Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007, baza de impozitare a TVA pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării este compusă din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută (sau care urmează a fi obţinută) de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ.

Baza de impozitare cuprinde următoarele:

a) impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia TVA;

b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului.

Conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 şi 2 din Codul fiscal, sunt scutite de TVA acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditului de către persoana care îl acordă, respectiv acordarea, negocierea şi preluarea garanţiilor de credit sau a garanţiilor colaterale pentru credite, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul.

La art. 152 din Codul fiscal şi la pct. 61 şi 62 din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG 44/2004, cu modificările ulterioare aplicabile de la data de 1 ianuarie 2007, sunt prezentate condiţiile în care o persoană impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, poate solicita scutirea de TVA, numită regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1).

Aplicarea regimului special de scutire este opţională şi orice persoană impozabilă care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) al art. 152 poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.

Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi 146 din Codul fiscal; nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document; este obligată să menţioneze pe orice factură o referire la articolul 152 din Codul fiscal, pe baza căreia se aplică scutirea.

Prin urmare, comisionul perceput pentru acordarea creditelor cu primire de bunuri spre păstrare ar constitui parte din baza de impozitare a TVA pentru serviciile de acordare a creditelor, în sensul art. 137 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, dacă operaţiunea ar fi taxabilă. Având în vedere că pentru aceste servicii (adică serviciile de acordare a creditelor, preluarea şi administrarea garanţilor de credite) se aplică scutirea de taxă prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. a şi 2 din Codul fiscal, fără posibilitatea de opţiune pentru taxare, atunci şi comisionul perceput pentru acordarea creditelor va fi scutit de taxă.

În ceea ce priveşte vânzarea bunurilor amanetate, aceasta reprezintă o livrare de bunuri scutită de TVA, dacă firma de amanet este o persoană impozabilă stabilită în România, care aplică regimul de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal, pentru care nu trebuie să se înregistreze ca plătitor de TVA. Dacă firma de amanet realizează o cifră de afaceri care atinge plafonul de scutire, sau cifra este inferioară plafonului de scutire, dar se optează pentru aplicarea regimului normal de taxă, atunci trebuie să se înregistreze conform art. 153 din Codul fiscal. În acest caz, trebuie să aplice regimul normal de TVA pentru vânzarea bunurilor amanetate, sau regimul special prevăzut la art. 152 ² din Codul fiscal (în condiţiile stipulate la acest articol).