speciale
1.
După alineatul (2) al punctului 22 se introduce un nou alineat, alineatul (3),
cu următorul cuprins:
„(3) Acciza se
consideră suspendată atunci când produsele supuse accizelor provin
din sau sunt destinate unor terţe ţări sau unor teritorii
menţionate la art. 1631 din Codul
fiscal.“
2.
După punctul 42 se introduce un nou punct, punctul 43,
cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Produse energetice
Art. 175. — [...]
(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a
şi a 5-a ale cap. I din prezentul
titlu doar următoarele produse energetice:
[...]
c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la
2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710
19 29, prevederile secţiunii a 5-a se vor aplica numai circulaţiei
comerciale în vrac;
Norme metodologice:
43. În
înţelesul prezentelor norme, prin
circulaţie comercială în vrac
se înţelege transportul produsului în stare vărsată fie
prin cisterne, rezervoare sau alte containere similare, care fac parte
integrantă din mijlocul de transport — camion-cisternă,
vagon-cisternă, nave petroliere etc. —, fie prin tancuri ISO. De asemenea,
circulaţia comercială în vrac include şi transportul produselor în
stare vărsată efectuat prin alte containere mai mari de 210 litri în
volum.“
3.
După alineatul (1) al punctului 51.1 se introduce un nou alineat, alineatul (2),
cu următorul cuprins:
„(2)
Intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi operatorii
economici care efectuează achiziţii intracomunitare sau importă
astfel de produse, exigibilitatea accizelor luând naştere la momentul
livrării produselor respective către beneficiari.“
4. Punctul 51.3 va avea următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Excepţii
Art. 1754. — (1) Prevederile privind
accizarea nu se vor aplica pentru: [...]
2. următoarele utilizări
de produse energetice şi energie electrică:
a) produsele energetice utilizate în alte
scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru
încălzire;
b) utilizarea duală a produselor energetice. [...]
d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din
costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;
e) procesele mineralogice, potrivit
prevederilor din norme.
(2) Nu se consideră producţie de
produse energetice: a)
operaţiunile pe durata
cărora sunt obţinute accidental mici
cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme;
[...]
Norme metodologice:
51.3 (1) Operatorii economici care
achiziţionează produse energetice de natura celor prevăzute la
art. 175 alin. (2) din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre
scopurile prevăzute la art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) din
Codul fiscal vor depune în vederea înregistrării o cerere la autoritatea
fiscală teritorială. Autoritatea fiscală eliberează o
autorizaţie de utilizator final, potrivit modelului prevăzut în anexa
nr. 20, în care va fi menţionat ca temei legal art. 1754 din Codul fiscal. Circulaţia acestor
produse de la antrepozitul fiscal la utilizator va fi însoţită de
documentul administrativ de însoţire, potrivit procedurii prevăzute
la pct. 14.
(2)
Autorizaţia de utilizator final are o valabilitate de un an de la data emiterii. Cantitatea de produse
accizabile înscrisă într-o autorizaţie de utilizator final poate fi
suplimentată în situaţii bine justificate, în cadrul aceleiaşi
perioade de valabilitate a autorizaţiei.
(3)
Operatorii economici care achiziţionează produse energetice, altele
decât cele prevăzute la alin. (2) al art.
175 din Codul fiscal, în vederea utilizării în unul dintre
scopurile prevăzute la art. 1754 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) şi e) se
înregistrează la autoritatea fiscală teritorială prin depunerea
unei declaraţii pe propria răspundere, întocmită în 3 exemplare,
privind scopul în care urmează a fi achiziţionate produsele
respective. Din cele 3 exemplare, cu numărul de înregistrare la
autoritatea fiscală, unul se păstrează de către beneficiar,
altul de către furnizor, iar al treilea de către autoritatea
fiscală.
(4) Atât
în cazul autorizaţiei de utilizator final, cât şi al declaraţiei
pe propria răspundere, numărul autorizaţiei sau declaraţiei
atribuit de către autoritatea fiscală teritorială va fi precedat
de indicativul RO urmat de indicativul judeţului. Acest număr este
cel care, în cazul prevăzut la alin. (1), se comunică
antrepozitului fiscal furnizor
de către beneficiar, în
vederea înscrierii în căsuţa 4 a documentului administrativ de
însoţire.
(5)
Autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o evidenţă a
operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) şi (3) prin
înscrierea acestora în registre speciale. De asemenea, vor asigura publicarea
pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti
operatori economici, listă care va fi actualizată lunar până la
data de 15 a fiecărei luni.
(6) În
înţelesul prezentelor norme, prin costul unui produs se înţelege suma tuturor
achiziţiilor de bunuri şi servicii la care se adaugă
cheltuielile de personal şi consumul de capital fix la nivelul unei
activităţi, aşa cum este definită la pct. 51.4.
Acest cost este calculat ca un cost mediu pe unitate. În înţelesul
prezentelor norme, prin costul energiei
electrice se înţelege
preţul efectiv de cumpărare al energiei electrice sau costul de
producţie al energiei electrice, dacă este realizată în
activitate.
