Potrivit prevederilor art.270 din Codul fiscal şi a prevederilor pct.162-164 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, publicate în Hotărârea Guvernului nr.44/2004, beneficiarii serviciilor de reclamă şi publicitate realizate în baza unui contract sau a unei altfel de înţelegeri încheiate cu oricare altă persoană datorează această taxă la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia persoana respectivă prestează aceste servicii.

Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 1% şi 3% la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. Această taxă se plăteşte lunar de către prestatorul serviciului de reclamă şi publicitate pe toată durata desfăşurării contractului, până la data de 10 a lunii următoare datorării taxei.

Totodată, potrivit prevederilor alin.3) lit.e) al art.137 din Codul fiscal, baza de impozitare nu cuprinde sumele achitate de furnizor (sau prestator) în numele şi în contul clientului, şi care apoi se decontează acestuia, precum şi sumele încasate în numele şi în contul unei alte persoane.

De asemenea, potrivit prevederilor pct.19 alin.4) lit.a) din normele metodologice date în aplicarea art.137, sumele încasate în numele şi în contul altei persoane cuprind: cotizaţiile, onorariile, redevenţele, taxele sau alte plăţi încasate în contul unei instituţii publice, dacă pentru acestea instituţia publică nu este persoana impozabilă în sensul art. 127 din Codul fiscal.

Având în vedere prevederile menţionate, prestatorii de servicii de reclamă şi publicitate vor calcula şi încasa taxa aferentă acestor servicii în contul beneficiarilor, fără a fi inclusă în baza de impozitare privind TVA.