Potrivit prevederilor art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul fiscal, livrarile de bunuri care urmeaza sa fie plasate in regim de antrepozit de taxa pe valoarea adaugata reprezinta operatiuni impozabile in Romania, dar scutite de TVA cu drept de deducere.

            Mentionam ca scutirile de TVA prevazute la art. 144 alin. (1) din Codul fiscal, printre care, asa cum am aratat mai sus, figureaza si scutirea aplicabila livrarilor de bunuri ce urmeaza a fi plasate in antrepozitul de TVA, sunt similare celor prevazute la art. 143 si 1441, in sensul ca toate aceste operatiuni sunt scutite cu drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata spre deosebire de cele mentionate la art. 141 din Codul fiscal care sunt, de asemenea, scutite de TVA, dar pentru care este interzisa exercitarea dreptului de deducere.

            La pct. 40 din Normele metodologice este prevazut in mod expres ca o persoana impozabila care a facturat in mod eronat cu taxa livrari de bunuri si/sau prestari de servicii scutite conform art. 141 din Codul fiscal, este obligata sa storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operatiuni nu au dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate in mod eronat pentru o astfel de operatiune scutita. Acestia trebuie sa solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa si emiterea unei noi facturi fara taxa.

            Masura este menita sa combata situatiile in care operatiuni care nu ofera posibilitatea exercitarii dreptului de deducere furnizorului/prestatorului sa fie facturate cu TVA de catre acestia si pe cale de consecinta sa poata fi considerate ca operatiuni care dau drept de deducere.

            Totusi, in cazul operatiunilor scutite cu drept de deducere, legislatia nu contine astfel de prevederi, ca urmare a faptului ca scutirile cu drept de deducere permit furnizorului/prestatorului deducerea taxei aferente achizitiilor.  Indiferent daca livrarea se face cu sau fara TVA, dreptul de deducere al furnizorului/prestatorului nu este afectat, asa cum se intampla in cazul operatiunilor scutite conform art. 141 din Codul fiscal. In aceste conditii, pentru a asigura neutralitatea taxei, chiar daca nu s-a aplicat o scutire de TVA cu drept de deducere, beneficiarul nu va fi privat de exercitarea dreptului de deducere a taxei facturate de furnizor/prestator .

            Scutirea cu drept de deducere este o prevedere favorabila pentru operatorii economici implicati, in special datorita  faptului ca are influente favorabile asupra cash-flow-ului acestora. Daca in  mod normal o operatiune care nu este scutita de TVA este facturata cu TVA, furnizorul va colecta taxa in decontul perioadei fiscale in care intervine exigibilitatea taxei pentru operatiunea respectiva, iar concomitent clientul va deduce taxa in decontul aceleiasi perioade fiscale, in care intervine exigibilitatea taxei deductibile. Teoretic bugetul de stat ar beneficia de taxa colectata de furnizor/prestator, daca beneficiarul ar fi in situatie de rambursare, pana la data efectuarii rambursarii catre beneficiar. Daca beneficiarul nu este in situatie de rambursare, nu exista implicatii asupra bugetului de stat, taxa colectata de furnizor fiind dedusa concomitent de beneficiar. Daca se aplica scutirea de TVA cu drept de deducere, furnizorul nu mai colecteaza TVA pentru operatiunile sale, dar beneficiaza de deducerea taxei din amonte. Practic, influenta asupra bugetului de stat este aceeasi ca si in situatia in care operatiunea s-ar fi facturat cu TVA, dar beneficiarul nu era in situatie de rambursare.

            Rezulta ca facturarea cu TVA a unei operatiuni scutite cu drept de deducere, neavand influente negative bugetare, ci dimpotriva in unele situatii, nu a impus masuri legislative categorice de stornare a facturilor, ca si in cazul expus mai sus pentru operatiunile scutite fara drept de deducere.

            In sprijinul celor de mai sus, amintim prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 2222/2006 privind aprobarea Instructiunilor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru operatiunile prevazute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) si art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, care stabilesc ca organele fiscale pot suspenda controlul fiscal efectuat la un operator economic, pentru o perioada ce nu depaseste 90 de zile, in situatia in care acesta nu poate prezenta documentele justificative pentru aplicarea unei scutiri de TVA. Este de la sine inteles, ca nejustificarea unei scutiri de TVA cu drept de deducere, conduce la facurarea cu TVA a operatiunii in cauza.

            In practica se intalnesc deseori situatii in care furnizorul/prestatorul  aplica TVA nefiind in posesia documentelor de justificare, sau datorita prudentei, nefiind sigur de posibilitatea aplicarii unei scutiri de TVA. Ulterior, acesta poate reveni si aplica scutirea de TVA, conform prevederilor art. 159 din Codul fiscal, dar, asa cum am mentionat mai sus, daca nu doreste sa revina asupra operatiunii din motive practice, beneficiarul nu va fi sanctionat in sensul anularii dreptului de deducere.

            Prin urmare, regimul fiscal corect aplicabil operatiunilor la care faceti referire, din punct de vedere al TVA, este cel de scutire de taxa, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si de Normele aprobate prin OMFP 2218/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aplicarea scutirii.

            Cu toate acestea, avand in vedere ca vorbim despre o scutire cu drept de deducere care poate fi aplicata numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, nu consideram ca ar trebui sanctionat beneficiarul in sensul neacordarii dreptului de deducere a taxei, din motiv ca furnizorul nu a fost la momentul facturarii in posesia tuturor documentelor care justificau aplicarea scutirii de taxa.