(7) În înţelesul prezentelor
norme, prin procese
mineralogice se înţelege procesele
clasificate în nomenclatura CAEN
sub codul DI 26 «fabricarea altor produse din minerale nemetalice», în
conformitate cu Regulamentul Consiliului nr. 3037/90 din 9 octombrie 1990
privind clasificarea statistică a activităţilor economice în
Comunitatea Europeană.
(8) În
înţelesul prezentelor norme nu se consideră producţie de produse
energetice operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute mici
cantităţi de produse energetice.“
5.
După alineatul (1) al punctului 7 se introduce un nou alineat,
alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11)
Intră sub incidenţa regimului de antrepozitare producţia
şi/sau depozitarea de arome alimentare; extracte şi concentrate
alcoolice care au o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 1,2% în volum.“
6. La
punctul 7 alineatul (5), după litera c) se introduce o nouă
literă, litera d), cu următorul cuprins:
„d)
livrările de produse energetice în scopurile prevăzute la art. 1754 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal.“
7.
După alineatul (5) al punctului 8 se introduce un nou alineat,
alineatul (51), cu următorul cuprins:
„(51)
Persoanele care intenţionează să fie autorizate ca antrepozitari
de depozitare şi care efectuează operaţiuni exclusive de
îmbuteliere băuturi spirtoase trebuie să deţină în
proprietate sau să deţină contracte de leasing pentru
instalaţiile de îmbuteliere.“
8. La
punctul 9 alineatul (1), litera h) va avea următorul cuprins:
„h) produse energetice
— 2.500.000 kg. Această cantitate minimă nu este obligatorie în cazul
antrepozitelor fiscale de depozitare destinate exclusiv aprovizionării
aeronavelor şi, respectiv, a navelor şi a ambarcaţiunilor.“
9. La
punctul 9 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă
literă, litera i), cu următorul cuprins:
„i) arome
alimentare, extracte şi concentrate alcoolice — 1.500 litri de alcool
pur.“
10. Alineatul (3) al punctului 9 va
avea următorul cuprins:
„(3) În
situaţia unui antrepozitar autorizat de depozitare, care pe durata unei
perioade continue de 6 luni nu respectă prevederile alin. (1),
autorizaţia se revocă. Revocarea autorizaţiei se face de
către autoritatea fiscală centrală.“
11.
După alineatul (4) al punctului 9 se introduce un nou alineat,
alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5)
Antrepozitarii autorizaţi pentru depozitare vor înregistra în
evidenţele proprii toate operaţiunile efectuate privind
achiziţiile şi livrările de produse accizabile şi vor depune
lunar la autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi
au domiciliul fiscal câte o situaţie centralizatoare a acestor
operaţiuni, până pe data de 15 a lunii următoare celei la
care se referă
situaţia. Modelul situaţiei centralizatoare este similar
celui prevăzut în anexa nr. 14.“
12.
La alineatul 6 al punctului 91, fraza a doua se abrogă.
13. Alineatul (3) al punctului 12 se
abrogă.
14.
Alineatele (1), (5) şi (7) ale punctului 121 vor avea următorul cuprins:
„121.
(1) Măsura suspendării — cu excepţia cazului de la alin. (4) —,
a revocării sau a anulării autorizaţiilor se va dispune de
către Comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale
centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin
care s-au consemnat încălcări ale prevederilor legale care atrag
aplicarea acestor măsuri.
[...]
(5) Atunci
când deficienţele care atrag măsura revocării nu au
consecinţe fiscale şi sunt remediate în termen de 10 zile lucrătoare de la data
comunicării actului de control de către organele cu atribuţii în
acest sens, acestea vor comunica operativ comisiei instituite în cadrul
autorităţii fiscale centrale faptul că deficienţele au fost
remediate, situaţie în care această comisie nu va mai dispune
măsura de revocare.
[...]
(7) În
toate situaţiile privind suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei, aceasta atrage suspendarea activităţii şi,
după caz, aplicarea sigiliilor pe instalaţiile de producţie,
operaţiune care va fi efectuată de autoritatea fiscală
teritorială în raza
căreia îşi desfăşoară activitatea antrepozitarul autorizat.“
15. La punctul 121,
alineatul (6) se abrogă.
16.
După alineatul (9) al punctului 121 se introduc
două noi alineate, alineatele (10) şi (11), cu următorul
cuprins:
“(10) În
cazul anulării sau revocării autorizaţiei, cererea pentru o
nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă
de 5 ani, respectiv 6 luni de la data la care decizia de anulare sau revocare a
autorizaţiei devine definitivă în sistemul căilor administrative
de atac sau de la data hotărârii judecătoreşti definitive
şi irevocabile.
(11)
Cererea de renunţare la un antrepozit fiscal, în care se vor menţiona
şi motivele acesteia, se depune la organul fiscal teritorial. Organul
fiscal teritorial are obligaţia de a verifica dacă la data depunerii
cererii antrepozitarul autorizat deţine stocuri de produse accizabile
şi dacă au fost respectate prevederile legale în materie. După
verificare, cererea de renunţare, însoţită de actul de
verificare, va fi transmisă autorităţii fiscale centrale.“
17.
