Potrivit art.133
alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, locul prestării de servicii este considerat
a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are sediu fix, de unde serviciile
sunt efectuate.
Conform art.133
alin.(2) lit.g) pct.8 din Codul fiscal, locul prestării este considerat
locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau
are un sediu fix, cu condiţia ca respectivul client să fie stabilit
sau să aibă un sediu fix în afara Comunităţii ori să fie
o persoană impozabilă acţionând ca atare, stabilită (sau
care are un sediu fix) în Comunitate, dar nu în acelaşi stat cu
prestatorul, în cazul serviciilor de punere la dispoziţie de personal.
Întrucât societatea
din România realizează instalarea şi întreţinerea maşinilor
respective pe cheltuiala proprie, facturând aceste lucrări către
societatea din Comunitate, locul prestării de servicii este considerat în România,
conform art.133 alin.(1) din Codul fiscal, urmând să factureze cu TVA.