La art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se precizeaza ca este scutita de taxa pe valoarea adaugata livrarea intracomunitara de bunuri catre o persoana care ii comunica furnizorului un cod valabil de inregistrare in scopuri de TVA, atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru, cu exceptiile prevazute de lege.

            Livrarea intracomunitara de bunuri este definita la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, ca reprezentand o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru in alt stat membru de catre furnizor sau de catre persoana catre care se efectueaza livrarea ori de alta persoana in contul acestora.

            Potrivit prevederilor art. 10 din Instructiunile de aplicare a scutirii deTVA pentru operatiunile prevazute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) si art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin OMFP  2222/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, scutirea de taxa pentru livrarile intracomunitare de bunuri prevazute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu exceptiile de la pct. 1 si 2 ale aceleiasi litere a), se justifica pe baza urmatoarelor documente:

a) factura care trebuie sa contina informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal si in care sa fie mentionat codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit cumparatorului in alt stat membru;

b) documentul care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania in alt stat membru;     si, dupa caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vanzare/cumparare, documentele de asigurare.

            Legislatia privind TVA cuprinde multe trimiteri la documente care sunt reglementate prin alte acte normative. Daca documentele respective, printre care si documentele de transport, ar fi fost descrise si in Codul fiscal sau in acte normative date in aplicarea acestuia, nu ar fi fost respectate principiile stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care prevede la art. 15 ca, in vederea evitarii paralelismelor, in procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative.

            Prin urmare, mentiunile legale obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda documentul care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania in alt stat membru, precum si necesitatea ca acest document sa fie stampilat si semnat de catre client, nu sunt prevazute de Codul fiscal sau de OMFP 2222/2006, ci de actele specifice prin care aceste documente sunt reglementate.

            In ceea ce priveste transportul rutier, spre exemplu, documentele de transport sunt reglementate prin Decretul nr. 451/1972 privind aderarea Republicii Socialiste Romania la Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele (CMR). La articolul 5 din acest act  se prevede ca scrisoarea de trasura este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor si de transportator, aceste semnaturi putand sa fie imprimate sau inlocuite prin stampilele expeditorului si transportatorului, daca legislatia tarii in care este intocmita scrisoarea de trasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa, iar al treilea se retine de transportator. Exemplarul al doilea al scrisorii de trasura, cel care insoteste marfa, este cel care va fi remis destinatarului marfii si acesta este momentul din care destinatarului ii revine dreptul de dispozitie asupra marfii, daca pe scrisoarea de trasura nu exista alte prevederi exprese.In ceea ce priveste informatiile pe care trebuie sa le contina documentul de transport, aceste sunt detaliate la art. 6 din Decretul nr. 451/1972.

Totodata, mentionam ca la art. 30 din Decret se prevede ca daca destinatarul a primit marfa fara sa fi constatat starea ei in contradictoriu cu transportatorul sau daca cel mai tirziu in momentul eliberarii, cind este vorba de pierderi ori avarii aparente, sau in termen de 7 zile de la data eliberarii in afara de duminici si sarbatori legale, cind este vorba de pierderi sau avarii neaparente, nu a facut rezerve transportatorului, indicind natura generala a pierderii sau avariei, se prezuma, pina la proba contrarie, ca a primit marfa in starea descrisa in scrisoarea de trasura. Rezervele aratate mai sus trebuie sa fie facute in scris daca este vorba de pierderi sau de avarii neaparente.

In concluzie, in temeiul prevederilor legale invocate mai sus, scrisoarea de trasura face dovada, pana la proba contrarie, a conditiilor contractului si a primirii marfii de catre transportator, neexistand prevederi legale exprese privind obligativitatea stampilarii/semnarii documentului de transport de catre destinatar sau conditionarea valabilitatii sale prin existenta concomitenta a celor doua elemente.