Alineatul (15) al punctului 122 va avea următorul cuprins:
„(15)
Autorizaţia de operator înregistrat are valabilitate
5 ani, cu începere de la data de 1 a lunii
următoare celei în care operatorul înregistrat face dovada constituirii
garanţiei în cuantumul şi în forma aprobate de autoritatea
fiscală competentă.“
18.
Alineatul (3) al punctului 13 va avea următorul cuprins:
“(3) În
cazul deplasării în regim suspensiv a produselor accizabile dintr-un
antrepozit fiscal din România către un stat membru, inclusiv în cazul
deplasării către un birou vamal de ieşire din teritoriul
comunitar, containerele în care se deplasează produsele respective trebuie
să poarte şi sigiliile aplicate de reprezentantul desemnat de
autoritatea fiscală teritorială din raza căreia pleacă
produsul sau de autoritatea competentă dintr-un alt stat membru, în
situaţiile în care se impun desigilarea şi resigilarea containerelor.
În situaţia în care vămuirea se efectuează la un birou vamal din
teritoriul comunitar, sigiliile aplicate de reprezentantul
autorităţii fiscale vor fi înlocuite, după caz, cu sigiliile
vamale.“
19.
După alineatul (5) al punctului 13 se introduce un nou alineat,
alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6)
Prevederile alin. (2) al art. 186 din Codul fiscal se aplică şi
circulaţiei intracomunitare a produselor supuse accizelor cu o cotă
zero care nu au fost eliberate în consum.“
20.
După alineatul (11) al punctului 14 se introduc două noi
alineate, alineatele (12) şi (13), cu următorul cuprins:
“(12) Prevederile alin. (1) al art. 187 din
Codul fiscal nu sunt aplicabile în cazul
prevăzut la alin. (2) şi (3) ale pct. 22.
(13)
Circulaţia intracomunitară a produselor accizabile supuse
marcării potrivit prevederilor art. 202 din Codul fiscal, dintr-un alt
stat membru către România, produse care sunt destinate vânzării în
România, va fi însoţită de documentul administrativ de
însoţire.“
21.
După alineatul (1) al punctului 142 se introduce un nou alineat, alineatul (11),
cu următorul cuprins:
“(11) Obligaţiile de
a înştiinţa autoritatea
fiscală competentă de neprimirea în termen de către
antrepozitul fiscal expeditor a documentului administrativ de însoţire
certificat, precum şi de a plăti accizele corespunzătoare revin
antrepozitarului autorizat.“
22. După punctul 182 se introduce un nou punct, punctul 182.1,
cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Produse cu accize
plătite, utilizate în
scopuri comerciale în România
Art. 1924. — [...]
(3) Acciza este
datorată, după caz,
de către comerciantul din
România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în
România.
Norme metodologice:
182.1. — (1)
Pentru aromele alimentare, extractele şi concentratele alcoolice,
accizele plătite de
către comerciantul din România ca urmare a achiziţiei de la un
furnizor dintr-un alt stat membru pot fi restituite la cererea comerciantului
care s-a conformat cerinţelor prevăzute la alin. (5) al art. 1924 din Codul fiscal.
(2) Cererea de restituire
va fi însoţită de:
a) documentul care să ateste că acciza
a fost plătită; şi b) copia documentelor care atestă
că livrarea s-a efectuat către un antrepozit fiscal de producţie
băuturi
alcoolice la
preţuri fără accize; sau
c) copia
documentelor care atestă că livrarea s-a efectuat către un
operator economic producător de băuturi nealcoolice ori produse
alimentare, în care să fie înscrisă menţiunea «scutit de
accize».“
23.
La punctul 185, alineatul (2) litera B), punctul 4) va avea
următorul cuprins:
„4) bere — 110
litri.“
24.
Alineatele (5) şi (7) ale punctului 20 vor avea următorul
cuprins:
“(5) Garanţia
poate fi sub formă de depozit în numerar şi/sau de garanţii
personale.
[...]
(7) În
cazul garanţiei personale se aplică următoarele reguli:
a)
garantul trebuie să fie o societate bancară din teritoriul comunitar;
b) să
existe o scrisoare de garanţie bancară în favoarea
autorităţii fiscale la care operatorul economic este înregistrat ca
plătitor de impozite, taxe şi alte contribuţii.“
25.
După alineatul (8) al punctului 20 se introduc trei noi alineate,
alineatele (81), (82) şi (83), cu
următorul cuprins:
“(81)
Prin excepţie de la prevederile alin. (8), un antrepozitar autorizat
pentru producţie, transformare şi/sau depozitare de tutunuri
prelucrate are obligaţia de a depune o garanţie corespunzătoare
unei cote de 8,33% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de
produse accizabile din antrepozitul
fiscal, în ultimii
3 ani calendaristici.
(82)
În toate situaţiile, valoarea accizelor care constituie baza de calcul
pentru stabilirea garanţiei se determină prin aplicarea cotelor de
acciză în vigoare la momentul constituirii garanţiei.
