Posibilitatea trimiterii prin mijloace electronice a facturilor este prevazuta la art. 155 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

            La pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt enumerate conditiile in care facturile pot fi transmise prin mijloace electronice.

Redam in cele ce urmeaza continutul pct. 73 din normele mentionate la paragraful precedent:

     „73. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, se pot transmite facturi prin mijloace electronice în următoarele condiţii:

    a) pentru operaţiuni efectuate în România, inclusiv pentru livrări intracomunitare:

            1. părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;

            2. să se garanteze autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin: semnătură electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, prin schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandările Comisiei 1994/820/EC din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date sau orice alte mijloace electronice agreate de Direcţia generală a tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor;

            3. să existe un document centralizator pe suport hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din Codul fiscal;

    b) pentru achiziţiile intracomunitare efectuate în România:

            1. părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;

            2. să existe un document pe suport hârtie cu evidenţa tuturor facturilor primite prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de orice persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă înregistrată conform art. 153¹ din Codul fiscal;

            (2) În sensul alin. (1) lit. b) condiţiile pentru facturarea prin mijloace electronice sunt stabilite de ţara în care au loc livrările intracomunitare.”

            In opinia noastra, conditiile mentionate mai sus se refera la persoanele care doresc sa emita, sa transmita si sa stocheze facturi prin mijloace electronice, fara a mai avea obligatia de a emite facturile si pe suport de hartie, ci doar de a intocmi un document centralizator al facturilor emise prin mijloace electronice.

            In situatia in care nu se doreste stocarea facturilor prin mijloace electronice, ci doar transmiterea lor catre beneficiar via e-mail, consideram ca nu este necesara indeplinirea conditiilor prevazute mai sus. In sprijinul acestei afirmatii amintim ca nu mai sunt necesare semnarea si stampilarea facturii, prin urmare, factura primita pe e-mail si printata poate fi considerata exemplar original. Consideram ca aceasta procedura are ca scop numai facilitarea punerii la dispozitie a facturii de catre furnizor/prestator clientului si nu se incadreaza in prevederile art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal si ale normelor metodologice date in aplicarea acestuia.