Potrivit art.133 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, locul prestării de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are sediu fix, de unde serviciile sunt efectuate.

Conform art.133 alin.(2) lit.g) pct.8 din Codul fiscal, locul prestării este considerat locul unde clientul căruia îi sunt prestate serviciile este stabilit sau are un sediu fix, cu condiţia ca respectivul client să fie stabilit sau să aibă un sediu fix în afara Comunităţii ori să fie o persoană impozabilă acţionând ca atare, stabilită (sau care are un sediu fix) în Comunitate, dar nu în acelaşi stat cu prestatorul, în cazul serviciilor de punere la dispoziţie de personal.

Întrucât societatea din România realizează instalarea şi întreţinerea maşinilor respective pe cheltuiala proprie, facturând aceste lucrări către societatea din Comunitate, locul prestării de servicii este considerat în România, conform art.133 alin.(1) din Codul fiscal, urmând să factureze cu TVA.