(83)
În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (81), nivelul
garanţiei se reduce după cum urmează:
a) cu 50%,
în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii
fiscale centrale stabileşte că în ultimii 3 ani consecutivi de
activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor
legale privind accizele;
b) cu 75%,
în cazul în care Comisia instituită în cadrul autorităţii
fiscale centrale stabileşte că în ultimii 5 ani consecutivi de
activitate în calitate de antrepozitar autorizat s-a conformat prevederilor
legale privind accizele.“
26.
Alineatele (9)—(12) şi (18) ale punctului 20 vor avea
următorul cuprins:
“(9) Orice
antrepozitar autorizat prevăzut la alin. (8) şi (81) are
obligaţia constituirii unei garanţii corespunzătoare unei cote
de 2,5% din suma accizelor aferente cantităţilor de produse
accizabile deplasate în regim suspensiv către un alt stat membru în anul
anterior constituirii garanţiei.
(10) În
situaţia în care suma garanţiei constituite potrivit prevederilor
alin. (8) şi (81) este mai mare decât suma garanţiei
constituite potrivit prevederilor alin. (9), aceasta din urmă se va
considera deja constituită.
(11) Orice
operator înregistrat are obligaţia de a depune o garanţie
corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33% în cazul tutunului prelucrat,
din suma totală a accizelor aferente produselor achiziţionate în anul
anterior.
(12) În
situaţia unui nou antrepozitar autorizat sau a unui nou operator
înregistrat, garanţia va reprezenta 6% sau 8,33% în cazul tutunului
prelucrat, din accizele estimate, aferente produselor ce urmează a fi
realizate ori achiziţionate pe parcursul unui an.
[...]
(18) Nivelul
garanţiei se analizează anual de către autoritatea fiscală
teritorială, în vederea actualizării în funcţie de
schimbările intervenite în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarului/operatorului
înregistrat sau în nivelul accizei datorate. În acest sens, antrepozitarul
autorizat/operatorul înregistrat trebuie să depună anual,
până la data
de 15 ianuarie
a anului următor,
la autoritatea fiscală teritorială o declaraţie privind
informaţiile necesare
analizei. Cuantumul garanţiei stabilit
prin actualizare se va comunica antrepozitarului autorizat/ operatorului
înregistrat prin decizie emisă de autoritatea fiscală
teritorială, care va face parte integrantă din autorizaţia de
antrepozit fiscal. Termenul de constituire a garanţiei astfel stabilite va
fi de cel mult 30 de zile de la data comunicării.“
27. Alineatul (13) al punctului 20
se abrogă.
28.
După alineatul (5) al punctului 21.3 se introduc şase noi
alineate, alineatele (6)—(11), cu următorul cuprins:
“(6)
Scutirea de la plata accizelor se acordă direct beneficiarilor scutirilor
în baza certificatului de scutire prevăzut în anexa nr. 17 şi în
cazul produselor accizabile achiziţionate de la un importator pentru care
accizele au fost plătite de acesta în vamă.
(7) Certificatul
de scutire se întocmeşte de beneficiar în două exemplare
vizate de autoritatea
fiscală care deserveşte
beneficiarul, pentru fiecare operaţiune în parte.
(8) Un
exemplar al certificatului de scutire de accize însoţeşte transportul
produselor accizabile de la importator către beneficiar şi se
păstrează de către acesta, iar al doilea exemplar se
păstrează de către importator.
(9) Importatorul
livrează beneficiarului scutirii produsele accizabile la
preţuri fără accize
şi va solicita compensarea/restituirea accizelor
aferente cantităţilor astfel livrate, potrivit prevederilor Codului
de procedură fiscală.
(10) În vederea
restituirii sumelor reprezentând accizele, importatorul va depune până la
data de 25 a lunii următoare celei pentru care se solicită
restituirea, la autoritatea fiscală teritorială la care este
înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, următoarele
documente:
a) cererea de
restituire de accize;
b) copia facturilor
de livrare către beneficiarul scutirii, în care este înscrisă
menţiunea „scutit de accize“;
c) dovada
plăţii accizelor în vamă;
d) copia
certificatului de scutire, aferent fiecărei operaţiuni.
(11)
Modelul cererii de restituire a accizei este cel din anexa nr. 19.“
29.
La punctul 22 alineatul (8), litera d) va avea următorul cuprins:
„d)
operaţiunea de denaturare se consemnează într-un registru special,
care se păstrează în antrepozitul fiscal, în care se vor înscrie:
data efectuării operaţiunii, cantitatea denaturată,
substanţele şi cantităţile utilizate pentru
denaturare, precum şi
numele şi semnătura reprezentantului
autorităţii fiscale.“
30.
La punctul 22 alineatul (13), litera a) va avea următorul cuprins:
„a)
situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) lit. a), b), d), f)
şi g) din Codul fiscal;“.
31.
La punctul 22 alineatul (18), litera c) va avea următorul cuprins:
„c) dovada
constituirii unei garanţii în favoarea autorităţii fiscale, care
să reprezinte 3% din accizele aferente cantităţii aprobate.
