În conformitate cu prevederile art.32 alin.(7) din Legea nr. 273/2006  privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, plătitorii de impozite şi taxe care au organizate puncte de lucru stabile cu minimum 5 angajaţi sunt obligaţi să solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se afla punctul de lucru.

            Deşi noţiunea de punct de lucru nu este definită de nici un act normativ în vigoare, totuşi aceasta este similară din punct de vedere conceptual sediilor secundare fără personalitate juridică organizate de contribuabili, reglementate de OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

            Astfel, în accepţiunea Codului de procedura fiscală, potrivit punctului 71.1. din Normele metodologice de aplicare, aprobate prin HG nr.1050/2004, sediile secundare sunt entităţi fără personalitate juridică cum ar fi: sucursale, agenţii, reprezentanţe şi altele asemenea, inclusiv de tipul celor definite la art.8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

            Având în vedere aceste prevederi, precum şi cele ale art.26 alin.(2) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la plata impozitului pe venitul din salarii de către sediile secundare ale persoanei juridice, rezultă că noţiunea de punct de lucru reglementată de art.32 alin.(7) din Legea nr. 273/2006  privind finanţele publice locale este similară cu noţiunea de sediu secundar reglementată de art.72 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările.

            Totodată, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale nu prevede derogări cu privire la plătitorii de impozite şi taxe, cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art.32 alin.(7) din acest act normativ.

            Faţă de cele de mai sus, considerăm că structurile organizatorice aparţinând instituţiilor publice, care îndeplinesc condiţia legală cu privire la numărul de salariaţi, au obligaţia să se înregistreze ca plătitori de impozit pe venituri din salarii la organul fiscal pe raza căruia acestea se află situate, urmând ca şi drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta calitate (declararea, plata, etc.) să fie îndeplinite la respectivul organ fiscal, ca fiind cel competent potrivit legii (art.34 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).