Potrivit art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, este scutită de taxă pe valoarea adăugată livrarea de către orice persoană a unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe care este construită, precum şi a oricărui alt teren. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcţii noi, a unei părţi a acesteia sau a unui teren construibil.

Aliniatul (2) lit. e) din acelaşi articol prevede că este scutită de TVA arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, cu următoarele excepţii:

1.operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclus închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor.

Totuşi, alin. (3) de la acelaşi articol stipulează că orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi j), în condiţiile stabilite prin Normele metodologice de aplicare.

Pct. 38 alin. (1) din Norme stabileşte că, în sensul art. 141 alin. (3), şi fără să contravină prevederilor art. 161, orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia dintre operaţiunile scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e), în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia.

Conform pct. 39 alin. (2) din Norme (cu excepţia situaţiilor în care se aplică prevederile art. 141 alin. 2 lit. g şi prin exceptare de la prevederile alin. 1), persoana impozabilă care şi-a exercitat opţiunea de taxare conform pct. 38 alin. (1) pentru o construcţie, o parte a unei construcţii sau a unui teren, altul decât terenul construibil, nu poate aplica regimul de scutire prevăzut la art. 141lit.j), până la sfârşitul anului calendaristic următor celui în care s-a anulat opţiunea prevăzută la pct. 38 alin. (1), sau în care această opţiune şi-a încetat aplicabilitatea din cauza livrării. În această situaţie, întrucât aplicarea regimului de taxare nu este opţională, nu se va depune notificarea prevăzută în anexa nr. 3 la Norme.

Din coroborarea prevederilor legislative menţionate mai sus, precizăm că în cazul în care o persoană impozabilă şi-a exercitat opţiune a de taxare pentru închirierea unei părţi a unei construcţii, nu poate aplica regimul de scutire prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, în situaţia în care livrează bunul imobil şi nu şi-a anulat opţiunea de taxare.

Reiterăm că, în această situaţie, întrucât aplicarea regimului de taxare este obligatorie, nu se va depune notificarea prevăzută în anexa nr. 3 din Normele de aplicare a art. 141.

Faţă de cele de mai sus, considerăm că, pentru livrarea de către societate a clădirii respective, nu se poate aplica scutirea de TVA prevăzută la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul tiscal. Prin urmare societatea va emite o factură cu cota standard de 19% pentru valoarea integrală a clădirii, nefiind posibilă aplicarea a două regimuri diferite de taxă pe valoarea adăugată pentru o livrare.