Această dovadă se
depune la autoritatea
fiscală emitentă în termen de 15 zile de la data aprobării
autorizaţiei. Forma şi modul de constituire a garanţiei sunt cele
prevăzute la pct. 20 alin. (5), (6) şi (7). Garanţia nu se
constituie în cazul antrepozitarilor autorizaţi care
funcţionează în sistem integrat.“
32.
Alineatul (20) al punctului 22 va avea următorul cuprins:
“(20)
După eliberarea autorizaţiilor, autorităţile fiscale
teritoriale vor ţine o evidenţă strictă a acestora prin
înscrierea în registrele speciale ale autorizaţiilor de utilizatori finali
eliberate în domeniul alcoolului etilic şi produselor alcoolice. De
asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului Finanţelor
Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici, listă care va
fi actualizată lunar până la data de 15 a fiecărei luni.“
33.
Alineatele (2), (4), (5) şi (8) ale punctului 23.1 vor avea
următorul cuprins:
“(2) Se
pot aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept
combustibil pentru motor pentru aeronave la preţuri de livrare
fără accize:
a) operatorii
economici care deţin
certificate de autorizare ca
distribuitor expres pentru produse aeronautice civile şi/sau de contracte
de prestări de servicii cu societăţi deţinătoare de
certificate de autorizare ca distribuitor expres pentru produse aeronautice
civile;
b)
persoana care deţine certificat de autorizare ca operator aerian.
[...]
(4) Se pot
aproviziona cu produse energetice destinate exclusiv utilizării drept
combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi
pentru navigaţia pe căile navigabile interioare la preţuri de
livrare fără accize:
a) operatorii
economici care deţin
autorizaţii ca distribuitori
de combustibil pentru motor pentru navigaţie; b) persoana care deţine
certificat de autorizare pentru navigaţie.
(5) Operatorii
economici prevăzuţi la alin. (2) lit. a) şi alin. (4) lit. a)
trebuie să se autorizeze ca antrepozite fiscale de depozitare.
Această obligaţie revine operatorilor economici care
dispun de spaţii
de depozitare
corespunzătoare şi efectuează operaţiuni de alimentare cu
combustibil pentru motor a aeronavelor, precum şi a navelor şi
ambarcaţiunilor.
[...]
(8) Operatorii
economici prevăzuţi la alin. (5) vor înregistra zilnic toate
cantităţile intrate şi ieşite în jurnalele privind
intrările şi ieşirile de combustibil pentru motor destinate
utilizării exclusive pentru aeronave şi nave, întocmite potrivit
modelului prevăzut în anexa nr. 22.“
34. Alineatele (1)—(7), (14), (18)
şi (19) ale punctului 23.2 vor avea următorul cuprins:
„23.2 (1) În
situaţiile prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. c), d) şi h) din Codul fiscal, scutirea
se acordă direct, cu condiţia ca energia electrică să
provină de la operatori economici
autorizaţi de Autoritatea
Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), iar produsele energetice să fie
aprovizionate direct de la un antrepozit fiscal, de la un operator înregistrat,
de la un importator, din operaţiuni proprii de import, de la companii de
extracţie a cărbunelui sau alţi operatori economici care
comercializează acest produs ori de la un distribuitor autorizat, în cazul
gazului natural.
(2) Pentru
aplicarea scutirii, titularii centralelor de producţie de energie
electrică, ai centralelor combinate de energie electrică şi
termică, precum şi operatorii economici utilizatori ai produselor
energetice prevăzute la art. 201 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal vor
solicita autorităţii fiscale teritoriale în raza căreia îşi
au sediul autorizaţii de utilizator final pentru produse energetice.
(3) Nu
intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) energia electrică
şi gazul natural.
(4)
Autorizaţiile de utilizator final se eliberează la cererea
scrisă a beneficiarului, însoţită de:
a) actul de
constituire — în copie şi original — din care să rezulte că
societatea desfăşoară o activitate de producţie de energie
electrică sau producţie combinată de energie electrică
şi termică;
b) fundamentarea
cantităţilor ce urmează
a fi achiziţionate în regim
de scutire de plata accizelor.
(5)
Autorizaţiile de utilizator final se emit de autoritatea fiscală
teritorială, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20, şi au o valabilitate de 3 ani.
(6) Autorizaţiile de
utilizator final se
emit în 3 exemplare, cu următoarele
destinaţii:
a) primul
exemplar se păstrează de către utilizatorul final;
b) al
doilea exemplar se păstrează de către autoritatea fiscală
teritorială emitentă;
c) al
treilea exemplar se păstrează de către antrepozitul fiscal
expeditor, de către operatorul înregistrat sau de către importator.
(7)
Cantităţile de produse scutite de plata accizelor, înscrise într-o
autorizaţie pentru fiecare an de valabilitate a acesteia, vor reprezenta
media anuală a cantităţilor utilizate în ultimii 3 ani. Pentru
operatorii economici care nu au activitate de minimum 3 ani,
cantităţile vor fi estimate pe baza normelor de consum şi a
producţiei preconizate a se realiza.
