Conform prevederilor art. 145 alin. (1) din Codul fiscal, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata ia nastere la momentul exigibilitatii taxei. La art. 145 alin. (2) din Codul fiscal se mentioneaza ca orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul realizarii de operatiuni taxabile.

            In cazul achizitiei de bunuri imobile, exigibilitatea taxei intervine la data la care sunt indeplinite formalitatile legale pentru transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.

            Prin urmare, societatea avea drept de deducere a taxei aferente achizitiei de bunuri imobile din momentul in care a devenit proprietarul bunurilor respective, cu conditia sa existe intentia de a le utiliza in folosul realizarii de operatiuni taxabile.

            Avand in vedere ca aceste bunuri, asa cum precizeaza organele de control, nu au fost niciodata utilizate in vederea realizarii de operatiuni taxabile, trebuie stabilit daca societatea avea sau nu drept de deducere a taxei, intrucat bunurile nu mai exista, ele fiind demolate.

            Faptul ca pe terenul pe care initial s-au aflat hala si investitia in curs, societatea construieste 2 imobile pe care declara ca intentioneaza sa le utilizeze in vederea realizarii de operatiuni taxabile, nu are nicio relevanta. Societatea va avea drept de deducere pentru cheltuielile angajate in vederea demolarii constructiilor vechi si pentru constructia celor 2 imobile, dar nu poate fi acordat din acest motiv (utilizarea viitoarelor cladiri pentru activitati taxabile) drept de deducere a taxei aferente altor constructii care au existat anterior pe terenul respectiv si au fost demolate.

            Dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferente cheltuielilor efectuate in legatura cu imobilele desfiintate poate fi acordat numai in functie de intentia societatii la momentul achizitiei de a le utiliza pentru operatiuni taxabile. In cazul in care societatea a intentionat de la inceput sa desfiinteze cele 2 bunuri imobile, nu poate beneficia de deducerea taxei aferente achizitiei acestora.

            Daca societatea poate aduce dovezi evidente ca a intentionat sa utilizeze imobilele ulterior demolate pentru activitati enumerate printre cele de la art. 145 alin. (2) din Codul fiscal si din diverse motive acestea nu s-au mai pretat activitatii dorite si a fost necesara desfiintarea si constructia altor imobile, atunci societatea ar putea ramane cu taxa dedusa initial.

            Subliniem ca este obligatia societatii sa furnizeze organelor de control dovezi suficiente privind intentia sa de a utiliza investitiile desfiintate in vederea realizarii de operatiuni taxabile si a motivelor pentru care acest lucru nu a fost posibil.

            Astfel, dorim sa amintim concluziile Cazului Curtii Europene de Justitie C-110/94 (INZO), conform carora:

- chiar si prima cheltuiala de investitie in scopul unei activitati poate fi considerata activitate economica in sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE) si, in acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfasura activitati care vor face subiectul TVA;

- cand o autoritate fiscala a acceptat ca o companie are statut de persoana impozabila in sensul TVA intrucat si-a declarat intentia de a desfasura activitate economica dand nastere la operatiuni taxabile, contractarea unui studiu de profitabilitate pentru activitatea dorita va fi considerata activitate economica, chiar daca scopul este de investiga in ce masura activitatea pe care compania doreste sa o desfasoare in viitor este profitabila;

- avand in vedere principiul stabilitatii si neutralitatii TVA si cu exceptia cazurilor de abuz sau frauda, statutul de persoana impozabila in sensul TVA nu poate fi retras retroactiv daca, in urma rezultatelor studiului, persoana a decis sa nu desfasoare activitatea respectiva si intra in lichidare;

- la paragraful 15 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 22 din Cazul Curtii Europene de Justitie C-268/83 (ROMPELMAN) Curtea sustine ca activitatile economice prevazute la art. 4(1) din Directiva a VI-a pot consta in cateva tranzactii consecutive si aceste activitati preparatorii, cum ar fi achizitia de bunuri, de proprietati imobiliare, trebuie tratate ca reprezentand activitate economica;

- la paragraful 23 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 24 din Cazul ROMPELMAN unde Curtea a statuat ca este obligatia persoanei care solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a VI-a nu impiedica autoritatile fiscale sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata de a desfasura activitate economica dand nastere la activitati  taxabile.

            Prin urmare, din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie reiese ca exista situatii in care se acorda drept de deducere a TVA socitatilor pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii efectuate anterior inceperii activitatii taxabile, chiar daca ulterior acestea nu vor fi utilizate in cadrul activitatii taxabile, dar numai in cazul in care se dovedeste intentia persoanei la momentul achizitiei de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activitatii taxabile ulterioare si, din motive obiective acest lucru nu a mai fost posibil (cazul GHENT: decizia primariei de a schimba terenurile, cazul INZO: concluziile nefavorabile rezultate din studiul de profitabilitate).

            In consecinta, nu ne putem pronunta cu certitudine asupra dreptului de deducere a TVA al societatii petente pentru achizitia imobilelor ulterior desfiintate, intrucat numai organele de control pot stabili daca a existat sau nu intentia de a desfasura operatiuni taxabile, daca motivele pentru care cladirea nu a mai fost utilizata in cadrul activitatii economice sunt obiective si daca nu exista risc de frauda sau abuz. Asa cum reiese din concluziile cazurilor CEJ invocate mai sus, este obligatia societatii de a aduce organelor fiscale suficiente dovezi obiective din care sa reiasa indubitabil intentia acesteia la momentul achizitiei imobilelor de a le utiliza in scopul desfasurarii de operatiuni ce dau drept de deducere a taxei.