În ceea ce priveşte regimul taxei pe valoarea adăugată aplicabil dobânzilor aferente împrumutului acordat

            Conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal, acordarea de credite este o operaţiune scutită de taxa pe valoarea adăugată fără drept de deducere. În acest context, precizăm că scutirile de taxă pe valoarea adăugată se aplică numai în funcţie de natura serviciilor, şi nu de statutul persoanei care le prestează sau căreia îi sunt prestate, potrivit alin. (1) al pct. 35 din norme. În conformitate cu prevederile pct. 35 alin. (3) din norme, se cuprind în sfera operaţiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal şi împrumuturile acordate de asociaţi/acţionari societăţilor comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societăţii comerciale, împrumuturile garantate cu bunuri imobile, inclusiv împrumuturile ipotecare, împrumuturile garantate cu bunuri mobile corporale, inclusiv împrumuturile acordate de casele de amanet. Prin urmare, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată acordarea de împrumuturi acordate de asociaţi/acţionari societăţilor comerciale reprezintă o operaţiune scutită de taxa pe valoarea adăugată. În subsidiar, menţionăm că, din informaţiile furnizate prin adresa dvs., rezultă că împrumuturile în discuţie sunt acordate cu respectarea cerinţelor legale prevăzute la art. 100 al Titlului VI din Legea 99/1999, care stipulează că orice persoană, dacă nu primeşte depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, fără a fi aplicabile dispoziţiile Legii bancare nr. 58/1998. Astfel, precizăm că împrumuturile în discuţie acordate de către acţionari către firmele la care sunt asociaţi nu se includ în obiectul de activitate al respectivelor societăţi.

 

În ceea ce priveşte regimul taxei pe valoarea adăugată aferent comisionului perceput de casele de amanet pentru serviciile oferite, precizăm următoarele:

 

            În sensul Ordonanţei Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar fiscale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 266/2006, termenul instituţie financiară nebancară este definit la art. 4 lit. a) - persoană juridică constituită cu scopul de a desfăşura, cu titlu profesional, activităţi de creditare de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (1) şi ale căror surse de finanţare provin din resurse proprii sau împrumutate de la instituţii de credit, de la alte instituţii financiare sau, după caz, din alte surse prevăzute de reglementările legale în vigoare. Potrivit art. 7 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 28/2006, instituţiile financiare nebancare pot desfăşura activităţi de creditare acordare de credite cu primire de bunuri spre păstrare, respectiv amanetare prin case de amanet. Amanetul este aşadar o specie a contractului de împrumut, în timp ce noţiunea de casă de amanet, potrivit actelor normative incidente, este o specie a instituţiei financiare nebancare, aşa cum aceasta este definita de art. 4 lit.a) din O.G. nr.28/2006, menţionat anterior. Având în vedere cele menţionate şi în sensul pct. 35 alin. (3) din norme, comisioanele încasate pentru acordarea de împrumuturi de către casele de amanet sunt operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată fără drept de deducere.