[...]
(14)
Dacă în termen de 45 de zile lucrătoare de la expedierea produsului
antrepozitul fiscal expeditor nu primeşte copia documentului administrativ
de însoţire certificat, va înştiinţa despre acest fapt
autoritatea fiscală emitentă a autorizaţiei în termen de 5 zile.
Autoritatea fiscală emitentă va verifica în următoarele 3 zile
realitatea informaţiei şi în cazul în care aceasta se va dovedi
reală, va analiza motivele care au generat acest fapt şi va dispune
încasarea accizelor aferente cantităţilor înscrise în document.
[...]
(18)
Operatorii înregistraţi, importatorii sau operatorii economici care
achiziţionează produse energetice în vederea livrării în regim
de scutire directă către centralele de producţie de energie
electrică sau producţie combinată de energie electrică
şi termică vor livra produsele către aceste centrale la
preţuri fără accize şi vor solicita autorităţii
fiscale competente restituirea accizelor aferente cantităţilor
livrate cu această destinaţie, care au fost plătite la momentul
recepţiei, importului sau al achiziţiei. Nu intră sub
incidenţa acestor prevederi beneficiarii scutirilor care utilizează
produse energetice provenite din operaţiuni proprii de import, pentru care
scutirea se acordă direct.
(19) În
vederea restituirii accizelor în situaţia prevăzută la alin. (18),
operatorul înregistrat, importatorul sau operatorul economic va depune la
autoritatea fiscală competentă la care a efectuat plata o cerere de
scutire de accize al cărei model va fi aprobat prin ordin al ministrului
finanţelor publice. Cererea
va fi însoţită de
copia autorizaţiei de utilizator final a centralei beneficiare a
scutirii şi de documentul care atestă plata accizelor de către
operatorul înregistrat, importator sau operatorul economic.“
35. Alineatul (22) al punctului 23.2
se abrogă.
36.
Alineatul (4) al punctului 23.3 va avea următorul cuprins:
“(4) În
cazul organizaţiilor de caritate, scutirea se acordă în baza
autorizaţiei de utilizator final emise de autoritatea fiscală
teritorială la care este înregistrat ca plătitor de impozite şi
taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în cazul gazului
natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei
autorizaţii.“
37.
Alineatul (2) al punctului 23.7 va avea următorul cuprins:
“(2)
Scutirea se acordă în baza autorizaţiei de utilizator final emise de
autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat ca
plătitor de impozite şi taxe beneficiarul scutirii, mai puţin în
cazul gazului natural, pentru care nu este obligatorie deţinerea acestei
autorizaţii.“
38.
După punctul 23.10 se introduce un nou punct, punctul 23.11, cu
următorul cuprins:
„23.11. (1) În
toate situaţiile în care se eliberează autorizaţii de utilizator
final, autorităţile fiscale teritoriale vor ţine o
evidenţă strictă a acestora prin înscrierea în registrele speciale
a autorizaţiilor de utilizator final eliberate în domeniul produselor
energetice. De asemenea, vor asigura publicarea pe site-ul Ministerului
Finanţelor Publice a listei cuprinzând aceşti operatori economici,
listă care va fi actualizată lunar până la data de 15 a
fiecărei luni.
(2)
Cantitatea de produse accizabile înscrisă într-o autorizaţie de
utilizator final de produse energetice poate fi suplimentată în
situaţii bine justificate în cadrul aceleiaşi perioade de
valabilitate a autorizaţiei.
(3) În toate
situaţiile în care scutirea de la plata accizelor este
condiţionată de constituirea garanţiei, forma şi modul de
constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi
(7) de la pct. 20.“
39. La punctul 24 alineatul (1),
după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu
următorul cuprins:
„f) aromele
alimentare, extractele şi concentratele alcoolice.“
40.
Alineatul (9) al punctului 26 va avea următorul cuprins:
“(9) Fiecărui
operator economic cu drept de marcare i se atribuie un cod de marcare de 13
caractere. În cazul antrepozitarilor autorizaţi şi al operatorilor
înregistraţi, codul de marcare este codul de acciză. În cazul
importatorilor autorizaţi şi al operatorilor neînregistraţi,
codul de marcare este format din două caractere alfanumerice aferente
codului de ţară, conform standardului ISO 3166, din care se face
importul sau achiziţia intracomunitară, după caz, urmate de
codul de identificare fiscală format din 11 caractere alfanumerice. Atunci
când codul de identificare fiscală nu conţine 11 caractere
alfanumerice, acesta va fi precedat de cifra «0», astfel încât numărul
total de caractere să fie de 11.
Codul de marcare se va regăsi inscripţionat pe marcajele
tipărite ce vor fi aplicate pe produsele destinate comercializării pe
teritoriul României.“
41.
