Conform art. 128 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile ulterioare, livrarea intracomunitara reprezinta o livrare de bunuri, in intelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru in alt stat membru de catre furnizor sau de persoana catre care se efectueaza livrarea ori de alta persoana in contul acestora.

Achizitia intracomunitara de bunuri este definita la art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal. Achizitia intracomunitara de bunuri reprezinta obtinerea dreptului de a dispune, ca si proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinatia indicata de cumparator, de catre furnizor, de catre cumparator sau de catre alta persoana, in contul furnizorului sau al cumparatorului, catre un stat membru, altul decat cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

Definitia achizitiei intracomunitare de bunuri de la art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal este definitia “in oglinda” a definitiei livrarii intracomunitare de bunuri prevazuta la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv daca in statul membru din care incepe expedierea sau transportul bunurilor are loc o livrare intracomunitara de bunuri, intr-un alt stat membru are loc o achizitie intracomunitara de bunuri in functie de locul acestei operatiuni stabilit conform prevederilor art. 1321 din Codul fiscal.

O achizitie intracomunitara de bunuri este impozabila din punct de vedere al TVA in Romania numai daca locul acesteia determinat conform art. 1321 din Codul fiscal este in Romania.

Conform art. 1321 alin. (1) din Codul fiscal, locul achizitiei intracomunitare de bunuri se considera a fi locul unde se gasesc bunurile in momentul in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.

Situatia descrisa , este asemanatoare cu cazul C-245/2004 al Curtii Europene de Justitie. Conform hotararii pronuntate de Curtea Europeana de Justitie in cazul C-245/2004, atunci cand au loc doua livrari succesive ale acelorasi bunuri, livrari efectuate cu plata intre persoane impozabile, care dau nastere la un singur transport intracomunitar de bunuri, acest transport intracomunitar poate fi alocat doar unei singure livrari din cele doua.

Potrivit art. 21 din Regulamentul nr. 1777/2005, in cazul in care a avut loc o achizitie intracomunitara de bunuri, in sensul art. 28a din Directiva 77/388/CEE, statul membru in care se incheie expeditia sau transportul isi exercita competenta de impozitare, indiferent de tratamentul TVA aplicat tranzactiei in statul membru in care a inceput expeditia sau transportul.

Avand in vedere ca aceasta operatiune nu este o operatiune triunghiulara, deci societatea din Islanda nu este inregistrat in scopuri de TVA in Danemarca sau in alt stat membru, iar din documente nu rezulta pentru care relatie este alocat transportul intracomunitar al marfurilor, inseamna ca in acest caz se aplica decizia C-245/2004, respectiv vom considera ca transportul este alocat pe relatia dintre cocietatea din Islanda si societatea din Romania.

In acest caz societatea din Islanda a efectuat in Danemarca o livrare intracomunitara de bunuri, iar societatea din Romania efectueaza o achizitie intracomunitara de bunuri pentru care locul este in Romania si pentru care datoreaza TVA in Romania de catre cumparator. In acest caz este relevant art. 21 din Regulamentul nr. 1777/2005 mentionat mai sus, care este aplicabil chiar daca furnizorul nu s-a inregistrat in scopuri de TVA  in Danemarca pentru a declara livrarea intracomunitara.

Potrivit art. 151 din Codul fiscal, persoana care efectueaza o achizitie intracomunitara de bunuri care este taxabila, conform Titlului VI, este obligata la plata taxei.

Conform art. 157 alin. (2) din Codul fiscal, societatea din Romania va evidentia taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitiei intracomunitare atat ca TVA colectata, cat si ca TVA deductibila in randurile 4 si 14 si informativ in randul 4.1 si 14.1 din decontul de TVA aferent perioadei in care are loc achizitia intracomunitara.

In subsidiar mentionam ca punerea in aplicare a cazului C – 245/2004 va asigura colectarea corecta a taxei in Romania prin declararea achizitiei intracomunitare de catre cumparatorul din Romania . Daca nu s-ar fi aplicat aceasta solutie si am fi considerat ca intre societatea din Islanda si societatea din Romania nu exista o relatie de transport a bunurilor din Danemarca in Romania, ar fi trebuit ca potrivit art. 153 alin. (7) din Codul fiscal organele fiscale sa inregistreze din oficiu in Romania societatea din Islanda, pe considerentul ca realizeaza o achizitie intracomunitara in Romania. Ulterior societatea din Islanda ar fi trebuit sa factureze cu TVA catre societatea din Romania  bunurile respective. Intrucat din punct de vedere al administrarii este mai usor pentru autoritatea fiscala sa urmareasca indeplinirea obligatiilor de catre persoanele din Romania decat de catre o persoana nestabilita in Comunitate, consideram ca, asa cum am mentionat mai sus, potrivit jurisprudentei europene vom considera ca societatea din Romania este persoana care realizeaza achizitia intracomunitara in Romania.