Potrivit prevederilor art.15 alin.1 din Legea nr.29/2002 privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Federală Germania pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Berlin la 4 iulie 2001, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul în care activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, remuneraţiile pot fi primite în celălalt stat.

            În conformitate cu prevederile art.15, alin.2 lit. (a), ale legii mai sus menţionate, precum şi ale art.7, alin.1, pct.23, lit.(c) din Legea nr.571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celalalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat, dacă beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice interval de 12 luni, începând sau sfârşind în anul fiscal vizat.

            Totodată, potrivit prevederilor art.15, alin.2, lit.(b), (c) din Legea nr.29/2002, remuneraţiile sunt plătite de o persoană (sau în numele unei persoane) care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat; totodată ele nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.

            În situaţia în care veniturile din salarii se obţin ca urmare a activităţii desfăşurate în străinătate, atunci, potrivit prevederilor art.55 alin.(4) lit.m) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt incluse în veniturile salariale şi nu sunt impozabile, în înţelesul impozitului pe venit, sumele sau avantajele primite de persoanele fizice din activităţi dependente desfăşurate într-un stat străin, indiferent de tratamentul fiscal din statul respectiv. Fac excepţie veniturile salariale plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident în România, sau are sediul permanent în România; acestea sunt impozabile, indiferent de perioada de desfăşurare a activităţii în străinătate.

 În concluzie, pentru veniturile neimpozabile realizate în condiţiile de mai sus, contribuabilii nu au obligaţii declarative în România.