După alineatul (2) al punctului 27 se introduce un nou alineat,
alineatul (21), cu următorul cuprins:
“(21)
Orice importator are obligaţia de a constitui o garanţie
corespunzătoare unei cote de 6% sau de 8,33%, în cazul tutunului
prelucrat, din suma totală a accizelor aferente produselor importate în
anul anterior. În situaţia unui nou importator autorizat, garanţia va
reprezenta 6% sau 8,33%, în cazul tutunului prelucrat, din accizele estimate,
aferente produselor ce urmează a fi importate pe parcursul unui an. Forma
şi modul de constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin.
(5), (6) şi (7) de la pct. 20.“
42.
Alineatele (3) şi (4) ale punctului 28 vor avea următorul
cuprins:
“(3) În
cazul antrepozitarului autorizat, operatorului înregistrat şi al
importatorului autorizat, fiecare notă de comandă se aprobă —
total sau parţial — de către autoritatea fiscală competentă
prevăzută la alin. (1), în funcţie de:
a) datele
din situaţia lunară
privind evidenţa
achiziţionării, utilizării şi returnării marcajelor,
prezentată de solicitant la autoritatea fiscală, potrivit alin. (9);
b)
livrările de produse accizabile marcate, efectuate în ultimele 60 de zile
faţă de data solicitării unei noi note de comandă;
c)
garanţia stabilită la autorizare, în cazul băuturilor alcoolice
supuse marcării, care trebuie să acopere valoarea accizelor aferente
cantităţilor de produse pentru care s-au comandat banderole. Pentru
antrepozitarul autorizat şi operatorul înregistrat, nivelul garanţiei
stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (8), (11) şi
(12) ale pct. 20, iar pentru importatorul autorizat, nivelul garanţiei
stabilite la autorizare este cel determinat potrivit alin. (21) al pct. 27.
Valoarea accizelor care trebuie să fie acoperită de garanţie
reprezintă valoarea accizelor care se fac venit la bugetul de stat,
determinată potrivit prevederilor pct. 1 alin. (4). Atunci când valoarea
acestor accize depăşeşte garanţia stabilită la
autorizare, nota de comandă poate fi aprobată integral numai cu
condiţia constituirii de către solicitantul banderolelor a unei garanţii
suplimentare care să acopere diferenţa de accize.
(4) În
situaţia în care se solicită o cantitate de marcaje mai mare decât
media lunară a livrărilor din ultimele 60 de zile, se va depune un
memoriu justificativ în care vor fi explicate
motivele care au
generat necesităţile
suplimentare.“
43.
Alineatul (5) al punctului 302 va avea următorul cuprins:
“(5)
Autorizaţia de operator economic pentru achiziţii intracomunitare are
valabilitate 3 ani, cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în
care operatorul economic face dovada constituirii garanţiei în cuantumul
şi în forma aprobate de autoritatea fiscală competentă. Orice
astfel de operator are obligaţia de a depune o garanţie
corespunzătoare unei cote de 3% din suma totală a accizelor aferente
produselor achiziţionate în anul anterior. În cazul unui nou operator,
garanţia va reprezenta 3% din accizele estimate, aferente produselor ce
urmează a se achiziţiona pe parcursul unui an. Forma şi modul de
constituire a garanţiei sunt cele prevăzute la alin. (5), (6) şi
(7) de la pct. 20.“
44. După punctul 31 se
introduce un nou punct, punctul 31a, cu următorul cuprins:
„Codul fiscal:
Exigibilitatea
Art. 211. — [...]
(3) În cazul persoanelor fizice care achiziţionează produse de
natura celor prevăzute la art. 207 lit. h), exigibilitatea ia naştere
la momentul înregistrării la autorităţile competente, potrivit
legii.
Norme metodologice:
31a.
Persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar arme
de natura celor prevăzute la art.
207 lit. h) din Codul fiscal efectuează plata accizelor la
unităţile Trezoreriei Statului din cadrul unităţilor
fiscale în raza cărora îşi au domiciliul, iar în cazul importului, la
organul vamal sau la unitatea Trezoreriei Statului în raza căreia
funcţionează primul birou vamal de intrare în ţară.“
45.
Alineatul (1) al punctului 311 va
avea următorul cuprins:
„311. (1)
Taxa specială se aplică atât autoturismelor şi autovehiculelor
comerciale noi, cât şi celor rulate.“
46. Punctul 32 va avea
următorul cuprins:
„32.
Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se
plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare celei în care impozitul devine exigibil.“
47. După alineatul (2) al
punctului 58 se introduc trei noi alineate, alineatele (3), (4) şi (5), cu
următorul cuprins:
“(3) În cazul scutirilor directe de la plata
accizelor, pentru care s-au eliberat autorizaţii de utilizator final în
anul 2006, iar de la data de 1 ianuarie 2007 au intrat sub incidenţa
prevederilor art. 1754 alin. (1) pct. 2
lit. a) din Codul fiscal, valabilitatea autorizaţiilor fiind
prelungită până la data de 1 martie 2007, după această
dată se aplică prevederile pct. 51.3. Beneficiarii regimului de
neaccizare care au achiziţionat produsele energetice la preţuri cu
accize au dreptul la restituirea accizelor plătite către furnizori.
