Conform prevederilor art.13 lit.b) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligate la plata impozitului pe profit persoanele juridice straine care desfăşoara activitate prin intermediul unui sediu permanent în România.

Potrvit prevederilor art.14 lit.b) din Codul fiscal, impozitul pe profit se aplica în cazul persoanelor juridice straine care desfăşoara activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent.

Profitul impozabil se determina conform prevederilor art.19 alin.(1) din Codul fiscal astfel: se calculeaza ca diferenta între veniturile realizate din orice orice sursa şi cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri, dîntr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

Totodata, potrivit art.29 alin.(3) din Codul fiscal, profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata şi prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piata al unui transfer facut între persoana juridica straina şi sediul sau permanent. Atunci când sediul permanent nu detine o factura pentru cheltuielile alocate lui de către sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie să includa dovezi privind suportarea efectiva a costurilor şi alocarea rezonabila a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile preturilor de transfer.

Daca la sfarsitul exercitiului financiar se obţine profit, conform prevederilor art.10 lit. a) din Ordonanta de urgenta nr.92 din 30 decembrie 1997, privind stimularea investiţiilor directe, investitorii nerezidenti în România au dreptul de a transfera în strainatate, fără nici un fel de restrictii, după plata impozitelor şi a taxelor legale, în valuta liber convertibila: dividentul sau beneficiul obţinut de la o societate comerciala, în cazul în care sunt actionari sau asociati, ori profitul de la o sucursala a acesteia.

Totodata, menţionam ca, în ceea ce priveste organizarea şi conducerea contabilitatii de către subunitati fără personalitate juridica, ce desfăşoara activităţi în România şi apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în strainatate, potrivit art.1 alin.(3) din Legea contabilitatii nr.82/1991, cu modificările şi completările ulterioare, acestea au obligaţia să organizeze şi să conduca contabilitatea proprie, potrivit reglementarilor contabile în vigoare.

În acest sens, astfel de subunitati fără personalitate juridica sunt obligate să intocmeasca situatii financiare anuale şi raportari contabile periodice potrivit cerintelor Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare.