Din analiza informatiilor furnizate, consideram ca asocierea mentionata se califica drept o asociere în participatiune din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, în sensul art. 127 alin. (10) din Codul fiscal, pentru care sunt incidente urmatoarele prevederi legale:

- art. 156 alin. (5) din Codul fiscal, care stipuleaza ca în cazul asociatiilor în participatiune care nu constituie o persoana impozabila, drepturile si obligatiile legale privind taxa revin asociatului care contabilizeaza veniturile si cheltuielile, potrivit contractului încheiat între parti;

- pct. 79 alin. (4) din norme, care prevede ca în cazul asocierilor în participatiune sau al altor asocieri tratate drept asocieri în participatiune conform art. 127 alin. (10) din Codul fiscal, drepturile si obligatiile legale privind taxa pe valoarea adaugata prevazute de titlul VI al Codului fiscal revin asociatului care contabilizeaza veniturile si cheltuielile, potrivit contractului încheiat între parti. Prin drepturi si obligatii legale se întelege printre altele, dreptul de a exercita deducerea taxei pentru achizitii conform prevederilor art. 145 – 1471 din Codul fiscal, obligatia de a emite facturi catre beneficiar si de a colecta taxa în cazul operatiunilor taxabile. Aceste prevederi se aplica numai în situatia în care asociatul care contabilizeaza veniturile si cheltuielile efectueaza achizitiile asocierii pe numele sau si emite facturi în nume propriu catre terti pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii obtinute de asociere, urmând ca veniturile si cheltuielile sa fie atribuite fiecarui asociat corespunzator cotei de participare în asociere.

În acest context, în ceea ce priveste exercitarea dreptului de deducere de catre S.R.L., facem urmatoarele precizari:

În conformitate cu prevederile art. 145 alin. (1) din Codul fiscal, dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitatii taxei. Potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii în folosul operatiunilor sale taxabile. Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie prestate în beneficiul sau, în conformitate cu prevederile art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabila trebuie sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal.

În conformitate cu prevederile pct. 46 alin. (1) din normele metodologice, justificarea taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevazute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal sau cu alte documente care sa contina cel putin informatiile prevazute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, cu exceptia facturilor simplificate prevazute la pct. 78 din normele metodologice.

La art. 146 alin. (1) din Codul fiscal se stipuleaza ca, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabila trebuie ca, pentru taxa datorata sau achitata, aferenta bunurilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmeaza sa îi fie prestate în beneficiul sa, sa detina o factura care sa cuprinda informatiile prevazute la art. 155 alin. (5).

Potrivit pct. 45 alin. (1) din norme, în sensul art. 145 alin. (4) din Codul fiscal, orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa din momentul în care aceasta persoana intentioneaza sa desfasoare o activitate economica, cu conditia sa nu se depaseasca perioada prevazuta la art. 1471 alin. (2) din Codul fiscal. Intentia persoanei trebuie evaluata în baza elementelor obiective, cum ar fi faptul ca aceasta începe sa angajeze costuri si/sau sa faca investitii pregatitoare necesare initierii acestei activitati economice. Deducerea se exercita prin înscrierea taxei deductibile în decontul de taxa prevazut la art. 1562 din Codul fiscal, depus dupa înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.

De asemenea, pentru solutionarea spetei, consideram relevante concluziile Cazului Curtii Europene de Justitie C-110/94 (INZO), conform carora:

Chiar si prima cheltuiala de investitie efectuata în scopul desfasurarii unei activitati poate fi considerata activitate economica în sensul art. 4 din Directiva a VI-a (în prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE) si, în acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfasura activitati care vor face subiectul taxei pe valaorea adaugata;

La paragraful 15 se face trimitere la paragraful 22 din Cazul Curtii Europene de Justitie C-268/83 (ROMPELMAN) Curtea sustine ca activitatile economice prevazute la art. 4(1) din Directiva a VI-a pot consta în câteva tranzactii consecutive si aceste activitati preparatorii, cum ar fi achizitia de bunuri, de proprietati imobiliare, trebuie tratate ca reprezentând activitate economica.

Având în vedere cele mentionate, consideram ca S.R.L.-ul este îndreptatita sa deduca taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitiilor de servicii de supervizare si exploatare, în contextul în care societatea a efectuat aceste achizitii cu intentia de a realiza operatiuni taxabile, chiar daca în acest stadiu al investitiei nu a desfasurat înca astfel de operatiuni taxabile în cadrul asocierii încheiate cu sucursala Ceha.

În ceea ce priveste alocarea costurilor de la S.R.L. catre sucursala Ceha, pe baza de deconturi corespunzator cotei de participare în asociere, consideram ca aceasta operatiune este în afara sferei de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.