(4) Beneficiarii
scutirilor directe de la plata accizelor prevăzuţi la pct. 23, care
după data de 1 ianuarie 2007 şi până la data obţinerii
autorizaţiei de utilizator final au achiziţionat produse energetice
la preţuri cu accize, pot solicita restituirea accizelor plătite
către furnizori. De asemenea, pot solicita restituirea accizelor şi
operatorii economici care au achiziţionat după data de 1 ianuarie
2007 produse energetice la preţuri cu accize pe care le-au livrat la
preţuri fără accize, până la obţinerea
autorizaţiei de utilizator final de către beneficiarul scutirii.
(5) În
cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), restituirea accizelor se face
potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, în baza unei cereri
depuse la autoritatea fiscală teritorială, însoţită de:
a) copia
facturii de achiziţie a produselor energetice în care acciza este
evidenţiată distinct, dovada plăţii accizelor către
furnizor şi, după caz, copia facturii de livrare a produselor respective
la preţuri fără accize;
sau
b)
documentul de plată a accizelor la momentul importului şi copia
facturilor de livrare a produselor energetice la preţuri fără
accize.“
48. Punctul 61 va avea
următorul cuprins:
„61. (1) Toţi
antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin
autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia
ca până la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei
instituite în cadrul
autorităţii
fiscale centrale nivelul
garanţiei determinate potrivit alin. (8) şi (81) ale pct. 20
şi datele care au stat la baza stabilirii acestui nivel, în vederea
actualizării garanţiilor deja constituite. Comisia va stabili pentru
fiecare antrepozitar autorizat nivelul garanţiei actualizate şi,
după caz, al garanţiei reduse, precum şi diferenţa de
constituit ce va fi comunicată antrepozitarului. Diferenţa de
garanţie astfel stabilită va fi constituită de antrepozitarul
autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa
acestuia de către Comisie.
(2)
Importatorii autorizaţi de produse accizabile supuse marcării, care
deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia ca până
la data de 31 martie 2007, inclusiv, să comunice Comisiei instituite în
cadrul autorităţii fiscale centrale nivelul garanţiei
determinate potrivit alin. (21) al pct. 27 şi datele care au stat la baza
calculului acestui nivel, în vederea stabilirii nivelului garanţiei de
constituit. Garanţia stabilită va fi constituită de importatorul
autorizat în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoştinţa
acestuia de către Comisie.
(3) Antrepozitarii autorizaţi până
la data de 31
decembrie 2006, exclusiv
pentru activitatea de îmbuteliere a băuturilor alcoolice,
care deţin autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au
obligaţia de a se conforma prevederilor alin. (3) al pct. 2 până la
data de 30 septembrie 2007.
(4) Toţi
antrepozitarii autorizaţi până la data de 31 decembrie 2006, care deţin
autorizaţii valabile după data de 1 ianuarie 2007, au obligaţia
de a se conforma prevederilor pct. 8 alin. (5) şi (51) până la data
de 30 septembrie 2007.“
49. După alineatul (3) al
punctului 62 se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu
următorul cuprins:
“(4) Marcajele
achiziţionate de la Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» — S.A. de către antrepozitarii autorizaţi
şi importatorii autorizaţi pentru produse accizabile supuse
marcării, în baza notelor de comandă aprobate de autoritatea
fiscală competentă în anul 2006, vor putea fi utilizate până la
epuizare, dar nu mai târziu de 30 iunie 2007. Intră sub incidenţa
acestor prevederi şi banderolele destinate marcării buteliilor sau
cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri şi, implicit,
comercializarea de către producători şi importatori a
băuturilor alcoolice astfel marcate. După această dată se
interzice comercializarea de către producători şi importatori a
băuturilor alcoolice astfel marcate, iar banderolele neutilizate vor fi
predate către Compania Naţională «Imprimeria
Naţională» — S.A. în vederea distrugerii. Cheltuielile
legate de distrugere se suportă de către antrepozitarul autorizat sau
importatorul autorizat.
(5) Antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie de băuturi alcoolice, precum şi
importatorii de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a
prezentelor norme deţin în stoc banderole neutilizate sau au expediate
către furnizorul extern banderole destinate marcării buteliilor ori
cutiilor cu o capacitate ce depăşeşte 3 litri, au obligaţia
ca în termen de 15 zile de la această dată să prezinte
autorităţii fiscale teritoriale la care sunt înregistraţi ca
plătitori de impozite şi taxe o situaţie care să
cuprindă numărul de banderole neutilizate/expediate, precum şi
stocul de produse marcate şi îmbuteliate în butelii mai mari de 3 litri
înregistrat de către producător/importator, inclusiv cel existent la
furnizorul extern.“
Art. II. — În măsura în care aplicarea
prevederilor titlului VII «Accize şi alte taxe speciale» va impune precizări
suplimentare, acestea vor fi emise prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
Art. III. — Hotărârea Guvernului nr. 44/2004
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele
aduse prin prezenta hotărâre, va fi republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
p. Ministrul finanţelor publice,
Doina-Elena Dascălu,
secretar de stat